1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3… [619223]

1

Cuprins

1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
Motivația alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 3
2. Fundamentarea teoretică/ Noțiuni teoretice privind problematica abordată …………….. 3
1.1. Noțiuni de anatomie și biomecanică a MI ………………………….. ………………………….. .. 3
1.2. Corpul ca un în treg ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
1.3. Lanțul miofascial/ – meridianele miofasciale ………………………….. ………………………… 7
1.4. Patomecanica genunchiului ………………………….. ………………………….. …………………. 12
1.4.1. Alterări structurale ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
1.4.2. Unghiul „Q” ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
1.5. Deviații ale genunchiului ………………………….. ………………………….. ……………………… 16
1.5.1. Aprofundare genu valgum ………………………….. ………………………….. …………….. 17
1.6. Caracteristici ale mersului ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
1.6.1. Fazele mersului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 19
1.6.2. Aspectele mersului normal ………………………….. ………………………….. ……………. 20
1.7. Core muscles ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
1.7.1. Relația dintre Core muscles și membrele inferioare ………………………….. ……… 22
3. Cercetarea personală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
3.1. Ipoteza ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
3.2. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 24
3.3. Material și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
3.3.1. Prezentarea subiectului și a desfășurării cercetării (anamneza) ……………………… 24
3.3.2. Metode de evaluare ………………………….. ………………………….. …………………………. 25
Exerciții pentru creșterea rezistenței ………………………….. ………………………….. ………………….. 44
Exerciții pentru creșterea forței LA ANEXE? ………………………….. ………………………….. ………… 44
3.4. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 45
3.4.1. Somatoscopie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
3.4.2. Evaluarea mersului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
3.4.3. Antropometrie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 52

2

3.4.4. Goniometrie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 58
3.4.5. Teste motrice și funcționale ………………………….. ………………………….. ……………… 64
3.4.6. Testarea forței și rezistenței musculare ………………………….. ………………………….. 74
3.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 79
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 80
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 84

3

1. Introducere
Tematica acestui studiu experimental are fundamente solide în biom ecanică și se referă la
legătura dintre genu valgum și musculatura lombo -abdomino -pelviană . Este bine cunoscut
faptul că genu valgum este o deficiență ortopedică comună la copii, m area majoritate din
cazuri fiind fiziologice , unde genunchii se aliniază în poziția normală fără nici o intervenție .
Cu toate acestea, dacă vindecarea spontană nu are loc, copilul sau adolescentul necesită
intervenție cât mai timpurie pentru a evita agravările atât la nivelul genunchilor dar și la
nivelul întregului corp. Mușchii nucleului lombo -abdomino -pelvian reprezintă unii din tre cei
mai importanți mușchi a i corpului, rolul lor principal fiind de stabilizare a trunchiului și a
pelvisului. Având în vedere că poziția incorectă a bazinului poate influența poziția nefirească
a membrelor inferioare, conștien tizarea, tonifierea și controlarea nucleului abdominal poate
să reechilibreze bazinul și la rândul lui , membrele inferioare.
Din punct de funcțional, complexul lombo -abdomino -pelvian joacă un rol important în
distribuirea greut ății și menț inerii stabilității în timpul mișcării. Funcția primară a acestei
unități este de a permite transferul sigur al forțelor pentru ca mișcarea să fie completă, fără
leziuni și , facilit area în același timp a funcției respiratorie.

Motivaț ia aleger ii temei
La propunerea mamei subiectului, care a descris pozițiile vicioa se ale fiicei ei, am hotărât de
comun acord să încep em să lucrăm pentru corectarea posturii.

2. Fundamentarea teoretic ă/ Noțiuni teoretice privind
problematica abordată
2.1. Noțiuni de anato mie și biomecanică a MI
Rinderu E.1 afirmă că „membrele inferioare (MI) sau pelviene sunt segmente corporale care
se desprind din părțile infero -laterale ale trunchiului. Sunt adaptate în primul rând pentru
stațiunea bipedă și locomoție ”.
Scheletul centur ii pelviene (bazinului) es te alcătuit din 2 oase coxale, sacru și coccis .
Scheletul membrului inferior propr iu-zis (liber) este format din: scheletul coapsei (femur,
patelă ), scheletul gambei ( tibie, fibulă ) și scheletul piciorului [tarsul (7), metatarsul (5),
falange (14) ] ( p. 75) .

1 Rinderu E., Baz ele anatomice ale mișcării, T ipografia universității din Craiova, 2003 , p. 31, 75, 81, 98

4

Articulațiile centurii pelviene întărite de ligamente puternice (iliolombare, sacroischia tice)
constituie o unitate osteofibroasă care asigură o mare rezistență necesară echilibrului
bazinului dar și o suficientă elasticitate pentru atenuarea șocuril or produse în mers, fugă,
salt ( p. 31). Articulația genunchiului, p une în legătură trei oase: femurul, tibia și patela.
Femurul se articulează cu patela (articulația femuropatelară) și cu tib ia (articulația
tibiofemurală) (p. 81). Articulația gleznei s e mai numește și articulația talocrurală,
partic ipând oasele gambei și talusul (p. 98).

Biomecanica membrului inferior
În cartea „ Testarea manuală a forței musculare”, Chiriac M.2 este prezentată biomecanica
segmentelor corpului, prin tre care cea a șoldului, genunchiului, a gleznei și piciorului. Astfel,
în următoarele rânduri sunt descrise mișcările acestor articulații , amplitudinea de mișcare și
mușchii care participă l a efectuarea mișcării segmentului respectiv .

ȘOLD
Flexie – 120°
Mușchi principali: psoas mare, iliac
Mușchi accesori: drept femural, croitor, tensor fascia lata, grupul adductorilor (excepție –
mare adductor), fasciculele anterioare ale mușchilor fesier mic și fesier mijlociu.
Extensie – 30°
Mușchi principali: fesier mar e, semitendinos, semimembranos, biceps femural (cap lung)
Mușchi accesori: piriform (piramidal), fibre din mușchiul adductor mare.
Abducție – 40°
Mușchi principali: fesier mijlociu, fesier mic
Mușchi accesori: tensor fascia lata, fibre superioare din mușch iul fesier mare, croitor.
Adducție – 35°
Mușchi principali: adductor mare, adductor scurt, adductor lung, pectineu, gracilis
Rotația externă – 45°

2 Chiriac M., Testarea manua la a forței musculare, Editura U niversității din Oradea, 2009 p. 128 -164

5

Mușchi principali: obturator extern, obturator intern, pătrat femural, piriform, gemen
superior, gemen infer ior, fesier mare
Mușchi accesori: biceps femural, croitor
Rotația internă – 45°
Mușchi principali: fesier mijlociu, fesier mic, tensor fascia lata
Mușchi accesori: semitendinos, semimembranos.

Genunchi
Flexia – 135°
Mușchi principali: biceps femural – cap lung și cap scurt, semitendinos, semimembranos
Mușchi accesori: popliteu (pe primele 20 °), gastrocnemian.
Extensia – de la 135 ° la 0°
Mușchi principali: drept femural, vast intermediar, vast lateral, vast medial

Glezne
Flexia – 20°
Mușchi principal: ti bial anterior
Extensia – 45°
Mușchi principali: gastrocnemian – cap medial, cap lateral, solear
Mușchi accesor: plantar.
Eversia – este o mișcare tridimensională în care mișcarea de flexie are o amplitudine de 20 °,
mișcarea de abducție are o amplitudine de 20°-25°, iar pronația are o amplitudine de 25 °-
30°.
Mușchi principali: peronier lung, peronier scurt
Mușchi accesori: peronier al 3 -lea, extensor lung degete

6

Inversia – este o mișcare tridimensională în care extensia gleznei are o amplitudine de 45 °,
addu cția piciorului are o amplitudine de 10 °-15°, iar supinația piciorului are o amplitudine
de 45 °.
Mușchi principal: tibial posterior
Mușchi accesori: tibial anteri or, gastrocnemian (cap medial).

2.2. Corpul ca un întreg
Conceptul de „ lanț cinematic” a fost in trodus de Franz Reuleaux, un inginer mecanic, în
1875. El a enunțat că segmentele fixe suprapuse sunt conectate prin articulații și acestea
creează un sistem prin care mișcarea la o articulație este produsă sau influențată de
mișcarea la o altă articulație aparținând lanțului cinematic3.
Lanțul cinematic este alcătuit dintr -un sistem activ (muscular), sistem pasiv (articular) și un
sistem de control (neuronal). În timpul mișcării există o separare distinctă a lanțului
cinematic în trei sisteme structurale: umeri; trunchi; bazin, coapse și genunchi. Disfuncția
oricărei părți din aceste structuri se poate manifesta ca probleme neuro musculare sau
musculoscheletale4.

De exemplu , mișcările trunchiului în plan frontal pot influența direct mișcările genunchilor
din același plan. O înclinare crescută a trunchiului reprezintă o compensație pentru
abductorii șoldului de partea opusă (Figura nr . 1). Din cauza acestei compensări, vectorul
forței de reacție a solului se mută mai aproape de centrul articulației șoldului , reducând
astfel rolul abductorilor și rotând intern ș oldul . Totodată, această înclinare a trunchiului face
ca vectorul forței de reacție a solului sa treacă lateral de articulația genunchiului, creând un
valgus la nivelul genunchiul ui și o eversiune / eve rsie la nivelul gleznei5.

3 Ellenbecker T ., Davies G ., A comprehensive guide to multiple -joint exercise, Human kinetics, 2001, p. 1
apud https://www.physio -pedia.com/Kinetic_Chain
4 Kesh P., Corrective exercise: A practical Approach, British Library Cataloguing in Publication Data, 2005, p. 4

5 Theresa N ., Érika M., C arlos M., F ábio S., Trunk, Pelvis, Hip, and Knee Kinematics, Hip Strength, and Gluteal
Muscle Activation During a Single -Leg Squat in Males and Females With and Without Patellofemoral Pain
Syndrome, Journal of orthopaedic & sports physical therapy , 2012, p. 491

7

Figu ra nr. 1. Exemplu de compensații ale corpului în urma dezechilibrului la nivelul trunchiului sau bazinului
Sursa: Capable body, Hacking Capability Mode for Your Body6

2.3. Lanțul miofascial/ – meridianele miofasciale
„Meridian ele” reprezintă o hartă a sistemului fascial (fascial system ), dezvoltat de Tom
Mayers prin care explică rolul acestui sistem în relație cu structura și funcționarea
organismului uman.
Funcția primară a acestui întreg unitar este de a permite transferarea sigură a forțelor ca
mișcarea să fie complexă, fără leziuni și în același timp pentru facilitarea funcției respiratorii
eficiente . Cunoașterea acestor lanțuri musculare ne ajută să înțelegem cum funcționează
acestea și felul în care lucrează în sinergie p entru a influența stabilitatea lo mbo -pelviană ,
oferindu -ne o altă perspectivă asupra s tabilității nucleului abdominal7.
Conform conceptului Anatomy Trains , corpul uman cuprinde 12 lanțuri fasciale8:
– Lanțul superficial anterior
– Lanțul superficial posterior
– Lanțul lateral (2 părți)
– Lanțul spirală
– Lanțurile mâinii (4)

6 Capable body, Hacking Capability Mode for Your Body , 2018
7 Physiopedia contributors , Anatomy Slings and Their Relationship to Low Back Pain , Physiopedia , 2017
8 An introduction to the anatomy trains myofascial meridians, The concise book of the moving body, Capitolul
8, p. 176 -182

8

– Lanțurile funcționale (2 – față și spate)
– Lanțul profund anterior

Linia superficială anterioară
Ea este prezentă pe ambele părți ale corpului (stânga și dreapta) și se întinde de pe fața
dorsală a piciorului până la craniu cuprinzând mușchii anteriori ai membrului inferior,
dreptul abdominal, fascia sternală, și sternocleiodomastiodienii (Figura nr. 2). Din punct de
vedere a mușchilor și a forțelor existente , această linie se împarte în două părț i: de la
degetele picioarelor la pelvis și de la pelvis la cap. Când coapsele sunt extinse (ex:
ortostatism), această linie funcționează ca un întreg.
Funcția acestei linii este de a flecta trunchiul și coapsele, de a flecta genunchii și de a face
flexia dorsală a piciorului. În ortostatism, flectează zona cervicală inferioară și extinde zona
cervicală superioară.

Figura nr. 2. Linia superficială anterioară
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

Linia superficială posterioar ă
Această linie se întinde de la baza degetelor de la picioare, traversează călcâiul și coloana
vertebrală și craniul până la linia sprâncenelor incluzând mușchii de pe partea plantară a
piciorului, mușchii gambei, ischiogambierii și ligamentul sacrotubera l, erector spinae și
fascia epicranială (Figura nr. 3). La fel ca linia anterioară, se împarte în două părți: de la
degetele picioarelor la genunchi și de la genunchi la cap.

9

Funcția acestei linii este de a menține corpul în ortostatism, de a extinde trun chiul și
coapsele, de a flecta genunchii și gleznele .

Figura nr. 3. Linia superficială posterioară
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

Linia laterală
Linia laterală este prezentă pe ambele părți ale corpului și se întinde de la mijlocul tălpilor,
în jurul maleolelor externe, pe fața laterală a membrelor inferioare , de-a lungul trunchiului
sub formă de rețea, împânzind trunchiul până la p rocesul mastoid ian al craniului (Figura nr.
4).
Ea creează flexia laterală a trunchiului , abducția coapselor, eversia picioarelor și de
asemenea echilibrează părțile laterale ale trunchiului .

Figura nr. 4. Linia laterală

10

Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

Linia spirală
Această linie pornește de la trunchi sub formă de spirală, se continuă cu altă spirală la
membrele inferioare de la coapse până la bolta plantară și se întoarce înapoi . Se alătură
unei jumătăți din craniu, trece prin mijlocul spatelui la umărul opus și, apoi trece prin fața
anterioară a trunchiu lui la aceeași coaps ă, genunchi și boltă plantară, î ntorcându -se înapoi
sus pe fata pos terioară a corpului până la cap (Figura nr. 5).
În timpul mișcării creează și mediază rotația corpului, iar în ortostatism asigură echilibrul
corpului pe toate planurile .
Prin poziția genunchilor și a pelvisului, linia spirală influențează bolțile plantare. Această linie
echilibrează rotațiile profunde ale trunchiului sau nucleului abdominal.

