1. INTRODUCERE………………………………………………………………………………………….. 2…. [304391]

CUPRINS

1. INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………..

2. METODOLOGIE………………………………………………………………………………………….

3. DEPRESIUNEA BEIUȘULUI ………………………………………………………………………

3.1. Așezarea geografică…………………………………………………………………………….

3.2. Premisa istorică………………………………………………………………………………..

3.2.1 Evoluția istorică a Depresiuni Beiușului……………………………………….

3.2.2 Vechimea populării………………………………………………………………..

3.2.3 Construirea și evoluția rețelei de așezări……………………………………..

3.3. Premisa socială

3.3.1 Individualizarea etnică

3.3.2 Individualizarea religioasă

4. POTENȚIALUL TURISTIC………………………………………………………………………………

4.1. Potențialul turistic natural………………………………………………………………….

4.1.1 Resurse turistice ale reliefului (peșteri, [anonimizat], râpe etc.)…..

4.1.2 Resurse turistice ale hidrografiei (lacuri, cascade, izbucuri, izvoare)……………

4.1.4 Resurse turistice climatice…………………………………………………..

4.1.5 Resurse turistice ale vegetației și faunei………………………

4.2. Potențialul turistic antropic………………………………………………………………..

4.2.1 Edificii religioase ([anonimizat] )………………….

4.2.2 Edificii culturale ( muzee și case memoriale)………………………………….

4.2.3 Edificii istorice………………………………………………………….

4.2.4 Activități umane cu funcție turistică (târguri , festivaluri )

4.2.5 Tradiții și Obiceiuri

4.2.6 Resurse turistice etnografice

5. CIRCULAȚIA TURISTICĂ………………………………………………………………………………

6. VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC (modalitati de valorif. A pot turistic)

7. CONCLUZII………………………………………………………………………………………………..

8. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………

1. INTRODUCERE

Tema pe care am ales-o pentru această lucrare de licență este ,,Turismul rural în Depresiunea Beiușului“.

[anonimizat], iar dorința de a cunoaste cât mai mult, m-a determinat să aleg această temă. Dezvoltând această motivație am reușit să studiez și să cercetez mai aprofundat acest subiect ca mai apoi să îl transform într-o lucrare de licență.

[anonimizat] a prezenta așezarea geografică și puțin din istoria depresiunii.

[anonimizat] (relief, hidrografie, vegetație), dar și cel antropic ([anonimizat]) care aparțin de această depresiune.

În capitolul trei am analizat circulația turistică prezentă aici. Iar în ultimul capitol este vorba despre modalitățile de valorificare a potențialului turistic.

Termenul de ,,turism rural” (agroturism) a apărut de puțin timp în România, fenomenul s-a extins pe teritoriul întregi țări, deoarece turiștii au început să prefere liniștea și aerul nepoluat din mediul rural în locul hotelurilor.

Turismul rural oferă turiștilor străini, dar nu numai, posibilitatea de a cunoaște direct tradițiile poporului român, ospitalitatea acestuia și bucătaria autentică din fiecare zonă.

Din punctul meu de vedere acest studiu al identificării turismului rural din depresiunea Beiușului care pune accent pe frumusețea cadrului natural și unele obiective religioase și culturale de valoare internațională, creează premisele obțineri unui aport economic ridicat bazat pe acest tip de turism rural, care va ajuta la economia zonei.

Depresiunea Beiușului are posibilități mari de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind posibilă, dar și necesară în următoarea perioadă. Veniturile bănești realizate din turism ar putea duce la ridicarea nivelului de civilizație a satului românesc, iar locuitorii prin ospitalitate ar putea schimba radical imaginea zonei.

Astfel lucrarea iși propune să evidențieze patrimoniul turistic rural al depresiunii, iar analizând principalele obiective turistice ce pot fi vizitate în zonă, să studieze stadiul actual de valorificare al potențialului turistic, prin determinarea indicatorilor ce caracterizează circulația turistică, și să propună câteva sugesti de promovare a acestei depresiuni.

2. METODOLOGIE

3. DEPRESIUNEA BEIUȘULUI

3.1 Așezarea geografică

Depresiunea Beiușului este situată în cadrul județului Bihor , fiind marginită la nord de Munții Pădurea Craiului, la est și sud-est de Munții Bihor-Vlădeasa, la sud-vest de Munții Codru-Moma iar în nord-vest depresiunea comunică cu marea Câmpie de Vest (Banato-Crișană).

,, În fostul Partium istoric sau Crișana postbelică, între Apuseni și Crișuri, la poalele munților din talpa Bihorului , se întinde așa zisa Depresiunea Beiușului, un loc de poveste, binecuvântat cu toate formele de relief, de la câmpuri agricole străbătute de Crișul Negru și tributarii săi, la dealuri cu livezi și fânețe până la munții plini de peșteri și piscuri alpine.

