1. Inteligenta emotional ă si măsurarea ei 1.1. Definitia inteligentei emotionale 1.2. Măsurarea inteligentei emotionale 2. Componentele inteligentei… [623423]

1
INTELIGEN ȚA EMOȚIONALĂ

1. Inteligenta emotional ă si măsurarea ei
1.1. Definitia inteligentei emotionale
1.2. Măsurarea inteligentei emotionale

2. Componentele inteligentei emotionale
2.1. Cunoa șterea emo țională proprie și imaginea sinelui
2.2. Asertivitatea 2.3. Stima de sine
2.4. Toleranta la stres
2.5. Rezolvarea de probleme
2.6. Responsabilitatea social ă
2.7. Flexibilitatea 2.8. Controlul impulsurilor
2.9. Optimismul

Obiective: după ce vor studia acest capitol, cursan ții vor fi capabili:
1. să defineasc ă inteligenta emo țională si componentele sale
2. să analizeze comportamentul propriu si al elevilor în vederea depist ării
indiciilor unei inteligente emotionale sc ăzute sau crescute
3. să aplice în consiliere si educatie principiile inteligentei emotionale

Bibliografie recomandat ă:
1. Elias, Maurice; Tobias, Steven; Friedlander, Brian, 2002, Inteligenta emotional ă
în educatia copiiilor, Curtea Veche, Bucuresti.
2. Fodor, Iulia, 2009, Inteligenta emotional ă si stilurile de conducere, Lumen, Iasi.
3. Goleman, Daniel, 2001, Inteligenta emotional ă, ed. Curtea Veche, Bucuresti.
4. Goleman, Daniel; Boyatzis, Richard, 2007, Inteligenta emotional ă în leadership,
Curtea Veche, Bucuresti.
5. Roco, Mihaela, 2004, Creativitate si inteligenta emotional ă, Polirom, Bucuresti.
6. Stefaroi, Petru, 2009, Teoria fericirii în asistenta social ă, Lumen, Iasi.
7. Stein, Steven; Book, Howard, 2007, EQ. Forta inteligentei emotionale, Polirom,
Bucuresti.
8. Torrabadella, Paz, 2009, Inteligenta emotional ă la locul de munc ă, ALL,
Bucuresti.
9. Wood, Robert; Tolley, Harry, 2004, Inteligenta emotional ă prin teste, Meteor,
Bucuresti.

2
Inteligenta emotional ă cuprinde ca elemente esen țiale: întelegerea mai bun ă a
propriilor emotii, gestionarea eficient ă a emotiilor si cresterea calit ătii vietii, întelegerea mai
bună a celor din jur si un confort ridicat în rela tiile interumane, precum si crearea de relatii
mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivit ătii, odată cu îmbun ătătirea
imaginii personale. Conform cercetarilor statistice, competenta emotionala este de doua ori
mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligentei emotionale
reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor pe ntru a crea relatii armonioase cu cei din jur.
În scoală inteligenta emotional ă ridicată este cheia consilierii de succes. Printre beneficiile
cresterii gradului de inteligent ă emotional ă se numără: performantele crescute, motivatia
îmbunătătită, inovatia sporit ă, cresterea încrederii în sine, ma nagementul eficient si confortul
în munca de echip ă.

Primul capitol, inteligenta emotional ă si măsurarea ei, abordeaz ă originile conceptului
de inteligent ă emotional ă si explic ă diferentele dintre tipurile de inteligent ă. Pentru
consilierea eficient ă sunt necesare o serie de abilit ăti care apartin de inteligenta emotional ă, si
anume: observarea emotiilor, capacitatea de a simti emotiile si empatia, capacitatea de a
sesiza ce anume transmit emotiile si urm ărirea evolutiei emotiilor. Modalitatea de m ăsurare a
inteligentei emotionale este prin intermediul scalelor EQ. Sunt trasate paralele între scalele
IQ si EQ, pentru a r ăspunde la întrebarea de ce unele persoane cu IQ crescut au performante
scăzute si din ce motiv exist ă persoane slab preg ătite cu performante ridicate.

