1 În ultimii ani se accentueaza importanta pe care imaginea despre sine („self image”) o are pentru formarea si dezvoltarea sistemului de conceptii… [629799]
1 În ultimii ani se accentueaza importanta pe care imaginea despre sine („self image”) o
are pentru formarea si dezvoltarea sistemului de conceptii si atitudini ale individului,
privind problematica sanatatii. Stilul de viata este determinant pentru san atate. În sens
pozitiv, respectul fata de sine induce constientizarea propriei capacitati, a competentei
sociale si rezistentei la presiuni externe. Dimpotriva, un nivel scazut al stimei fata de sine
conduce la dificultate de adaptare si integrare sociala.
Sănătatea orală improprie implică afectarea dietei, nutriției, calității somnului, statusului
psiho -social, relațiilor sociale, activităților școlare și profesionale.
Scopul acestui studiu e să examineze atitudinea și comportamentul studenților de
medicina generala vizavi de starea de sănătate orală.
Studenții de medicina generala sunt atenți la estetica lor dento – facială, sunt informați și
motivați pentru tratament oro -dentar, sunt cooperanți și foarte mulți dintre ei sunt purtători
de apar ate ortodontice atât din considerente fizionomice, cât și funcționale. Există și unele
studii care arată o corelație redusă între comportament și cunoștințe. Cu toate acestea,
există o asociere între un nivel crescut de cunoștințe și o stare mai bună a sănă tății orale.
Datele din literatura de specialitate arată faptul că preocuparea față de sănătatea
studenților la o facultate de medicină, împreună cu toate cunoștințele de specialitate
asimilate în timpul anilor de studiu influențează și modifică compor tamentul acestora față
de propria sănătate orală. De aceea, evaluarea stării de sănătate orală a studenților la
Facultatea de Medicină Generala este un subiect de interes, cu atât mai mult cu cât
studenții, viitori medici, sunt modele de comportament pentr u pacienți, familie, prieteni și,
de ce nu, pentru întreaga societate.
In Introducere este motivată alegerea temei de cercetare, pornind de la observațiile că,
educatia în sănătatea orală urmărește informarea și dezvoltarea, în rândul populatiei a un ei
concepții și a unui comportament igienic sanogen, în scopul apărării sănătății generale, a
celei odonto -parodontale, a dezvoltării armonioase și fortificării organismului, a adaptarii
lui în conditiile mediului ambiant.
2 Partea Generala cuprinde doua cap itole in care sunt prezentate aspecte generale referitoare
la importanta sănătății oro -dentare în cadrul sănătății generale a organismului si educația
pentru sănătatea oro -dentară.
In Partea Personala sunt expuse rezultate privind alegerea metodelor de e valuare a
statusului oro -dentar, metoda statistică utilizată, toate acestea în scopul evaluarii starii de
sanatate si in final stabilirea strategiilor de promovare a sanatatii orale.
3 Capitolul I
Rolul si importanta sanatatii oro -dentare in cadrul sanatatii generale a organismului
I.1 Sanatatea generala
Oamenii trebuie informati cu privire la sanatate si modul lor de viata , avand ca
obiectiv prevenirea imbolnavirilor inainte ca procesele de det eriorare a sanatatii sa
inceapa. In domeniul sanatatii oamenii asteapta de la cadrul medical informatii cu privire la
promovarea sanatatii.
Facand parte din domeniul medical consider ca este o responsabilitate si este
necesara promovarea sanatatii atat in mediul urban cat si in mediul rural prin diferite
metode.
Omul este o parte a viului, a naturii si inseamna viata. Fiind normal sa ne intereseze
viata, sanatarea mediului inconjurator asa trebuie sa ne intereseze si sanatatea omului.
Acest lucru se poate prin promovarea sanatatii umane.
Sanatatea reprezinta starea completa de bine din punct de vedere fizic, mintal si social. Ea
nu inseamna numai absenta bolii sau a infirmitatii. (OMS, 1948).
Sanatatea este o calitate a vietii si totodata reprez inta si o masura a calitatii vietii (al
nivelului de trai socio -economic si cultural).
Conform modelului epidemiologic al lui Dever, factorii care conditioneaza starea de
sanatate sunt grupati in :
factorii biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populatiei)
factori ambientali (de mediu – factorii mediului fizic si social)
factorii comportamentali, atitudine, boiceiuri ; stilul de viata depinde de
comportamente care, la randul lor sunt conditionate de factori sociali.
serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).
4 O.M.S.(1998) a clasificat determinantii starii de sanatate in patru grupe :
macroeconomici
factori de mediu
factori socio -economici
factori educationali.
Fiecare grup de indicatori, la randul sau include determinanti directi si indirecti.
Determinantii directi de importanta majora sunt :
stilul de viata(fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizare de droguri)
conditii de mediu fizic si social (accesul la apapotabila, sanitatia, habitatul).
comportamente de grup social (violenta in mediul familial, accesul la servicii de
sanatate).
Determinantii indirecti cuprind :
produsul intern brut
saracia
poluarea
modificarile de clima
migratia
modificari socio -demografice in structura populatiei
situatiile de criza (de zastrele naturale, conflictele armate).
Preventia este cel mai eficace tratament.
“Sanatatea pentru toti pana in anul 2000” are ca obiective:
1) a da viata anilor (prin masuri de control al morbiditatii si incapacitatii)
2) a da sanatate vietii (prin promovarea sanatatii)
3) a da ani vietii (prin reducerea nr. deceselor premature si prin cresterea duratei
medii)
5 Promovarea sănătății este procesul care oferă individului și colectivităților
posibilitatea de a -și crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceasta, de a -și
îmbunătăți starea de sănă tate. Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc
nevoia fundamentală de schimbare atât a stilului de viață, cât și a condițiilor de trai.
Promovarea sănătății repr ezintă o strategie de mediere între individ și mediu, combinând
alegerea personală cu responsabilitatea socială și având drept scop asigurarea în viitor a
unei mai bune stări de sănătate (WHO -EURO, Health Promotion Glossary, 1989).
Promovarea sănătății est e un termen care presupune o abordare multidimensională
de îmbunătățire a stării de sănătate, care include activități de educație, activități de
promovare a unor schimbări comportamentale și de stil de viață, politici și măsuri
legislative.
Organizația Mon dială a Sănătății (OMS) subliniază (1986) că sănătatea este mult prea
importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educația și
elaborarea de politici trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătății la nivel
individual, comu nitar și național a vietii). (Figura nr.1).
Figura nr. 1. Promovarea sănătății – concept multidisciplinar
Educatie pentru
sanatate
Protejarea
sanatatii Preventie
6 Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în același timp, se
suprapun:
– educația pentru sănătate
– protejarea sănătății
– prevenirea îmbolnăvirilor
Diferitele zone din figura de mai sus au următoarea semnificație:
1. Servicii preventive, ex: imunizări, măsurarea tensiunii arteriale, folosirea gumei
de mestecat cu nicotină pentru abandonarea fumatului;
2. Educație în medicina preven tivă, ex: informații și sfaturi legate de renunțarea la
fumat;
3. Protejarea sănătății prin metode preventive, ex: fluorizarea apei;
4. Educație pentru protejarea stării de sănătate prin metode preventive, ex: lobby
pentru adoptarea legii de obligativitate a pur tării centurii de siguranță;
5. Educație pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea unor abilități de viață/
comportamente sănătoase în rândul tinerilor;
6. Mesaje pozitive pentru protejarea sănătății, ex: politica legată de fumat la
locurile de muncă;
7. Educația pe ntru sănătate orientată pe sănătatea pozitivă, ex: lobby pentru
adoptarea unei legi de interzicere a publicității produselor din tutun
Experiența specialiștilor din domeniu, începând cu anul 1974, a permis identificarea
a cinci principii care stau la baza promovării sănătății (Ashton, 1988):
1. Promovarea sănătății implică activ populația pentru stabilirea unui program de fiecare
zi care favorizează sănătatea, în loc de a se orienta preponderent și exclusiv asupra
indivizilor la risc, care au legături cu serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt,
folosirea strategiilor preven tive populaționale ecologice, care încearcă să scadă
incidența bo -lilor prin modificarea distribuției factorilor de risc în populație. Avan -tajul
principal este că potențialul metodei este mare, iar dezavantajul major al acestei metode
este că oferă benefi cii mari pentru populația generală dar beneficii mici pentru indivizii
la risc înalt, așa numitul “paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor
7 două tipuri de strategii preventive – cea ecologică și cea a indivizilor la risc înalt poate
asigu ra impactul cel mai bun.
2. Promovarea sănătății este orientată asupra cauzelor care produc îmbolnăviri;
3. Promovarea sănătății folosește diferite abordări care contribuie la îmbu -nătățirea stării
de sănătate. Acestea includ informarea și educarea, dez -voltarea comunității,
organizarea, pledoaria pentru sănătate și legislația; prin toate acestea, promovarea
sănătății este multisectorială și implică mai multe discipline, nu numai sectorul de
sănătate, în demersurile sale;
4. Promovarea sănătății depinde în mod speci al de participarea populației;
5. Specialiștii din sănătate, în special cei din asistența primară de sănătate, au
un rol important în facilitarea acțiunilor de promovare a sănătății (Ashton, 1988).
Termenul folosit în România este, încă, cel de educaț ie sani tară, noțiune consacrată
pentru transmiterea unor informații legate în special de deprin -deri igienice. Astăzi se
încearcă trecerea la un concept mai cuprinzător și anume, educația pentru sănătate.
Se poate, totuși, comenta că este nevoie și de învigo rarea educației sanitare, mai precis a
principiilor elementare de igienă în conceptul de educa ție pentru sănă tate. Constatăm, din
problemele de sănătate care apar la noi în țară, că aceste principii elementare de igienă
personală, ca și de igienă a colec tivităților, sunt din ce în ce mai puțin luate în considerare.
8 EDUCAȚIA SANITARĂ EDUCAȚIA PENTRU
SĂNĂTATE
– Atitudine prescriptivă , uneori – Nici un comportament nu este
culpabilizantă și manipulatoare lipsit de sens
– Prioritate acordată prevenirii – Promovarea unui stil de viață
îmbolnăvirilor și dobândirii unor sănătos
principii igienice
– Activități punctuale , neorganizate – Abordare integrată, coordonată
și progresivă
– Prevenirea primară, secundară și – Prioritate prevenirii primare în
terțiară – folosite numai ca și cadrul unei concepții globale
concepte medicalizate și
Individualizate
– Individul e considerat pasiv – Individul considerat activ
(determinare externă) și rațional (autonomie) și nerațional
– Strategie directă (cunoștințe) – Strategie indirectă (motivare)
Concept care stă la baza promovării sănătății, educația pentru sănătate are drept
scopuri:
– informarea -educarea populației în domeniul medical, pentru a cunoaște
manifestările bolilor și prevenirea lor;
– dobândirea unor atitudini și deprinderi care să fie favorabile sănătății;
9 – implicarea activă a populației în domeniul păstrării sănătății, oamenii putând să
ia decizii privind propria stare de sănătate.
Educația pentru sănătate folosește mai multe tipuri de abordări:
– medicală (bazată pe tipul de relație medic -pacient);
– educațională (bazată pe informarea oamenilor, care vor lua singuri decizii
privind sănătatea);
– personalizată (individualizată), având drept caracteristică lucrul cu clienții,
pentru a-i sprijini să identifice singuri problemele și să ia singuri deciziile
necesare;
– care presupune schimbări sociale, în care se urmărește realizarea unor schimbări
în mediu pentru a facilita luarea deciziilor cele mai favorabile sănătății, ex.
Ajutoare soc iale pentru mamele singure, astfel încât acestea să nu fie nevoite să
se întoarcă prea devreme la lucru
Metodele folosite în educația pentru sănătate pot fi clasificate în funcție de mai
multe criterii:
– după adresabilitate:
educație individuală
educație în grup
educație prin mijloace de comunicare în masă
– după mijloacele folosite:
mijloace audio
mijloace video:
predominarea textului
predominarea imaginii
mijloace combinate (audio -video)
Promovarea sănătății este un concept relativ nou, dezvoltându -se la sfârșitul anilor
’70 și începutul anilor ’80.
10 De fapt, “nașterea” promovării sănăt ății se consideră a fi marcată de discuțiile
legate de Strategia OMS “Sănătate pentru Toți până în anul 2000”.
Anul 1974 se consider ă a fi punctul de referință pentru noua sănătate publică și
pentru promovarea sănă tății. Raportul publicat în Canada de către Marc Lalonde, ministrul
sănătății din acea vreme, a arătat că foarte multe
decese din Canada puteau fi prevenite. De fapt, el a redescoperit sănătatea publică, sub
form a de noua sănătate publică , o abordare care aduce laolaltă schimbări de mediu alături
de mă suri preventive individuale și intervenții terapeutice adecvate, adresate în special
vârstnicilor și persoanelor cu handicap. Noua sănătate publică merge mai depart e de
înțelegerea biologiei umane și recunoaște importanța aspectelor sociale ale problemelor de
sănătate cauzate de stilul de viață. Astfel se înlă tură tendința de a “da vina pe victimă”.
Multe dintre problemele actuale de sănătate sunt percepute ca probl eme sociale, mai
degrabă decât probleme individuale. În cadrul acestei concepții, mediul este perceput ca
fiind atât social și psihologic, cât și fizic.
Educatia pentru sanatate este diferita de educatia sanitara.
Educatia sanitara se refera l a dobandirea de cunostinte si deprinderi de idiena
personala si a colectivitatii cu scopul de a preveni aparitia bolilor, fiind orientata strict
asupra individului si avand un caracter prescriptiv.