Ca suprafață, Depresiunea Beiușului ocupă cam un sfert din județul Bihor, undeva între Roșia și Damiș la nord, Cărpinet și Cristiorul de Jos către Țara Moților în sud, la răsărit marginea fiind Lacul Leșu și Stâna de Vale traversând Parcul Național Apuseni iar la apus granița imaginară fiind pe Valea Crișului Negru cu glia sa fertilă, cam până la Tinca. Totul bineînțeles gravitând în jurul orașului Beiuș, care de peste 800 de ani a fost mai degrabă un târgușor, unul care a evoluat lent într-un oraș propriu zis abia după 1820, când a devenit centru educațional de limba română nu doar pentru românii locului ci și pentru românii ardeleni de peste munți. (https://etnotique.ro/)

Depresiunea adăpostește patru dintre orașele județului Bihor și numeroase localități rurale (163 de sate , grupate în 27 de comune), în total locuind 110 000 de oameni în depresiune. Dacă raportăm la nivel de țară, suprafața este de 0,34% iar populația de 0,47%” (Indrieș, Indrieș, 2015, 7).

Fig…Localizarea Depresiuni în cadrul României

Fig..Localizarea Depresiuni în cadrul județului Bihor

3.2 Premisa istorică

3.2.1 Evoluția istorică a Depresiuni Beiușului

Primele menționări în documentele vremii ale Depresiuni Beiușului datează de la începutul secolului XII când apare ca cel dintâi feud al Episcopiei Catolice maghiare de la Oradea. Românii din Beiuș sunt menționați pentru prima dată ,, ca cei dintâi și cei mai vechi iobagi ai acestor mari latifundii episcopești”. Depresiunea nu fusese cucerită ci doar supusă incursiunilor de jaf.

Pâna la sfârsitul secolului XVII locuitori din Beiuș au suferit pe urma jafurilor turcilor, pierzând vechile privilegii ce atestau autonomia de odinioară. La sfârsitul secolului XVII turcii au fost învinși de austrieci iar Beiușul a intrat sub stăpânirea habsburgilor. După această ,,perioadă neagră” din care a ieșit cu greu luptând în primul rând pe plan cultural, conservarea tradiției și autonomiei demonstrând faptul că fațeta istorică a calității de țară era deja individualizată (Filimon, 2012).

3.2.2 Vechimea populării

Depresiunea Beiușului a oferit elemente de favorabilitate pentru instalarea timpurie a comunităților, prin intermediul peșterilor din depresiune. Cele mai vechi dovezi ale unor așezări în peșteri au fost găsite la Chișcău, în peștera Urșilor datând din paleolitic. Urme de neolitic au fost găsite în Peștera Meziad și Peștera Dâmbul Colibii, pe teritoriul comunei Câmpani. În urma cercetărilor efectuate de Chemiș Călin, au fost descoperite urme materiale din neolitic aparținând culturii Tisa (ceramică pictată bicromă), eneolitic, tranziție la finalul epocii bronzului, urme dacice și urme aparținând grupului cultural Igrița, epoca medievală (secolele XIII-XVIII).

Aceste urme atestă faptul că peștera era folosită de oameni doar în anumite perioade ale anului. Urme neolitice au fost descoperite la Răbăgani, în apropierea izvoarelor termale, în punctul numit ,,Piatra Petranilor”, un martor calcaros, care probabil că servea ca punct de supraveghere a accesului în Depresiune de-a lungul văii Crișului Negru. Urme eneolitice s-au găsit la Șoimi, unde se pare că a existat o așezare aparținând culturii Tiszapolgar. Epocii bronzului îi corespund urmele materiale de la Sighiștel.

Vestigi arheologice din sec IX-X s-au descoperit în mai multe puncte din Depresiune: Beiuș, Luncă, Băița și Budureasă atestând continuitatea găsite în Depresiunea demonstrează locuirea timpurie a acestui spațiu (Filimon, 2012).

3.2.3 Constituirea și evoluția rețelei de așezări

Cea mai veche menționare documentară datează din 1250 și face referire la cetatea feudală Finiș, care avea rol de apărare a spațiului. Prima localitate menționată în aceiași perioadă este Beiușul care este înregistrat cu 677 de porți (moșii iobăgești întregi). Alte așezări vecine, menționate și ele sunt următoarele: Beliu, Tinca-Ceica și Vașcău despre care se face precizarea că aparținea Beiușului. Unul dintre cele mai importante documente care atestă vechimea rețelei de așezări este primul urbariu al Beiușului din 1589, în care se menționează existența târgului Beiuș și a unui numar de 15 sate. Al doilea urbariu din anul 1600 surprinde mai clar situația din Depresiunea Beiușului, târgul fiind menționat cu 64 sate, din care cu caracter unguresc sunt menționate doar Beiușul, Tărcaia și Șoimușul. După dispariția unui număr de 49 de sate, din cauza donimației turcești, în 1721 apar noi informații în care este menționat târgul Beiușului cu un număr de 126 de sate și 12 predii.

În secolele XII-XIV la Beiuș a fost stabilit Episcopiei catolice din Oradea , iar în secolul XV în anul 1410 Beiușul este menționat ca appidum cu primar și jurați, iar în 1451, orașul este declarat liber, după care Beiușul devine scaun de dijmuire, rol pe care îl avea numai Oradea, Debrecenul, Ineul și Săcuieniul).

3.3 Premisa socială

Se referă în primul pând la structura etnică majoritar românească, cu eforturi de a întări elementul maghiar din acest spațiu. În al doilea rând se referă la religia ortodoxă majoritară la care românii nu au renunțat nici în urma presiunilor făcute în acest sens.