Figura nr. 5. Linia spirală; a). Fața anterioară, b). Fața posterioară
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

Liniile mâinii
Cele 4 linii ale mâinii sunt: linia superficială anterioară a mâinii, linia superficială posterioară
a mâinii, linia profundă anterioară a mâinii și linia profundă posterioară a mâ inii. Ele pornesc
de pe partea anterioară și posterioară a vârfurilor degetelo r și traversează 10 articulații
(Figura nr. 6). Cu ajutorul acestor linii, mâna reușește să facă față activităților de zi cu zi. Cu
toate că nu sunt parte structurală a coloanei , liniile mâinii influențează postura indirect prin
afectarea celorlalte linii.

11

Figura nr. 6. Liniile mâinii; a). Linia superficială anterioară a mâinii, b). , Linia profundă anterioară a mâinii,
c). Linia superficială posterioară a mâinii, d). Linia pro fundă posterioară a mâinii
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

Liniile funcționale
Liniile funcționale cuprind: lina funcțională anterioară și linia funcțională posterioară. Aceste
linii sunt diagonale și unesc părțile latera le ale corpului atât anterior cât și posterior, pornind
de la un hu merus la femurul opus și invers (Figura nr. 7).
După nume, ele îndeplinesc nenumărate funcții precum mersul și practicarea sporturilor
extreme. Liniile funcționale permit rotații puternice ale corpului, dar îndeplinesc o funcție
minimă în ceea ce privește postura.

Figura nr. 7. Liniile funcționale; a). Fața anterioară, b). Fața posterioară
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

12

Linia profundă anterioară
Linia pr ofundă anterioară formează un volum de bază complex care se întinde de la bolțile
plantare, fata posterioară a gambei, fața mediană a coapselor, în sus de -a lungul coloanei
vertebrale la baza craniului, la maxilar (Figura nr. 8). Structural, această linie este în
conexiune cu bolțile plantare, articulațiile coapselor, suportul lombar și echilibrul gâtului.
Funcț ional, conectează ritmul respiraț iilor (dictat de diafragm) cu ritmul mersului (organizat
de psoas).

Figura nr. 8. Linia profundă anterioară; a). Fața anterioară, b). Fața posterioară
Sursa: An introduction to the anatomy trains myofascial meridians

2.4. Patomecanica genunchiului
2.4.1. Alterări structurale
Este bine cunoscut fa ptul că în plan frontal, articulația genunchiului p rezintă o înclinare
spre va lgus fiziologică deoarece capul femural este deplasa t medial față de axul femurului
(Figura nr. 9).

13

Figura nr. 9. Plasarea fiziologică medială a l axului femural
Sursa: 3D molier, better looking real life9

Chiriac M. și Ianc D.10 amintesc câțiva dintre f actorii care contribu ie la apariția unui genu
valgum și anume: tensiunea crescută în banda iliotibială, o pronație exagerată a piciorului ș i
anteversia femurală, în timp ce retroversia femurală tinde să deformeze spre genu varum.
În mod normal în plan tran svers unghiul de torsiune a gâtul ui femural formează un
unghi de aproximativ 15° cu axa condililor femurali . Atunci când este crescut unghiul de
torsiune, avem de -a face cu un șold în anteversie, unde perosnele prezintă o restricție a
rotației externe a șo ldului. Pe de altă parte, a tunci când unghiul este mai mic decât normal,
avem de -a face cu un șold în retroversie care restricțion ează rotația internă a șoldului
(Figura nr. 10). În cazul creșterii anteversiei femurale, condilii femurali sunt rotați mult prea
intern în concordanță cu gâtul femural. Astfel , atunci când articulația șoldului este într -o
poziție neutră (poziția „0”) condil ii și patela se situează intern11.

9 3D molier, better looking real life, 2018
10,11 Ianc D., Chiriac M., Biomecanică și patomecanica genunchiului, E ditura Universității din Oradea , 2012 , p.
52, 54

14

Figura nr. 10. Unghiul de torsiune a gâtului femural cu ax a condililor femurali; a) Șold în poziție normală, b).
Șold în anteversie, c). Șold în retroversie
Sursa: Physiohealth.com.au12
Deoarece în timpul mersului tendința este de a menține aliniamentul normal al
articulației șoldului, în cazul unei creșteri a an teversiei femurale, subiectul va tinde să
meargă cu genunchiul rotat spre înăuntru , care se poate transmite piciorului ca adducție sau
pronație. La genunchi, rotația spre înăuntru duce la o înclinare în valgus atunci c ând
genunchiul este semiflectat. În mod asemănător o retroversie a șoldului poate cauza o
orientare în afară a patelei în timpul mersului, genunchiul va lua o poziție de varus iar
piciorul una de abducție sau supinație. Odată cu torsiun a piciorului se va dezvolta o
structură compensatorie rot atorie a tibiei. Astfel, un copil ce prezintă o anteversie femurală
va dezvolta o torsiune tibială externă pentru a obține un plasament normal a piciorului .
Similar torsiunea tibială internă se dezvoltă în a sociere cu retroversia femurală13

2.4.2. Unghiul „Q”
Brattstrom14 a demonstrat că direcția și cantitatea de forță produsă de mușchiul cvadriceps
are o influență majoră asupra biomecani cii articulației patelofemural . Unghiul „Q”
reprezintă unghiul format de linia de acțiune a mușchiului cvadriceps asupra genunchi ului și
linia de acțiune a tendonului patelar (Figura nr. 11) . Cu cât genunchiul este mai deviat în var,
unghiul „Q” este mai mic, iar cu cât genunchiul este mai deviat în valg, unghiul Q este mai
mare . Aceste diferențe cresc uzura articulației genunchiulu i, crescând și riscul de
accidentare15.

12 Physiohelath, Can a physiotherapist help you improve your second splits flexibility? , 2016
13 Ianc D., Chiriac M., Biomecanică și patomecanica genunchiului, Editura Universității din Oradea , 2012 , p. 60 –
61
14 Physiopedia contributors , 'Q' Angle , Physiopedi a, 2018
15 Șerbescu C., Deformaț iile membrelor inferioare , Note de curs , 2017, p. 2

15

Figura nr. 11. Ilustra rea unghiului „Q” în raport cu a xa femurului și tuberozitatea tibială
Sursa: pinterest.co.uk16
Conform autorilor Horton M. și Hall T .17, un unghi de 13,5 ± 4, 5° este considerat normal la
subiec ți sănătoși cu vârsta cuprinsă între 18 -35 de ani. Acești cercetători au constatat că la
femei, acest unghi este cu 4, 6° mai mare decât la bărbați din cauza pelvisului mai
mărit/extins (wider ) și anteversiei femurale crescute.
National Center for Biotech nology Information [NCBI ] 18, susține că un unghi mai mare de
15° indică forța crescută excesiv pe partea laterală a cvadicepsului, care duce la deplasarea
disproporționată laterală a patelei în timpul activităților dinamice care implică activitatea
muscula ră a cvadricepsului.
Un alt studiu din NBCI19, afirmă diferențele datelor din literatura de specialitate în ceea ce
privește aprecierea unghiului „Q”, spunând că unii cercetători consideră a fi patologic un
unghi mai mare de 20°, iar alții susțin că ar fi patologic acel unchi cu valoare mai mică de
10°-14° .

16 https://www.pinterest.co.uk/pin/322640760777323777/
17 Horton M., Hall T ., Quadriceps Femoris Muscle A ngle: Normal Values and Relationships with Gender and
Selected Skeletal Measures, Physical Therapy, 1989 , p. 17
18 Benjamin F.,Timothy B., Frances S., Re-evaluating the functional implications of the Q -angle and its
relationship to in -vivo patellofemoral ki nematics , National Center for Biotechnology Information , 2015
19 Lori L., Sandi S., Measurement of the Quadriceps Angle Using Standardized Foot Positions , National Cent er
for Biotechnology Informatio, 2002

16

2.5. Deviaț ii ale genunchiului
Deviațiile genunchiului se împart, clasic, în patru tipuri pure ( genu valgum , genu varum ,
genu recurvatum și genu flexum ) (Figura nr. 12) și în nenumărate alte tipuri care r ezultă din
combinarea celor enumerate .

Figura nr. 12. Deviațiile clasice ale genunchilor; a) Genu valgum, b). Genu varum, c). Genu recurvatum, d).
Genu flexum
Sursa: Pinterest.com20
Gradul de diformitate a genunchilor în valg se poate aprecia prin dista nta intermaleolară în
ortostatism având condilii mediali ai femururilor unite. O creștere a unghiului valgus al
genunchiului coincide adesea cu discrepanța lungimii picioarelor, apărând la membrul inferior
mai lung, unde există o torsiune posterioară a osu lui iliac de aceeași parte21. (Cooperstein și
Lew 2009, apud Jane J. (2016), p. 155 ).
Genu varum prezintă distanța dintre condilii mediali ai femurului în ortostatism având
maleolele interne unite. Această diformitate poate să apară și unilateral ca rezul tat al
rotației interne a femurului, hiperextensiei genunchiului și pronației piciorului (Kendall,
1993, apud Jane J. (2016), p. 150).
Genu recurvatum reprezintă o hiperextensie la nivelul articulației tibiofemurale. Privind din
lateral, într -o postură co rectă, o linie imaginară verticală trasată înaintea maleolei externe,
împarte tibia în două jumătăți egale. În genu recutvatum, tibia se află înapoia acestei linii
accentuând flexia plantară. Această postură este asociată cu rotația internă excesivă a
femu rului, genu varum sau genu valgum, torsiunea internă a tibiei tibial varum și pronația
excesivă a osului subtalar ( p. 142)

20 https://www.pinterest.com/pin/30328997472402154/
21 Johnson J., Postural Correction, Hands -On guides of therapists, An illustrated guide to 30 pathologies ,
Human kinetics , 2016 , p. 142, 146, 150, 155

17

Așa cum îi spune numele, genu flexum reprezintă o flexie mai mare decât normală a
genunchiului în ortostatism. Această postură mai r ar întâlnită decât genu recurvatum, este
prezentă la vârstnici sau la persoanele sedentare care au menținut poziția flectată a
genunchilor pentru mult timp. La fel ca în geu recurvatum, o linie verticală trasată anterior
de maleola externă împarte tibia în două. În genu flexum, genunchii se află anterior de
această linie accentuând flexia dorsală (Jane J. (2016), p. 146).
În genu valgum (genunchi în “x”) unghiul extern dintre coapsă și gambă este mai mic de 170,
iar în genu varum (genunchi în paranteză, în “O” ) unghiul extern dintre coapsă și gambă
este mai mare 180. În genu flexum unghiul posterior dintre coapsă și gambă este mai mic de
180 (unghiul anterior este deschis), iar în genu recurvatum unghiul posterior dintre coapsă și
gambă este mai mare de 18 0 (unghiul anterior este închis) (Tarcău E., Chiriac M, 2015, p. 30)

2.5.1. Aprofundare genu valgum
2.5.1.1. Caracteristici genu valgum
La fel cum a fost precizat în subcapitolul 1.4.2., în genu valgum, unghiul format între axa
longitudinală a gambei și coapsei (unghiul „Q”) este mai mare de aproximativ 13°.

Miralles M. și Miralles R. au clasificat genu valg după distanța dintre maleole le interne :22
 Gradul I – distanța mai mică de 2,5 cm
 Gr II – distanță între 2,5 – 5 cm
 Gr III – distanță între 5 -7 cm
 Gr IV – distanță d e 7,5 cm sau mai mult

Cum orice deviație de la poziția corectă a corpului se datorează de cele mai multe o ri lipsei
sinergiei mușchilor, s criitoarea Jane J.23 prezintă în cartea ei scurtarea și alungirea
următorilor mușchi în cadrul genunchilor în valg :

Tabel nr. 1. Scurtarea și alungirea mușchilor membrelor inferioare în cadrul genunchilor în valg
Zona Mușchi scurtați Mușchi alungiți
Coapsă Biceps femural în raport cu
semimembranos și
semitendinos Gracilis
semimembranos și
semitendinos în raport cu
bicepsul femural

22 Miralles M. și Miralles R., Biomecán ica clínica de las patologías del aparato locomotor, Editura Elsevier , 2006 ,
p. 68
23 Johnson J., Postural Correction, Hands -On guides of therapists, An illustrated guide to 30 pathologies,
Human kinetics , 2016 , p. 156

18

Tensor Fascia Lata Croitor Adductorii șoldului
Gambă Peronierii

2.5.1.2. Tipuri de genu valgum
Gregory R., Gregory A.24 descriu cauzele apariției genului valgum :
Fiziologic = structural?
Majoritatea copiilor prezintă un genu valgum fiziologic care de cele mai multe ori dispare
fără nici o intervenție până în jurul vârstei de 9-10 ani . Cu toate acestea, părinții pot
interveni prin atragerea atenției posturii și mersului copilului, fiind conștienți totodată că
genu valg um nu este o boală. Coapsele mari, laxitatea ligamentară și piciorul plat duc la
orientarea înafară a degetelor piciorului care pot să accentueze aspectul de genunchi în valg
ducând la o formă mai severă .
Idiopat ic
Genu valgum idiopatic are loc atunci când nu dispare cel fiziologic de la sine, ducând la o
diformitate progresivă. Copiii cu acest diagnostic sunt de cele mai multe ori obeze, prezintă
picior plat și laxitate ligamentară .
Posttraumatic
Genu valgum apare de cele mai multe ori în urma unor traumat isme. Fracturi la nivelul
femurului distal și tibiei proximale pot duce la deviații în valgus fie din cauza degradării fie
din cauza afectării cartilajului de creștere .
Metabolic
Cauzele metabolice ale genului valgum patologic includ diferitele forme de ra hitism și
osteodistrofie renală. Deși efectele metabolice asupra fiziologiei sunt similare în aceste
tulburări, rahitismul și deficitul de vitamină D este mai frecvent asociat cu diformitatea
varusului la genunchi, iar osteodistrofia renală este în mod obi șnuit asociată cu diformitatea
valgusului .
Neuromuscular
Copiii cu paralizie cerebrală și alte deficiențe neuromusculare au adesea genu valgus și / sau
torsiune tibială exterioară excesivă , care determină rotirea piciorului în exterior față de

24 Gregory W., Gregory M., Genu Valg um in Children: Diagnostic and Therapeutic Alternatives, Journal of the
American Academy of Orthopaedic Surgeons , 1995 , p. 275, 276, 277, 278

19

genunchi. La copiii cu spină bifidă și alte afecțiuni paralitice, cum ar fi poliomielita, se
consi deră că genu valgum este cauzat de contracția tractului iliotibial și de efectele
cumulative ale forțelor dinamice anormale (valgus thrust) produse de mersul Trendelenbur g
sau alt mers compensator .
Infecțio s
Osteomielita poate provoca direct genu valgum, prin întreruperea plăcii de creștere sau,
indirect, prin inducerea hiperemiei reactive și a stimulării de creștere asimetrică. Acestea din
urmă sunt mecanismele prin care genu valgum se presupune că apare la artrita juvenilă, în
care hiperemia datorată sinovitei cronice poate stimula asimetric glandele din jurul
genunchiului.