Educatia pentru sanatate consta in programe planificate p entru ca oamenii sa invete
despre problemele legate de sanatate cu scopul de a favoriza asumarea unor modificari
voluntare ale comportamentelor. Elementul fundamental al educatiei pentru sanatate este
comunicatia.
Astfel de programme pot include : oferire a de informatii ; analizarea unor vlori si
atitudini ; luarea unor decizii in problemele legate de sanatate ; dobandirea unor abilitati cu
ajutorul carora persoanele sa poata sa -si modifice comportamentele.
Toate acestea presupun promovarea increderii in sine si imputernicirea, astfel incat
oamenii sa fie capabili sa actioneze in tot ce priveste sanatatea lor.
11 Educatia pentru sanatate studiaza nivelul de cultura sanitara (cunostinte, deprinderi,
atitudini, comportamentele) si mijloacele si procedeele educa tionale necesare formarii si
dezvoltarii unui comportament sanogen, igienic.
Educatia pentru sanatate are urmatoarele scopuri:
ridicarea nivelului de cunostinte medicale al populatiei in principal in domeniul
sanogenezei, protectiei mediului s i preventiei bolilor;
formarea si dezvoltarea unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;
crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele
sanatatii publice, in sensul atragerii si capacitarii maselor la participarea activa in
realizarea consolidarii sanatatii.
Obiective :
– dezvoltarea cunostintelor
– dezvoltarea de aptitudini (indemanari)
– dezvoltarea atitudinilor, convingerilor ce vizeaza sanatatea.
Exista doua tipur i de educatie pentru sanatate :
1. educatia pentru sanatate nonformala ( comportamente formate prin experienta sau
imitatie).
2. educatia pentru sanatate formala(proces planificat de transmitere, de cunoastere,
experiente).
In fuctie de calea de transmiter e a mesajelor, metodele de educatie pentru sanatate
pot fi : auditive, vizuale, aodio -vizuale.
Actiunile de educatie pentru sanatate se pot desfasura intr -un mod personal (fata in
fata), in grupuri sau se pot adresa unei audiente de mase (mesajele sunt tra nsmise prin
mass -media).
12 Abordarile in educatia pentru sanatate sunt :
– medicala
– educationala
– abordarea orientate spre individ
– schimbarea sociala.
Principii importante in actiunile de educatie pentru sanatate: mesaj clar ; mesaj care
poate fi inteles ; mesaj adaptat mediului (fond si forma ) ; evitarea mesajelor care folosesc
frica, judeca comportamente ; sublinierea aspectelor pozitive ; comunicarea in dublu sens ;
participarea grupului tinta; un singur mesaj nu este suffi cient, el trebuie repetat, in forme
diferite.
Educatia pentru sanatate este modalitatea de comunicare a promovarii sanatatii. Prin
urmare, comunicarea reprezinta elementul fundamental in educatia pentru snantate.
Comunicarea este un process de transmitere a informatiilor sub forma de mesaje
simbolice intre doua sau mai multe personae, unele cu statut de emitator, altele cu statut de
receptor, transmiterea facandu -se prin intermediul unor canale specifice.
Comunicarea impl ica obligatoriu doi “actori” : un emitator (sursa mesajului) si un
receptor, presupune , in mod esential, intelegerea de catre receptor a mesajului transmis de
emitator.
Canalele de comunicare pot fi :
orale (conversatia fata in fata, telefonica)
scrise
alte mijloace (radio, televiziune, ziare, posta electronica)
Pentru un mesaj important se recomanda folosirea mai multor canale. Comunicarea
la nivel individual sau interpersonala apare atunci cand oamenii citesc, scriu, vorbesc,
gesticu leaza, asculta mesajele pe care le primesc sau observa ce fac altii.
13 Din punct de vedere al modului de transmitere a mesajului , comunicarea poate fi verbala
si non -verbala. Impactul comunicarii verbale (cuvinte si continut) este de 10% din totalul
comuni carii, componenta vocala realizeaza 35% (viteza vorbirii, inflexiunea, claritatea) iar
cea vizuala 55% (mimica, gestica, mediul, mijloace vizuale). Pentru ca mesajul sa fie clar,
este necesara convergenta limbajului verbal si non -verbal.
Princi palele bariere in comunicare in educatia pentru sanatate sunt :
– deosebirea socio culturala.
– receptivitate scazuta a auditoriului.
– atitudine negative sau ostila fata de medic.
– intelegere limitata.
– mesaje contradictorii.
Solutii posibil e de depasire a barierelor:
– educatorul sa vorbeasca clar, rar.
– utilizarea cuvintelor si a propozitiilor simple.
– numarul de informatii/sedinta sa nu fie mare.
– transmiterea informatiiilor sa se faca intr -o succesiune logica.
– repetarea notiunilor im portante.
– tehnici pedagogice adecvate.
– importanta comunicarii non -verbale.
Comunicarea persuasiva este un proces prin care ascultatorul (receptorul) nu
numai ca este convins sa asculte mesajul emitatorului, dar sa -l si accepte.
14
Succesul comunicarii persuasive depinde de :
– calitatile emitatorului (experienta, credibilitate, cunostinte, modul de expunere).
– continultul mesajului (cateva argumente solide).
– canalul de comunicare (in general, discutii fata in fata).
– caracteristicile audientei.
In activitatile de educatie pentru snatate un rol important il are si comunicarea
organizationala si comunicarea in echipa.
Comunicarea organizationala se refera la schimb de informatii in interiorul sau intre
organizatii sau institutii.
Comunicarea in echipa – caracteristica principala a activitatii in multe din
organizatiile sanitare este munca in echipa, caracteristica si activitatilor de promovare a
sanatatii si educatiei pentru sanatate.
Echipa este construita din mai multe personae care comunica intre ele, frecvent pe o
perioada limitata de timp, fiind un numar suficient de mic ca sa poata comunica dicrect cu
ceilalti. Membrii echipei lucreaza impreuna pentru un scop comun.
Marketingul social si promovarea sanatatii
Marketingul este activitatea umana indreptata catre satisfacerea nevoilor si
dorintelor printr -un proces de schimb.
In domeniul sanatatii , marketingul se refera la satisfacerea nevoilor si dorintelor
legate de sanatate, promovand sau facilitand schimbarea la nivelul individului sau /si
schimbul de programme sociale si politici la nivelul societatii.
15 Marketingul social reprezinta adaptarea principiilor si metodologiilor moderne l a
promovarea unui concept, a uni produs sau a unii gest cu semnificatie sociala. Marketingul
social se defineste prin aplicarea tehnicilor de marcketing comercial la analiza , planificarea
si evaluarea programelor destinate influientarii comportamentului diverselor categorii de
public tinta in scopul ameliorarii bunastarii personale si a celei a ansamblului colectivitatii.
In mod traditional, companiile de educatie pentru sanatate s -au bazat pe
consideratia ca oamenii care primesc informatii isi vor imbunatatii cunostintele, prin
urmare atitudinile si, apoi, comportamentul. Marketingul social a aparut ca urmare a
concluziei ca frecvent campaniile de informare a populatiei nu au avut succes, pe cand
campaniile de publicitate a produselor comerc iale sunt foarte frecvent incununate de
succes.
De la aceste concluzii s -a extins marketingul social :
un grup de persoane care nu stiu nimic nu pot fi influentate numai prin campanii
publicitare.
Probabilitatea de a obtine un raspuns individual creste dac a subiectul companiei
prezinta interes pentru individ. Daca sunt interesate putine persoane, putini vor
raspunde.
Receptivitatea la informatii noi depinde de atitudinile existente in prealabil.
Oamenii evita informatiile dezagreabile.
Oamenii inteleg difer it informatia pe care o primesc in functie de valorile lor
personale si de credintele pe care le au. Oamenii diferiti reactioneaza diferit la
acelasi tip de informatie.
Marketingul comercial are drept principiu de baza canalizarea unor atitudini si
comportamente care exista in mod real in randul populatiei.
Marketingul social nu are drept scop obtinerea uni profit financiar. Mecanismul
schimbarii nu este financiar. In marketingul social produsul nu este tangibil, este heterogen.
Mesajele sunt sol idedaca cunostintele audientei sunt (exista cu adevarat).
Produsul in marketingul social poate fi o idee, o practica, sau un obiect tangibil.
16 1. Ideea se refera la :
– valoare – o ideie generala despre ceea ce este bine si ceea ce este rau (de
exemplu :drepturile pacientului)
– credinta – perceptia unui aspect practic(de exemplu : folosirea prezervativului
previne transmiterea HIV)
– atitudinea – evaluare pozitiva sau negativa a unor oameni , obiecte , idei sau
evenimente (de exemplu : fumatul este daunator.)
2. Practica se refera la :
– o actiune (de exemplu : vaccinarea)
– un comportament(ex. : folosirea prezervativului).
3.Obiect tangibil (ex. : adezivele cu nicotina).
Marketingul social in promovarea sanatatii :
nu este rapid si nici ieftin.
este limitat de calitatea cercetarii pietei.
cercetarea trebuie facuta de persoane specializate in domeniul promovarii
sanatatii.
procesul este limitat de nivelul cunostintelor privind un comportament
snatos.
specialistii in promovarea sanatatii trebuie sa fie constienti de limitele
cunostintelor sale.
campaniile trebuie amplasate in locurile unde se gaseste audienta tinta si nu
sa se astepte ca audienta sa vina la specialistii i n promovarea sanatatii.
managementul in procesul de marketing trebuie sa tina cont de perspectiva
existentei barierelor in comunicare in vederea indepartarii acestora. Implica munca
coordonata cu o varietate de institutii si sectoare.
cercetarea permanenta a eficientei campaniei.
17 materialele educative trebuie sa fie adecvate grupului tinta , acelasi mesaj
putand fi transmis in diferite forme.
Integrarea problemei
La noi in tara , promovarea sanatatii se face mai mult prin televiziune si prin presa
scrisa. Alimentatia sanatoasa reprezinta o parte componenta a stilului de viata sanatos prin
care se asigura calitatea vietii si se previne aparitia dezechilibrelor nutritionale.
Obiceiurile alimentare sunt reprezentate de comportamentul alimentar al
pacientului. Cele mai frecvente greseli de alimentatie se pare ca sunt in prezent folosirea
unor alimente bogate in grasimi, produse bogate in glucide, consumul de alcool si bauturi
dulci dar si consumul de alimente noaptea. Alimentatia hipercalorica tip “fast -food”
reprezinta un pericol din ce in ce mai mare pentru sanatatea pacientilor.
Concluzii :
Oamenii trebuie informati cu privire la sanatate si modul lor de viata,
avand ca obiectiv prevenirea imbolnavirilor inainte ca procesele de
deteriorare a sanatatii sa inceapa.
Fumatul, alimentatia nesanatoasa, alcoolul, habitatul, au un rol foarte
important , influentand starea de sanatate a pacientului.
Prin urmare, sănătatea trebuie să reprezinte preocuparea tuturor cetățenilor și nu
numai a medicilor sau altor specialiști medicali. Cu toate acestea, numai o mică proporție a
fondurilor Serviciului Național Britanic de Sănătate (NHS), de exemplu, a fost orientată
către îmbunăt ățirea stării de sănătate și prevenirea îmbolnăvirilor. Situația este similară și
pentr u prevenirea îmbolnăvirilor și promovarea sănătății din România.
La Conferința de promovare a sănătății care a avut loc la Ottawa în anul 1986,
principiile enunțate anterior au fost dezvoltate, elaborându -se “Charta de la Ottawa de
promovare a sănătății”. Acest document subliniază, în special, necesitatea ca promovarea
sănătății să realizeze următoarele:
18 I. Elaborarea unor politici publice care favorizează sănătatea . Promovarea
sănătății înseamnă mult mai mult decât asistența medicală. Ea pleacă de la ideea că
sănătatea este un subiect aflat pe agenda de lucru a factorilor de decizie din toate
domeniile, la nivel guvernamental sau instituțional. Promovarea sănătății presupune
identificarea obstacolelor în adoptarea unor politici care promovează sănătatea de
către sectorul medical, în colaborare cu sectoarele neme -dicale. Presupune, de
asemenea, găsirea unor modalități comune de înlăturare a acestor obstacole. Scopul
final trebuie să constea în realizarea practică a posibilității ca alegerile, opțiunile
favorabil e sănătății să fie la îndemâna populației, să fie cel mai ușor accesibile.
II. Crearea unor medii favorabile.
Promovarea sănătății recunoaște că sănătatea indivizilor este legată și de modul în
care tratăm natura și mediul înconjurător. Societățile în care med iul este exploatat
fără a se face o abordare ecologică, culeg efectele acestei exploatări prin apariția
inclusiv a unor pro -bleme de sănătate și sociale. Sănătatea nu poate fi separată de
alte scopuri sau obiceiuri din viață. Munca și timpul liber au un im pact real asupra
sănătății. Promovarea sănătății trebuie, prin urmare, să
participe la crearea unor condiții de trai și de muncă cu influență favorabilă asupra
stării de sănătate.
III. Întărirea acțiunii comunitare
Promovarea sănătății acționează prin acțiuni comunitare eficiente. În centrul
acestui proces se află comunitățile care au o forță proprie și pot controla propriile
inițiative și activități. Aceasta înseamnă că specialiștii trebuie să învețe metode noi
de lucru cu indivizi și cu comunități, adică să lucreze pentru și cu ei, în loc de a
considera comunitatea ca un element pasiv.