3.3.1 Individualizarea etnică

Urmele culturii atestă clar faptul că în Depresiunea Beiușului cei mai vechi locuitori sunt români, fapt recunoscut și în istoriografia maghiară. Sub influiența slavilor limba română s-a îmbogățit prin împrumuturi , remarcate inclusiv în toponimie, prin traducerea numelor de localități: Valea Seacă a devenit Sohodol, Cociuba, Meziad, Seliște, Săud, Pocioveliște etc. , sau oronime și hidronime: Vârful Fericei, Ruginoasa, Iadul etc.

Un argument puternic pentru vechimea românilor în acest spațiu este acela că, din cele aproape 200 de sate, doar în șapte există populație mixtă româno-maghiară (Grădinari, Finiș, Ioaniș, Remetea..), iar Tărcaia este pur ungurească. Unguri din Valea Crișului Negru au fost colonizati după retragerea tătarilor și construirea cetăți feudale de la Finiș, ca străjeri ai întăriturilor de la Șoimi și apoi ca iobagi militarizați pe lângă cetatea de la Finiș. (Filimon, 2012, 48)

3.3.2 Individualizarea religioasă

Dificilă, dar deosebit de importantă pentru păstrarea identității naționale a românilor din Depresiunea Beiușului a fost păstrarea religiei ortodoxe. Cel mai vechi înscris bisericesc din Bihor datează din secolul XV și este un fragment din Biblie tradus de preotul Giurgiu din Luncasprie. Până la calvinism (sec. XVI) nu există urme care să ateste perturbarea vieții bisericești din Depresiunea Beiușului , documentele vremii conținând mențiuni în sensul acesta. Cu toată ofensiva maghiară, politica de rezistență a românilor nu a fost slăbită, în toată Depresiunea nici un sat nu a trecut la calvinism cu excepția Beiușului și a populației maghiare din cele șapte sate cu populație mixtă maghiaro-română, români rămânând ortodocși.

Analiza structurii confesionale a Depresiuni Beiușului pune în evidență faptul că românii din acest spațiu și-au păstrat și identitatea religioasă, alături de cea etnică. Recensământul din 1880 evidențiază poziția dominantă a bisericii ortodoxe (83,89 % din credincioși) , Biserica greco-catolică deține 7,54 %, se remarcă cultul mozaic cu 1,32 %, prezent în localitățile în care după limba votbită apare populație maghiară. Așadar, și din punct de vedere religios românii din Depresiunea Beiușului și-au păstrat individualitatea. (Filimon, 2012, 49)

4. POTENȚIALUL TURISTIC

4.1 Potențialul turistic natural

4.1.1 Resurse turistice ale reliefului

Peștera Urșilor- reprezintă unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni. Ea aflandu-se în localitatea Chișcău, comuna Pietroasă. A fost descoperită în 1975, cu ocazia dinamitării executate la cariera de marmură din zonă. Peștera este compusă din trei galerii (galeria oaselor, galeria Emil Racoviță și galeria lumânărilor) și o rezervație științifică accesibilă doar profesioniștilor. Este renumită datorită formațiunilor de stalactite și stalcmite, cât și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus).

Fig … Imagine din Peștera Urșilor

(sursă: https://ro.pinterest.com/)

Peștera Meziad- situată pe Valea Meziadului reprezintă una din cele mai interesante peșteri amenajate în scop turistic din carstul Munților Apuseni, este o arie protejată și un monument al naturii unic in România. Unicitatea peșterii este dată de dimensiunile impresionante ale portalului (16 m înălțime și 10 m lățime), precum și ale interiorului, care oferă contiții prielnice pentru hibernarea liliecilor în special cei din specia Miniopterus schereibersii, care formează o colonie foarte mare în sala liliecilor. Tot în peștera Meziad există formațiuni deosebit de frumoase de stalactite, stalagmite, coloane și drape.

Fig .. Imagine cu portalul din Peștera Meziad

Peștera Cetățile Rădesei-(Vărășoaia)

Este unică în Romania, datorită hornurilor care răzbat tavanul peșterii, până la suprafață și prin care se strecoară apa ce umple golul cu vuietul ei. Peștera Rădesei este situată în Parcul Natural Apuseni, partea nordică a platoului carstic , ea se deschide print-un portal înalt de peste 15 m si lat de 7 m, în care se ajunge în sala mare luminată prin patru hornuri, în care intră pârâul Rădeasa. Are o galerie unică, de forma unui tunel lung de 212 m, iar ferestrele create de hornuri lasă să patrundă în peșteră raze de lumină. Apa din peștera formează mici cascade care trebuiesc trecute , iar după toate acestea iesirea din peșteră se face in Poiana Rădesei , o poiană închisă de stânci cu vegetație și pante abrupte cu molizi de mari dimensiuni printre care se gasesc pâlcuri de afin.( https://adevarul.ro/).