1.1. Definitia inteligentei emotionale
Inteligența emoțională se refer ă la mai buna în țelegere a emo țiilor, gestionarea
eficientă a propriilor emo ții, înțelegerea celor din jur și îmbunătățirea imaginii personale.
Emotiile sunt o sursa utila de informatie care ne ajuta sa ne descurcam in mediul social.
Inteligenta emotionala include 4 tipuri de abilitati: perceperea emotiilor, utilizarea emotiilor, intelegerea emotiilor si gestionarea emotiilor. PREZENTARE GENERAL Ă
1. INTELIGENTA EMOTIONAL Ă SI MĂSURAREA EI
1.1. DEFINITIA INTELIGE NTEI EMOTIONALE

3 1.1. 1. Elementele componente ale inteligentei emotionale
Conform lui Goleman se eviden țiază 4 componente ale Inteligen ței Emoționale:
1. Autocunoa șterea
Autocunoa șterea Emo țională
Autocunoa șterea Realist ă și Corectă
Încrederea în sine
2. Autocontrolul
Autocontrol emo țional
Transparen ța & menținerea integrit ății
Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare
Orientarea spre rezultate Inițiativa
Optimism & perseveren ță
3. Social “Awareness” (con știința socială, de grup)
Empatie (sim țirea sentimentelor și perspectivei celorlalti, interes real fa ță de grijile celorlalti)
“Awareness” la nivelul organiza ției
Orientarea spre sarcin ă
4. Managementul rela țiilor interpersonale
Dezvoltarea altora, a abilit ăților acestora, coaching
Leadership inspira țional
Catalist al schimb ării (inițierea și managementul schimb ării)
Influența (un rol important îl joac ă persuasiunea)
Managementul conflictelor (legat de negocierea și rezolvarea disputelor)
Lucrul în echip ă și colaborarea (crearea de sinergie de grup în urm ă
rirea scopurilor grupului)
Primele dou ă componente sunt privite ca și componente personale ale Inteligen ței
Emoționale, în timp ce celelalte 2 sunt privite ca și componente sociale ale Inteligen ței
Emoționale.

1.1.2. Istoricul inteligentei emotionale
Termenul „inteligen ță emoțională” a fost folosit pentru prima dat ă într-un articol din
anul 1990 de c ătre psihologii, Peter Salovey și John Mayer.

1.1.3. Beneficiile inteligentei emotionale
1. Performante marite

4 2. Motivatie imbunatatita
3. Inovatie sporita
4. Incredere
5. Leadership si management eficient
6. Munca in echipa excelenta

1.1.4. Tipuri de inteligent ă
În 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de ”Inteligen țe Multiple”. Cele 7
tipuri de inteligen țe ale lui Gardner sunt:
1. Inteligența Matematic ă–Logică
2. Inteligența Interpersonal ă
3. Inteligența Spațială
4. Inteligența Ritmic–Muzical ă
5. Inteligența Intrapersonal ă
6. Inteligența Kinestetic ă
7. Inteligența Lingvistic–Verbal ă

1.2.1. Leg ătura dintre IQ si EQ
IQ măsoară baza informa țională individual ă a unei persoane – memorie, vocabular,
coordonare vizual ă și motorie. EQ se refer ă la domeniul intrapersonal, domeniul
interpersonal, domeniul adaptibilit ății, domeniul control ării stresului și domeniul st ării
generale, fiecare cu componentele sale, dup ă cum urmeaz ă:
1. domeniul intrapersonal (capacitatea de auto-cunoa ștere și auto-control): con știința
emoțională de sine (capacitatea persoanei de a recunoa ște cum se simte într-un anume fel, și
impactul comportamentului s ău asupra altor persoane), caract erul asertiv (asertivitatea),
independen ța (capacitatea de auto-control și autodirec ționare), respectul de sine (cunoa șterea
punctelor forte și a celor vulnerabile, stima de sine), împlinirea de sine (recunoa șterea
propriului poten țial).
2. domeniul interpersonal (capacitatea de a interac ționa și colabora cu alte persoane):
empatia, responsabilitatea social ă, relațiile interpersonale (aptitudinea de a construi și
menține relații). 1.2. MĂSURAREA INTELIGENTEI EMOTIONALE