IV. Dezvoltarea (îmbunătățirea) abilităților individuale
Promovarea sănătății sprijină dezvoltarea personală și socială pri noferirea de
informații, educație pentru sănătate și prin sprijinirea indivizilor să -și dezvolte
capacitatea de a lua decizii favorabile sănătății. Prin toate acestea, ea permite
oamenilor să aibă un control crescut asupra propriei sănătăți și asupra mediu lui, le
permite să învețe de -a lungul vieții cum să se pregătească pentru diferite situații,
19 cum să facă față bolilor cronice sau accidentelor. Toate acestea trebuie să aibă loc
acasă, la școală, la locul de muncă,precum și în cadrul altor comunități.
V. Reor ientarea serviciilor medicale
Responsabilitatea promovării sănătății în cadrul serviciilor medicale este
împărțită între indivizi, grupuri comunitare, specialiști din sănătate, asistenți sociali,
birocrați și guvern. Toți trebuie să lucreze împreună la organizarea unui sistem
sanitar care să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate. Rolul sectorului
medical trebuie să depășească responsabilitățile curative și să se orienteze și către
promovarea sănătății. Dar pentru ca aceasta să se realizeze, est e nevoie de
recunoașterea faptului că cele mai multe cauze de îmbol -năviri se află în afara
influenței sectorului sanitar și este necesară cooperarea cu acele sectoare care pot
influența pozitiv aceste cauze (Ashton, 1988).
În cadrul celei de -a 4 a Conferi nțe Internaționale de Promovare a Sănătății de la
Jakarta s -au identificat prioritățile în acest domeniu pentru secolul XXI (OMS, 1997):
1. Promovarea responsabilității sociale pentru sănătate
Factorii de decizie trebuie să respecte cu fermitate responsabi litatea socială. Atât
sectorul guvernamental, cât ș i cel particular, trebuie să promo -veze sănătatea prin
adoptarea de politici și practici care:
• evită afectarea sănătății indivizilor;
• protejează mediul și asigură folosirea rațională a resurselor;
• restricționează producția și comerțul produselor și bunurilor dăună -toare cum ar fi
tutunul și armamentul, ca și practicile nesănătoase de marketing;
• protejează atât cetățeanul din piață, cât și individul de la locul de muncă;
• includ evaluări ale impactulu i legat de echitatea în sănătate ca o parte integrantă a
elaborării de politici.
2. Creșterea investițiilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate
În multe țări, investiția care se face în sănătate este inadecvată și frecvent ineficientă
. Creșterea inves tițiilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate necesită o abordare într –
adevăr multisectorială, inclusiv alocarea suplimentară de resurse pentru educa ție, locuințe
20 și sectorul de sănătate. O mai mare investiție pentru sănătate și reorientarea serviciilo r
existente – atât în cadrul, cât și între diferite țări – au potențialul de a favoriza evoluția
pozitivă a dezvoltării umane, a sănătății și a calității vieții.
Investițiile în sănătate ar trebui să reflecte nevoile anumitor grupuri cum ar fi:
femeile, co piii, persoanele în vârstă, populațiile sărace și margi -nalizate.
3. Consolidarea și extinderea parteneriatelor pentru sănătate Promovarea
sănătății presupune realizarea unor parteneriate pentru
dezvoltarea socială și a sănătății între diferite sectoare la to ate nivelele de conducere în
societate. Parteneriatele existente trebuie să fie întărite și trebuie explorate posibilități
pentru noi parteneriate.
Parteneriatele oferă un beneficiu mutual pentru sănătate prin împăr -tăș irea
expertizei, a abilităților ș i a resurselor. Fiecare parteneriat trebuie să fie transparent și
responsabil și să se bazeze pe principii etice stabilite de comun acord, pe înțelegere
reciprocă și respect. Ar trebui să se adere la liniile directoare ale Organizației Mondiale a
Sănătății.
4 Creșterea capacității comunitare și împuternicirea individulu i
Promovarea sănătății se face de către și cu oameni și nu despreoameni. Presupune atât
îmbunătățirea capacității indivizilor de a pune în practică acțiuni, cât și capacitatea
grupurilor, a organizațiilor sau a comuni -tăților de a influența factorii det erminanți ai st ării
de să nătate. Îmbunătățirea capacității comunit ăților pentru promovarea sănătății presupune
educație practică, pregătirea în domeniul conducerii și acces la resurse. Împuternicirea
indivizilor presupune accesul mai consistent la proce sul de luar
5. Asigurarea unei infrastructuri de promovare a sănătăți i
Trebuie găsite modalități de asigurare a unei infrastructuri de promo -vare a sănătății, noi
mecanisme de finanțare locală , națională și globală. Trebuie găsite motivații pentru a
influența acțiunile guvernelor, organiza -țiilor neguvernamentale, instituțiilor de educație și
sectorului particular, pentru a se asigura mobilizarea resurselor la maximum în promovarea
sănătății.
21 Există mai multe modalități de abordare practică a priorită ților din promovarea s
ănătății: cea axată pe probleme/subiecte/boli, cea axată pe factori de risc și cea axată pe
grupuri țintă.
Abordarea clasica este cea a realizării unor programe specifice fiecărei
probleme/subiect de promovare a sănătăț ii; în fapt, acestea se referă la abordarea unor boli
sau obiceiuri dăunătoare sănătății. Astfel, se elaborează programe antifumat, anticancer,
antialcool etc. (Naidoo, 1998).
Fiecare din aceste programe încearcă să influențeze populația prin mass -media și
printr -o varietate de medii și sectoare – școala, locul de muncă, mediul sanitar, mediul
comunitar și sectorul voluntar. (Figura nr. 2)
Figura nr.2: Abordarea clasică (programe specifice problemelor)
I.2 Semnificatia sanatatii oro -dentare
Până lа sfâгșіtul se coluluі XІX medіcіnа dentагă se bаzа, аpгoаpe în exclusіvіtаte, pe
tгаtаmente гestаuгаtіve șі pгotetіce. Tгаtаmentele eгаu costіsіtoагe șі gгeu аccesіbіle
pentгu ceа mаі mагe pагte а populаțіeі
În pгіmа ½ а sec.XX ceгcetăгіle ștііnțіfіce аu condus lа o mаі bună înțelegeгe а
pгoceseloг pаtologіeі oгo -dentагe. Odаtă clагіfіcаțі fаctoгіі іmplіcа țі în etіologіа bolіloг
cаvіtățіі bucаle, medіcіnа dentагă а căpătаt o nouă oгіentагe, îndгeptându -se spгe căutагeа
metodeloг celoг mаі аdecvаte de pгevenігe а аcestor bolі.
SUBIECTE/ Boli Fumat Cancer Sănătateetc.
PROGRAME cardio -CV orală
PRIORITARE
MEDII / Public Școli Servicii Locuri etc.
SECTOARE general de sănătate de muncă
22 În pгіmele decenіі аle sec.XX а cгescut іmpoгtаnțа аcoгdаtă іgіeneі oгаle.
Un moment esențіаl аl evoluțeі pгevențіeі oгo -dentагe а fost descopeгігeа гoluluі
cагіopгeventіv аl fluoгuluі, cагe а гevoluțіonаt lа nіvel globаl medіcіnа dentагă.
Ceгcetăгіle pгіvіnd іnteгfeгențа fluoгuluі cu pгocesul cагіos s -аu concгetіzаt în
• Fluoгіzагeа аpeі potаbіle
• Dezvoltагeа pгoduseloг sіstemіce de аplіcагe а fluoгuluі
• Dezvoltагeа șі гăspândігeа eloг pentгu аplіcаțіі topіce de fluoг
23 Un аl ІІ -leа moment esențіаl în evoluțіа pгevențіeі oгo -dentагe а fost аles schіmbагeа,
începând cu аnіі ’60 în uгmа expeгіențeloг luі L.M.Sіlveгstone, а defіnіțіeі clаsіce а
pгocesuluі cагіos cагe devіne, dіntг -un „pгoces dіstгuctіv ігeveгsіbіl”, un pгoces
vіndecаbіl pгіn teгаpіe de гemіneгаlіzагe аplіcаtă în stаdііle іncіpіente de cагіe de smаlț
extіnsă chіаг până lа joncțіuneа smаlț -dentіnă, gгаnіțа dіntгe гeveгsіbіl șі ігeveгsіbіl fііnd
аpагіțіа cаvіtățіі.
Începând cu аceаstă peгіoаdă ceгcetăгіle dіn medіcіnа dentагă аu devenіt аpгoаpe
sіnonіme cu ceгcetагeа mecаnіsmuluі de pгoduceгe а cагіeі dentагe, а moduluі în cагe
fluoгul іnteгаcțіoneаză cu stгuctuгіle dentагe în momentul іnіțіeгіі lezіunіі cагіoаse șі а
pгіncіpаleloг modаlіtățі pгіn cагe іnіțіeгeа șі evoluțіа pгocesuluі cагіos pot fі întгeгupte.
Cu аlte cuvіnte, începând cu аceаstă peгіoаdă, pгevențіа oгo -dentагă а devenіt
pгіncіpаlа pгeocupагe а mаjoгіtățіі ceгcetătoгіloг șі а multoг pгаctіcіenі.
Medіc іnа dentагă pгeventіvă o pагte іntegгаntă а medіcіneі dentагe ce se ocupă cu
studіeгeа șі аplіcагeа măsuгіloг de pгotecțіe șі а tгаtаmenteloг pгecoce іndіvіduаle șі
colectіve în scopul аsіguгăгіі șі mențіneгіі іntegгіtățіі stгuctuгіloг buco -dentагe аle omuluі.
Medіcіnа dentагă pгeventіvă гаmuга medіcіneі dentагe cагe se ocupă cu
pгevenігeа аpагіțіeі аfecțіunіloг stгuctuгіloг buco -dentагe, іnteгcepțіа tutuгoг bolіloг
buco -dentагe șі oгігeа pгogгesіeі loг, cât șі cu pгevenігeа șі lіmіtагeа complіcаțііloг șі
dіsаbіlіtățіloг аcestoг bolі după аpагіțіа loг, șі pгomovагeа гeаbіlіtăгіі oгo -dentагe.
Medіcіnа dentагă pгeventіvă:
• А modіfіcаt modul de prаctіcагe а stomаtologіeі
• А аdus benefіcіі economіce șі socіаle lа nіvel globаl
• А dus lа dіspагіțіа duгeгіі pen tгu copіі șі lа o vіаță făгă evenіmente mаjoгe
În ceeа ce pгіvește pгoblemele sănătățіі oгo -dentагe pentгu аdulțі:
А îmbunătățіt cаlіtаteа vіețіі іndіvіzіloг mаі mult decât oгіce аltă
„descopeгігe” dіn domenіul sănătățіі dentагe
Scopuгіle pгevențіeі oгo-dentаre:
• Evіtагeа іnіțіeгіі cагіeі dentагe, pагodontopаtііloг, cаnceгuluі bucаl șі а
аnomаlііloг dento -mаxіlагe
• Іnteгcepțіа șі tгаtаmentul stаdііloг іnіțіаle аle bolіloг oгo -dentагe
• Contгolul гăspândігіі аcestoг bolі
• Lіmіtагeа complіcаțііloг șі а ef ecteloг secundагe
24 • Pгomovагeа гeаbіlіtăгіі sіstemuluі oгo -dentаr
Pгevențіа cupгіnde măsuгіle menіte să pгevіnă apагіțіа unuі fenomen – а uneі
аfecțіunі buco -dentагe.
Pгofіlаxіа se ocupă cu studіul șі аplіcагeа metodeloг de trаtаment pгeventіv.
Pгevențіа o гo-dentагă se аdreseаză:
o tutuгoг аfecțіunіloг buco -dentагe, cele mаі fгecvent întâlnіte fііnd cагіа
dentагă, pагodontopаtіа, аnomаlііle dento -mаxіlагe șі cаnceгul dіn sfeга
B.M.F.
o tutuгoг pгаctіcіenіloг, іndіfeгent de domenіul de аctіvіtаte: pedodonțіe,
oгtodonțіe, odontologіe, pагodontologіe, endodonțіe, pгotetіcă.
Etаpele pгevențіeі oгo -dentагe
În geneгаl etаpele pгevențіeі oгo -dentагe sunг împăгțіte pe 3 nіveluгі:
• Pгіmагă
• Secundагă
• Teгțіагă
Pгevențіа pгіmагă агe dгept scop evіtагeа аpагіțіeі аfecțіu nіloг buco -dentагe.
Pгevențіа secundагă uгmăгește tгаtаmentul pгecoce аl аfecțіunіloг buco -dentагe
șі scădeгeа гаteі de îmbolnăvігe. Sunt tгаtаte аfecțіunіle dejа іnstаlаte dаг аflаte în stаdіі
іncіpіente, fііnd împіedіcаtă evoluțіа șі extіndeгeа loг.
Pгev ențіа teгțіагă агe dгept scop lіmіtагeа complіcаțііloг bolіloг dejа іnstаlаte șі
tгаtаmentul complex аl bolіloг cаvіtățіі bucаle pгіn pгіsmа pгevențіeі.
Metodele fіecăгeі etаpe (pгofіlаxіа) pot fі аplіcаte аtât lа nіvel de colectіvіtаte
(pгofіlаxіe colectі vă), cât șі lа nіvel іndіvіduаl (pгofіlаxіe іndіvіduаlă).
Pгofіlаxіа colectіvă se аdгeseаză colectіvіtățіloг șі tгebuіe să аcoгde pгіoгіtаte
măsuгіloг pгofіlаctіce cагe аsіguгă o efіcіență mаxіmă cu іnvestіțіі mіnіme unoг gгupe
populаțіonаle cât mаі lагgі. Cupгіnde аcțіunі specіfіce șі nespecіfіce oгgаnіzаte,
îndгumаte șі contгolаte de c ătгe medіc, pentгu dіfeгіte colectіvіtăț і (gгădіnіțe, școlі) șі
spгіjіnіte de cătгe cаdгe dіdаctіce șі păгіnțі pгecum șі de foгuгі nаțіonаle șі/sаu loco –
гegіonаle.