2.5.1.3. Tratament genu valgum
Luând corpul ca un întreg, capul, gâtul, trunchiul , membrele superioare și m embrele
inferioare sunt în strânsă legătură cu bazinul. Prin evaluarea clinică și funcțională se poate
observa c um corpul se adaptează întotdeauna în funcție de forțele care sunt exercitate
asupra acestuia, compensând orice deviație de la poziția neutră a bazinului. Astfel, în urma
evalu ărilor oricărui subiect în parte, se poate găsi tratamentul personalizat de ficienț elor pe
care le prezintă.

2.6. Caracteristici ale mersului
Dorina I. și Mircea C.25 definesc m ersul ca fiind „o mișcare ciclică, realizată prin du cerea
succesivă a unui picior înaintea celuilalt, fiecare dintre cele două membre inferioare au pe
rând funcția de propulsor și de su port”. Ei afirmă că m ersul este format dintr -o „alternanță
de mișcări și poziții de sprijin ale câte unui membru inferior, pe care le repetă apoi identic
celălalt membru ”.

2.6.1. Fazele mersului
Mersul cuprinde trei momente funcționale de bază: sprijinul pe ambele picioare, s prijin ul
pe un picior și b alan sul sau avansarea unui picior. Din moment ce primele două momente
sunt de fapt momente de sprijin, se înțelege că ciclul de mers se constitu ie dintr -o perioadă
de sprijin ș i o perioadă de balans sau oscilație. Aceste perioade se impart la rândul lor în mai
multe faze și anume:

25 Ianc D., Chiriac M., Biomecanică și patomecanica genunchiului, Editura Universității din Oradea , 2012 , p. 41

20

 Sprijinul cuprinde contactul inițial cu solul (contactu l cu călcâiul/ cu talonul); sprijinul
median (pe toată talpa) și terminarea sprijinului (încărcarea pe antepicior/pe pingea)
urmând desprinderea de pe sol.

 Balansul se împarte și el în: oscilația initial ă, oscilația de mijloc și oscilația terminală26

2.6.2. Aspectele mersului norma l
Perturbările de mers reprezintă orice abatere a segmentelor corpului de la mersul normal.
Tarc ău E. și Chiriac M. 27 prezintă aspectele mersului corect astfel :
Faza I (atacul cu talonul)
 Capul și trunchiul, verticale, brațul opus este proiectat înainte;
 Bazinul face o ușoară rotație anterioară;
 Genunchiul membrului de atac, extins;
 Piciorul membrului respectiv este în unghi drept cu gamba.

Faza a -II-a (poziția medie)
 Capul și trunchiul verticale;
 Brațele apropiate de axa cor pului;
 Bazinul foarte ușor rotat anterior și ușor înclinat spre stânga;
 Coapsa dreaptă moderat rotată extern;
 Genunchiul drept extins, iar cel stâng este ușor flectat.

Faza a -III-a (desprinderea de pe sol a piciorului)
 Capul și trunchiul verticale;
 Brațul drept înaintea axei corpului, cu cotul ușor f lectat, brațul stâng ușor înapoia
axului corpului, cu cotul extins;
 Bazinul în rotație anterioară;

26,26 Tarcău E., Chiriac M., Măsurare și evaluare în kinetroterapie, Note de curs, Editura Universității din
Oradea, 2015, p. 45, 46

21

 Coapsa dreaptă în ușoară rotație externă;
 Genunchiul drept ușor flectat;
 Glezna dreaptă în flexie pla ntară;
 Piciorul se sprijină pe partea anterioară;
 Degetele în extensie din MTF.

Faza a -IV-a (balansarea)
 Capul și trunchiul verticale;
 Brațele în apropierea axei corpului;
 Bazinul în ușoară rotație anterioară;
 Șoldul în ușoară rotație externă;
 Coapsa și genunchiul drept flectate;
 Membrul de sprijin aliniat vertical la bazin;
 Piciorul în unghi drept pe gambă și ușor eversat.

2.7. Core muscles
Cresswell , Grundstrom și Thorstensson28 defines c nucleul muscular (core muscles)
fiind „o cutie muscu lară alcă tuită din mușchii abdominali (anterior), paraspinalii și gluteus
(posterior), diafragmul (capacul), planșeul pelvin și musculatura centurii pelviene (fundul
sau baza cutiei) ” (Figura nr. 13 ). Ei susțin că t ransversul abdominal se activează înaintea
mișcări i trunchiului sau membrelor pentru a crește rigiditatea zonei și stabilitatea.

28 Cresswell G. , Grundstrom A ., Thorstensson A ., Observations on intra -abdominal pressure and patterns of
abdominal intra -musc ular activity in man, Experimental Brain R esearch , 1992, p. 409-418

22

Figura nr. 13. Musculatura nucleului lombo -abdomino -pelvian
Sursa: Body dynamics INC29
Kibler B., Press J. și Sciascia A., 30 consideră că stabilitatea nucleului abdominal cons tă
în „abilitatea de a controla poziția și mișcarea coloanei vertebrale față de pelvis pentru a
permite producerea, transferul și controlul optim al forței și mișcării către segmentele
terminale integrate în activități fizice” .
Un studiu realizat pe evalu area posturii a unor fete cu vârsta cuprinsă între 7 -10 ani,
precizează că a nteversia bazinului, hiperextensia genunchilor și hiperlordoza lombară sunt
deviații posturale care au ca și cauză comună un deficit abdominal. În timpul dezvoltării
copilului, efo rtul abdominal devine mai eficient, în special între 10 si 12 ani, odată cu
micșorarea liniei taliei și proeminenței abdominale. Acest fa pt poate fi unul din motivele
pentru scăderea anteversiei bazinului, hiperlordozei lombare și hiperextensia genunchilor in
timpul dezvoltării copilului31.

2.7.1. Relația dintre Core muscles și membrele inferioare
Bouisset32 a sugerat că activitatea mot rică sub formă de contracție musculară care servește
drept suport postural trebuie sa aibă loc înainte de inițierea mișcărilor vol untare a
extremităților. De asemenea, suportul trebuie să varieze în funcție de: parametrii mișcării
planificate, de postură și de incertitudinea privind sarcinile care urmează să fie efectuate.

29 GHegyi , Hypermobility , Body dynamics INC , 2014
30 Kibler B., Press J., Sciascia A., The Role of Core Sta bility in Athletic Function, Sports med , 2006 , p. 189
31 Penha P., João S., Casar otto R., Amino C., Penteado D., P ostural assessment of girls between 7 and 10 years
of age, CLINICS , 2005, p. 13
32 Bouisset S., Relationship between postural support and intentional movement, National Center for
Biotechnology Information , 1991

23

De-a lungul timpului s -a demonstrat că activitatea mușchilor trunchiului are loc înainte de
activitatea mișcării primare a membrelor, indiferen t de direcția mișcării acestora33. Mai
exact cel mai profund mușchi abdominal – transversul abdominal – a fost primul mușchi
activat în pregărtirea mișcării, urmat imediat de mușchii multifizi. Pe baza acestor rezultate,
autorii studiului au concluzionat că sistemul central nervos creză o baza stabilă pentru
mișcarea extremităților inferioare prin contractarea mușchilor transverși și multifizi.
Nu toate leziunile membrelor inf erioare pot fi atribuite deficiențelor în stabilitatea nucleului.
Cu toate acestea, a fost raportat că funcția musculară a nucleului influențează structurile de
la zona lombară până la gle znă. Devlin34 a revizuit literatura de specialitate cu privire la
leziuni în cadrul federației de rugby și a constatat că oboseala abdominală accentuează
apariția leziunilor la nivelul ischiogambierilor .
Sommer35 a constatat o creștere semnificativă a gradului de ADD femurală și rotație internă
odată cu debutul oboselii. El a sugerat că motivul acestei tendințe este incapacitatea
sportivilor de a genera un moment al forței suficient de mare al mușchilor fesieri, ai coapsei
și mușchilor abdominali .
Hewett36 a demonstrat că femeile care au participat la pregă tirea neuromusculară , riscul
leziunilor ligament elor genunch iului a scă zut cu 72% comparativ cu atletele care nu au
participat la acest program. Antrenamentul neuromuscular pare să reducă de adducția și
abducția a genunchilor în momentul aterizării după săritură. Totuși mai m ulte studii sunt
necesare pentru a determina dacă aceste momente sunt o consecință a creșterii forței
cvadricepsului și a mușchilor coapsei sau dacă sunt un rezultat al ajustării posturale
anticipate .
Zeller37 a examinat mai recent kinematic și electromiogr afic activitatea la sportivi atât de sex
feminin cât și masculin în timpul unei genoflexiuni într -un picior și a raportat o adducție
femurală semnificativă mai mare la femei comparativ cu bărbații. Bazat pe aceste rezultate,
toți autorii au concluzionat că diferențele cinematice dintre sexe sunt mai strâns legate de
diferențele musculare de șold decât de diferențele de activare ale cvadricepsului. Dovezile
care susțin relația dintre scăderea capacității nucleului și leziunile MI sunt în mare parte

33 Hodges R. , Contraction of the abdominal muscles associated with movement of the lower limb, Phys Ther
1997, p. 132
34 Devlin L., Recurrent posterior thigh symptoms detrimental to performance in rugby union: Predisposing
factors, Sports Med , 2000, p. 273
35 Sommer H. , Patellar chondropathy and apicitis, and muscle imbalances of the lower extremities in
competitive sports, Sports Med , 1988, p. 386
36 Hewett T., Lindenfeld T., Riccobene J., Noyes F., The effect of neuromuscular training on the incidence of
knee injury in female athletes: A prospective study, Am J Sports Med , 1999, p. 699
37 Zeller B., McCrory J., Kibler W., Uhl T., Differences in kinematics and electromyographic activity between
men and women during the singlelegged squat, Am J Sports Med , 2003, p. 449

24

retrospec tive, astfel este imposibil de a discerne dacă aceste leziuni sunt o cauză sau un
efect al de ficiențelor nucleului.
Bazat pe concluziile acestor studii, cercetătorii consideră că îmbunătățirea nucleului poate fi
importantă în prevenirea leziunilor MI, de asemenea, t oate cercetă rile concluzionează că
exercițiile de forță și rezistență ar trebui incluse în programele de prevenție . Din păcate,
puține studii s -au concentrat asupra contribuției stabilității nucleului la stabilitatea dinami că
a articulației genu nchiului.
Stabilitatea nucleului este necesară pentru a menține integritatea coloanei vertebrale,
asigură rezistență la perturbări și furnizează o bază stabilă pentru mișcarea extremităților.
Capacitatea indivizilor de a demonstra prezența stabilității nucleului este determinată
printr -o relație complexă între capacitatea musculară a șoldului și a trunchiului și controlul
motor. Literatura actuală sugerează că leziunile membrelor inferioare pot diminua măsurile
de stabilitate a nucleului. În plus, o deficie nță de nucleu preexistentă poate crește riscul de
leziuni la extremități inferioare38.
3. Cercetarea personal ă
3.1. Ipoteza
Dacă realizăm un program kinetic axat în special pe tonifierea nucleului la un subiect de 12
ani care prezintă genu valgum presupus stru ctural (fără a beneficia de evaluare imagistică
medicală) obținem ameliorarea indicilor antropometrici și funcționali.
3.2. Obiective
– Evaluarea complexă și specifică deviației genunchilor în valg și a corsetului muscular
lombo -abdominal
– Implementarea progr amului kinetic cu accent pe tonifierea nucleului etapizat pe
rezistență și forță

3.3. Material și metode
3.3.1. Prezentarea subiectului și a desfășurării cercetării
Prezentarea subiectului
Subiectul studiului , Sz. D. are vârsta de 12 ani, sex feminin, î n prezent jucătoare de
volei la categoria Speranțe din octombrie 2017 . În trecut a practicat și alte sporturi precum:

38 Willson J., Ireland M., Davis I., Core Stability and Its Relationship to Lower Extremity Function and Injury ,
Journal of the american academy of orthopaedic surgeons , 2005, p. 324

25

gimnastică ritmică (apro ximativ trei luni), dans sportiv (doi ani și jumătate) , tenis (două luni)
și atletism (un an și jumătate).
La scris folosește mâna dreaptă, iar în activitățile sportive și în unele ADL -uri
(Activities of Daily Living ) folosește mâna stângă . În ceea ce privesc membrele inferioare,
sprijinul spontan și orice alte activități le realizează cu membrul inferior drept.
Ca an tecedente traumatice, a menționat: o contuzie la cotul stâng în urma unei
căzături l a vârsta de șase ani și o entorsă ușoară la glezna stângă, în februarie 2018, care s-a
vindecat după aproximativ două săptămâni.

Prezentarea desfășurării cercetării
Studiu l a fost efectuat la Universitatea din Oradea, sala de kinetoterapie și sala de
jocuri sportive, în perioada 22 ianuarie 2018 – 3 mai 2018. Fiind minoră, părinții și -au dat
acordul începerii desfășurării studiului.

3.3.2. Metode de evaluare
3.3.2.1. Som atoscopie
În cartea „Măsurare și evaluare în kinetroterapie ”39, sunt enumerate observațiile care pot fi
făcute asupra diferite lor segmente ale corpului în momentul examinării din față, profil și din
spate notându -se deviațiile segmentare și globale în plan frontal (vedere anterioară, vedere
posterioară) și sagital (stânga, dreapta). Subiectul a mai fost evaluat în poziția șurub (stând
pe vârfuri cu călcâiele lipite, brațele ridicate cu mâinile încrucișate la nivelul pumnului) și în
poziția (stând cu genunchi i îndoiți la 90 °, brațele flectate la nivelul urechilor).

3.3.2.2. Antropometrie
Măsurarea taliei
Instrumentul de măsură a fost taliometrul. Subiectul în ortostatism, cu călcâiele, fesele și
omoplații lipiți de taliometru, bărbia în piept . S-a fixat tija mobilă a taliometrului pe punctul
vertex al capului .