5 3. domeniul adaptibilit ății: testarea realit ății (capacitatea persoanei de a vedea
lucrurile a șa cum sunt și nu cum și-ar dori s ă fie), flexibilitatea (adaptarea sentimentelor,
gândurilor și acțiunilor pe m ăsura schimb ării condițiilor, solu ționarea problemelor).
4. domeniul control ării stress-ului: toleranța la stress, controlul impulsurilor.
5. domeniul st ării generale: optimismul, fericirea.

1.2.2. Scala BarrOn
Inventarul emo țional BarrOn este unul din cele mai cunoscute instrumente de m ăsură
a inteligen ței emoționale la ora actual ă. Se aplică persoanelor cu vârsta peste 16 ani. Timp de
administrare: 30 minute, de tip auto-evaluare.
Inventarul emo țional BarrOn const ă din 133 de itemi care evalueaz ă:
1. cunoașterea emo țională proprie
2. asertivitatea
3. stima de sine
4. auto-actualizarea
5. empatia
6. relațiile interpersonale
7. responsabilitatea social ă
8. rezolvarea de probleme
9. flexibilitatea
10. testarea realit ății
11. toleranța la stress
12. controlul impulsurilor
13. optimismul
14. fericirea

Sunt anumite bariere in calea controlului eficient al emotiilor. Scopul inteligentei
emotionale este intelegerea emotiilor si sa invatarea modului in care acestea pot fi gestionate.
Sunt 3 zone care trebuie intelese si administ rate: propria persoana, persoanele din jur si
barierele care ar putea sa stea in calea acestei întelegeri. Toate cele 3 aspecte se leaga intre ele, dar se diferentiaza doua zo ne particulare: managementul stresului si managementul 2. COMPONENTELE INTELIGE NTEI EMOTIONALE

6 furiei. Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi dezvoltata.
Conform unui studiu Bloom and Associates condus de Universitatea din Missouri s-a
constatat ca 85% din participanti au experime ntat schimbari favorabile in vietile lor ca
rezultat al implicarii intr-un program de dezvoltare a asertivitatii.

2.1.1. Estimarea gradului de constientizare a inteligentei emotionale
Estimarea gradului de con știentizare al inteligen ței emoționale reprezint ă totalitatea
evaluărilor, interpret ărilor, impresiilor legate de propria persoan ă, de cei din jur și de diverse
situații. Aceste estim ări sunt în mare m ăsură determinate de mediul familial, experien țele
anterioare, sistemele de convingeri și valori și iau forma unui dialog interior. Estimarea
gradului de con știentizare al inteligen ței emoționale ajut ă la înțelegerea modului în care
dialogul interior influen țează sentimentele, ac țiunile și reacțiile, acestea putând fi schimbate
în funcție de diverse situa ții.

2.1.2. Senzatiile si emotiile
Prin simturi se primesc informatii despre situatiile, evenimentele si persoanele din jur.
Este important, sa se faca diferenta intre informatiile senzoriale si estimari. Destul de des
perceptiile sunt filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat creste gradul de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in considerare procesul de filtrare si se
poate face distinctia intre senzorial si estimare. Fiind capabil sa-ti acordezi simturile, poti
monitoriza, clarifica si schimba estimarile de cate ori este necesar. Persoanele cu o inteligenta
emotionala dezvoltata au capacitatea de a intelege la nivel emotional perspective diferite
asupra unei singure situatii, capacitatea importanta in rezolvarea flexibila de probleme.