25 Pгofіlаxіа іndіvіduаlă cupгіnde toаte măsuгіle pгeventіve efectuаte de cătгe un
аnum іt subіect lа іndіcаțіа șі sub contгolul medіculuі, sаu efectuаte de cătгe medіc
(pгofіlаxіe pгofesіonаlă).
Mаі detаlіаt, nіveluгіle 1 șі 3 аle pгevențіeі pot fі subîmpăгțіte, аstfel:
Pгevențіа pгіmагă Pгevențіа Pгevențіа teгțіагă
Secundагă
Nіvel 1 Nіvel 2 Nіvel 3 Nіvel 4 Nіvel 5
1. Promovаreа Măsurі Dіаgnostіc Șі Lіmіtагeа Гefаcгeа
Sănătățіі Specіfіce De Tгаtаment Complіcаțііloг Іntegгіtățіі
Geneгаle Profіlаxіe Pгecoce Аl Șі dіsаbіlіtățіloг Stгuctuгіloг
Pentгu Stаdііloг Pгoduse De Buco -dentагe.
Cгeșteгeа Іnіțіаle Аle Boаlă Pгevenігeа
Rezіstențeі Lа Bolіloг Pіeгdeгіі
Bolі (prevențіe Complete А
„prіmordіаlă”) Funcțііloг
2. Cгeșteгeа Аp.D.M.
Nіveluluі Reаbіlіtагeа
Educаțіonаl Аl Oro-dentагă
Populаțіeі
Pгevențіа pгіmагă – etаpă pгepаtogenа.
Pгevențіа secundагă șі teгțіагă – etаpe pаtogene.
26
27
OMS abordează să nătatea orală ca parte integrantă a sănătății gene rale, bolile cavității orale
având impact asupra stării de sănătate în ansamblul său (boli cardiovasculare, diabet, boli
articulare, renale, sinuzite etc.), asu pra bunăstării și calității vieții indivizilor, dar și asu pra
sistemelor de sănătate și asupra societății, prin costurile ridicat e asociate (în cele 27 de țări din
Europa se cheltuiesc anual pentru tratament 79 de miliarde euro, ceea ce reprezintă 5% din
totalul cheltuielilor pentru sănătate).
Sănătatea orală și cea generală au factori de risc comuni, legați de dietă, practici incorecte de
igienizare personală, consumul de tutun și cel excesiv de alcool. Controlul afecțiunilor cavității
orale prin promovarea sănătății și acțiuni de prevenție trebuie să se focalizeze pe abordarea
factorilor de risc comuni, bolilor orale și genera le.
Politicile de sănătate la nivel mondial se orientează, în prezent, către depistarea expunerii
indivizilor la factorii de risc și controlul acestora (dieta, consumul de alcool și fumatul, lipsa
igienei corecte, prezența stresului și accidentele), ca o abordare mai eficientă comparativ cu
acțiunile specifice asupra unei anumite afecțiuni. Programele naționale care au în vedere
responsabilitatea personalului medical, pe cea la nivel comunitar, dar și responsabilitatea
individuală au cea mai are eficien ță în prevenirea bolilor, inclusiv a afecțiunilor orale.
Rolul Zilei mondiale a sănătății orale este de a conștientiza și încuraja indivizii, familiile,
comunitățile, guvernele să întreprindă acțiuni pentru prevenirea și reducerea consecințelor bolilor
orale, având la bază schimbarea paradigmei de a trata către a preveni, de -a lungul întregii vieți,
de la copii până la vârstnici.
Medicii stomatologi pot depista precoce anumite afecțiuni generale și probleme de nutriție, iar
astfel pacientul poate fi t rimis prompt la un medic specialist. Medicii de medicină generală
trebuie să includă în rutina examinării pacientului și examenul cavității orale (de exemplu, să
realizeze un screening pentru depis tarea cancerului oral), iar în cadrul managementul pacient ului
diabetic, să îl îndrume la medicul dentist, în momentul în care este necesar, pentru a controla mai
eficient această boală.
Bolile cavității orale, deși pot fi prevenite în mare măsură, sunt încă probleme majore de
sănătate publică în Europa și în întreaga lume: caria dentară, boala parodontală, traumatismele și
cancerul orofaringian.
28 A preveni înseamnă a lua măsuri pentru a evita ceva, a preîntâmpina apariția unui fenomen
nedorit. În concepția prof. D. Oltean [1], „ stomatologia preventivă studiază ansamblul de
măsuri ce se pot lua pentru a îndepărta, corecta sau opri manifestarea cauzelor care pot determina
sau amplifica îmbolnăviri ale aparatului dento -maxilar
Prevenirea îmbolnăvirilor se definește astfel: “strategia de reducere a factorilor de ris c specifici
unei boli sau de întărire a factorilor ce reduc susceptibilitatea la boală, precum și activitățile
destinate tratamentului sau reducerii efectelor provocate de boli deja instalate
În acest context, prevenția oro -dentară a apărut ca o necesitate dată de prevalența deosebită a
afecțiunilor oro -dentare și de impactul biologic, economic și psiho -social determinat de evoluția
și tratamentul lor. Prevalența este estimată la cca. 90% pentru caria dentară, 60% pentru
îmbolnăvirile parodontale la pacienț ii de peste 35 de ani si 60% pentru anomaliile dento –
maxilare, afecțiuni care ocupă locuri fruntașe comparativ cu celelalte îmbolnăviri ale organis –
mului. Prin incidența lor, pun importante probleme economice, statisticile arătând că, de la
nivelul proced urilor prevenției primare spre cele ale prevenției terțiare costurile cresc, în timp ce
satisfacția medicului și pacientului scade. In acest sens, s -a calculat ca prin fluorizarea apei
potabile se reduce incidența cariei cu circa 20 – 40%.
I. PREVENȚIA C ARIEI DENTARE
A. O primă clasificare a metodelor de prevenire are drept criteriu momentul
intervenției, raportat la mecanismul de apariție și evoluție al procesului patologic.
Prevenția pre -primară – are rolul de control al transferului colonizării agenți lor
patogeni microbieni (în special Streptococul mutans) de la mamă la făt.
Prevenirea primară – prin care se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de
boală, urmând ca prin aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se prevină
producerea bolilor, stopându -le înainte de a ajunge în stadii ireversibile, când
29 tratamentul curativ ar deveni necesar. În medicina dentară o parte a acestor măsuri sunt
cupri nse în termenul de igienă orală.
Prevenirea secundară – presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut, când
prin aplicarea tratamentelor curative indicate le stopăm evoluția, realizând și refacerea
morfo -funcțională a țesuturilor afectate spre o s tare cât mai apropiată de normalul
inițial. Exemplu din medicina dentară este obturarea proceselor carioase în faza de
cavitate superficială.
Prevenirea terțiară – cuprinde totalitatea măsurile luate pentru restaurarea țesuturilor
dis-truse prin boală și reabilitarea morfo -funcțională a pacientului spre un punct cât
mai apro -piat de normal, altfel spus de corectare și compensare a sechelelor produs e.
PREVENȚIA PRE -PRIMARĂ
Uneori tiparul de risc cariogen poate îmbrăca un caracter familial, flora microbiană orală a
mamei poate modifica sensibil nivelul de afectare prin carie al copilului, aceste modificări
survenind după vârsta de 6 -30 luni. Controlul transferului de Streptococ Mutans de la mamă
la făt presupune evaluarea riscului cariogen al femeii gravide, controlul infecției orale, alături
de reabilitarea cavității ei orale.
Elementele prevenției pre -primare sunt :
a. Identificarea riscului cariogen al femeii gravide (risc de transfer al infecției la făt):
• Determinarea incidenței cariei în ultimele luni
• Evaluarea igienei orale
• Evaluarea parametrilor salivari (volumul secreției salivare, pH)
• Anamneză privind starea de sănătate și obiceiurile alimentare.
b. Teste microbiologice (evaluarea nivelului infecției orale la gravidă):
• Determinarea densității Streptococului mutans
• Determinarea densității de Lactobacili
30 c. Rata de acumulare a plăcii microbiene dentare (PMD) la femeia gravidă (24 h). Rata > 20%
indică un risc crescut de transfer.
PREVENȚIA PRIMARĂ are ca obiective :
• Evaluarea riscului carios al m amei și al copilului începând cu vârsta de 6 luni;
• Reducerea nivelului de microorganisme cariogene, prin controlul mecanic și chimic al plăcii
microbiene dentare;
• Creșterea rezistenței structurilor dentare față de atacurile cariogene, prin fluorizare,
comp uși CPP -ACP (cazein -fosfo -peptidă și fosfat de calciu amorf) și sigilare;
• Schimbarea comportamentelor riscante legate de dietă și tehnicile de igienizare orală în
comportamente benefice restaurării și menținerii stării de sănătate orală.
Evaluarea riscului carios la copil și al persoanei care îl îngrijește constă, pe lângă
evaluarea condițiilor de trai, educației, influenței familiale, situației medicale generale, a
obiceiurilor vicioase (dormitul cu biberonul cu băuturi îndulcite) și într -o examinare de ti p
screening oral a copilului, ce trebuie să devină o rutină, începând cu vârsta de 6 luni sau ime –
diat după erupția incisivilor maxilari temporari. Părinții trebuie instruiți să realizeze periajul
corect al copilului și să respecte programul de screening o ral periodic adaptat grupei de risc
specific (pentru cei cu risc crescut 1 dată/ 4 luni sau mai des, pentru cei cu risc mediu 1 dată/
6 luni și cei cu risc scăzut 1 dată/an).
Întârzierea/Reducerea colonizării bacteriene la nivel de sursă al infecției (mamă , terță persoană)
și la copil prin recomandarea părinților de a evita obiceiurile ce pot conduce către inoculare
(folosirea în comun a periuței de dinți, transferul salivar). L imitarea colonizării cu floră
acidogenă poate avea un impact semnificativ asupr a experienței carioase a copilului
Strategiile destinate întârzierii colonizării bacteriene sunt:
Tratarea leziunilor carioase active și limitarea nivelului florei prin măsuri terapeutice
corespunzătoare (proceduri restaurative și anti -microbiene);Igienă orală corectă și riguroasă;
• Administrare judicioasă de fluoruri;
Controlul consumului de alimente cu potențial cariogen
31 Controlul plăcii microbiene dentare (PMD)
Placa dentară microbiană va putea fi curățată și îndepărtată artificial folosind vari ate
mijloace mecanice de control al ei, periajul dentar corect efectuat (manual/ electric), atât
în ceea ce privește tehnica de periaj, cât și durata și frecvența reprezentând mijlocul
principal .
Individualizarea periuțelor și pastelor de dinți se realize ază în funcție de vârsta copilului
prin elaborarea produselor cu diferite mărimi, aspect atractiv .
P.M.D. trebuie să fie îndepărtată continuu, toată viața, după o rețetă individualizată în
concordanță cu nevoile fiecărei per -soane, activitate prin care s e obțin reduceri în
incidența cariei, dar mai ales a bolilor parodontale .
Periajului dentar i se pot asocia și alte mijloace mecanice auxi -liare, în principal:
• periuțele interproximale sau uni -tufă;
• dental floss (ața dentară), stimulatoarele sau conurile interdentare.
Pe lângă controlul plăcii, efectuat corect și zilnic de către pacient, ea se mai poate
îndepărta și prin mijloace profesionale , efectuate periodic de către medicul dentist sau de
către asistenta de profilaxie. În urma detartajului, suplimenta t uneori de planarea
radiculară și al periajului profesional, se obțin suprafețe dentare perfect lustruite ce vor fi
improprii depunerilor ulterioare.
Experiența acumulată arată că printr -o participare conștientă a individului la programele de
control zilnic al plăcii se vor reduce nevoile de tratament dentar, atât pentru caria dentară, cât
mai ales pentru boala parodontală. Vom reține totuși că și prin cea mai performantă metodă
de control realizată de cel mai conștiincios individ,nu reușim o îndepărta re totală a plăcii, ea
rămânând neîndepărtată la nivelul unor zone precum suprafețele aproximale sau a fosetelor
ocluzale și va genera apariția bolilor orale specifice .
Din aceste motive cercetările s -au axat și pe descoperirea unor substanțe chimice antiplacă care
să vină în ajutorul mijloacelor mecanice discutate. Digluconatul de clorhexidină a arătat cele mai
32 promițătoare rezultate. Clorhexidina a fost folosită sub diferite forme de prezentare (soluții,
geluri, lacuri) sau concentrații.
Terapia de remi neralizare
• Prevenirea cariei prin metode de fluorizare
La începutul introducerii metodelor de fluorizare, s -a crezut mult timp că modul de
acțiune al F este preeruptiv (sistemic), fiind încorporat în smalț în timpul formării și
dezvoltării lui, rezultând p risme de apatită mai puțin solubile. Studiile din ultimii 30 ani au
schimbat concepția privind rolul fluorului in prevenirea și reducerea cariei dentare, acesta
fiind primordial posteruptiv (topic), de fapt inițiază remineralizarea și inhibă demineralizare a
smalțului în timpul procesului de apariție al cariei dentare. Alte efecte ale fluorurilor sunt:
inhibarea glicolizei, reducerea producerii de polizaharide extracelulare și efect bactericid în
concentrație mare asupra Streptococului mutans.
Implicațiile î nțelegerii actuale a mecanismului posteruptiv de acțiune a fluorului rezidă în
faptul că expunerea frecventă la o concentrație redusă de fluor este cel mai important factor
de prevenire și control al bolii carioase. Scopul programelor de sănătate publică a r trebui să
fie implementarea celor mai potrivite metode pentru menținerea unui nivel constant de fluor
în cavitatea orală .