Peștera Ferice

La Peștera Ferice se poate ajunge pe o potecă ce iese din satul Ferice, străbate o pădure, trece prin grohotișuri, și începe să urce pe lângă moara din satul Ferice, lângă un izbuc. Trebuie urcat puțin fiindcă peștera se află la altitudinea de 410 m. Aici se poate observa mici găuri, care sunt de fapt niște bazinașe formate din calcit, pline cu apă. Peștera nu este în totalitate vizitabilă și nu este amenajată precum celelalte peșteri, dar se poate vizită aproximativ un sfert din peșteră.

Fig..Peștera Ferice

Puncte de Belvedere

Piatra Galbenei –Padiș

Reprezintă unul din cele mai frumoase puncte de belvedere din Munții Apuseni și unul dintre cele mai mari abrupturi ale Munților Bihorului, Piatra Galbenei ne oferă largi priveliști, iar la picioarele noastre se deschide o prăpastie adancă, dincolo de care, înconjurată de întinse păduri de fag se desfasoară ca un ochi Poiana Florilor. Însă vederea este atrasă de Groapa Ruginoasă, deschisă ca o rană roșie în pieptul muntelui Țapu. Ea constituie obârșia Văii Seci, a cărei tăietură adâncă o putem urmări până în valea Galbenei.

Fig. 8 Imagine Piatra Galbenei

Vârful Biserica Moțului- este partea intergrantă a zonei turistice Padiș, care are 1466 m și reprezintă versantul ce domină platoul acesteia, o arie naturală cu stâncării, fânețe și suprafețe împădurite cu specii arboricole de molid (Picea abies) și fag (Fagus sylvatica).

De aici poate fi văzută toată partea nordică a platoului ca și culmea sudică a Vlădesei. Tot de pe această culme , dar de pe partea sudică, poate fi vazută culmea înaltă a Bihariei, cu vârful Cucurbata Mare (1849) și Cucurbăta Mică (1769) , vîrf ușor de recunoscut datorită releului de televiziune amplasat acolo.

Fig. 8 Imagine din Vârful Bisericuța Moțului

(Sursă- https://mapio.net/_)

Chei

Cheile Galbenei Padiș- sunt printre cele mai frumoase și spectaculoase chei din România, ele s-ar format datorită debitului puternic de apă care a tăiat adânc în masivul de calcare, dând naștere uneia din cele mai grandioase chei din munții noștri.

Aspectul acestei regiuni sălbatice se remarcă prin abruptul de câteva sute de metri, arcade naturale, peșteri ale căror guri se deschid în mijlocul pereților, cursul tumultos al apei cu cascade, și câteva tunele subterane pe parcursul traseului.

Fig.9 –Imagine din Cheile Galbenei

(sursă: http://www.bihorinimagini.ro/)

Cheile Albioarei- se găsesc în Munții Pădurea Craiului, mai exact în bazinul superior al văii Roșia. Ele sunt dezvoltate în calcare tithonice , având o lungine de 2,6 km și o adâncime de 80-100 m, ele fiind deosebit de spectaculoare.

Acestea nu sunt străbătute de un curs de apa permanent, însă adăpostesc un număr mare de peșteri și izvoare carstice. Câteva exemple de peșteri ar fi: Peștera Urâcioșii, Peștera Vacii, Peștera Calului, Peștera Crucii, ele nu sunt amenajate în scop turistic dar pot fi vizitate cu echipament special. Cheile reprezintă singura poartă de pătrundere din Depresiunea Beiușului în interiorul Munții Pădurea Craiului.

Fig… Cheile Albioarei

(sursă: https://ghidlocal.com/)

4.1.2 Resurse turistice ale hidrografiei

Lacul carstic Vărășoaia –este situat la altitudinea de 1260 m, în Poiana Vărășoaia, subunitate a Platoului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la poalele crestei Măgura Vânătă și la sud de Vf. Vlădeasa (1461 m). Lacul este cantonat intr-o dolină a cărui fund a fost impermeabilizat cu argilă, alimentarea făcându-se din subteran, pe canale carstice, ceea ce-i conferă acestuia un caracter permanent. Aliniamentul de doline din partea sudică a lacului, mlaștinile oligotrofe și profilul văii din amonte, trădează existența unui dren subteran care alimentează lacul.

Lacul Vărășoaia îndeplinește o importantă funcție peisajistică, cu valențe estetice deosebit de atractive, datorită ineditului apariției apei la suprafață într-un areal carstificalificat. Apa neagră cantonată pe fundul dolinei, datorită argilei ce acționează ca impermeabilizant dar și descompunerilor de materiale organice, creează o altă trăsătură caracteristică acestor tipuri de lacuri, motiv pentru care ale mai sunt denumite și “tăuri”.

Lacul poate fi observat urmând treseele turistice ce traversează Poiana Vărășoaia în direcțiile Stâna de Vale, Cheile Someșului Cald, Cetatea Rădesei sau după ieșirea din ciucuitul Măgurii Vinete (Morariu, 1968 ..reinterpretat de Ovidiu Gaceu)

Fig…. Imagine cu Lacul carstic Vărășoaia

Lacul Vida- Dobrești

Este un lac de acumulare, construit în 1967, pentru minele care extrăgeau bauxită, pe cursurile râurilor Vida și Toplița, în comuna bihoreană Dobrești. Lacul are o suprafață de 6 hectare și o lungime de 2 kilometri. El se deosebește prin culoarea aproape ireală a apei, dar și prin faptul că în mijlocul său este amenajat un deversor, care crează impresia unui imens vârtej spectaculos. Lacul își schimbă culoarea în funcție de anotimp, iar culorile pădurilor din jurul său se reflectă în apele line, schimbăndu-l de fiecare data ceea ce-i da un aer de “lac exotic”.