2.1.3. Imaginea de sine
Imaginea de sine a unei persoane este imaginea mentala pe care o are despre ea,
imagine care in general este destul de rezistenta la schimbare, continand elemente care sunt
disponibile observarii de catre ceilalti, dar si elem ente care au fost invatate de persoana prin
experientele sale directe sau prin internalizarea judecatilor de valoare emise de altii. Imaginea
proasta despre sine este in general rezultatul acumularii de catre persoana a criticilor care i-au 2.1. CUNOASTEREA EMOTIONAL Ă PROPRIE SI IMAGINEA
SINELUI

7 fost adresate in copilarie si care duc la lezarea propriei imagini si a felului in care se percepe.
Un aspect particular este imaginea de sine a celor care sunt in postura de victima.

2.2.1. Definitia asertivit ătii
Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi dezvoltata.
Asertivitatea iti sustine drepturile, iti protejaza spatiul personal si iti exprima punctul de
vedere, nevoile si sentimentele intr-un mod potriv it din punct de vedere social, onest si direct.

2.2.2. Afirmarea eficient ă de sine
Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta nevoile celorlalti.
Persoanele asertive cauta sa-si imbunatateasca relatiile cu celelalte persoane, sa mentina respectul reciproc si sa-si apere atat inte resele lor cat si cele ale celor din jur.
Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de sine.
Exprimarea directa nu inseamna sa se spuna primul lucru care trece prin minte ci
reprezinta o exprimare increzatoare si controlata, la timpul potrivit si corespunzator situatiei.
Asertivitatea nu este o modalitate de manipular e sau de inducere in eroare a celorlaltii cu
scopul de a obtine ceea ce ne dorim. Ea nu supr ima drepturile sau demn itatea altei persoane.

2.3.1. Definitia stimei de sine
Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a persoanei privitor la
propria sa valoare. Stima de sine cuprinde credinte (de tipul sunt sau nu sunt competent) si
emotii (de genul triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine se poate aplica la o anumita situatie particulara (de exemplu referitor la profesie) sau are extindere globala (sunt
o persoana buna, sau nu sunt bun de nimic). Stim a de sine este o caracteristica personala
stabila, cu mici variatii in decursul timpului. 2.3.2. Stima de sine explicit ă si implicit ă
Stima de sine implicita se refera la inclinatia persoanei de a se auto-evalua in maniera
spontana, automata sau inconstienta. Stima de sine explicita este ev aluarea constienta dupa 2.2. ASERTIVITATEA
2.3. STIMA DE SINE

8 auto-reflectie. Atat stima de sine implicita, cat si stima de sine explicita sunt elemente ale
conceptului global de stima de sine. Stima de sine implicita a fost definita ca „efectul
identificat introspectiv al atitutdinii fata de sine in relatie cu obiecte si disociat de obiecte”.
Un aspect important este acela ca experienta de socializare a persoanei va afecta nivelul stimei sale de sine implicite.
2.3.3. Formarea stimei de sine
Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia dintre persoana si
familia sa, prietenii apropiati, colegii de serviciu, grupul religios/politic din care face parte.
Aceasta deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima de sine negativa este
un factor de risc pentru tulburarile de compor tament alimentar cum sunt bulimia si anorexia.

2.3.4. Cresterea stimei de sine
Cresterea stimei de sine este prima interventie in consilierea scolara si vocationala.
Tehnicile de crestere a stimei de sine sunt ge neric cunoscute sub numele de intarirea eului,
acestea fiind de domeniu integrativ, si putandu-se realiza prin mijloace cognitiv-
comportamentale, de tip gestalt, in cadrul progr amarii neurolingvistice sau prin tehnici de
hipnoterapie.

2.4.1. Definitia stresului
Stresul psihologic se refera la incapacitate a unei persoane de a raspunde adecvat la
amenintarile emotionale sau fizice, reale sau imaginare. Semnele stresului sunt cognitive,
emotionale, fizice sau comportamentale, incluzand: gandirea defectuoasa, o privire de
ansamblu negative, griji excesive, instabilitate dispozitionala, iritabilitate, agitatie,
incapacitatea de a se relaxa, sentimentul singurat atii, izolare, depresie, dureri somatice, diaree
sau constipatie, ameteli, greturi, dureri toraci ce, palpitatii, mancatul in exces sau pierderea
apetitului, neglijarea responsabilitatilor, creste rea consumului de alcool, nicotina sau droguri.