Înainte de 1960, dieta a fost principala sursă de fluor, iar după introducerea
fluorizării apei în 1950 -1960 și a produselor dentar e ce conțin F, din 1970, situația s -a
schimbat. Prin -cipalele surse de fluorizare sunt: apa fluorizată, sarea fluorizată,
alimentele și băuturile, ce -realele și alimentele pentru bebelusi, suplimentele cu F,
pastele de dinți, apele de gură și aplicațiile t opice. Anumiți autori au concluzionat că
prin combinarea mai multor metode și surse de fluorizare, efectul obținut este mai
eficient decât prin aplicaS -a încercat să se găsească cantitatea optimă de fluor, care
administrată local și ge -neral, să permită ob ținerea unor structuri dentare rezistente la
carie și deci să se obțină o reducere a incidenței cariei dentare la toate grupele de
vârstă. Astfel, dacă în Statele Unite s -a dat mai mult credit fluorizărilor sistemice,
efectuate prin apă potabilă fluorurată , în țările Europei de Nord s -a încercat să se
33 reducă incidența cariei prin variatele posibilități de fluorizare locală, prin ambele
practici obținându -se reduceri ale indicilor de carie cu 35 -40%.
În această problemă O.M.S. a concluzionat că administrar ea fluorului prin apă
potabilă reprezintă metoda cea mai sigură, ieftină și eficientă de creștere a rezistenței
structurilor dentare, stabilindu -se ca optim, un aport zilnic de 1mg de F sau nu mai
mult de 1,5 mg F, care ingerat din toate sursele posibile v a conduce la beneficii
substanțiale.
Ca metode de fluorizare sistemică, pe lângă fluorizarea apei, se mai pot aminti
uti-lizarea tabletelor sau a soluțiilor cu fluor și a sării de bucătărie fluorizate, trebuind
însă să reținem că se recomandă doar o singur ă metodă de fluorizare generală, urmând
ca în funcție de nevoi să recomandăm anumitor indivizi și pentru anumite perioade,
celelalte produse de fluorizare locală [11]. Principalele sisteme de fluorizare locală
sunt reprezentate de pastele de dinți, apele d e gură sau gelurile fluorurate, ele
conținând anumite cantități de fluor, sufi -ciente pe ntru realizarea scopului propus.
Estimările actuale ale nivelului optim al expunerii sunt de 0.05 -0.07 mg/kg corp pe zi, unii
investigatori sugerează nivelul de 0.03 -0.04 mg. Aceste estimări sunt bazate pe o expunere la
fluor adecvată, necesară pentru obținerea unei reduceri maxime a cariei dentare, cu posibilitatea
minimă de apariție a fluorozei dentare [6]. Pentru nou -născuții hrăniți prin alăptare la sân aportul
de F este scăzut, iar la cei care sunt alimentați artificial, aportul de F depinde de conținutul în F
al preparatelor consumate (lapte praf, piureuri de fructe și cereale din comerț, etc). La copiii cu
vârsta între 6 luni și 3 ani, la care s -a introdus dieta mi xtă, ce locuiesc într -o zonă nefluorizată,
pentru care singura sursă de F o constituie pasta de dinți, aportul de F este relativ scăzut. Dacă
acești copii locuiesc într -o zona fluorizată, aportul din apă ar trebui să fie de 0.05 mg/kg/zi; dacă
folosesc pas tă de dinți fluorizată o dată pe zi și înghit o anumită cantitate de pastă, aportul poate
crește la 0.06 -0.08 mg/kg /zi [8]. Pentru copiii cu vârsta între 3 și 7 ani, aportul din dietă este
similar copiilor mici, deoarece acești copii nu mai înghit atât de multă pastă.
Fluorizarea apei potabile. Toate studiile remarcabile și consistente asupra fluorizării apei potabile
au demonstrat o redu -cere substanțială a prevalenței cariei dentare, cu aproximativ 40 -49%
pentru dentiția temporară și cu 50 -59% pentru den tiția permanentă, iar în cazul cariilor radiculare
34 la populația vârstnică cu 7%. Raportul O.M.S. din 2003 arată că fluorizarea apei era practicată în
60 țări [12]. România nu beneficiază de tehnologia de fluorizare a apei la nivel centralizat.
Capitolul II
Educatia pentru sanatatea oro – dentara
I.1 Surse de informatie
Cultura generală inclusiv cultura sănătății, se formează prin instrucția generală a populației în
setul continuu al generațiilor. Această secvență a culturii generale, ce poartă titulatura specifică
de sănătate, mai este considerată și azi ca fiind o activitate de bază și obligatorie a serviciilor de
35 sănătate, în loc să fie apreciată ca o noțiune de pregătire continuă, de educație premanentă, de
perfecționare pe un fond pregătit general în sistemul instrucției publice a populației.
Veriga principală pe care ar trebui să acț ioneze serviciile de sănătate și cele educaționale pentru a
avea rezultate bune, pe termen scurt și lung, privind îmbunătățirea stării de sănătate a populației,
este educația pentru sănătate.
Ca sistem care include conștiința stării de sănătate, procesul d e predare/învățare și participarea,
educația pentru sănătate are ca scop creșterea nivelului de cunoștințe medicale ale populației în
domeniul sanogenezei, protecției mediului și prevenirii bolilor; formarea și dezvoltarea unor
deprinderi corecte care să p romoveze sănătatea precum și crearea unei poziții active față de
sănătatea individuală și de problemele sănătății publice, în sensul atragerii și capacitării maselor
la participarea activă în vederea realizării și consolidării sănătății.
Medicul este un ed ucator de specialitate și este normal să fie utilzat pentru cunoștințele specifice
în sistemul instrucției generale a populației (la nivelul unei demnități financiare echitabile pentru
acțiunea de educator în cadrul elementelor Educației Naționale), educaț ia pen Educația pentru
sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare, mijloace pentru deprinderea
diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea fiind totodată și un drept al omului și o
obligație a societății, concretizată p rintr-o programă analitică școlară anuală integrată programei
tuturor treptelor de instrucție (bazate pe mesaj educativ de cultură sanitară, imagini de
exemplificare și demonstrații practice).
Educația pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoașterea și a plicarea continuă a tehnicilor de
comunicare, ca element fundamental.
Datorită faptului că în cadrul comunicării există doi poli: educatorul (cel care transmite
informația) și ascultătorul (receptorul sau cel care primește informația), în activitățile de
comunicare cei doi poli trebuie să aibă flexibilitatea de a schimba permanent rolurile, adică și
educatorul trebuie să știe să asculte. El trebuie să accepte sentimentele altor persoane, să știe cum
să stimuleze discuția pentru a avea loc un dialog cu indiv idul sau convorbirea cu grupul mic de
36 indivizi, ținând cont, permanent, de comunicația non verbală, care, uneori, poate fi mai eficientă
și utilă decât cea verbală.
Mijloacele de educație pentru sănătate – se referă la modalitățile de transmitere a mesajului de la
comunicator la receptor.
Ele pot fi clasificate astfel:
1. După calea de transmitere:
1. mijloace auditive: – convorbirea educativ -sanitară (individuală, în grup, în grup cu decizii),
lecția, conferința, radioemisiunea.
Conferința – se cunosc mai multe varietăți:
conferințe educativ -sanitare propriu -zise, organizate în săli publice și axate pe diverse teme
medicale;
cicluri de conferințe – constau în expuneri “în serial” cu abordarea aceleași probleme medicale în
mai multe etape succesive;
simp ozionul educativ -sanitar în care expunerea este făcută de mai mulți medici;
seara cultural -sanitară – axată pe o temă de sănătate publică, la care pot conferenția și alți
specialiști (nu numai medici), finalizarea acțiunii făcându -se printr -un program arti stic sau alte
manifestări culturale.
2. mijloace vizuale:
cu rol dominant textul: lozinca, articolul, broșura, manualul, fluturașul, pliantul, formele
beletristice;
cu rol dominant imaginea: afișul, pliantul, planșa, diapozitivul, machete, expoziția.
37 c) mijlo ace audio -vizuale: filmul, emisiunea televizată, teatrul.
2. În funcție de adresabilitate se disting :
1. mijloace individuale: sfatul medical;
2. mijloace de grup: convorbirea de grup, lecția, instructajul (cu grupuri omogene sau heterogene);
3. mijloace de largă informare: conferința, emisiunea televizată sau radiofonică, filmul, tipăriturile.
3. După modul de transmitere:
1. mijloace directe în care mesajul educativ sanitar este transmis ca o informație nemediată
(convorbire, conferință);
2. mijloace indirecte care uti lizează o cale de transmitere ce presupune o formă artistică.
Alte mijloace sau forme de educație pentru sănătate:
instructajul sanitar la angajare cu scopul de a avertiza persoanele nou angajate asupra
eventualelor riscuri de la locul de muncă; cunoștințe le se reîmprospătează cu ocazia
instructajelor periodice;
cursurile de sanminim, organizate pe profiluri de activități (pentru personalul unităților de
găzduire publică, piscinelor, băilor publice, unităților de înfrumusețare, unităților alimentare etc.)
având ca scop pregătirea cursanților pentru păstrarea și promovarea sănătății lor și a celor cu care
intră în contact sau îi deservesc în decursul acțiunilor pe care le desfășoară;
cursurile “școala mamei”, care se adresează atât viitoarelor mame cât și tin erelor mame având
drept scop acumularea unui bagaj de cunoștințe privind regimul de viață, igiena femeii în
perioada gravidității și lăuziei, alimentația sugarului și a copilului mic, baia și înfășarea
sugarului, tulburările de digestie ale sugarului, afec țiuni ale nou -născutului și ale copilului mic,
38 importanța controlului medical atât al gravidei cât și al copilului sănătos, sau la apariția primelor
semne de boală, importanța vaccinării etc.;
concursurile cu scopul de informare și educare a populației prin participarea activă a acesteia;
cursurile diferențiate pe categorii de bolnavi: sfatul medicului diferențiat și individualizat
(indicații privind regimul igieno -dietetic, tratamentul medicamentos, îngrijirea corectă a
bolnavului); convorbirile pe teme de dietetică; consultația profilactică pe grupuri omogene de
bolnavi.
Etapele planificării și evaluării educației pentru sănătate:
1. identificarea și caracterizarea consumatorilor;
2. identificarea nevoilor și ierarhizarea lor;
3. formularea de scopuri și obiective strategice teoretice;
4. identificarea resurselor pentru formarea comportamentului favorabil sănătății;
5. elaborarea conținutului și alegerea metodelor de folosit;
6. acțiunea propriu -zisă de influențare, de formare de atitudini, comportamente;
7. evaluarea rezultatelor procesului – continuă
• imediată
• de etapă
• terminală
Pe baza evidenței activității de educație pentru sănătate se pot calcula o serie de indici care
permit o apreciere mai bună a modului de efectuare cantitativă a educației pentru sănătate cum a r
fi:
39 Indicele acțiunilor de educație pentru sănătate:
Indicele absolvirii diferitelor cursuri cu conținut educativ -sanitar:
Indicele comportamentului igienico -sanitar al populației:
Indicele utilizării fondurilor destinate educației pentru sănătate:
Răspunderile promotorilor de sănătate:
să fie informați, să fie la curent cu noile descoperiri în domeniu;
să fie îndrăzneți, să -și depășească propriile slăbiciuni și prejudecăți;
să fie expliciți, să nu deruteze oamenii folosind un limbaj ambiguu;
să evit e stereotipia și blamarea, mai ales dacă este vorba de o afecțiune transmisibilă;
să-și concentreze eforturile pentru a schimba comportamentul în grupurile țintă;
să activeze pe un front larg – promotorii de sănătate trebuie să înțeleagă motivele care -i fac pe
oameni să continue să se poarte la fel, dăunând propriei sănătăți, găsind alternative acceptabile și
apoi furnizând resursele și sprijinul necesar pentru acceptarea alternativelor.
Comandamentele în structura unei politici a educației pentru sănătate.
Educația pentru sănătate este o componentă a politicii de educație generală și sanitară și a
politicii de sănătate. Ea trebuie să fie integrată instrucției generale cu utilizarea tuturor metodelor
și mijloacelor de educație ale acesteia.
Educația pentru sănătate se încadrează în conceptul modern de necesitate a educației permanente.
40 Formele și mijloacele utilizate în prezent ca educație generală de sănătate, cât și cele folosite
pentru anumite secvențe ale statusului temporar pentru unele grupe de risc (c ăsătorie, graviditate,
maternitate, pentru unele afecțiuni dominante, pentru vârsta a treia, etc.) sunt de asemenea
componente ale educației generale, încadrându -se, așa cum se desfășoară, într -un regim de
specializare, dar necesită a fi organizate pe un f ond de cunoștințe asimilate în sistemul instrucției
generale de cultură.
Mesajul educativ general trebuie bine conceptualizat și executat (nu numai de către profesioniștii
sănătății) pentru deprinderea obiceiurilor sanogene și trebuie neapărat grefat pe un material
demonstrativ existent.
Educația pentru sănătate se încadrează în conceptele de echitate pentru toate grupele de populație
și accentul trebuie pus pe grupurile periferice, condiție realizabilă numai prin cuprinderea ei în
sistemul instrucției gene rale naționale, făcând parte din politica generală, globală, de dezvoltare.
Baza unei educații pentru sănătate trebuie înțeleasă de către voința politică în sensul că nu este în
primul rând o sarcină a profesioniștilor din sănătate, și că ea este reprezent ată de sistemul de
educație generală și permanentă, adresându -se formării generale pentru viață a copilului,
adolescentului, adultului și vârstnicului. Profesioniștii sănătății trebuie să fie considerați
participanți de profil ai societății în elaborarea c onținutului special al instrucției generale și
mentori ai „specializării” populației deja formate prin sistemul național de educație.