Zona este minunată pentru cei care caută liniștea, pe malul lacului există un drum forestier, de jur imprejurul său care poate fi folosit pentru promenadă, dar și pentru iubitori de pescuit se pare a fi un loc potrivit, deoarece în apele sale cresc păstrăvi de lac, bibani și cleni.

Fig…Lacul Vida

Cascade

Cascada Oșelu- Boga

Cascada Oșelu se află pe valea Oșelu, afluient de stânga a pârâului Boga. Valea Oșelu își are izvorul într-un izbuc situat la baza unei stânci din Piatra Ciungilor, are un sector de chei cu multe repezișuri și cascade mărunte. Cea mai mare cascada se formează în apropierea confluienței cu pârâul Boga.

Căderea aproape verticală are 5 trepte și o înălțime de 10 metri. Apele ei ajung în acumularea de pe Boga, care se află în fața cascadei. Bine integrată in peisajul inedit al zonei cascada se poate vizita pe tot parcursul anului.

Fig… Cascada Oșelu

Izvoare

Izvorul Minunilor-Stâna de Vale

Este unul din izvoarele minerale din România, aflat în stațiunea Stâna de Vale. Izvorul este situat lângă un drum turistic ce pornește din Stâna de Vale, fiind vizibil de departe și foarte ușor accesibil. Izvorul se prezintă sub forma unui jet de apă cu debit mare ce își face apariția dintr-un bolovan, apoi coboară sub formă de mici cascade și ajunge intr-un mic lac amenajat, aflat lângă drum. Accesul la locul de unde țâșnește apa se face pe două scări, pe o parte și pe alta a izvorului , iar accesul propriu-zis către izvor se face pe Valea Iadului, spre stațiune, unde izvorul este situat. Apa izvorului este una plăcută la gust, cu numeroase efecte terapeutice.

Legenda spune că Izvorul Minunilor s-a născut aici, dintr-o dragoste mare între o fată de împărat din Țara Ghețurilor și un fecior de crai din Țara Focului. Dragostea mistuitoare a iubirii lor a unui pe vecie apa și focul în miracolul izvorului, limpede ca lacrima și rece ca gheața, murmurându-și povestea într-o curgere fără de sfârșit.

Fig… Izvorul Minunilor

Fig …Izvorul Minunilor

4.1.4 Resurse turistice climatice

Sunt reprezentate de topoclimatul de adăpost cu efecte curative specifice unor areale montane, în cazul de față cea mai cunoscută stațiune din Depresiunea Beiușului rămâne Stâna de Vale.

De asemenea, un element climatic cu importante valențe turistice este stratul de zăpadă de la Stâna de Vale, care este foarte abundent și se menține până primăvara târziu ( după Gaceu, 2005, durata ultimului strat de zăpadă la Stâna de Vale este 29 mai), permițând practicarea sporturilor de iarnă pentru un interval de timp mult mai larg decât în alte stațiuni (Filimon, 2012).

4.1.5 Resurse turistice ale vegetației și faunei

În Depresiunea Beiușului vegetația actuală este reprezentată de asociațiile vegetale naturale, în anumite condiții: pădurile pentru efectul de margine, menționăm pădurea de pe Bitii, Măgura Răbăganilor, Pădurea Delani și Pădurea Dumbrava , poienile pentru efectul de „insulă” exploatate pentru drumeții sau turismul de week-end.

De asemenea, fondul cinegetic apreciabil al Despresiunii condiționează turismul cinegetic, iau fauna piscicolă destul de bogată transformă Crișul Negru și afluienții săi în destinații atractive pentru pescuit.

Dintre speciile vegetale ocrotite din Depresiune amintim: liliacul (Syringa josikaea), crinul de pădure (Lilium martogon), tisa (Taxus baccata), bulbuci de munte (Trollius europaeus), ghințura punctată (Gentiana punctata), narcisele sălbatice (Narcissus angustifolius), săbiuța (Gladiolus imbricatus), crinul galben (Lilium yankae). (Filimon, 2012).

,,Dintre speciile faunistice din Depresiunea Beiușului menționăm: fauna rară de benatode (în Parcul Natural Apuseni au fost descoperite cinci specii noi), lumbricide, diplopode (două specii indemice Harpolithobius intermedius, Lithobius matici biharicus), lepidoptere (endemismul Erebia melas runcensis), ortopterele (endemismul Odontopium acuminata), colembole (relictul glaciar Onychiurus multiperforatus și endemismul Onychiurus carpaticus), fauna cavernicolă terestră pentru care Munții Bihorului sunt renumiți, fauna de vertebrate, subspecia endemică de triton (Tritus vulgaris)”. (Filimon, 2012, 281-282).

Peisajul turistice

Peisajul munților înalti- Măgura Ferice (Plai)

-este un sit de importanță comunitară desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii intr-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate.