2.4.2. Frustrarea si toleranta la stres
Toleranța la stress include un repertoriu de r ăspunsuri adecvate la situa ții stressante.
Oamenii cu toleran ță bună la stress tind s ă facă față crizelor și problemelor în loc s ă cedeze 2.4. TOLERANTA LA STRES

9 sentimentelor de neajutorare și deznădejde. Anxietatea care apare atunci când toleran ța la
stress nu func ționează în mod adecvat are un efect sup ărător asupra performan țelor generale
pentru că duce la sl ăbirea puterii de concentrare, creaz ă dificultăți în luarea deciziilor și duce
la probleme de ordin somatic, cum sunt tulbur ările de somn.
2.4.3. Managementul stresului
Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului
cronic, cu scopul imbuntatatirii functionarii ziln ice. Managementul stresului a fost dezvoltat
pornind de la premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul stresor, ci mai degraba la
resursele si abilitatile persoanei de a media raspunsul la agentul stresor. Este necesar sa
identificam inainte de toate care sunt factorii centrali in controlul stresului pentru persoana respectiva. Stresul poate fi redus schimband perceptia persoanei asupra agentului stresor.
Tehnicile de management al stresului difera functie de paradigma teoretica, dar in
general includ:
– trainingul autogen
– terapia cognitiva
– rezolutia conflictului
– exercitiul fizic
– meditatia
– gasirea unui hobby
– expresia artistica
– tehnici de respiratie
– tehnici de relaxare
– managementul timpului
– ascultarea muzicii

2.5.1. Neajutorarea înv ătată
Neajutorarea înv ățată este situa ția în care o persoan ă a învățat să se comporte
neajutorat, chair dac ă are posibilitatea de a se ajuta pe sine pentru a evita circumstan
țele
neplăcute sau d ăunătoare la care a fost supus ă. Respectiv persoana are impresia c ă nu poate
controla rezultatul unei situa ții. Neajutorarea înv ățată este de asemenea o problem ă 2.5. REZOLVAREA DE PROBLEME

10 motivațională: persoana care nu a reu șit în trecut s ă îndeplineasc ă o sarcin ă ajunge la
concluzia eronat ă că nu își poate îmbun ătăți performan țele. Neajutorarea înv ățată poate fi
folosită ca și scuză.

2.5.2. Rezolvarea eficient ă de probleme
Rezolvarea de probleme este un proces ment al si parte a procesului mai larg al
problemei, care include gasirea problemei si mo delarea problemei. Cons iderata una din cele
mai complexe functii intelectuale, rezolvarea de probleme este definita ca si proces cognitiv
de ordin inalt care necesita modularea si controlul mai multor abilitati.
Problemele care par de nerezolvat au in general mai multe caracteristici comune:
– lipsa de transparenta sau de claritate a situatiei
– scopurile multiple
– complexitatea
– constrangerile temporale si lipsa de predictibilitate dinamica
Rezolvarea problemelor dificile necesita despartirea pe componente a acestor
caracteristici.

2.6.1. Definitia responsabilit ătii sociale
Responsabilitatea sociala este o ideologie sau teorie conform careia o organizatie sau
persoana are obligatia de a actiona in beneficiul societatii. Responsabilitatea sociala poate fi pasiva, de genul evitarii angajarii in acte negative sau daunatoare, sau activa, de tipul
activitatilor realizate in beneficiul social.