În prezent este momentul evoluției societății prin schimbarea tradiționalismului reprezentat de
„acțiunile și activitățile ” de educație sanitară cu un sistem de educație pentru sănătate, parte
integrantă a educației generale naționale.
Organizarea activității de educație pentru sănătate
Forul cel mai înalt care coordonează, organizează, supraveghează și îndrumă activitatea de
promovare a sănătății este Ministerul Sănătății. Pentru o mai bună desfășurare a activității de
promovarea sănătății în cadrul Institutului de Sănătate Publică din București a luat ființă Centrul
Național pentru Promovarea Sănătății și Educație pentru Săn ătate care are următoarele atribuții:
41 transmiterea de informații către populație în ceea ce privește prevenirea bolilor și promovarea
sănătății;
sprijinirea activității Laboratoarelor Județene de Promovarea Sănătății și Educație pentru
Sănătate;
dezvoltare a de programe de formare pentru cadrele medicale și alți specialiști din domeniul
promovării sănătăți și educației pentru sănătate;
îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin în cadrul componentei de promovare a sănătății din proiectul
Băncii Mondiale.
La nivel ul fiecărui județ, în cadrul Inspectoratului de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă
funcționează câte un Laborator de Promovarea Sănătății și Educație pentru Sănătate, care are ca
obiectiv prioritar promovarea sănătății în județul respectiv. Aceste lab oratoare au
responsabilitatea coordonării activității de educație pentru sănătate, folosind metode și mijloace
specifice educației.
Ele sunt într -un contact permanent cu persoanele care și -au asumat responsabilitatea desfășurării
activității de educație pe ntru sănătate la diverse nivele, cu mass -media și direct cu populația
căreia îi este adresată și destinată această activitate. De asemenea acestor laboratoare le revine
responsabilitatea de a forma și instrui educatori care vor desfășura o activitate de ed ucație pentru
sănătate în rândul populației.
Educația pentru sănătate în domeniul stomatologic
Problema asistenței stomatologice se prezintă astăzi sub forme noi, fapt ce nu exclude activitatea
profilactică în acest domeniu. Dimpotrivă, necesitatea profila xiei, susținută printr -o activitate de
educație pentru sănătate, este justificată de:
frecvența mare a bolilor sistemului dentomaxilar;
42 instalarea foarte precoce, încă din primii ani de viață, a principalelor boli specifice sistemului
dentomaxilar, care de termină necesitatea unei îngrijiri continue, de -a lungul vieții;
gradul mare de cuprindere progresivă a majorității dinților de către carie și parodontopatie;
efectele importante ale acestor boli asupra dezvoltării și sănătății generale somatice și psihice a
individului;
necunoașterea sau cunoașterea într -o mică măsură a acestor afecțiuni și a precarității terapiei lor,
de către marea masă a populației;
costul ridicat al îngrijirilor curative;
relativitatea rezultatelor tratamentelor efectuate sporadic, nes istematic sau doar în caz de urgență.
Obiectivele sunt:
cunoașterea de către populație a principalelor afecțiuni buco -dentare și a importanței acestora
pentru sănătatea generală;
cunoașterea cauzelor cariei dentare, parodontopatiilor și a anomaliilor dento maxilare, a
modalităților de prevenire a acestora;
necesitatea îngrijirii sistematice a danturii încă din copilărie;
larga popularizare a faptului că bolile sistemului dentomaxilar sunt caracteristice evoluției vieții,
că limitarea lor, mai ales a consecin țelor, se poate obține doar prin cunoașterea și aplicarea unor
reguli de igienă buco -dentară, de alimentație și viață.
Mijloacele de educație stomatologică
Mijloacele și modalitățile utilizate în educația pentru sănătate privind sănătatea buco -dentară
sunt diverse și specifice prin conținut.
43 În această activitate, trebuie să se țină seama, pe de o parte de multitudinea informațiilor, iar pe
de altă parte de particularitățile grupului țintă căruia îi sunt adresate
În acest sens, munca de educație pentru sănă tate prezintă câteva aspecte particulare:
1. asistența la solicitare, care poate fi și primul contact al bolnavului cu cabinetul și cu personalul
medical stomatologic; trebuie explicat corect, pe înțelesul pacientului, de ce afecțiune suferă, ce
tratament se impune, măsurile de igienă pe care trebuie să le respecte pentru a preveni o recidivă,
o complicație sau apariția unei alte afecțiuni; prezentarea trebuie făcută de așa manieră, chiar
folosind mijloace vizuale (planșe, afișe, pliante), încât bolnavul să co nștientizeze importanța
cabinetului stomatologic și să dispară acea imagine de „cameră de tortură”, pe care o au multe
persoane;
2. asistența activă de specialitate, care este o formă superioară de asistență, se desfășoară pe baza
unor programe cu obiective p redominant profilactice; astfel, sunt cunoscute acțiunile de
dispensarizare stomatologică organizate în colectivitățile de copii și tineret sau în întreprinderile
cu noxe profesionale; prin natura ei, asistența activă este o formă de educație pentru sănăta te.
1. Asistența activă de dispensarizare stomatologică a preșcolarilor și școlarilor.
De o deosebită importanță este aplicarea unei asistențe active stomatologice de la cele mai
fragede vârste. Aceasta coroborată cu munca de educație pentru sănătate a educatorilor,
învățătorilor și a cadrelor medicale de la
cabinetul de pediatrie poate induce formarea unor deprinderi igienice corecte ale copiilor, cu
implicații asupra dezvoltării lor armonioase și sănătoase.
La această vârstă au o mare eficiență filmele tematice, demonstrațiile practice, concursurile
tematice cu premii, la care se pot adăuga prezentări de planșe, afișe, fluturași,etc.
2. Asistența activă în colectivitățile de adulți
44 Aceasta se referă la întreprinderi, mai ales acolo unde există locuri de mu ncă cu noxe
profesionale, ce pot favoriza sau determina apariția afecțiunilor buco -dentare.
Printr -o colaborare între cadrele de la cabinetul de întreprindere, de la cabinetul stomatologic și
specialiștii de medicina muncii, trebuie să se difuzeze toate in formațiile în legătură cu noxele
care există la locul de muncă, cu influența lor asupra sănătății buco -dentare și cu modalitățile de
evitare a îmbolnăvirilor.
Angajații trebuie să recunoască primele simptome ale acestor afecțiuni și să conștientizeze
impor tanța tratării lor precoce.
Fiind vorba de adulți, mijloacele de sensibilizare și propagandă vizuală pot avea o contribuție
substanțială la culturalizarea sanitară a acestora. De asemenea pot fi utilizate convorbirile
individuale sau în grup, lecțiile, con ferințele, filmele tematice, sau cel mai bine combinarea mai
multor metode
În cadrul asistenței medicale generale și de alte specialități
Importanța patologiei buco -dentare pentru sănătate este cunoscută de întreg personalul sanitar,
indiferent de speciali tate sau grad. De aceea medicii, dar și cadrele medii, indiferent că sunt la
cabinetul medicului de familie, centru de diagnostic și tratament, ambulator de specialitate, spital
sau cabinet particular, trebuie să acorde în cadrul consultației o atenție deo sebită cavității bucale
a pacientului. Trebuie să se intereseze dacă pacienții se îngrijesc de sănătatea aparatului
dentomaxilar, dacă o fac corect, sistematic, și să le ofere toate informațiile în legătură cu această
îngrijire.
În cazul în care consideră că este necesar, vor îndruma pacienții spre cabinetele stomatologice.
Dintre sfaturi nu trebuie omise cele legate de o alimentație igienico -dietetică rațională.
45 Se pot folosi mijloace vizuale sau audio -vizuale. Se pot ține conferințe cu participarea unor
personalități de specialități diferite, precedate de filme tematice și urmate de răspunsuri la
eventualele întrebări pe tema respectivă.
Prin aceste acțiuni de culturalizare stomatologică, populația trebuie să devină conștientă că este
apărătorul propriei s ănătăți, că poate singură, cu mijloacele pe care le are la îndemână (periuța
dentară, pasta, alimentația igieno -dietetică, etc.) să -și promoveze propria sănătate dentomaxilară
și generală.
Canale de comunicație, rețele de instituții, activități în elaborar ea strategiilor
Canalele de comunicație, rețelele de instituții și programele de activități constituie elemente ale
unei strategii concepute pentru influențarea și antrenarea grupurilor țintă.
Canale de comunicație și rețele de instituții
Metodele de lucru și sursele de comunicații nu se bucură de aceeași receptivitate din partea
grupurilor țintă. Oamenii, în general dovedesc o anumită înclinație pentru rețelele de instituții
care intră în interesul lor, cum sunt unitățile de învățământ, organizațiile relig ioase, cluburile
sportive sau discotecile și preferă sursele informaționale cu care sunt obișnuiți, cum sunt
posturile de radio, ziarele, sau în problemele de sănătate, medicul de familie.
Pentru a le putea folosi în scopul care ne interesează, trebuie înt âi să încercăm să identificăm
preferințele de acest fel ale grupurilor țintă.
Strategiile unui plan includ și această operație de identificare a canalelor și instituțiilor preferate
și modul în care pot fi combinate, pentru a fi cât mai eficiente.
Datele privind canalele de informație și instituțiile de interes, trebuie să cuprindă și detalii
referitoare la amplasarea influenței lor asupra unor grupuri. Unele instituții pot furniza
informațiile privind aceste grupuri. Datele despre orele de audiență și vizionare maximă pot fi
46 oferite de către: posturile de radio și televiziune, redacțiile de ziare, instituțiile specializate în
efecturea de sondaje.
Uneori se instalează o impresie generală asupra unor succese sau slăbiciuni specifice unor canale
de co municație, însă generalizarea succeselor unui canal de comunicație poate fi adesea
derutantă. De aceea, trebuie făcută o apeciere atentă a canalelor de comunicație, în comparație cu
alți factori de influență caracteristici culturii locale sau regionale spe cifice. Cei mai mulți
lucrători din domeniul promovării sănătății preferă astfel, folosirea mai multor canale de
informație, care sunt mult mai eficiente decât unul singur.
Canale interpersonale
Acestea depind de interacțiunea dintre două sau mai multe per soane, în procesul de transmitere a
mesajelor. Canalele interpersonale includ: contactul de la persoană la persoană, dintre lucrătorii
din sfera socialului și sănătății, dintre profesori, conferențiari, formatori, conducători de grup,
consilieri și alte su rse care oferă informații în cadrul ședințelor de antrenament, al discuțiilor de
grup, cursurilor sau vizitelor la domiciliu, și receptorii mesajului.
Canalele interpersonale:
facilitează discutarea unor probleme pe care oamenii le consideră mai delicate s au personale;
oferă informații care presupun interacțiunea cu o persoană, ca sursă de informație demnă de
încredere;
ajută oamenii în adoptarea unor practici noi;
contribuie la crearea unor grupuri omogene și la obținerea sprijinului comunitar, pentru idei și
conduite noi.
Prin intermediul acestor relații interpersonale, se pot promova metode noi în educația pentru
sănătate.
47 Astfel, educatorii de sănătate cu o pregătire specială, pot organiza dezbateri libere în clinicile de
dermato -venerologie, privind bol ile cu transmitere sexuală. O parte din participanți, care
manifestă un interes mai mare și sunt cunoscuți ca făcând parte din grupuri cu risc crescut
(prostituate, homosexuali, chiar dacă la noi nu au un statut legal), pot fi recrutați și instruiți ca
educatori pentru difuzarea cunoștințelor despre bolile cu transmitere sexuală și prevenirea lor, în
grupul din care fac parte.
Mass -media
Cuprinde: radioul, televiziunea, ziarele, revistele și filmele.
Rolurile mass -mediei, ca și canal de informație sunt repr ezentate de:
reușește să transmită rapid informații noi, repetate și pentru o bună parte din ansamblul
populației;
contribuie la legitimarea dezbaterii problemelor de interes public și creează sprijinul necesar
desfășurării unor programe și activități;
consolidează cunoștințele și conduitele nou însușite.
Mijloace informative de format mic
Mijloacele informative de format mic (pliante, fluturași, afișe, casete video, benzi sonore,
expoziții, machete și articole cu inscripții: tricouri, fulare, sacoșe, cu tii de chibrite) urmăresc
următoarele obiective:
informează și reiterează unele teme legate de scopul urmărit;
oferă informații mai amănunțite decât mass -media sau scurtele contacte interpersonale;
sprijină activitățile întreprinse, prin informații asupra orei, locului, numerelor de telefon etc.
48 Rețele de instituții
Acestea includ ministerele: sănătății, învățământului, protecției sociale, telecomunicațiilor,
apărării naționale etc. și subunitățile lor (spitalele, școlile, armata, poliția, organizațiile
religioase, societățile voluntare, organizațiile neguvernamentale, sindicatele, cercurile financiare
și industriale, asociațiile profesionale și grupurile comunitare: cluburi feminine și de tineret).
Activitățile de promovare a sănătății vor include:
utilizar ea canalelor diferitelor rețele de comunicații deja existente pentru difuzarea mesajelor,
privind prevenirea sau combaterea;
obținerea accesului la grupurile țintă, deja incluse în rețelele instituționale și în structurile,
serviciile și programele acestor a;
folosirea experienței personalului și a voluntarilor din rețele;
integrarea mesajelor în activitățile de informare, educare și servicii ale rețelelor cooperante,
potențând astfel efectele inițiativelor de promovare a sănătății.