Aria naturală se întinde în partea sud-estică a județului Bihor, pe teritoriul administativ al comunei Buntești.

Rezervația naturală reprezintă o zonă acoperită cu fânețe piemontane nealterate unde vegetează rarități floristice protejate printre care si specii de: anemone (Anemone narcissiflora) și carlina (Carlina acanthifolia). Arealul rezervației asigură condiții prielnice de viețuire unui reptile din familia Colubridae-năpârca (Natrix natrix), specie faunistică protejată la nivel european.

Fig… Imagine cu Măgura Ferice

4.1 Potențialul Turistic Antropic

4.2.1 Edificii religioase

Biserici de lemn

Sunt foarte bine reprezentate, religia fiind unul din factorii princiali ai acestei Depresiuni. Dintre acestea se amintesc bisericile de lemn din care se mai păstrează 24, acestea fiind deosebit de valoroase prin arhitectura lor, pictura interioară pe lemn realizată pentru cele mai multe dintre ele de pictotul David Zugravu de la curtea de Argeș.

Cele mai multe biserici din Depresiune au fost construite în secolul al XVIII-lea, acestea fiind și cele mai valoroase prin mărturiile artistice și documentare păstrate , ca de exemplu excepționalele sculpturi în lemn, icoanele pe sticlă, pictură pe lemn, manuscrisele și exemplarele de carte românească veche. În această categorie se încadrează bisericile din Stâncești (1750), Brădet (1733), Ferice (1756), Cociuba Mică (1715) , Lazuri de Beiuș (1752), Hinchiriș (secolul XVIII), Totoreni (1697), Mierag (1756) , Tărcăița (1796) etc. Cea mai veche biserică de lemn din această depresiune este cea de la Totoreni (1697) renumită prin prispa sa pe care se aplică judecata de obște (Filimon, 2012).

Bisericile de zid

Alte edificii religioase cu funcție turistică în Depresiunea Beiușului sunt reprezentate de bisericile de zid, care sunt mult mai puține la număr. Printre acestea se remarcă biserica voievodală de la Remetea, din secolul XIV.

Alte biserici de zid care se mai păstrează sunt amplasate în satele Sudrigiu și Urviș de Beiuș (Filimon, 2012).

Fig… Biserica de lemn- Șebiș (Sursă: https://ro.wikipedia.org/)

4.2.2 Edificii culturale

Edificiile culturale cu funcție turistică sunt cel mai bine reprezentate în depresiune de muzee, dintre acestea se detașează 2 muzee importante.

Muzeul de etnografie din Beiuș înființat în anul 1965, amenajat într-o clădire monumet istoric, casa martirului Ioan Ciordaș, ucis de trupele maghiare imediat după Unirea din 1918. În anul 1985 se reorganizează ca muzeu de istorie și etnografie al depresiuni Beiuș (Filimon,2012).

Muzeografii și-au luat munca în serios și, ani la rând au cumpărat obiecte de artă populară de la bătrânii din Depresiunea Beiușului, astfel că instituția a devenit un veritabil muzeu de cca. 3000 de piese, reprezentativ pentru toată zona Beiuș-Vașcău. „ Avem o grindă de casă din 1741, probabil cea mai veche care există în zonă” directorul muzeului, Cristian Țoța.

Fig… Muzeul etnografic Beiuș

(sursă: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/)

Muzeul etnografic Horea și Aurel Flutur

Unicul muzeu etnografic particular din țara noastră, Muzeul Horea și Aurel Flutur, cunoscut ca Muzeul La Fluturi, se află în satul Chișcău, la doar 300 m de Peștera Urșilor. Întemeiat de Aurel Flutur , senzaționalul muzeu, găzduit de casa familiei Flutur, cuprinde peste 2000 de exponate, obiecte vechi de peste 30 ani.

Încă din anul 1980, pe când Aurel Flutur era taximentrist în orașul Ștei, a salvat un răboj agricol de la 1960, unic în Europa. Astfel, a început să colecționeze piese reușind să salveze de la dispariție o serie de obiecte de artă populară, vestigii istorice și etnografice.

Impresionanta colecție a muzeului cuprinde utilaje, piese de port popular, de ceramică obiecte de uz gospodădesc, obiecte de olărit, picturi, timbre vechi și unice sau monede de neprețuit. Fiecare exponat are , pe lângă valoare inestimabilă, și o istorie proprie interesantă.

Una dintre cele mai valoroase piese din colecție este o locomobilă fabricată in Ungaria care datează din anul 1910, utilajul este de fapt o mașină de forță deplasabilă pe roți.

Fig… Imagine cu Muzeul Flutur

4.2.3 Edificii Istorice

Cel mai important edificiu care stă mărturie a trecutului istoric din Depresiunea Beiușului este Cetatea de la Finiș, Castrum Fenes, atestată documentar în anul 1291. Cetatea este situată pe Valea Finișului la cca 1 km de satul Finiș, pe o înălțime de 459 m , care domină imprejurimile. Cetatea a fost construită după invazia tătarilor din anul 1241, pentru a oferi adopost, fiind accesibilă numai pe o latură și având un șanț întărit. Cucerită de turci în anul 1661, trei decenii a fost sub stăpânirea acestora, iar în anul 1711 a fost distrusă definitiv, deci tot ce au rămas sunt doar ruinele acestei cetății.