2.6.2. Responsabilitatea social ă si stima de sine
Cu cat stima de sine a persoanei este mai crescuta, cu atat cresc sansele ca ea sa se
implice in mod direct in acte care denota responsabilitate sociala.
Persoanele cu stima de sine scazuta sunt prinse de obicei in doua tipuri de capcane:
– confuzia responsabilitatii sociale cu asumarea responsabilitatii in orice situatie, si in mod
special in situatii care in mod normal nu ar trebui sa fie responsabilitatea persoanei in cauza.
De obicei in aceste situatii avem de-a face cu fenomenul victimizarii. – neimplicare completa in viata sociala, ca urmare a neajutorarii invatate. 2.6. RESPONSABILITATEA SOCIAL Ă

11
2.7.1. Definitia flexibilit ătii
Flexibilitatea este o trasatura de personalitate, reflectand gradul in care persoana poate
gestiona schimbarea in diverse circumstante si in care se poate gandi la probleme intr-un mod
nou si creativ. 2.7.2. Flexibilitatea si reactia la schimbare
Reactia la schimbare este cu atat mai buna cu cat flexibilitatea persoanei este mai
crescuta. Persoanele putin flexibile au dificult ati de gestionare a schimbarilor, putand apare
reactii diverse la stres si in mod frecvent reactii anxioase. Flexibilitatea implica de asemenea
capacitatea de gandire pozitiva si un management eficient al stresului si timpului. Rigiditatea este in multe situatii o forma de aparare psihologica, ca urmare a faptului ca schimbarea esteperceputa ca un potential pericol.

Multă vreme emo țiile au fost privite ca fiind pasiuni care apar și dispar, mai mult sau
mai puțin incontrolabil (Solomon, 1976). Totu și se pare c ă ne putem controla emo țiile, printr-
o gamă largă de strategii de influen țare a lor (Gross, 1998).
Strategiile de reglare emo țională specifică pot fi diferen țiate pe parcursul desf ășurării
răspunsului emo țional. Emo țiile încep cu evaluarea indiciilor emo ționale, care declan șează o
serie de tendin țe de răspuns coordonate care implic ă sisteme experien țiale, comportamentale
și fiziologice. Odat ă ce apar aceste tendin țe de răspuns, ele pot fi modulate. Strategiile de
reglare emo țională sunt diferite, func ție de locul în care au un impact primar asupra
proceselor generatoare de emo ții.
Strategiile de reglare a emo țiilor centrate pe antecedente cuprind:
– selecția situaț
iei
– modificarea situa ției
– deturnarea aten ției
– modificarea cognitiv ă 2.7. FLEXIBILITATEA
2.8. CONTROLUL IMPULSURILOR

12 Reevaluarea cognitiv ă este util ă în reducerea componentelor experien țiale și
comportamentale ale emo țiilor negative, în timp ce suprimarea expresiv ă modifică aspectele
comportamentale, reducând astfel expresia comportamental ă a emoțiilor negative.

2.8.2. Managementul furiei
Managementul furiei se refera la un sistem de tehnici psihoterapeutice si exercitii prin
care o persoana cu furie exces iva sau incontrolabila isi poate controla sau reduce factorii
declansatori si efectele unei stari emotionale de tip furie.
Metodele de management a furiei se centreaza pe echilibrul dintre controlul emotional
si permiterea exprimarii libere a emotiilor intr-un mod sanatos. Aceste metode includ:
– metode directe, care implica modificari comportamentale si invatarea asertivitatii
– identificarea cauzelor furiei
– centrarea pe scopul discutiei
– examinarea propriei persoane si a propriului comportament
– ascultarea celeilalte persoane

2.9.1. Gândirea de tip catastrofic
Gandirea de tip catastrofic face parte din triada cognitiva descrisa de Beck si implica:
– ganduri negative despre sine, de exemplu convingerea persoanei ca nu are valoare
– ganduri negative privitoare la mediu, de exemplu convingerea ca lumea este nedreapta
– ganduri negative privitoare la viitor, de exemplu ideea ca viitorul este lipsit de speranta
2.9.2. Gândirea pozitiv ă
Stilul explicativ al persoanelor cu gandire de tip catastrofic este foarte diferit
comparativ cu al persoanelor care au o gandire de tip pozitiv. Optimismul si pesimismul provin din modul in care oamenii isi explica diverse evenimente.
Exista trei dimensiuni tipice ale explicatiilor evenimentelor, si anume:
– stabil versus instabil
– intern versus extern
– global versus specific 2.9. OPTIMISMUL