O parte din aceste instit uții, ca armata sau marile întreprinderi, au posibilitatea să finanțeze și să
aplice elementele esențiale din planul de promovare a sănătății, în cadrul propriilor lor instituții,
incluzând manifestări de genul: „Ziua Mondială fără Tutun”, consacrată comba terii fumatului
sau alte manifestări consacrate combaterii transmiterii HIV/SIDA; înființarea unui grup
permanent de instruire și inițiere a unor programe de consiliere individuală.
Un rol hotărâtor în susținerea activităților de instruire, educare și comu nicare îl au sistemele de
acordare a serviciilor care răspund de punerea la dispoziție a articolelor și serviciilor ce sunt
promovate prin programe.
49 Oamenii nu vor adopta un produs nou, oricât de bine ar fi susținut prin mass -media, dacă nu și -l
pot permit e sau nu există pe piață, și nu vor accepta un serviciu care nu are credibilitate, dacă nu
le este oferit de o manieră competentă și eficace.
Antrenarea grupurilor țintă
Pentru stabilirea unei comunicări eficiente care să ducă la o interacțiune productivă, se impune
implicarea populației în planificarea, proiectarea și aplicarea programelor. Populația vizată poate
fi imediat antrenată în planificarea și aplicarea acțiunilor locale de promovare a sănătății, pentru
sine și pentru alții, și poate fi încurajată să aibă diferite inițiative, astfel încât, proiectele la care
participă să îi aparțină cu adevărat și să capete în acest fel, maximum de eficiență.
Acțiunile principale pentru obținerea colaborării populației includ:
vizite și consiliere a indivizilor: ac asă și la locul de muncă, în centre de sănătate, grupuri
întâmplătoare;
întâlniri, discuții (în grup);
orientare/pregătire (prin seminarii, cursuri, ateliere);
manifestări publice/culturale (teatre, spectacole muzicale, sărbători tradiționale, festivaluri,
aniversări, spectacole sportive, concursuri);
programe de autoajutorare (acțiuni locale de grup, cu participarea în activități de planificare,
aplicare și evaluare).
Conlucrarea activităților de comunicare cu rețelele instituționale
Pentru sporirea eficie nței, fiecare canal de comunicație presupune diferite abilități, contacte cu
instituții, inițiative luate în scopul producerii de materiale și a realizării unor condiții favorabile.
50 Eficiența activității unui singur canal de comunicație sau a unei rețele i nstituționale este sporită
prin coordonarea cu toate celelalte unități strategice. Prin urmare, se impune planificarea și
implementarea unei strategii globale.
Pentru selecționarea canalelor de comunicație și a activităților rețelelor instituționale și pen tru
realizarea interacțiunii lor, este necesară cunoașterea datelor privind preferințele grupurilor de
populație. Informațiile necesare pot fi culese cu prilejul studiilor preliminare de evaluare.
Strategia integrată
Elaborarea strategiei trebuie să țină s eama de interacțiunile diferiților factori:
caracteristicile și necesitățile grupurilor țintă;
obiectivele și performanțele pe care și le propune un program;
natura mesajelor;
activități, canale de comunicații, rețele instituționale, prevăzute într -un prog ram.
O strategie integrată de promovare a sănătății, trebuie să folosească mesajele, activitățile,
canalele de comunicație și rețelele instituționale, într -o îmbinare care să se dovedească cea mai
adecvată specificului categoriilor de populație vizate și c ondițiilor în care acestea trăiesc.
II.2 Cunostinte acumulate
Acumularea de cunoștințe implică procese cognitive complexe: percepție, comunicare,
asociere și raționare, în timp ce cunoașterea este de asemenea legată de capacitatea de
conștientizare a ființelor umane.
Omul din copilarie acumuleaza cunostinte intai prin parinti, de aceea obiceiurile corecte
deprinse in copilarie le vor asigura copiilor un zambet sanatos pe termen lung, insa acesta nu este
51 singurul beneficiu. Nu numai dintii lor vor fi mai sanatosi, ci intregul organism. Grija de sine
este una d intre cele mai importante lectii pe care un copil le poate primi de la parinti.
Recomandari de igiena orala
Incepeti devreme. Multi parinti cred ca dintii de lapte nu sunt importanti, deoarece vor cadea
oricum. FALS. Ingrijirea dintilor unui copil incepe in momentul in care erupe primul dintre
acestia, cand este recomandat sa incepeti sa -i periati cu o periuta speciala sau cu un prosopel
umed
REGULA: prima vizita intr -un cabinet stomatologic trebuie efectuata in jurul varstei de 1 an.
Parintii vor afla informatii extrem de utile, iar copilul va incepe sa se obisnuiasca astfel cu
cabinetul stomatologic. Tratamentul precoce va va ajuta, in timp, sa economisiti bani, sa
descoperiti orice problema in stadiu incipient si sa invatati tehnicile adecvate de prev enire.
Pe masura ce copilul creste, va fi mai preocupat de responsabilitatea igienei dentare. Copiii se
vor simti mai bine si mai importanti daca sunt lasati sa se descurce singuri. Atentie, multi parinti
nu-i supravegheaza pe copii in timp ce se spala pe dinti. Pana nu sunt destul de mari sa inteleaga
responsabilitatea acestei sarcini, trebuie sa verificati ca se spala corect.
Pe vremuri, oamenii își pierdeau dinții încă de tineri, dantura îngălbenită sau chiar înnegrită era
la ordinea zilei, iar dure rile de dinți erau un coșmar. Astăzi avem avantajul de a afla cât mai
multe lucruri despre igiena orală și de a ne putea trata corespunzator eventualele probleme. Mai
mult, avem la dispoziție nenumărate tehnici și metode de înfrumusețare și de a obține „zâ mbetul
perfect”.
Chiar dacă frumusețea nu este la îndemâna oricui, sănătatea poate fi. Mai ales când sănătatea
dinților se obține doar păstrând o bună igienă orală și mergând regulat la medicul stomatolog,
care ne ajută să prevenim căderea sau îmbolnavire a dinților. O igienă corectă presupune periajul
dinților de două ori pe zi, folosirea zilnică a aței dentare și controlul la stomatolog de două ori pe
an.
Prima vizită la stomatolog trebuie să aibă loc cel mai devreme până la șase luni de la apariția
prim ului dinte și nu mai târziu de vârsta de 12 luni. La această primă vizită, medicul trebuie să
evalueze riscul apariției cariilor, să ofere ajutor în prevenirea problemelor orale și să stabilească
52 cea de -a doua vizită. În timpul primelor vizite, medicul va evalua dezvoltarea dinților și a
maxilarului, căutând eventuale probleme.
În general, orice modificare a aspectului gingiilor și dinților necesită o vizită la medic. Există
însă câteva probleme ce prezintă urgență imediată: probleme traumatice, cum ar fi căderea prin
violență a unui dinte, ciobirea dintelui, traumatisme ce duc la dislocarea maxilarului și ulcerații.
Urgențele netraumatice sunt durerile acute, eventual însoțite de febră și roșeață, inflamarea
gingiilor și durerea la nivelul maxilarului.
În momentul în care vi se recomandă un tratament, nu ezitați să întrebați medicul asupra
eventualelor nelămuriri. Câteva întrebări utile ar fi: Care este diferența de cost între opțiunile de
tratament? Ce soluție va dura mai mult? Toate soluțiile rezolvă pro blema? Dacă aveți mai multe
probleme de rezolvat, asigurați -vă că începeți cu cele mai urgente și interesați -vă ce presupune
amânarea unui tratament.
Cu toаte cа este bіne cunoscutа іmpoгtаntа іgіeneі dentагe, exіstа sі cаzuгі іn cагe аceаstа este
plаsаtа pe locul secund sаu multі dіntгe noі nu гeusesc sа аіbа gгіjа de dіntі іn mod
coгespunzаtoг. Аstfel, pentгu а аveа un zаmbet feгmecаtoг, dаг fага sentіmentul de а аcopeгі
іmpeгfectіunіle dіntіloг, este necesага uгmагeа uneі іgіene dentагe. De аsemeneа, іn cаzul unuі
гаs spontаn "cu guга pаnа lа uгechі" fага а sіmtі nevoіа de а аcopeгі gurа dіn cаuzа dіnteluі
lіpsа, ceгe o іgіenа dentага stгіctа. Іgіenа dentага sаu oгаlа este un lucгu sіmplu. Іn pгіncіpіu,
este necesаг un peгіаj de douа sаu de tгeі oгі p e zі, utіlіzагeа аpeі de guга sі а аteі dentагe.
Аcesteа tгebuіe efectuаte tot tіmpul sаu іn cаz contгаг, consecіntele pot fі gгаve. Іngгіjігeа
dіntіloг tгebuіe efectuаtа dіn copіlагіe pentгu а evіtа foгmагeа plаcіі, а pelіculeі de bаcteгіі pe
supгаfetele dіntіloг, ceeа ce duce lа foгmагeа cагііloг sі а аfectіunіloг gіngіvаle. Un аlt fаctoг
іmpoгtаnt este o dіetа sаntoаsа, cu un contіnut scаzut de zаhаг sі гіdіcаt іn fіbгe. Pаstгагeа
dіntіloг cuгаtі sі sаnаtosі este іmpoгtаntа, dаг cаtі dіntгe noі uгmeаzа o іgіenа dentага de гutіnа?
Cаtі dіntгe noі folosesc pаstа sі peгіutа de dіntі de douа oгі pe zі plus аtа dentага?
Cunoscut este sі fаptul cа vіzіtа lа un medіc stomаtolog de douа oгі pe аn este foагte
necesага, іnsа, іn гeаlіtаte tot mаі putіne peгsoаne г espectа аceste lucгuгі. Bіneіnteles, se аdаugа
sі numeгoаse motіve, pгecum fгіcа de stomаtolog, costuгіle tгаtаmenteloг sаu tіmpul іnsufіcіent.
Ceі cагe ocolesc іgіenа dentага de гutіnа se pot аlege cu cагіі, аfectіunі gіngіvаle sі pагodontаle,
o гespігаtі e uгаt mігosіtoагe sі multe аlte neplаceгі. Pentгu а mentіne dіntіі sаnаtosі sі cuгаtі
53 este іndіcаt, pe lаngа o іgіenа dentага, un гegіm аlіmentаг sаnаtos sі o vіzіtа de douа oгі pe аn lа
medіcul stomаtolog.
Іgіenа dentага de гutіnа іnclude peгіаjul dіntіloг, folosігeа аteі dentагe, а аpeі de guга
аntіseptіce, detагtгаjul pгofesіonіst, o dіetа sаnаtoаsа scаzutа іn zаhаг, folosігeа fluoгuluі sі
vіzіtа lа medіculuі stomаtolog de douа oгі pe аn. Peгіаjul dіntіloг dupа fіecагe mаsа sаu cel
putіn de douа o гі pe zі mentіne dіntіі cuгаtі sі fага а аcumulа plаcа bаcteгіаnа sі tгаtгul. Plаcа
este o substаntа bаcteгіаnа lіpіcіoаsа cагe se foгmeаzа pe dіntі. Poаte sа аtаce smаltul dіntіloг sі
sа ducа lа foгmагeа cагііloг. Tагtгul este un depozіt mіneгаl duг, іntа гіt, de culoагe gаlbenа sаu
mагonіe, cагe s -а foгmаt cа uгmагe а аcumulагіі іn tіmp а plаcіі bаcteгіene. Peгіаjul гegulаt
poаte stopа dezvoltагeа tагtгuluі, lаsаnd dіntіі fгumosі sі аlbі. O peгіutа de dіntі bunа sі o pаstа
de dіntі cu fluoг sunt pгіncіpаle le ceгіnte іn іgіnа dentага plus folosігeа аteі dentагe. Folosігeа
аteі dentагe агe un гol іmpoгtаnt, deoагece elіmіnа toаte гestuгіle аlіmentагe dіntгe doі dіntі
foагte аpгopгіаtі. Peгіаjul dіntіloг гeduce plаcа de pe supгаfаtа dіntіloг, іnsа doаг аtа den tага
scoаte гestuгіle аlіmentагe chіаг sі dіn cele mаі stгаmte locuгі. Moаle, nаtuгаlа sаu dіn plаstіc,
аtа dentага este utіlіzаtа pentгu а іndepагtа pагtіculele de mаnаncагe blocаte іntгe doі dіntі
аlаtuгаtі. Аpа de guга аntіseptіcа contгіbuіe lа іndepагt агeа гestuгіloг аlіmentагe гаmаse. Unele
аpe de guга contіn un аgent аntіbаcteгіаn cагe агe гolul de а гeduce гіscul аpагіtіeі unoг bolі
gіngіvаle sі а гespігаtіeі uгаt mігosіtoагe.
Deгtагtаjul este un pгocedeu pгofesіonаl efectuгаt de cаtгe medіcul stomа tolog, аcestа
elіmіnаnd plаcа bаcteгіаnа sі tагtul de pe dіntі, іnаіnte de а -і lustгuі. Pentгu o extга -pгotectіe, se
poаte efectuа sі o fluoгіzагe dentага. O dіetа echіlіbгаtа este bunа аtаt pentгu dіntі cаt sі pentгu
sаnаtаte іn geneгаl. Аsаdаг, este foаг te іmpoгtаnt sа аcoгdаm o іmpoгtаntа cгescutа аlіmenteloг,
гeducаnd pe cаt posіbіl dulcuгіle sі bіscuіtіі.
Аcesteа sі аlte tіpuгі аsemаntoагe de аlіmente contіn o cаntіtаte mагe de zаhаг, cагe
pгoduc аcіzі sі cагe mаі аpoі cагіаzа dіntіі. Аtuncі cаnd cons umі cevа cu un contіnut гіdіcаt de
zаhаг аmіnteste -tі cа tгebuіe sа peгіezі dіntіі. Sі іn fіnаl, nu uіtаtі sа vіzіtаtі medіcul stomаtolog.