Alte edificii istorice cu funcție turistică sunt ruinele cetății Șoimi (construită în secolul al XIII-lea) , turnul romanic de la Sânicolau de Beiuș (sec. XIII) și ruinele cetății medievale de la Pomezeu, atestată în anul 1594, din care a mai rămas azi doar un zid fiind distrusă de hasburgi.

4.2.4 Activități umane cu funcție turistică

Aceste activității sunt reprezentate în Depresiunea Beiușului de târguri și festivaluri. Târgurile se împart în mai multe categori: Din prima categorie face parte târgul ce are loc în fiecare săptămână, respectiv în ziua de joi a săptămâni numit ,,târgul de la Beiuș“ în care se întâlnesc locuitorii din întregul spațiu beiușan pentru a-și pune la vânzare produsele proprii (ceramică, cherestea, spete, var, unelte pentru gospodărie și în special animale. La acest târg participă și cei din spațiul de câmpie cu cereale, dar și moții cu produse din lemn.

Cea de-a doua categorie de tărguri sunt legate de sărbătorile religioase mari cum ar fi: Crăciunul, Paștile, și Sfânta Mărie.

Festivalurile au apărut puțin mai târziu și au o rezonanță locală. Cele mai cunoscute festivaluri sunt: Festivalul de muzică și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, Festivalul de poezie Gheorghe Pituț desfășurat la Beiuș, un festival anual a cărei prime ediții a fost susținută în anul 1996, festivalul are loc în perioada 8-9 iunie, Festivalul de folclor de la Ștei, Festivalul ,, Oul de Paște “ organizat în vinerea mare la Drăgoteni (Filimon, 2012).

Fig..Imagine de la Festivalul oul de Paște –Drăgoteni

(Sursă-https://ghidlocal.com/)

4.2.5 Tradiții și Obiceiuri

,, Sânjorjul” , este un obicei care se mai păstrează într-o mică masură în Depresiunea Beiușului. El are loc pe data de 23 aprilie (sărbătoarea religioasă a Sfântului Gheorghe) simbolizând renașterea naturii la viață. În această zi fiecare familie își pune în poartă o creangă de … De asemenea în acea zi băieți stau pe stradă cu găleți de apă așteptând să iasă fetele afară pentru a le uda. Singurele persoane care ies afară fără a fi udate sunt poate bătrâni satului. Această sărbătoare are și o credință locală, aceea că dacă nu esti udat în ziua de Sânjorj este semn rău, poate să-ți meargă rău tot anul.

Obiceiurile de iarnă, care încă se păstrează în mediul rural sunt serile de colindat, mersul cu Plugușorul și cu Steaua. Acestea sunt practicate de copii de 10-12 ani, iar în funcție de sat aceștia primesc în schimbul colindului bani, cozonaci sau dulciuri.

De asemenea , în diminețile de Crăciun, de Anul Nou și de Sfântul Ion este un semn de ghinion pentru tot anul dacă prima persoană care calcă praful familiei este de sex feminin, fetele rămânând ăn mod obligatoriu acasă pentru a nu purta ghinion. În schimb baieții vizitează toți vecinii pentru a se asigura că o să le meargă bine peste an.

,,Higheghe” obicei păstrat în puține sate din Depresiune, însă foarte renumit în localitatea Roșia, acest obicei este reprezentat de muzica populară autentică, la noi acesta rezonează cu sunetele viorii cu goarnă, numită local ,,higheghe”. Evident, muzica este însoțită de jocurile populare (roata, susul).

4.2.6 Resurse turistice etnografice

Depresiunea Beiușului păstrează încă imaginea unor sate tradiționale bihorene cu elemente de cultură populară și meșteșuguri tradiționale care și-au păstrat istoria și tradiția. Într-un cadru natural de poveste, turistul dornic să cunoască tradiția acestui spațiu poate să viziteze satele de olari, Criștoru de Jos, Săliște de Vașcău, Leheceni, Cărpinet. Olăritul se mai păstrează la Leheceni, în prezent lucrând doi olari. Unul dintre meșteri olari din Leheceni a deschis un magazin de artizanat la Beiuș, odinioară ceramica vânzându-se în diferite târguri din țară.

Arta prelucrării lemnului, exemplificată prin neasemuitele creații păstrate în muzeele județului Bihor, are ca centru de referință localitatea Budureasa, vestită în toată țara prin lăzile sale de zestre. Odinioară rolul acestora în viața comunității era foarte important, în ele păstrându-se zestrea fetelor, motiv pentru care trebuiau să fie cât mai incăpătoare și mai frumos ornamentate. De asemenea, lăzile de zestre constituiau un adevarat indicator al stării economice a familiei și a măiestriei viitoarei soții, fiind duse în timpul nunții la casa mirelui, în văzul întregii comunități.

La Gurani, Pietroasa, Valea de Jos, Rieni, Beiuș și alte localități sunt vestite țesăturile populare și portul popular tradițional.