39 Tarcău E., Chiriac M., Măsurare și evaluare în kinetroterapie, Note de cu rs, Editura Universității din Oradea,
2015 , p. 24 -26

26

Figura nr. 14. Măsurarea taliei

Evaluarea greutății
Instrumentul de măsură a fost cântarul. Subiectul a stat în ortostatism pe cântar .

Figura nr. 15. Evaluarea greutății

Determinarea masei corporal e în raport cu normalul statistico -epidemiologic
Conform diagramelor de creștere (Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (2017)
curbele și tabelele de creștere sunt utilizate în pediatrie pentru a evalua dacă indicii
antropometrici urmăriți (greu tate, înălțime, indice de masă corporală etc.) pentru un anumit
copil sau adolescent se încadrează sau nu în normalul statistico -epidemiologic. Aceste curbe
reprezintă rezultatul colectării datelor antropometrice de la toată populația (în acest caz
SUA), d ate care ulterior sunt grupate pentru a furniza informația căutată, sub forma de

27

tabele și grafice. România nu dispune de curbe și tabele de creștere oficiale bazate pe
studiul populației României. Plecând de la prezumția că populația României ar fi
asemăn ătoare cu populațiile Franța, SUA, Germania, practica se realizează cu curbe de
creștere folosite în aceste țări/zone.
S-a calculat percentila de masă corporală a subiectului în funcție de IMC (I ndice de masă
corporală) și vârstă după fiecare evaluare făc ută. Pentru aflarea IMC -ului s-a folosit formula:
greutatea (kg) ÷ înălțimea(cm) ÷ înălțimea (cm) x 10.000. De la valoarea obținută am trasat o
linie orizontală pe axa ve rticală (cea pe care scrie BMI ( Body Mass Index), iar in dreptul
vârstei subiectului ( axa orizontală) s-a trasat o linie pe verticală. Cele două linii s -au
intersectat într -un punct între două curbe, punct ca re a fost urmărit de -a lungul traseului
curbelor înspre dreapta ; s-a citit numărul corespunzător , care reprezintă percentila
corespunz ător sexului și vârstei , încadrând subiectul în raport cu ceilalți copii din generația
lui.
Din tabelele de pe National Center for Health Statistics40 s-a aflat, î n funcție de vârsta (în
luni) și procentajul de masă corporală , înălțimea și greutatea optimă a subiectului . Pentru
vârstă s-a luat valoarea 144,5 luni, iar cum tabelele nu prezintă procentajul de 85%, ci doar
75% și 90%, s-a făcut media aritmetică între valoarea dată la procentajul de 75% cu cea de la
90%.

Membrele inferioare
Instrumentul de măsu ră a fost banda metrică. Subiectul a stat în decubit dorsal. Am plasat
un capăt al bandei metrice pe SIAS dreaptă și celălalt capăt pe punctul cel mai proeminent al
maleolei interne al piciorului drept. Am repetat procedura și la membrul inferior stâng .

40 Centers for Disease Control and Prevention, National Center fo r Health Statistics , Data Table of Stature -for-
age Charts , U.S. Department of Health & Human Services, 2001
Centers for Disease Control an d Prevention, National Center for Health Statistics, Data Table of Weight -for-age
Charts, U.S. Department of Health & Human Services, 2001

28

Figura nr. 16. Măsurarea lungimii membrelor inferioare

Distanța inermaleolară
Instrumentul de măsură a fost banda metrică. Subiectul în ortostatism , cu greutatea
repartizată uniform pe ambele picioare. S-a plasat banda metrică între maleolele interne,
banda a fost paralelă cu suprafața de sprijin .

Figura nr. 17. Măsurarea distanței intermaleolare

Perimetrul coapsei
Instrumentul de măsură a fost banda metrică. Subiectul în ortostatism , cu greutatea
repartizată uniform pe ambele picioare. Am măsurat lung imea coapsei de la trohanterul
mare la genunchi și am plasat banda metrică la jumătatea distanței dintre marele trohanter
și genunchi .

29

Figura nr. 18 . Măsurarea perimetrului coapsei; a). Măsurarea lungimii coapsei, b). Măsurarea perimetrului
coapsei

Perimetrul toracic
Instrumentul de măsură a fost banda metrică. Subiectul în ortostatism . Am plasat banda
metrică astfel încât în spate sa fie sub unghiul inferior al omoplaților și în față la nivelul
articulației coastei a IV -a cu sternul. Am înregistrat valo rile în repaus, inspirație și expirație
forțată.

Figura nr. 19 . Măsurarea perimetrului toracic

Perimetrul abdomenului

30

Instrumentul de măsură a fost banda metrică. Subiectul în ortostatism . Am plasat banda
metrică la mijlocul distanței î ntre …..

Figura nr. 20 . Măsurarea perimetrului abdominal

Perimetrul bazinului
Instrumentul de măsură a fost banda metrică. Subiectul în ortostatism . Am plasat banda
metrică anterior la nivelul pubisului , iar posterior de proeminența maximă a mușchilor
fesieri la nivelul marelui trohanter al coapsei .

Figura nr. 21. Măsurarea perimetrului bazinului

Amprenta plantară
Poziția subiectului a fost așezat la marginea patului. Am pregătit în fața subiectului o foaie
A3, am pulverizat cu apă colorat ă tălpile subiectului și l -am rugat să se ridice în stând astfel

31

încât să realizeze contactul cu solul cu ambele picioare deodată. După ce a realizat
amprenta plantară, l -am rugat să se reașeze pe pat.

Examinarea arcuirii longitudinale a zonei mediale a p iciorului – Linia lui Feiss
Poziția subiectului a fost de ortostatism cu greutatea corpului repartizată egal pe ambele
picioare. Am marcat mijlocul maleolei interne, osul navicular și fața mediană a articulației
proximale a halucelui și am pozat marcajele. La calculator am unit marcajul de la maleola
internă cu cea a halucelui / metatarsului 5.

3.3.2.4. Goniometrie
Articulația șoldului
Flexia șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit dorsal. Am stat homolateral față de subiect și am plasat
axul goniom etrului în centrul articulației coxofemurale pe fața laterală. Brațul fix a urmărit
linia mediană a feței laterale a trunchiului, iar brațul mobil a urmărit linia mediană a coapsei,
fața laterală. Am rugat subiectul să flecteze șoldul o dată cu genunchiul extins și o dată cu
genunchiul flectat.

Figura nr. 2 2. Goniometrizarea articulației șoldului în momentul flexiei; a). Poziție inițială, b). Flexia șoldului
drept cu genunchiul extins, c). Poziție inițială, d). Flexia șoldului drept cu genunchiul flectat

Extensia șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral. Am stat homolateral față de subiect și am plasat
axul goniometrului în centrul articulației coxofemurale pe fața laterală. Brațul fix a urmărit

32

linia mediană a feței laterale a trunchiului, iar brațul mobil a urmărit linia mediană a coapsei,
fața laterală. Am rugat subiectul să extindă șoldul o dată cu genunchiul extins și o dată cu
genunchiul flectat, fără să ridice spinele iliace de pe pat.

Figura nr. 2 3. Goniometrizarea articulației șold ului în momentul extensiei; a). Poziție inițială, b). Extensia
șoldului stâng cu genunchiul extins, c). Poziție inițială, d). Extensia șoldului stâng cu genunchiul flectat

Abducția șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit dorsal. Am stat homolatera l față de subiect și am plasat
axul goniometrului în centrul articulației coxofemurale pe fața anterioară. Brațul fix a fost
paralel cu SIAS, iar brațul mobil a urmărit linia mediană a coapsei, fața anterioară. Am rugat
subiectul să abducă șoldul fără să r otească șoldul.

Figura nr. 24 . Goniometrizarea articulației șoldului în momentul abducției; a). Poziție inițială, b). Abducția
șoldului drept

33

Adducția șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit dorsal cu membrul heteroinferior abdus. Am stat
homol ateral față de subiect și am plasat axul goniometrului în centrul articulației
coxofemurale pe fața anterioară. Brațul fix a fost paralel cu SIAS, iar brațul mobil a urmărit
linia mediană a coapsei, fața anterioară. Am rugat subiectul să adducă șoldul fără să
rotească șoldul.

Figura nr. 25 . Goniometrizarea articulației șoldului în momentul adducției; a). Poziție inițială, b). Adducția
șoldului drept

Rotația internă a șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral cu genunchiul flectat la 90 ° în afara suprafeței
de sprijin. Am stat caudal și am plasat axul goniometrului în centrul articulației genunchiului
pe fața anterioară. Brațul fix a fost perpendicular cu solul, iar brațul mobil a urmărit linia
mediană a gambei, fața anterioară. Am rugat subi ectul să rotească intern șoldul.

34

Figura nr. 26 . Goniometrizarea articulației șoldului în momentul rotației interne; a). Poziție inițială, b).
Rotația internă a șoldului stâng

Rotația externă a șoldului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral cu ge nunchiul flectat la 90° în afara suprafeței
de sprijin. Am stat caudal și am plasat axul goniometrului în centrul articulației genunchiului
pe fața anterioară. Brațul fix a fost perpendicular cu solul, iar brațul mobil a urmărit linia
mediană a gambei, faț a anterioară. Am rugat subiectul să rotească exten șoldul.

Figura nr. 27 . Goniometrizarea articulației șoldului în momentul rotației externe; a). Poziție inițială, b).
Rotația externă a șoldului stâng

35

Articulația genunchiului
Flexia genunchiului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral cu genunchiul și piciorul flectat la 90°. Am stat
homolateral și am plasat axul goniometrului în centrul articulației genungiului, fața laterală .
Brațul fix a urmărit linia mediană a coapsei , fața laterală, iar brațul mobil a urmărit linia
mediană a gambei, fața laterală. Am rugat subiectul să flecteze genunchiul.

Figura nr. 28 . Goniometrizarea articulației genunchiului în momentul flexiei; a). Poziție inițială, b). Flexia
genunchiului stâng
Articulația gleznei
Flexi a dorsală a piciorului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral cu genunchiul flectat la 90 °, picior la 90 ° față de
gambă . Am stat homolateral față de subiect și am plasat axul goniometrului sub maleola
externă . Brațul fix a urmărit linia mediană a gambei , fața laterală, iar brațul mobil a urmărit
linia mediană a metatarsului 5. Am rugat subiectul să realizeze f lexia dorsală a piciorului.

36

Figura nr. 29. Goniometrizarea articulației gleznei în momentul flexiei dorsale; a). Poziție inițială, b). Flexia
dorsală a piciorului stâng
Flexia plantară a piciorului
Poziția subiectului a fost de decubit ventral cu genunchiul flectat la 90 °, picior la 90 ° față de
gambă . Am stat homolateral față de subiect și am plasat axul goniometrului sub maleola
externă . Brațu l fix a urmărit linia mediană a gambei , fața laterală, iar brațul mobil a urmărit
linia mediană a metatarsului 5. Am rugat subiectul să realizeze f lexia plantară a piciorului.

Figura nr. 30 . Goniometrizarea articulației gleznei în momentul flexiei planta re; a). Poziție inițială, b). Flexia
plantară a piciorului stâng

Unghiul „Q”

37

Instrumentul de măsură a fost goniometrul. Poziția subiectului a fost de decubit dorsal. Am
plasat axul goniometrului în centrul patelei, brațul fix a urmărit tuberozitatea tibie i, iar
brațul mobil a urmărit linia mediană a coapsei (SIAS) , fața anterioară.

Figura nr. 31 . Evaluarea unghiului „Q” a membrului inferior drept
Sursa: Physiopedia.com41

3.3.2.5. Teste motrice și funcționale
Proba degete -sol
Scopul testului : determina rea mobilității articulare combinate lombare și coxo -femurale
Instrumente : banda metrică , bancă
Instrucțiuni : subiectul în ortosatism pe bancă , a fost rugat să se aplece cât de mult poate
Evaluare : am măsurat distanța dintre dactilion și suprafața de sprij in

41 Physiopedia contributors, 'Q' Angle, Physiopedia, 2018

38

Figura nr. 32 . Evaluarea flexibilității membrelor inferioare și a coloanei lombare

Săritura în lungime de pe loc
Scopul testului : evaluarea forței explozive a M.I. , evaluarea echilibrului în faza de aterizare
Instrumente : banda metrică .
Instrucțiuni : subiectul a stat în spatele liniei marcate pe sol cu picioarele ușor depărtate. A
îndoit ușor genunchii și a dus brațele înapoi după care a executat o săritură pe două
picioare, odată cu avântarea brațelor înainte .
Evaluare : am măsurat distanța dintre l inia trasată și călcâiul subiectului .

Evaluarea detentei
Figura nr. 33 . Săritura în lungime de pe loc : pregătire, elan, desprindere, aterizare

39

Scopul testului : Evaluarea forței explozive a M.I.
Instrumente : Instrumentul de măs ură a fost banda metrică, marker. Am lipit o bucata de
material pe dactilionul drept și l -am marcat cu markerul.
Instrucțiuni : subiectul a stat lateral față de perete și l -am rugat să sară cât mai înalt posibil și
să atingă peretele cu dactilionul însemnat .
Evaluare : am măsurat distanța dintre semnul lăsat pe perete și sol.

Testul de echilibru sub forma literei Y ( Y Balance Test )42
Scopul testului : evaluarea forței în r egim de echilibru pentru fiecare membru inferior
Instrumente : cu ajutorul unei benzi adezive am format litera „Y” întors . La intersecția liniilor
am cre eat un cadran de lungimea piciorului. Unghiul dintre banda anterioară și cele
posterioare pe fiecare par te a fost de 135°. Unghiul dintre benzile posterioare a fost de 45° .
Instrucțiuni : am rugat subiectul să stea cu un picior în cadran și cu celălalt să pășească pe o
distanță cât mai mare pe fiecare linie în parte. Ordinea pașilor a fost cu piciorul: drept
anterior, stâng anterior, drept posteromedial, stâng posteromedial, drept posterolateral și
stâng posterolateral. Subiectul a efectuat pașii indicați pentru încălzire de 3 ori. După
încălzire, a făcut aceleași acțiuni. La fiecare pas am marcat cu markerul locu l unde a fost
așezat călcâiul.
Evaluare : am măsurat distanța dintre vârful MI de sprijin și călcâiul MI opus la fiecare pas .