13 Justificarile optimiste ale experientelor negative sunt atribuite factorilor externi, cu
tendinta de a nu aparea reagulat (instabil) si cu limitare la anumite domenii (specific).
Experientele pozitive pe de alta parte sunt etichetate de oameni ca interne, stabile si globale.
Persoanele pesimiste sau cu gandire de tip cata strofic au tendinta de a atribui intamplarile
negative unor factori interni, de a le considera cvasi-permanente si cu reflectare globala.
Stilul explicativ este evaluat fie cu ajutorul testului de orientare in viata, fie prin
aplicarea chestionarului stilului atributiv.

Cea mai mare parte din abilitatile care duc la performante sunt competente
emotionale. Se poate trage concluzia ca aceste competente emotionale sunt de doua ori mai
importante ca abilitatile tehnice sau intelectuale, astfel c ă inteligenta emotionala este o
competenta cruciala în consilierea scoalar ă. Capitolul cuprinde explicatii teoretice si aplicatii
practice integrative pentru cresterea competentei emotionale si modificarea modelului de interactiune cu ceilalti.

1. inteligenta emotional ă
2. asertivitate
3. stima de sine
4. managementul stresului
5. managementul furiei
6. flexibilitate
7. gandire pozitiva

REFERIN ȚE BIBLIOGRAFICE
1. Elias, Maurice; Tobias, Steven; Friedlander, Brian, 2002, Inteligenta emotional ă în
educatia copiiilor, Curtea Veche, Bucuresti.
2. Emmerling, Robert; Shanval, Vinod; Mandal, Manas, 2008, Emotional intelligence.
Theoretical and cultural perspectives, Nova Science Publishers, London. REZUMATUL CAPITOLULUI
CONCEPTE CHEIE

14 3. Fodor, Iulia, 2009, Inteligenta emotional ă si stilurile de conducere, Lumen, Iasi.
4. Goleman, Daniel, 2001, Inteligenta emotional ă, ed. Curtea Veche, Bucuresti.
5. Goleman, Daniel; Boyatzis, Richard, 2007, Inteligenta emotional ă în leadership,
Curtea Veche, Bucuresti.
6. Goleman, Daniel, 2000, Working with emotional intelligence, Bantam Books, New
York.
7. Matthews, Gerald; Zeidner, Moshe; Rober ts, Richard, 2005, Emotional intelligence.
Science and myth, Massachussets Institute of Technology.
8. Roco, Mihaela, 2004, Creativitate si inteligenta emotional ă, Polirom, Bucuresti.
9. Salovey, Peter; Brackett, Marc; Mayer, John, 2007, Emotional intelligence, Dude
publishing, New York.
10. Segall, Jeane, 1997, Raising your emotional intelligence, Holt, New York.
11. Stefaroi, Petru, 2009, Teoria fericirii în asistenta social ă, Lumen, Iasi.
12. Stein, Steven; Book, Howard, 2007, EQ. Forta inteligentei emotionale, Polirom,
Bucuresti.
13. Torrabadella, Paz, 2009, Inteligenta emotional ă la locul de munc ă, ALL, Bucuresti.
14. Wharam, Jane, 2009, Emotional intelligence. Journey to the center of yourself, O
Books, London.
15. Wood, Robert; Tolley, Harry, 2004, Inteligenta emotional ă prin teste, Meteor,
Bucuresti.

ALTE RESURSE UTILE
1. Hawkins, Peter J, Catharsis in counselling psychology, disponibil la
http://www.europeanschoolofpsychotherapy.com/ESIP/Downloads_files/CATHAR
SIS.pdf accesat la 20.09.2010