Portul popular al zonei are o bază în portul ancestral carpatic care stă și la baza celui moroșenesc, oșănesc sau hutul, mai târziu având influiențe de la cei cu care au avut schimburi materialr și culturale precum Banatul sau Ungaria, unde locuitorii Depresiuni Beiușului căutau lucru sau desfăceau produsele. Partea de sud a Depresiuni Beiușului a avut și un schimb puternic cu moții și minerii de peste munte, afectându-le, în special după Unire, portul.

Portul fecioresc se compune din următoarele elemente: Cismele bărbătești din piele neagră de bou, lungi până la genunchi, gacile de cânepă, cămașa, sumanul, pălăria cu gang decorată cu busuioc sau pene de cocoș sau fazan, chimirul sau ,,tisagul”, prafarul (accesoriu masculin), cușma de lână și la gât crucifix ortodox (crucea călătorului).

Fig..Port bărbătesc

(Sursă- https://etnotique.ro/)

Portul muieresc se compune din: guler răsfrânt și poale cu fodre, cojocul de Beiuș, zadia cu flori, cârpa după cap sau cârpa de barca, sumarul de panură albă și ca podoabe plastronul de catifea cu fileri.

Fig…Port muieresc

(Sursă- https://etnotique.ro/)

6. Valorificarea potențialului turistic

Pentru zona turistică Padiș se propune:

1. Amenajarea unui ferme agroturistice pe timp de vară care să aibă următoarele dotări, și să cuprindă activități specifice.

– O pensiune din lemn care să aibă posibilitatea de cazare și să beneficieze de toate dotările necesare unei pensiuni agroturistice, inclusiv o curte și spațiu pentru grătar.

– Gospodăria să aibă următoarele animale: cai, vaci, porci, pui, gâște, câini, pisici, și oi.

– Să pună la dispoziția turistului următoarele activități: plimbări cu bicicleta , cursuri de echitație, cursuri de condus o trăsură cu cai, posibilitatea de observare și participare la activitățile tradiționale ale gospodăriei, posibilități de inchirieri ATV pentru a descoperi întreaga zonă.

-Să fie un mediu unde copii să aibă o experiență reală, să vadă și să atingă animalele și să învețe despre mediul lor.

-Totodată ferma să ofere posibilitatea cumpărării de către turiști a produselor bio (lapte, ouă, brânza (diverse sortimente), carne.

Fig…Imagine satelitară

(Sursă-https://earth.google.com/)

Fig.. Inainte

(Sursă: https://www.bihorinimagini.ro/)

2. Reamenajarea spațiului pentru campare din Glăvoi, unde se propune:

-amplasarea corturilor doar într-o anumită zonă

-amplasarea unor wc ecologice, separate pentru femei și bărbați

-amenajarea unui spațiu pentru grătare, care să aibă mese și scaune din lemn

-amenajarea unui parcări gratuite, de care să beneficieze fiecare turist

-construirea unui centru informativ, care să ofere informații cu privire la traseele turistice (gradul de dificultate al traseului, marcaj, durată, obiective de pe traseu etc..), dar și posibilitatea achiziționări unor harți informative, broșuri, pliante, imagini din zonă, care să fie traduse în mai multe limbi de circulație internațională, busole etc..

-amplasarea unor coșuri și tomberoane pentru mizerie

-un panou informativ nou cu informații despre trasee care să fie traduse în mai multe limbi de circulație internațională.

Fig..Imagine cu actuala zonă de campare Glăvoi

(Sursă-https://i.ytimg.com/)

Fig..Campingul amenajat

Fig..Camping-ul Glăvoi amenajat

3. Amenajarea Barajului Vida-Lunca Sprie

-amenajarea cu bănci pe marginea barajului

-panou informativ, indicatoare spre locul de camping

-posibilitatea de închiriere a hidrobicicletelor, pentru plimbare pe lac

-amenajarea spațiului verde într-un loc de campare care să conțină anumite dotări cum ar fi:

– wc public

– coșuri pentru gunoi

– mase și scaune

Fig..Modele de indicatoare

Fig..Model de panou informativ

7. Concluzii

8. BIBLIOGRAFIE

(Numele autorului, (anul), titlu, editura, oras)

1. Cocean P., (2000), Geografia Turismului, Editura Universității din Oradea, Oradea;

2. Cocean P., (1995), Peșterile României, Editura Dacia;

3. Filimon Luminița, (2012), Țara Beiușului. Studiu de Geografie Regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

4. Indrieș C. A., Indrieș A. A., (2015), Zona Geografică. Beiuș, Editura Primus, Oradea;

5. Indrieș C. A., Indrieș A. A., (2015), Platoul Carstic. Padiș, Editura Primus, Oradea;

6. https://lokator.ro/obiective-turistice/pestera-ursilor/

7. http://www.bihorinimagini.ro/de-vizitat/obiective-naturale/piatra-galbenei-cetatea-in- stanca-a-padisului/

8. http://istgeorelint.uoradea.ro/

9. https://blog.hotelguru.ro/

10. http://www.bihorinimagini.ro/

11. https://madalinaclaudia914012892.wordpress.com/2018/06/03/biserica-sfintii-arhangheli-mihail-si-gravil-de-la-sebis/

12. https://i.ytimg.com/vi/dcaZ4GHfzn4/maxresdefault.jpg

13. https://etnotique.ro/portul-popular-din-bihor-tara-beiusului/