42 Dr. McKayJ ., Evaluation of Outcomes in Assessment of Iliot ibial Band Syn drome Rehabilitation Programs , The
University of British Columbia , ©Janine SieuNarine -McKay , 2016, p. 52
Figura nr. 34. Săritura în înălțime

40

Figura nr. 35 . Y balance test ; a). Pas anterior cu MI stâng , b). Pas posteromedial cu MI stâng, c). Pas
posterolateral cu MI stâng

Single Leg Squat43
Scopul testului : evaluarea forței și rezistenței musculaturii MI în regim de echilibru – sprijin
unipodal și a traiect oriei reperului patelar al genunchi ului pe parcursul genoflexiunilor .
Instrumente : cu ajutorului unei benzi adez ive am format litera „T” pe sol. Am filmat
genoflexiunile pentru fiecare genunchi, urmărind deviațiile genunchiului cu ajutorul
programului Kinovea. Camera a fost montată la o distanță de 193 cm față de haluce și la o
înățime de 88 cm.
Instrucțiuni : am ru gat subiectul să pună un picior pe literă, pe linia paralelă cu piciorul, și să
flecteze celălalt MI având genunchiul la 90° . Apoi l -am rugat să îndoaie genunchiul astfel
încât să nu treacă linia orizontală apoi să revină la poziția inițială. După ce s -a obișnuit, să
execute mișcarea prinind înainte. I -am spus să execute câte genoflexiuni poa te până spun
eu să se oprească.
Evaluare : am evaluat deviaț iile genunchiului și număul de genoflexiuni pentru fiecare MI
timp de 30 de secunde . Am evaluat postura trunc hiului, șoldului, genunchiului și a gleznei în
plan frontal în timpul genoflexiunii .

43 Protocol Single Leg Mini Squat , 2018, p. 1
Ugalde V., Brockman C., Bailowitz Z., Pollard C., Single Leg Squat Test and Its Relations hip to Dynamic Knee
Valgus and Injury Risk Screening , © American Academy of Physical Medicine and Rehabilitation , 2015, p. 232

41

Săritura în adâ ncime 44
Scopul testului : observarea poziți ei genunchilor pe parcursul săriturii în înălțime și în
momentul aterizării .
Instrumente : capacul lăzii de gimn astică cu înălțime a de 74,3 cm. Am însemnat marele
trohanter de pe fiecare parte a bazinului și centrul patelei drepte și stângi. Subiectul a fost
desculț și îmbrăca t lejer . Camera de filmat a fost plasată la o distan ță de 285 cm față de lada
de gimnastică . Softul Kinovea pentru urmărirea deviațiilor genunchilor în timpul săriturii și în
momentul contactului cu solul
Instrucțiuni : am rugat subiectul să sară pe verticală cât de înalt posibil folosi ndu-se de
ambele picioare, iar la aterizare să flecteze genun chii pentru aterizare
Evaluare : am urm ărit deviațiile genunchilor față de axul median al corpului în poziția inițială,
momentul săriturii în înălțime, momentul aterizării și în poziția de revenire.

3.3.2.6. Testarea forței și rezistenței musculare
Planșă anterioară, lateral ă și posterioară , cu sprijin pe antebrațe și planșă
anterioară cu sprijin pe palme
Scopul testului : măsurarea forței și rezistenței musculaturii nucleului muscular lombo –
abdomino -pelvi an
Instrumente : cronometru
Instrucțiuni : am rugat s ubiectul să stea în poziția de plan șă până la oboseală
Evaluare : am oprit cronometrul când subiectul a încetat să mențină poziția

44 Ugalde V., Brockman C., Bailowitz Z., Pollard C., Single Leg Squat Test and Its Relationship to Dynamic Knee
Valgus and Inju ry Risk Screening, pmrjournal, © American Academy of Physical Medicine and Rehabilitation ,
2015, p. 232

42

Figura nr. 36 . Evaluarea rezistenței musculaturii lombo -abdomino -pelviene; a). Planșă anterioară cu sprijin
pe antebrațe , b). Planșă laterală cu sprijin pe antebraț , c). Planșă posterioară cu sprijin pe antebrațe , d).
Planșă anterioară cu sprijin pe palme

Dinamometru
Scopul testului : determinarea forței abductorilor membrelor inferioare
Instrumente : dinamometru. Am fixat un capat al dinamometrului de bancă și celălalt capăt
de treimea distală a gambei
Instrucțiuni : am rugat subiectul să stea în decubit heterolateral cu mi homolateral extins și
să abducă mi cât de mult poate în plan frontal.
Evaluare : am citit indicele atins în abducție maximă

43

Figu ra nr. 37 . Evaluarea forței abductorilor membrului inferior; a). Poziție inițială, b). Abducția membrului
inferior drept

3.3.2.7. Programul de kinetoterapie
Programul a fost constituit din 30 de ședințe a două părți: 12 ședințe pentru creșterea forței
în regim de rezistență musculară și 12 ședințe pentru creșterea forței musculare. Pe tot
parcursul programului s -a urmărit: corectarea dezechilibrului muscular și ameliorarea
coordonării, întărirea musculaturii profunde a nucleului și antrenarea mișcărilor funcționale
Prima evaluare s -a făcut în 22 ianuarie 2018 , evaluarea intermediară în 15 martie și
evaluarea finală în 3 mai 2018.
În prima etapă a antrenamentului de stabilizare a nucleului i -am explicat subiectului
necesitatea de a conștientiza musculatura peretelui abdominal. Prin imitare, subiectul a
învățat treptat să facă succțiunea abdominală și în timpul realizării exercițiilor cu precizarea
efectuării respirației normale. De asemenea, de -a lungul programului am rugat subiect ul să
își conștientizeze postura, în special poziția membrelor inferioare în momentul
ortostatismului, spunându -i să stea cu picioarele apropiate.

Obiectivele programului kinetic

În urma evaluării mersului
– Tonifierea abductorilor membrelor inferioare, ro tatorilor externi și a
ischiogambierilor (genu recurvatum)

44

În urma evaluării antropometrice a perimetrului coapsei
– Tonifierea mușchilor coapsei stângi

În urma evaluării goniometrice a șoldului și a unghiului „Q”:
– Tonifierea extensorilor șoldului cu menți nerea tonusului muscular al flexorilor
– Tonifierea abductorilor șoldului cu menținerea tonusului muscular al adductorilor
– Tonifierea rotatorilor externi ai șoldului cu scăderea tonusului muscular al rotatorilor
interni
În urma evaluării goniometrice a gleznei:
– Alungirea tibialului anterior cu menținerea tonusului muscular al mușchiului
gastrocnemian

În urma evaluării probei degete -sol:
– Alungirea mușchilor paravertebrali lombari și ischiogambierilor

În urma evaluării pr obei single leg squat:
– Creșterea echilibrului trunchiului și a staționării unipodale prin tonifierea mușchilor
abductori ai șoldului, fesier mare, nucleu abdominal

În urma evaluării planșei anterioare, laterale și posterioare , cu sprijin pe antebrațe și
planșei anterioare cu sprijin pe palme
– Creșterea rezistenței musculaturii nucleului abdominal, a lanțului muscular al MS , a
mușchilor din partea anterioară, laterală și posterioară a corpului

În urma evaluării dinamometrice a forței abductorilor șoldului :
– Tonifierea abductorilor șoldului în special al celui stâng

Exerciții pentru creșterea rezistenței
Exerciții pentru creșterea forței LA ANEXE?

45

3.4. Rezultate și discuții
3.4.1. Somatoscopie
Examinarea din față
 Cap rotat /răsucit stânga, înclinat spre dr eapta
 Gât translatat spre stânga
 Torace translatat la stânga
 Umăr drept mai sus decât cel stâng
 Brațul drept rotat mai extern decât cel stâng
 Triunghiurile brahiotoracice asimetrice, mai mare pe partea stângă
 Cotul drept este mai mult în valg
 Pumni în pron ație
 Genunchi în valg
 Glezna stângă în valg
 Picior – sprijin pe partea externă / în eversie

Examinarea din profil
 Cap proiectat înainte
 Omoplați desprinși
 Coloana vertebrală toracală este plată
 Cotul d rept are un flexum mai mare decâ t cel stâng
 Bazin bas culat anterior
 Genunchi recurvatum

Examinarea din spate
 Omoplatul stâng mai ridicat și mai abdus decât cel drept

46

 Coapsele rotate intern în special cel stâng
 Piciorul stâng în eversie și mai abdus decât cel drept

Evaluare inițială

Figura nr. 38 . Somatos copie, evaluare inițială; a). Examinarea din față, b). Examinarea din profil stânga, c).
Examinarea din spate, d). Examinarea din profil dreapta

Evaluare intermediară

Figura nr. 39 . Somatoscopie, evaluare intermediară; a). Examinarea din față, b). Exami narea din profil
stânga, c). Examinarea din spate, d). Examinarea din profil dreapta

Evaluare finală

47

Figura nr. 30. Somatoscopie, evaluare finală; a). Examinarea din față, b). Examinarea din profil stânga , c).
Examinarea din spate , d). Examinarea din profil dreapta
Observații :
Din punct de vedere somatoscopic față de evaluarea inițială (Figura nr. 39), subiectul nu
prezintă schimbări majore ale posturii atât la evaluarea intermediară (Figura nr. 40) cât și la
cea finală (Fig ura nr. 41) , în afară de faptul că la evaluarea inițială sprijinul se realizează pe
MI drept, iar la evaluarea intermediară și cea finală, sprijinul se realizează pe MI stâng.
În urma corelării datelor din subcapitolul 1.3., se poate observa strânsa legăt ură dintre
lanțurile musculare, unde scurtarea sau alungirea unui singur mușchi afectează întregul lanț
miofascial, în final ducând la deficiențe de postură. Făcând conexiunea dintre bolțile
plantare și abductorii șoldului din liniile laterale, putem face legătura dintre echilibrul
plantar și cel al pelvisului care la rândul lor influențează poziția genunchilor în plan frontal.
Linia spiralei arată și ea relația dintre înclinarea pelvisului și sprijinul medial al bolții
plantare.

Evaluare din poziția „Șur ub/spirală”
Evaluare inițială

48

Figura nr. 41 . Evaluare din poziția șurub, evaluare inițială; a). Examinarea din față, b). Examinarea din profil
stânga, c). Examinarea din spate, d). Examinarea din profil dreapta
Observații :
– Examinarea din față – greutate a cade pe MI stâng, trunchiul translatat la stânga,
piciorul drept se află în inversie
– Examinarea din profil – hiperlordoză accentuată
– Examinarea din spate – greutatea cade pe MI stâng, trunchiul translatat la stânga,
plica fesieră din partea dreaptă este vizibilă iar cea de pe partea stângă nu , șoldul
drept rotat ușor intern, genunchiul drept merge medial înapoia genunchiului stâng,
genunchiul stâng ușor flectat, piciorul drept se află în inversie și este mai puțin
flectat plantar

Evaluare intermediară

49

Figura nr. 42 . Evaluare din poziția șurub, evaluare intermediară; a). Examinarea din față, b). Examinarea din
profil stânga, c). Examinarea din spate, d). Examinarea din profil dreapta

Observații față de evaluarea inițială :
– Examinarea din față – idem ev aluare inițială
– Examinarea din profil – hiperlordoză mai puțin accentuată, flexia plantară este mai
redusă
– Examinarea din spate – plica fesieră din partea dreaptă este m ai coborâtă

Evaluare finală

Figura nr. 43 . Evaluare din poziția șurub, evaluare fina lă; a). Examinarea din față, b). Examinarea din profil
stânga, c). Examinarea din spate, d). Examinarea din profil dreapta

50

Observații față de evaluarea intermediară :
– Examinarea din față – trunchi drept, greutate repartizată pe ambele MI, șoldul drept
ușor rotat extern
– Examinarea din profil – idem evaluare intermediară
– Examinarea din spate – plica fesieră din partea dreaptă este mai coborâtă,
genunchiul drept flectat, picior drept în ușoară inversie

Subiectul a abordat cu o dificultate destul de mare acea stă poziție ajungând ca la ultima
evaluare să ii fie mai ușor. Acesta a putut menține poziția în jur de trei secunde,
dezechilibrul muscular fiind mai mare în plan sagital decât în plan frontal.

Evaluare din poziția „Squat”
Evaluare inițială

Observații :
– Examinarea din față – greutatea cade pe MI drept , trunchiul translatat la stânga,
piciorul drept se află în inversie
– Examinarea din profil – dificultate în abordarea corectă a poziției, coapsele nefiind la
paralele cu solul
– Examinarea din spate – greutat ea cade pe MI stâng, trunchiul translatat la stânga,
plica fesieră din partea dreaptă este vizibilă iar cea de pe partea stângă nu, șoldul
stâng rotat mai intern față de cel drept , piciorul drept se află în inversie mai mare
decât cel stâng

51

Evaluare interm ediară

Observații față de evaluarea inițială :
– Examinarea din față – idem evaluare inițială
– Examinarea din profil – flexia genunchilor este mai mare
– Examinarea din spate – rotația internă a coapselor este egală

Evaluare finală

Observații față de ev aluarea intermediară :
– Examinarea din față – greutate repartizată ușor pe MI drept, genunchiul stâng
flectat mai mult decât cel drept
– Examinarea din profil – coapsele sunt aproape paralele cu solul

52

– Examinarea din spate – greutate repartizată egal pe ambel e picioare, inversia
ambelor picioare a scăzut considerabil, piciorul stâng poziționat mai în înainte față
de piciorul drept
Pe parcursul progralului kinetic, postura subiectului în această poziție s -a îmbunătățit din
punct de vedere al rezistenței și forț ei musculare atât la nivelul musculaturii abdominale cât
și la nivelul membrelor inferioare fapt care se poate observa din poziția bazinului față de
trunchi si membrele inferioare .

3.4.2. Evaluarea mersului
În urma evaluărilor mersului, din punct de vede re al genunchilor, subiectul prezintă un mers
tipic genunchilor valgum, unde genunchii deviază în adducție în special faza I (atacul cu
talonul) și în faza a -II-a (poziția medie). De asemenea în poziția medie, subiectul prezintă la
MI de s prijin un ușor ge nu recurvatum.
Datorită autocorectării și adaptării corpului, subiectul efectuează rularea pici orului pe
partea externă mai mult cu piciorul drept decât cu cel stâng.

3.4.3. Antropometrie
Determinarea masei corporale în raport cu normalul statistico -epid emiologic
În tabelul nr. 2 este prezentat indicele de masă corporală calculată în urma fiecărei evaluări
în funcție de înălțime și greutate, iar f igura nr. 44 . reprezintă percentila de masă corporală a
subiectului în funcție de IMC și vârstă după fiecare e valuare făcută . Prima evaluare este
indicată de linia orizontală de culoare roșie, a doua evaluare este indicată de culoarea
albastră, iar evaluarea finală este marcată cu culoarea verde.
Tabel nr. 2 . Rezultatele indicelui de masă corporală în urma evaluă rilor făcute
Momentul evaluării IMC
Evaluare inițială 21,37
Evaluare intermediară 20,74
Evaluare finală 20,56

53

Figura nr. 44 . Indicele de masă corporală pentru percentil a de vârstă / Percentil a în funcțe de vârstă și IMC

Tabelul nr. 3 reprezintă perc entila corespunzător sexului, vârstei și IMC -ului subiectului care
spune unde se situează subiectul în raport cu ceilalți copii din generația lu i, unde 50%
înseamnă valoarea normală și optimă a poderabilității , 5% reprezintă insuficiență ponderală,
iar 95% reprezintă obezitate morbidă .

Tabel nr. 3 . Percentila de masă rezultat din figura nr. 45
Momentul evaluării Percentila de masă
Evaluare inițială Între 75 -85%, mai aproape de 85%
Evaluare intermediară Între 75 -85%, mai aproape de 75%
Evaluare finală Pe linia 75%

54

Percentila subiectului fiind de 75 -85%, conform National Center for Health Statistics ,
greutatea și înălțimea optimă în raport cu alți copii de 12 ani din SUA sunt reprezentat e în
tabelul nr. 4.

Tabel nr. 4. Greutatea și înălțimea optimă repr ezentată în funcție de percentila subiectului în comparație cu
greutatea și înălțimea reală
Momentul
evaluării Înălțime/
Talia
reală (cm) Înălțime/Talia
optimă (cm) Diferența
(cm) Greutate
reală (kg) Greutate
optimă
(kg) Diferența
(kg)
Evaluare
inițială 163 158,63 4,37 56,8 52,14 4,66
Evaluare
intermediară 164,3 ±156,42 ±7,88 56 ±48,33 ±8
Evaluare
finală 165 156,42 8,58 56 48.33 8

Din tabelul nr. 4 reiese că:
– În urma evaluării inițiale, subiectul are o înălțime mai mare decât optim cu 4,37 cm și
o greu tate mai mare cu 4,66 kg.
– În urma evaluării intermediare, subiectul are o înălțime mai mare decât optim cu
±7,88 cm și o greutate mai mare cu ±8 kg.
– În urma evaluării finale, subiectul are o înălțime mai mare decât optim cu 8,58 cm și
o greutate mai mare c u 8 kg.
Cu toate că înălțimea și greutatea subiectului deviază de la normele optime, subiectul
prezintă o pondere normală deoarece și înălțimea și greutatea sunt mai mari în egală
măsură.

Membrele inferioare

55

Tabel nr. 5. Rezultate obținute în urma măsurăr ii lungimii MI
Momentul evaluării MI drept (cm) MI stâng (cm)
Evaluare inițială 89 89,1
Evaluare intermediară 91 91,5
Evaluare finală 91,8 92

Observații : În decursul evaluărilor se observă că membrul inferior stâng este mai mare
decât cel drept, ceea ce poate explica sprijinul pe MI stâng în poziția șurub.

Distanța in termaleolară
Tabel nr. 6. Rezultate obținute în urma măsurării distanței intermaleolare
Momentul evaluării Distanța intermaleolară (cm)
Evaluare inițială 9
Evaluare intermediară 9,5
Evaluare finală 8,5

Observații : După ședințele de creștere a rezistenței musculare (evaluare intermediară),
distanța intermaleolară a crescut cu 0,5 mm, iar după ședințele de creștere a forței
musculare ( evaluarea finală ) distanța a scăzut cu 0,5 mm față de evaluarea inițială.

Perimetrul coapsei
Tabel nr. 8. Rezultate obținute în urma măsurării perimetrului coapselor
Momentul evaluării Coapsa dre aptă (cm) Coapsa stângă (cm)
Evaluare inițială 49 47,6
Evaluare intermediară 53,8 53,9

56

Evaluare finală 51 52

Observații : Perimetrul coapselor diferă atât între de ele cât și f ață de momentul evaluărilor .
Astfel, înaintea începerii programului kinetic, perimetrul coapsei drepte a fost mai mare cu
1,4 cm, după terminarea ședințelor de creștere a rezistenței mus culare perimetrele au
aproximativ aceeași valoare, perimetrul coapsei stângi fiind mai mare cu 0,9 cm, iar după
terminarea ședințelor de creștere a forței musculare perimetrul coapsei stângi a fost mai
mare cu 1 cm față de cel drept.

Perimetrul toracic
Tabel nr. 9. Rezultate obținute în urma măsurării perimetrului toracic
Momentul
evaluării Repaus (cm) Inspirație profundă
(cm) Expirație profundă
(cm)
Evaluare inițială 86 88,4 80,6
Evaluare
intermediară 87,1 91,6 84,7
Evaluare finală 85 89,5 82

Observ ații:
Evaluare inițială – față de repaus, perimetrul toracic în momentul inspirației profunde a
crescut cu 2,4 cm, iar în momentul expirației profunde a scăzut cu 5,4 cm.
Evaluare intermediară – față de repaus, perimetrul toracic în momentul inspirației p rofunde
a crescut 4,5 cm, iar în momentul expirației profunde a scăzut cu 2,4 cm.
Evaluare finală – față de repaus, perimetrul toracic în momentul inspirației profunde a
crescut 4,5 cm, iar în momentul expirației profunde a scăzut cu 3 cm.
Comparând evalua rea finală cu cea inițială, ne putem da seama că ampliația toracică în
momentul inspirației profunde a crescut cu 2,1 cm, iar în momentul expirației profunde a
crescut cu 1,4 cm.
Perimetrul abdomenului

57

Tabel nr. 10. Rezultate obținute în urma măsurării perimetrului abdomenului
Momentul evaluării Perimetrul abdomenului (cm)
Evaluare inițială 71
Evaluare intermediară 78
Evaluare finală 70,8

Observații : Comparativ cu evaluarea inițială, perimetrul abdomenului din momentul
evaluării intermediare a crescut cu 7 cm, iar din momentul evaluării finale a scăzut cu 0,2
cm.

Perimetrul bazinului
Tabel nr. 11. Rezultate obținute în urma măsurării perimetrului bazinului
Momentul evaluării Perimetrul bazinului (cm)
Evaluare inițială 93,5
Evaluare intermediară 98,4
Evaluare finală 94,5

Observații : Comparativ cu evaluarea inițială, perimetrul bazinului din momentul evaluării
intermediare a crescut cu 4,9 cm, iar din momentul evaluării finale a crescut cu un
centimetru .

Amprenta plantară
Amprenta plantară a fost l uată la evaluarea inițială, iar din figura nr. 43 ne putem da seama
că subiectul nu prezintă un platfus accentuat.

58

Figur a nr. 43 . Amprenta plantară

Examinarea arcuirii longitudinale a zonei mediale a piciorului – Linia lui Feiss
Examinarea arcuirii long itudinale a zonei mediale a piciorului a fost evaluată la finalul
programului kinetic , iar din figura nr. 44 putem deduce că subiectul nu a abordat un platfus
de-a lungul programului, osul navicular aflându -se deasupra liniei trasate care unește
maleola in ternă cu articulația proximală a halucelui.

Figura nr. 45. Linia lui Feiss; a). Reprezentarea liniei lui Feiss la piciorul drept, b). Reprezentarea liniei lui
Feiss la piciorul stâng

3.4.4. Goniometrie
Articulația șoldului

59

Tabel nr. 12. Rezultate în ur ma goniometrizării articulației șoldului
Momentul
evaluării Poziția
genunc
hiului Flexie Extensie ABD ADD RI RE
MI
drept MI
stâng MI
dre
pt MI
stân
g MI
dre
pt MI
stân
g MI
drept MI
stân
g MI
dre
pt MI
stâng MI
dre
pt MI
stân
g
Evaluare
inițială Genunc
hi
extin s 84° 86° 17° 16°
35° 32° 35° 36° 50° 53° 40° 38°
Genunc
hi
flectat 110° 108° 9° 10°
Evaluare
intermediară Genunc
hi
extins 70° 77° 10° 9°
19° 21° 10° 19° 54° 56° 30° 29°
Genunc
hi
flectat 102° 101° 11° 11°
Evaluare
finală Genunc
hi
extin s 67° 58° 8° 9°
19° 17° 23° 21° 31° 40° 18° 14°
Genunc
hi
flectat 99° 110° 13° 14°

Observații :
Evaluare inițială
Comparativ cu valorile standard ale amplitudin ii maxime de mișcare articulară unde la șold
avem: flexie 120° (cu genunchiul extins ), extensie 30° (cu genunchiul extins) , abducție 40-
45°, adducție 35°, rotație internă 45°, rotație externă 45°, conform tabelului nr. 12,
subiectul a prezentat următoarele valori în momentul evaluării inițiale:
Flexie cu MI drept: 84°; MI stâng: 86 °  valori mai mici decât cele standard  drept
femural, m. croitor, TFL sunt alungiți , în special de la MI stâng
Extensie cu MI drept: 17 °; MI stâng: 16 °  valori mai mici decât cele standard  fesier
mare, ischiogambieri sunt alungiți, în special de la MI stâ ng
Abducție cu MI drept: 35 °; MI stâng: 32 °  valori mai mici decât cele standard  fesier
mijlociu și mic, TFL sunt alungiți

60

Adducție cu MI drept: 35 °; MI stâng: 36 °  valori aproximativ normale  adductor mare,
scurt și lung, pectineu, gracilis sunt mai scurtați la MI stâng
Rotație internă cu MI drept: 50 °; MI stâng: 53 °  valori mai mari decât cele standard 
fesier mijlociu și mic, TFL sunt scurtați , în special de la MI stâng
Rotație externă cu MI drept: 40 °; MI stâng: 38 ° valori mai mici decât cele st andard 
obturator extern și intern, pătrat femural, piriform, gemen superior și inferior, fesier mare
sunt alungiți , în special de la MI stâng
Observații și o biective:
– Tonifierea extensorilor șoldului cu menținerea tonusului muscular al flexorilor
– Tonifi erea abductorilor șoldului cu menținerea tonusului muscular al adductorilor
– Tonifierea rotatorilor externi ai șoldului cu scăderea tonusului muscular al rotatorilor
interni

Evaluare intermediară
Flexie – față de evaluarea initială, flexia MI drept a scăz ut cu 14 ° si a MI stâng a scăzut cu 9 °
Extensie – față de evaluarea initială, extensia MI drept a scăzut cu 7 ° și a MI stâng a scăzut
cu 7°
Abducție – față de evaluarea initială, abducția MI drept a scăzut cu 16 ° și a MI stâng a
scăzut cu 11 °
Adducție – față de evaluarea initială, adducția MI drept a scăzut cu 25 ° și a MI stâng a
scăzut cu 17 °
Rotație internă – față de evaluarea initială, rotația int ernă a MI drept a crescut cu 4 ° și a MI
stâng a crescut cu 3 °
Rotație externă – față de evaluarea initi ală, rotația externă a MI drept a scăzut cu 10 ° și a MI
stâng a scăzut cu 9 °

Observații : după programul kinetic pentru creșterea rezistenței musculare, subiectul a
prezentat scăderi de amplitudine ale articulației șoldului în special în momentul adducție i
(±21°), iar amplitudinea de mișcare a rotație interne a crescut cu ±4°

61

Evaluare finală
Flexie – față de evaluarea intermediară , flexia MI drept a scăzut cu 3° și a MI stâng a scăzut
cu 19°
Extensie – față de evaluarea intermediară , extensia MI drept a scăzut cu 2° și a MI stâng a
rămas neschimbată
Abducție – față de evaluarea intermediară , abducția MI drept a rămas neschimbată
și a MI stâng a scăzut cu 4°
Adducție – față de evaluarea intermediară , adducția MI drept a crescut cu 13° și a MI stâng
a crescut cu 2°
Rotație internă – față de evaluarea intermediară , rotația internă a MI drept a scăzut cu 23°
și a MI stâng a scăzut cu 16°
Rotație externă – față de evaluarea intermediară , rotația externă a MI drept a scăzut cu 12°
și a MI stâng a scăzut cu 15°

Observații : față de evaluarea intermediară, amplitudinea de mișcare a șoldului în momentul
adducției a crescut (±7°), iar amplitudinea de mișcare a șoldului în momentul rotației interne
a șoldului a scăzut (±19°) odată cu scăderea semnificativă a r otației externe (±13°).

Articulația genunchiului
Tabel nr. 13. Rezultate în urma goniometrizării articulației genunchiului
Momentul evaluării Flexie
MI drept MI stâng
Evaluare inițială 138° 142°
Evaluare intermediară 131° 136°
Evaluare finală 123° 121°

62

Comparativ cu valorarea standard a amplitudi nii maxime de mișcare articulară a
genunchiului care este de 135 °, conform tabelului nr. 13, subiectul a prezentat următoarele
valori în momentul evaluărilor:

Evaluare inițială
Flexie cu MI drept: 138 °; MI stâng: 142 °  valori mai mari decât cele standard 
ischiogambieri sunt scurtați , în special de la MI stâng
Observații și obiective:
– Tonifierea cvadriceps cu menținerea tonusului muscular al ischiogambierilor (idem
șold)

Evaluare intermediară
Față de evaluarea initială, flexia genunchiului drept a scăzut cu 7 ° și a genunchiului stâng a
scăzut cu 6 °
Observații : s-au tonifiat mușchii cvadriceps , amplitudinea de mișcare a articulației
genunchiului ajungând la valoarea standard

Evaluare finală
Față de e valuarea intermediară , flexia genunchiului drept a scăzut cu 8 ° și a genunchiului
stâng a scăzut cu 15 °
Observații : s-au tonifiat mușchii cvadriceps , amplitudinea de mișcare a articulației
genunchiului ajungând să fie mai mică față de standardele teoretic e.

Articulația gleznei
Tabel nr. 14. Rezultate în urma goniometrizării articulației gleznei
Momentul evaluării Flexie dorsală Flexie plantară
MI drept MI stâng MI drept MI stâng
Evaluare inițială 23° 25° 40° 42°

63

Evaluare intermediară 20° 14° 54° 61°
Evaluare finală 15° 10° 60° 64°

Comparativ cu valorile standard ale amplitudi nii maxime de mișcare articulară a gleznei care
în momentul flexiei dorsale este de 20 °, iar valoarea flexiei plantare este de 45 °, conform
tabelului nr. 14, subiectul a prezent at următoarele valori în momentul evaluărilor:

Evaluare inițială
Flexie dorsală cu MI drept: 23 °; MI stâng: 25 °  valori mai mari decât cele standard  tibial
anterior sunt scurtat, în special de la MI stâng
Flexie plantară cu MI drept: 40°; MI stâng: 42°  valori mai mici decât cele standard 
gastrocnemian, solear sunt alungiți, în special de la MI drept
Observații și obiective:
– Alungirea tibialului anterior cu menținerea tonusului muscular al ischiogambierilor
(idem șold)

Evaluare intermediară
Flexie dorsală – față de evaluarea initială, flexia dorsală a gleznei drepte a scăzut cu 3 ° și a
gleznei stângi a scăzut cu 11 °
Flexie plantară – față de evaluarea initială, flexia plantară a gleznei drepte a crescut cu 14 ° și
a gleznei stângi a crescut cu 19°
Observații: tibialul anterior de la MI stâng s -a alungit peste valoarea teoretică standard

Evaluare finală
Flexie dorsală – față de evaluarea intermediară , flexia dorsală a gleznei drepte a scăzut cu 5°
și a gleznei stângi a scăzut cu 4°
Flexie plan tară – față de evaluarea intermediară , flexia plantară a gleznei drepte a crescut cu
6° și a gleznei stângi a crescut cu 3°

64

Observații: tibialul anterior de la ambele MI a continuat să se alungească în special cel de la
MI stâng

Unghiul „Q”
Tabel nr. 15. Rezultate obținute în urma măsurării unghiului „Q”
Momentul evaluării MI drept MI stâng
Evaluare inițială 16° 14°
Evaluare intermediară 15° 10°
Evaluare finală 13° 12°

Observații : În momentul evaluării inițiale unghiul „Q” de la ambele membre infer ioare este
mai mare de 13 ° ceea ce indică prezența unui genu valgum. În urma primei evaluări , unghiul
„Q” de la MI drept a fost mai mare cu 2 ° față de unghiul de la MI stâng. La evaluarea
intermediară s -a observat scăderea ambelor valori cu ±2° ajungând ca valoarea MI stâng să
corespundă valorilor standard pentru genu varum. La evaluarea finală, valorile au fost
aproximativ aceleași în urma creșterii cu 2 ° a unghiului „Q” de la MI stâng.
Conform datelor, în urma programului kinetic, subiectul se integrea ză în valorile standard
care susțin că un unghi „Q” de aproximativ 13 ° este considerat normal, însă din
somatoscopie și din distanța intermaleolară nu putem deduce că poziția genunchilor în
valgum s -a ameliorat.

3.4.5. Teste motrice și funcționale
Proba d egete -sol
Tabel nr. 16. Rezultate în urma evaluării flexibilității membrelor inferioare și a coloanei lombare
Momentul evaluării Proba degete -sol (cm)
Evaluare inițială -7,7
Evaluare intermediară -13,5
Evaluare finală -15,8

65

Observații : Pe parcursul ev aluărilor, valorile din urma probei degete -sol tind să scadă
ajungând ca la evaluarea inițială valoarea să fie mai mare cu 8,1 cm. Această descreștere
poate proveni de la scurtarea ischiogambierilor sau/ și a mușchilor paravertebrali.

Săritura în lungime d e pe loc
Tabel nr. 17. Rezultate în urma evaluării săriturii în lungime de pe loc
Momentul evaluării Săritura în lungime de pe loc (cm)
MI drept MI stâng
Evaluare inițială 134,6 132,4
Evaluare intermediară 128,7 126,4
Evaluare finală 129,5 131,5

Observații : În momentul aterizării de după săritură, MI drept a fost proiectat mai înainte
față de cel stâng la primele două evaluări, iar la evaluarea finală MI stâng a fost plasat mai
înainte față de cel drept. Față de evaluarea inițială, valorile evaluări i intermediare scad cu ±2
cm după care, la evaluarea finală, valorile cresc până la aproximativul valorilor inițiale.

Evaluarea detentei
Tabel nr. 18. Rezultate în urma evaluării săriturii în înălțime
Momentul evaluării Evaluarea detentei (cm)
Evaluare i nițială 222
Evaluare intermediară 235
Evaluare finală 238,5

66

Observații : Din graficul nr. 44 ne putem da seama cum forța explozivă ( momentul triplei
extensii ) a membrelor inferioare a crescut de -a lungul ședințelor, ajungân d ca diferența de
la evaluarea inițială la cea finală să fie de 16,5 cm.

Testul de echilibru sub forma literei Y ( Y Balance Test )
Tabel nr. 19. Rezultate în urma testului Y balance test la evaluarea inițială
Evaluare
inițială Piciorul Anterior (cm) Poster omedial (cm) Posterolateral (cm)
Drept 90,8 53 68,2
Stang 93,5 54,7 52,3

Tabel nr. 20. Rezultate în urma testului Y balance test la evaluarea intermediară
Evaluare
intermediară Piciorul Anterior (cm) Posteromedial (cm) Posterolateral (cm)
Drept 74,6 77,1 81,4
Stang 74,9 79,4 83,3

Tabel nr. 21. Rezultate în urma testului Y balance test la evaluarea finală
Evaluare
finală Piciorul Anterior (cm) Posteromedial (cm) Posterolateral (cm)
Drept 75,9 81,5 85
Stang 69,2 79,5 86

Figura nr. 44 . Grafic evolutiv pentru evaluare forței musculare a membrelor inferioare în urma săriturii în
înălțime

67

Observații : Conform rezultatelor din tabelele 19, 20 și 21, lungimea pasului a crescut la
ambele membre inferioare pe parcursul fiecărei evaluări în momentul pasului
posteromedial și posterolateral, iar lungimea pasului anterior a scăzut. Luând fiec are
evaluare în parte și comparând MI drept cu MI stâng, observăm că:
Evaluare inițială – pasul anterior și posteromedial al MI drept este mai mic față de cel stâng
cu ±2 cm, iar pasul posterolateral al MI drept este mai mare față de cel stâng cu 15,9 cm.
Evaluare intermediară – pasul anterior și pasul posterolateral al ambelor membre între ele
este aproximativ același, pasul posteromedial al MI drept fiind mai mic cu 2,3 cm.
Evaluarea finală – pasul anterior al MI drept este mai mare față de cel stâng cu 6,7 cm,
pasul posteromedial al MI drept este mai mare față de cel stâng cu 2 cm, iar pasul
posterolateral al MI drept este mai mic față de cel stâng cu un centimetru.

Single Leg Squat
Tabel nr. 22 . Rezultate pentru numărul de repetări de genoflexiuni pe un picior timp de 30 de secunde
Momentul evaluării Single Leg Squat (nr. genoflexiuni)
Figura nr. 45 . Grafic evolutiv pentru evaluarea mobilității membrelor inferioare în concordanță cu echilibrul corporal
l

68

MI drept MI stâng
Evaluare inițială 9 11
Evaluare intermediară 12 13
Evaluare finală 10 10

Linia verde trasată vertical din mijlocul patelei arată echilibrul subiectului în stațiunea
unipodală, iar marcajul cu roșu din jurul genunchiului reprezintă traiect oria făcut de
genunchi în timpul fiecărei genoflexiuni timp de 30 d e secunde.

Evaluare inițială
Figura nr. 4 6. Grafic evolutiv pentru numărul de repetări de genoflexiuni pe un picior timp de 30 de
secunde

69

Figura nr. 47 . Proba Single leg squat, evaluare inițială; a). Executarea genoflexiunilor cu MI drept, b).
Executarea genoflexiunilor cu MI stâng
Observații :

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. drept, subiectul s -a dezechilibr at la a 3-a
genuflexiune, le-a executat încet și a privit piciorul de sprijin . După marcajul cu verde
observăm că subiectul are o stabilitate bună pe MI drept, iar din marcajul cu roșu ne
putem da seama că de -a lungul genoflexiunilor, genunchiul a mers med ial.

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. stâng, subiectul s -a dezechilibrat la a a 3 -a și la a 5 -a
genuflexiune, a privit piciorul de sprijin , le-a executat mai repede decât cu cel drept.
Marcajul cu verde indică instabilitatea subiectului pe MI stâng, trun chiul și capul fiind
înclinate spre stânga. În momentul genoflexiunilor, genunchiul a deviat de mai
multe ori decât cel drept, genunchiul a fost inst abil din punct de vedere al forței,
acesta „ tremurând ”.

Evaluare intermediară

70

Figura nr. 48. Proba Sin gle leg squat, evaluare intermediară; a). Executarea genoflexiunilor cu MI drept, b).
Executarea genoflexiunilor cu MI stâng
Observații :

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. drept, subiectul s -a dezechilibrat la a doua
genuflexiune. Stabilitatea este mai bun ă față de evaluarea inițială, subiectul a avut
încredere de sine și a privit înainte, în momentul flexiei, genunchiul a deviat lateral,
iar la revenire genunchiul a mers pe linia medială.

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. stâng, subiectul s -a dezechilibra t la a a 10 -a
genuflexiune, a privit înainte. Stabilitatea este mai bună față de evaluarea inițială,
genunchiul deviind odată lateral odată medial, dar de cele mai multe ori medial.

Evaluare finală

Figura nr. 49 . Proba Single leg squat, evaluare finală; a). Executarea genoflexiunilor cu MI drept, b).
Executarea genoflexiunilor cu MI stâng
Observații :

71

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. drept, subiectul s -a dezechilibrat ușor la a 10 -a
genuflexiune. Stabilitatea este mai bună față de evaluarea intermediară , subiectul a
a privit înainte, în momentul flexiei, genunchiul a deviat medial și lateral ușor față de
linia mediană.

– În timpul genoflexiunilor cu M.I. stâng, subiectul s -a dezechilibrat la a a treia și ușor
la a 5 -a genuflexiune, a privit înainte. Stabi litatea este puțin mai bună față de
evaluarea intermediară, iar în momentul flexiilor genunchiul a deviat mai lung (nu a
tremurat ci a facut..valuri) dar nu cu mult față de linia mediană.

S-a observat că în timpul genoflexiunilor pe un picior, peroanele c u sindromul dureros
patelofemural (PFPS) au trunchiul înclinat pe partea piciorului de sprijin și bazinul din partea
opusă înclinată, au șoldul MI de sprijin addus, rotat intern și genunchiul abdus. De
asemenea s -a observat și activarea redusă a fesierului mijlociu și a fesierului mare. Un
valgus accentuat al genunchilor poate crește valoarea unghiului dinamic al cvadricepsului
(unghiului „Q”) crescând în consecință vectorul forței de reacție pe fața medială a patelei,
care poate duce la un stres mai mare la nivelul articulației patelofemurale45.

Săritura în adancime
Linia roșie verticală din pozele a). și c). reprezintă linia perpendiculară din centrul bazinului
pe sol, iar liniile verzi trasate orizontal de la un genunchi la celălalt și cea trasată de l a un
haluce la celălalt arată poziția genunchilor și a picioarelor în momentul poziției inițiale,
flexiei maxime și în momentul revenirii din flexie. Linia trasată cu mov și roșu indică
traiect oria genunchilor din timpul săriturii.

Evaluare inițială

45 Theresa N., Érika M., Carlos M., Fábio S., Trunk, Pelvis, Hip, and Knee Kinematics, Hip Strength, and Gluteal
Muscle Activation During a Single -Leg S quat in Males and Females With and Without Patellofemoral Pain
Syndrome, Journal of orthopaedic & sport s physical therapy, 2012, p. 491 -492

72

Figura nr. 50 . Proba săriturii în adâncime, evaluare inițială; a). Poziție inițială, b). Momentul flexiei maxime
după aterizare , c). Revenire în poziție inițială

Observații :

– Figura a). – Greutatea repartizată pe MI drept
– Figura b). – Marcajul roșu arată că în momentul săriturii, subiectul a flectat mai mult
genunchiul stâng; aterizarea este făcută în lateral dreapta unde cade și majoritatea
greutății corpului, fapt dovedit prin trunchiul și bazinul înclinat spre dreapta și
genunchiul drept în flexie mai mare față de cel stâng; picioarele nu se află în aceeași
linie, piciorul stâng fiind mai înainte față de cel drept
– Figura c). – greutatea se află ușor pe MI drept

Evaluare intermediară

Figura nr. 51 . Proba săriturii în adâncime, evaluare intermediară; a). P oziție inițială, b). Momentul flexiei
maxime după aterizare , c). Revenire în poziție inițială

73

Observații :

– Figura a). – Greutatea repartizată egal pe ambele MI, trunchiul translatat la stânga
– Figura b ). – În momentul săriturii, subiectul a deviat lateral mai mult genunchiul
drept, pe când cel stâng a fost flectat și extins pe același plan sagital/pe aceeași linie ;
aterizarea este făcută puțin în lateral dreapta unde greutatea corpului este
repartizată ușor pe MI drept , genunchiul drept fiind în flexie mai mare față de cel
stâng; picioarele se află în aceeași linie
– Figura c). – greutatea se află ușor pe MI drept

Evaluare finală

Figura nr. 52 . Proba săriturii în adâncime, evaluare finală; a). Poziție inițială, b). Momentul flexiei maxime
după aterizare , c). Revenire în poziție inițială

Observații :

– Figura a). – Greutatea repartizată egal pe ambele MI, trunchiul translatat la stânga
– Figura b). – Săritura a fost executată ușor lateral stânga ; în momentul săriturii și la
aterizare subiectul s -a răsucit spre dreapta corectând probabil săritura în lateral; în
flexia maximă, genunchii și picioarele se află în aceeași linie
– Figura c). – greutatea este repartizată egal pe ambele MI

În momentul fiecărei sărituri de probă, subiectul a aterizat pe vârfurile picioar elor, călcâiele
nefăcând contact cu solul.

74

În timpul colectării datelor în urma săriturii în adâncime, Viviane Ugalde, MD, Chuck
Brockman, PT, Zach Bailowitz, Christine D. Pollard, PhD46 au observat că majoritatea
sportivilor cu un control slab al genunchi lor în momentul aterizării au avut dificultăți în ceea
ce privește coborârea călcâielor pe sol. Acest fenomen poate fi cauzat de posibila scurtarea
a tendonului lui Achile. Bell împreună cu alți cercetători47 au examinat și ei flexibilitatea
membrelor infer ioare la persoanele cu deplasare medială accentuată a genunchilor și au
observat că reducerea flexibilității tendonului Achilean are corelanță cu controlul
genunchilor în plan frontal.

3.4.6. Testarea forței și rezistenței musculare
Planșă anterioară cu sprijin pe antebrațe

Figura nr. 53 . Grafic evolutiv pentru e valuarea rezistenței nucleului abdominal în timpul planșei anterioare
cu sprijin pe antebrațe

Observații :
Conform graficului cu numărul 53, la prima ședință, subiectul a reușit să mențină poziți a de
planșă anterioară timp de 30 de secunde, urmând ca la următoarele ședințe să mențină
poziția un timp mai îndelungat, maximul fiind de 90 se secunde.

46 Ugalde V., Brockman C., Bailowitz Z., Pollard C., Single Leg Squat Test and Its Relationship to Dynamic Knee
Valg us and Injury Risk Screening, pmrjournal, © American Academy of Physical Medicine and Rehabilitation ,
2015, p. 232
47 Bell D., Padua D., Clark M ., Muscle strength and flexibility characteristics of people displaying excessive
medial knee d isplacement, National Center for Biotechnology Information , 2008

75

Planșă laterală cu sprijin pe antebraț

Figura nr. 54 . Grafic evolutiv pentru e valuarea rezistenței nucleului abdominal în timpul planșei laterale cu
sprijin pe antebraț

Observații :
Privind graficul cu numărul 54, la primele patru ședințe, subiectul a reușit să mențină
poziția de planșă laterală timp de trei de secunde, urmând ca la următoarele ședințe să
mențină treptat poziția mai mult timp , maximul fiind de 10 se secunde. Această poziție a
fost mai dificilă pentru subiect din cauza lipsei forței musculare a brațelor .

76

Planșă posterioară cu sprijin pe antebrațe

Figura nr. 55 . Grafic evolutiv pentru evaluarea rezistenței nucleului abdominal în timpul planșei posterioare
cu sprijin pe antebrațe

Observații :
Din graficul cu numărul 55, la prima ședi nță, subiectul a reușit să mențină poziția de planșă
posterioară timp de 30 de secunde, urmând ca la următ oarele ședințe să mențină poziția un
timp mai îndelungat, maximul fiind de 60 se secunde.

77

Planșă anterioară cu sprijin pe palme

Figura nr. 56 . Grafic evolutiv pentru e valuarea rezistenței nucleului abdominal în timpul planșei anterioare
cu sprijin pe p alme

Observații :
conform graficului cu numărul 56, la prima șed ință, subiectul a reușit să mențină poziția de
planșă anterioară cu sprijin pe palme timp de 40 de secunde, urmând ca la următoarele
ședințe să mențină poziția constantă de 50 de secunde.

Dinamometru
Tabel nr. 23. Evaluarea dinamometrică în funcție de tipul de antrenament a forței musculare
Tipul de a ntrenament Momentul evaluării (număr
săptămâni) Evaluarea dinamometrică (mm)
MI drept MI stâng
Rezistență musculară 2 (8 feb ) 5 4,7
4 (22 feb) 6,2 5,7
6 (8 martie ) 5,6 5,2
Forță musculară 8 (22 martie ) 6,8 5,6
10 (5 aprilie ) 6,6 5,9
12 (19 aprilie ) 6,4 5,8

78

Figura nr. 57 . Grafic evolutiv pentru evaluarea dinamometrică a forței musculare în funcție de tipul de
antrenament

Observații :
Conform graficului cu numărul 57, de-a lungul fiecărei dinamometrizări, forța abductorilor
membrului inferior drept a fost mai mare față de forța abductorilor membrului inferior
stâng.
Comparând rezultatele între cele două tipuri de antrenament, observăm că de -a lungul
antrenamentelor pentru creșterea forței musculare, forța abductorilor șoldului este mai
mare.
Făcând media aritmetică a valorilor forțelor de la MI drept, forța a variat în jurul valorii 6,1
cm, pe când la MI stâng valoarea medie este de 5,48 cm.
–––––––––––––––
Scopul acestei lucrări a fost de a examina deviația genunchilor în valg în concordanță cu
musculatura lombo -abdomino -pelviană prin implementarea unui program kinetic etapi zat,
axat pe creșterea rezistenței și forței musculare a nucleului și a membrelor inferioare. De
asemenea, pe lângă evaluarea rezistenței musculare nucleului abdominal și a forței
musculaturii abductorilor membrelor inferioare, au fost evaluate atât echili brul cât și
dinamica și stabilitatea întregului corp în diferite împrejurări .

79

Autorii Gregory R., MD., și Gregory A.48, susțin că dacă unghiul tibiofemural este mai mare
de 15 ° sau distanța intermaleolară de 10 cm persistă la un copil de 10 ani, corectarea
spontană nu va fi posibilă. Rezultatele obținute demonstrează că îmbunătățirea tonusului
nucleului abdominal și al rotatorilor externi/abductorilor șoldului poate duce la o stabilitate
mai mare a trunchiului și a membrelor inferioare, diminuând într -o mic ă măsură deviația
genunchilor în valg.

3.2. Concluzii
Studiul demonstrează importanța dobândirii și menținerii stabilității musculaturii lombo –
abdomino -pelvian, acesta fiind în strânsă legătură cu aliniamentul întregului corp.
Programul de trei luni de kineto terapie a dus la ameliorarea puțin semnificativă a deviației
în valgus a genunchilor, însă din punct de vedere al stabilității și coordonării corpului în
diferite împrejurări , programul a prezentat un succes. Un program desfășurat pe o perioadă
mai lungă, de cel puțin șase luni , ar fi dus probabil la atingerea obiectivelor stabilite.
Partea deficitară a studiului a fost lipsa preciziei evaluărilor și măsurătorilor care au fost
efectuate manual (cu ajutorul goniometrului, bandei metrice), neputând să se obse rve
variația exactă a valorilor.
Cu toate acestea rezultatele obținute semnifică o anumită diferențiere între aliniamentul
corporal al subiectului din momentul inițierii și finalizării programului kinetic.

48 Gregory W., Gregory M., Genu Valgum in Children: Diagnostic and Therapeutic Alternatives, Journal of the
American Academy of Orthopaedic Surgeons , 1995 , p. 280

80

Referințe bibliografice

1. An introduction to the anatomy trains myofascial meridians, The concise book of the
moving body, Capitolul 8
https://coachkevincarr.files.wordpress.com/2010/10/anatomytrainsoverview.p
df apud https://www.physio -pedia.com/Kinetic_Chain
2. Bell D., Padua D., Clark M., Muscle strength and flexibility characteristics of people
displaying excessive medial knee displacement, National Center for Biotechnology
Information , 2008 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18586134
3. Benjamin F.,Timothy B., Frances S., Re -evaluating the functional implications of the
Q-angle and its relationship to in -vivo patellofemoral kinematics, National Center for
Biotechnology Information , 2015 + numere articol etc?
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4255138/
4. Bouisset S., Relationship between postural support and intentional move ment,
National Center for Biotechnology Information , 1991
5. Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics,
Data Table of Stature -for-age Charts, U.S. Department of Health & Human Services ,
2001 https://www.cdc.gov/growthcharts/html_charts/statage.htm#females
6. Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics,
Data Table of Weight -for-age Charts, U.S. Department of Health & Human Services ,
2001 https://www.cdc.gov/growthcharts/html_charts/wtage.htm#females
7. Chiriac M., Ianc D., Sârbu E., Fundamentele kinetoterapiei (noțiuni și tehnici), Editura
Universității din Oradea , 2012
8. Chiriac M., Testarea manuală a forței musculare, Editura universității din Oradea ,
2009
9. Cresswell G., Grundstrom A., Thorstensson A., Observations on intra -abdominal
pressure and patterns of abdominal intra -muscular activity in man, Experimental
Brain Research , 1992
10. Devlin L., Recurrent posterior thigh symptoms detrimental to performance in rugby
union: Predisposing factors, Sports Med, 2000
11. Dr. McKayJ., Evaluation of Outcomes in Assessment of Iliotibial Band Syndr ome
Rehabilitation Programs, The University of British Columbia , ©Janine SieuNarine –
McKay , 2016

81

12. Ellenbecker T., Davies G., A comprehensive guide to multiple -joint exercise,
Human kinetics , 2001
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=8iza_h84kBYC&oi=fnd&pg=PR7&
dq=Ellenbecker,+T.S.,+Davies,+G.J.+Closed+Kinetic+Chain+Exercise:+A+Compre
hensive+Guide+to+Multiple+Joint+Exercise.+Human+Kinetics,+Champaign,+IL%
3B+2001.&ots=mPFq7zYwLb&sig=wUKRQLcE36c 8WvWWbpGfiCZnym0&redir_
esc=y#v=onepage&q&f=false
13. Gregory W., Gregory M., Genu Valgum in Children: Diagnostic and Therapeutic
Alternatives, Volumul 3, Numărul 5, Journal of the American Academy of
Orthopaedic Surgeons , Septembrie/octombrie 1995
14. Hewett T., Lindenfeld T., Riccobene J., Noyes F., The effect of neuromuscular
training on the incidence of knee injury in female athletes: A prospective study,
Am J Sports Med, 1999
15. Hodges R., Contraction of the abdominal muscles associated with movement of
the low er limb, Phys Ther 1997
16. Horton M., Hall T., Quadriceps Femoris Muscle Angle: Normal Values and
Relationships with Gender and Selected Skeletal Measures, Physical Therapy ,
Volumul 69, Numărul 11, Noiembrie 1989
17. Ianc D., Chiriac M., Biomecanică și patomecani ca genunchiului, Editura
Universității din Oradea , 2012
18. Johnson J., Postural Correction, Hands -On guides of therapists, An illustrated guide
to 30 pathologies, Human kinetics , 2016
19. Kesh P., Corrective exercise: A practical Approach, British Library Catal oguing in
Publication Data , 2005
20. Kibler B., Press J., Sciascia A., The Role of Core Stability in Athletic Function, Sports
med , 2006 https://g -se.com/uploads/blog_adjuntos/kliber.pdf
21. Lori L., Sandi S., Measurement of the Quadriceps Angle Using Standardized Foot
Positions, National Center for Biotechnology Information , 2002 + numere articol etc?
https://www.ncbi.nlm.nih .gov/pmc/articles/PMC164352/#B29
22. Miralles M. și Miralles R., Biomecánica clínica de las patologías del aparato
locomotor, Editura Elsevier ,2006
https://www.scribd.com/document/355493487/Biomecanica -Clinica -de-Las-
Patologias -Del-Aparato -Locomotor -Miralles

82

23. Penha P., João S., Casarotto R., Amino C., Penteado D., Postural assessment of girls
between 7 and 10 years of age, CLINICS , 2005
24. Physiopedia contributors, Anatomy Slings and Their Relationship to Low Back Pain,
Physiopedia , 2017, https://www.physio –
pedia .com/index.php?title=Anatomy_Slings_and_Their_Relationship_to_Low_Back_
Pain&oldid=173994
25. Physiopedia contributors, 'Q' Angle, Physiopedia , 2018 https://www.physio –
pedia.com/%27Q%27_Angle
26. Protoc ol Single Leg Mini Squat, 2018 https://static –
content.springer.com/esm/art%3A10.1186%2F1471 -2474 -13-
203/MediaObjects/12891_ 2012_1591_MOESM1_ESM.pdf
27. Rinderu E., Bazele anatomice ale mișcării, Tipografia universității din Craiova , 2003
28. Sommer H., Patellar chondropathy and apicitis, and muscle imbalances of the lower
extremities in competitive sports, Sports Med , 1988
29. Șerbes cu C., Deformațiile membrelor inferioare, Note de curs , 2017
30. Tarcău E., Chiriac M., Măsurare și evaluare în kinetroterapie, Note de curs, Editura
Universității din Oradea, 2015
31. Theresa H. Nakagawa, Érika T.U. Moriya, Carlos D. Maciel, Fábio V. Serrão, Tru nk,
Pelvis, Hip, and Knee Kinematics, Hip Strength, and Gluteal Muscle Activation During
a Single -Leg Squat in Males and Females With and Without Patellofemoral Pain
Syndrome, Journal of orthopaedic & sports physical therapy , Volumul 42, Numărul 6,
Iunie 2 012
32. Ugalde V., Brockman C., Bailowitz Z., Pollard C., Single Leg Squat Test and Its
Relationship to Dynamic Knee Valgus and Injury Risk Screening, pmrjournal, ©
American Academy of Physical Medicine and Rehabilitation , 2015,
https://www.sportartsen.be/sites/sportartsen.be/files/files/2014_ugalde_singl
e_leg_squat_test_and_its_relationsh ip_to_dynamic_knee_valgus_and_injury_risk.p
df
33. Willson J., Ireland M., Davis I., Core Stability and Its Relationship to Lower Extremity
Function and Injury, Journal of the american academy of orthopaedic surgeons ,
PubMe d, 2005

83

34. Zeller B., McCrory J., Kible r W., Uhl T., Differences in kinematics and
electromyographic activity between men and women during the singlelegged squat,
Am J Sports Med, 2003

Sursa imagini:
1. 3D molier, better looking real life, http://3dsmolier.com/3ds -model/female –
lower -body -skeleton
2. An introduction to the anatomy trains myofascial meridians, The concise book of the
moving body, Capitolul 8
3. Capable body, Hacking Capability Mode for Your Body, 2018,
http://capablebody.com/hip -bones -not-aligned -try-this/
4. GHegyi, Hypermobility, Body dynamics INC , 2014,
http://www.bodydynamic sinc.com/bdi2016/hypermobility/
5. Physiohelath, Can a physiotherapist help you improve your second splits flexibility?,
2016 , http://www.ph ysiohealth.com.au/can -a-physiotherapist -help -you-
improve -your -second -splits -flexibility/
6. Physiopedia contributors , 'Q' Angle , Physiopedia , 2018
7. Pinterest.co.uk, https://www.pinterest.co.u k/pin/322640760777323777/
8. Pinterest.com, https://www.pinterest.com/pin/30328997472402154/

84

Anexe
Exerciții pentru creșterea rezistenței musculare
Exerciții pentru creșterea forței muscular e