Аcestа vа vа ofeгі sfаtuгі cu pгіvігe lа mentіneгeа sаnаtаtіі dentага. Este mult mаі іmpoгtаnt sа
pгevenіtі posіbіlel e pгobleme dentагe decаt sа le tгаtаtі. Іn plus, stomаtologul vа vа аjutа sі vа
vа ofeгі spгіjіn іn іgіenа oгаlа. Toаte аcesteа voг mentіne dіntіі sі gіngііle dvs іn stагe bunа.
Este foагte іmpoгtаnt sа аdoptаtі o obіsnuіntа (cагe vа devenі de гutіnа) pгec um peгіаjul dіntіloг
dіmіneаtа sі seага.
54 Pt maine Este vorba despre cunostinte de alimentatie sanatoasa (comparativ cu cea cariogena);
placa bacteriana – ce este, ce produce; igiena corecta; terenul genetic al pacientului; factorul timp
(necesar aparitie i cariei).
Se știe că mâncarea consumată de om, numită deseori regim alimentar, influențează fiecare
aspect al bunăstării umane și dezvoltarea multilaterală.
Regimul și alimentația influențează multe din bolile orale, în special cariile dentare.
Cariile reprezintă o boală infecțioasă deoarece pentru a se produce este necesară prezența la
nivelul gurii a unei bacterii numită streptococul mutans. Această bacterie se dezvoltă cel mai
bine când în gură se găsesc zaharuri care se mențin mult timp la ac est nivel.
Lupta împotriva cariilor se bazează pe evitarea ambientului optim pentru streptococul mutans și
de asemenea, în a face mai puternic smalțul dinților pentru a rezista mai bine la atacurile acestei
infecții.
Există mai multe linii de acțiune pen tru prevenirea cariilor:
1. Să nu se consume nutrienții benefici pentru bacteria care produce cariile: DIETA
ANTICARII
2. Să reușim să eliminăm zaharurile de la suprafața dinților prin periaj și folosirea aței
dentare: IGIENA DENTARĂ.
3. Întărind smalțul dinților a plicând FLUOR
4. Protecția primilor molari definitivi prin SIGILARE
Când cariile deja sunt prezente, singura soluție este ca odontologul să le curețe și să umple golul
rămas la nivelul piesei dentare cu o plombă (cunoscut sub denumirea sa tehnică de amalgam),
sau dacă acest lucru nu este posibil, să extragă piesa dentară afectată.
55 1. DIETA ANTICARII
S-ar putea numi așa o alimentație fără zaharuri simple, alimentele concentrate în mese la anumite
ore din zi și fără a consuma între mese altceva decât apă. Este o al imentație variată, cu legume
din abundență, bazată pe alimente proaspete, fără a fi rafinate sau industrializate, care obligă la
masticarea, triturarea alimentelor folosind măselele și tăierea lor folosind incisivii.
Interzicerea absolută a băuturilor îndu lcite (sucuri, răcoritoare, infuzii cu zahăr) și a dulciurilor și
jeleurilor. Este de preferat să consumăm dulciurile la o singură masă și să ne spălăm apoi pe
dinți, decât să le consumăm în cantități mici pe parcursul zilei.
Există un îndulcitor care are efect protector împotriva cariilor pentru că îngreunează
supraviețuirea bacteriei responsabile: xilitolul. Se găsește în gume de mestecat, pastile de supt și
alte dulciuri. Problema este că ar fi necesar un consum aproape continuu pentru a fi eficient în
prevenirea cariilor. Pe de altă parte, produsele care se vând nu sunt bine omologate și etichetate.
Totuși, ar fi singurul zahăr care ar putea fi inclus într -o dietă anticarii.
2. IGIENA DENTARĂ
Periajul. Ar trebui realizat după toate mesele, dar este fundamen tal după ultima masă a
zilei, pentru a evita ca în timpul orelor de somn (intervalul maxim de odihnă), să
prolifereze bacteria responsabilă de carii.
Poate fi un periaj manual sau unul electric (pediatrii pot împărtăși fie o metodă, fie cealaltă), dar
trebuie să fie meticulos și cu o pastă de dinți cu fluor. Trebuie să se perieze toate piesele dentare
și fiecare în parte, pe toate părțile, internă, externă și de masticare.
De asemenea trebuie periată și limba.
Ața dentară. Este complementul perfect pent ru spălatul dinților și servește pentru a curăți
golurile care rămân între dinți, unde nu ajunge periuța. Dacă golul este foarte mare (există
cazuri), poate fi mai eficientă utilizarea periuțelor interdentare, speciale pentru acest
lucru. Ața trebuie și ea folosită metodic ca să nu rănească gingia, și trebuie trecută
dinspre gingie spre marginea dintelui.
56 3. FLUORUL
Fluorul este un element care întărește, ajută la reînnoirea smalțului dentar și previne cariile.
Poate fi aplicat la nivel sistemic, adică adminis trat oral, sau direct la nivelul dintelui (pastă de
dinți, gargare, geluri sau lacuri). Studii recente au confirmat că fluorul cel mai eficient pentru
prevenirea cariilor este fluorul local, direct aplicat la nivelul dinților; de aceea recomandăm
întotdeau na folosirea unei paste de dinți cu fluor.
Dacă copilul este foarte mic, există pericolul ca acesta să înghită pasta. De aceea, la copiii în
perioada de lactație sau la copiii foarte mici recomandăm o pastă pentru copii (pentru că are mai
puțin fluor) și î n cantitate foarte mică (un strat subțire pe periuță), există chiar pediatrii care
recomandă în aceste cazuri spălatul pe dinți fără pastă, doar cu apă. Problema cauzată de a înghiți
pasta sau de a administra o cantitate excesivă de fluor cu apa este că se poate produce o boală a
dinților numită fluoroză, care pătează dinții sau chiar îi slăbește.
Gargarele, gelurile și lacurile pe care le aplică dentiștii se recomandă în cazurile de risc crescut
de carii.
4. SIGILAREA
Sub această denumire se cunoaște o măsură preventivă pe care o aplică dentiștii și care constă în
protejarea suprafeței masticatoare a primilor molari (cei care apar la șase și la doisprezece ani) cu
o rășină albă care umple șanțurile acestor măsele, care reprezintă punctele pe unde obișnuiesc să
apară cariile.
În mod special este importantă sănătatea măselei de la șase ani, deoarece este pivotul în jurul
căruia se va forma dentiția definitivă și, dacă se pierde, apar multe probleme de aliniere corectă a
dinților, ceea ce în final poate conduce la malocluzii sau pe termen lung, chiar la probleme al
articulației mandibulei
Sanatatea dintilor si a altor tesuturi orale aparent atat de greu de distrus pot fi puse sub
amenintare atat de usor de placa bacteriana si produsii de sinteza ai acestora, in caz ul nostru
vorbind de acizi.
57 Unele dintre produsele alimentare influenteaza in directa masura crestere bacteriilor si numarul
cariilor. In ciuda faptului ca produsele alimentar in sine nu are nici un efect asupra bolii
parodontale, boala progreseaza rapid s i este mai severa la pacientii a caror diete nu le furnizeaza
substantele nutritive necesare.
Alimentatia proasta afecteaza intregul sistem imunitar, crescand sensibilitatea la multe afectiuni.
In plus, studiile au aratat o legatura intre sanatatea orala s i boli sistemice, cum ar fi diabetul si
bolile cardio – vasculare.
Cum planific mesele mele, pentru a imbunatati sanatatea dentara?
Nutritia adecvata este caracterizata prin moderatie si varietate. Sa dezvolte obiceiuri alimentare,
care sunt in concordanta cu recomandarile organizatiilor medicale. Alege alimente din grupe:
fructe, paine si cereale; lapte, produse lactate si carne; pui; peste sau legume. A se evita
extremele in dietele care limiteaza sau exclud grupe intregi de alimente si de obicei duce la o
deficienta de vitamine sau minerale.
Pastrati -va gura intotdeauna umeda – beti multa apa. Saliva protejeaza atat tesuturile moi, cat si
pe cele dure orale. Daca sunteti ingrijorat cu privire la gura uscata, completati -va dieta cu
dropsuri sau guma de me stecat fara zahar pentru a stimula salivatia.
De asemenea, recomandata este evitarea alimentelor care adera la dinti pentru ca pot determina
degradarea lor. In schimb, selectati produsele care contribuie la autocuratirea dentara, cum ar fi
nuci, legume cru de, iaurt simplu, branza, guma de mestecat.
Atunci cand consumati alimente cu predispozitie la fermentare, cum ar fi biscuiti, prajituri si
chips -uri, combinati -le cu alte alimente. Asocierea cu alte produse ajuta la neutralizarea acizilor
din gura si supr ima dezvoltarea cariilor.
De fiecare data cand mancam, gura creeaza un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor. In
plus, studiile arata ca afectiunile dentare sunt puternic asociate cu supraalimentarea, cum ar fi
bolile de inima, obezitatea, diabetul si hipertensiunea.
EFECTUL dietei si valorii nutritive pentru sanatatea orala
58 Adaptarea la o nutritie adecvata este importanta pentru o buna sanatate orala. Asa ca, atunci cand
si cat de des mananci un anumit aliment si bautura afecteaza sanatatea generala si starea de
sanatate a dintilor si a gingiilor. Cel mai frecvent efect al alimentelor asupra cavitatii orale –
dezvoltarea cariilor si eroziunea smaltului.
Alimente care contin orice tip de zahar afecteaza sanatatea dentara prin aparitia cariilor, prin
urmare, a aparut un val de inlocuitori de zahar.
Daca nu te speli pe dinti cu grija dupa masa, placa bacteriana foloseste zaharuri alimentare
pentru a forma acizi care distrug stratul exterior al tesutului dur dentar, adica smaltului dentar,
declansand ero ziunea dentara – dezintegrarea structurii dentare din cauza atacului acid asupra
dintilor.
Placa bacteriană este reprezentată de un biofilm incolor, lipicios, care se găsește pe suprafețele
dentare și gingivale și care conține numeroase bacterii. Acest bio film se formează constant, iar în
cazul în care nu este îndepărtat prin periaj, va produce în timp carii dentare și probleme gingivale
și parodontale (gingii și os alveolar).
Tartrul este reprezentat de depozite dure, albicioase, galbene sau maronii la ni velul suprafețelor
dentare și gingivale, rezultat din calcificare plăcii bacteriene la acest nivel. Prezența tartrului va
facilita dezvoltarea ulterioară a plăcii bacteriene, oferind o suprafață mai mare de contact pentru
aceasta. Așadar, se creeză un cerc vicios, care, dacă nu este întrerupt, va duce la aparția
afecțiunilor parodontale și a cariilor dentare.
Cauzele apariției plăcii bacteriene și tartrului
Placa bacteriană se dezvoltă ca urmare a consumului de carbohidrați. Prin metabolizarea
zaharuril or și a carbohidraților din alimentație, bacteriile produc acizi care vor ataca suprafața
dentară și gingiile.
Bacteriile se formează în mod constant în cavitatea bucală, hrănindu -se cu resturile de
alimente și cu salivă. Apare astfel placa bacteriană , biofilm la nivelul căruia se dezvoltă aceste
bacterii. Atunci când placa bacteriană nu este corect îndepărtată prin periaj și rămâne mai mult
59 timp pe suprafața dintelui, ioni de calciu și de magneziu (și nu numai) se vor depune la acest
nivel, rezultând tartrul. Tartrul reprezintă placa bacteriană acumulată în timp și transformată într –
o pelicula dură, incoloră sau de culoare gălbui -cenușie.
Semne și simptome
Placa bacteriană nu este ușor de observat cu ochiul liber, deoarece are un aspect incolor. Exist ă
anumite substanțe, numite revelatori de placă bacteriană, care pot permite vizualizarea plăcii
bacteriene pe suprafața dinților (atunci când există, placa bacteriană se colorează în violet sau
albastru, în funcție de substanța utilizată). Utilizarea unui revelator de placă bacteriană poate fi
realizată acasă sau în cabinetul de medicină dentară. Un aspect specific plăcii bacteriene este
faptul că poate fi îndepărtată prin grataj sau prin periajul dentar.
Tartrul va fi vizibil deoarece în urma calcificări i se pot observa cu ușurință depozitele albicioase
sau colorate în diverse nuanțe de maro sau galben. Spre deosebire de placa bacteriană, tartrul nu
va putea fi îndepărtat prin periaj sau grataj, ci doar prin tehnici de detartraj, efectuate de către
medicu l dentist.
Atunci când placa bacteriană nu este îndepărtată corespunzător și rămâne în contact cu țesuturile
dento -parodontale pentru mai mult timp, vor apărea semnele și simptomele inflamației gingivale
care sunt:
gingii roșii, inflamate, ușor dureroase la atingere;
sângerări gingivale pe parcursul periajului sau al utilizării aței dentare;
retracții ale gingiilor;
gust metalic;
respirație urât mirositoare;
sensibilități dentare, fără nici un motiv aparent;
mobilitatea dinților și chiar abcese dentare.
Îndepărtarea plăcii bacteriene și tartrului
60 Tehnicile de îndepărtare a tartrului de pe suprafețele dentare poartă denumirea generică de
detartraj. În timpul detartrajului, medicul dentist utilizează intrumente speciale, fie manuale, fie
activate de ultrasun ete, pentru a îndepărta tartrul și placa bacteriană, de pe suprafețele dinților,
deasupra și sub nivelul gingival.
Deoarece, pe parcursul detartrajului, pacientul poate resimți inconfort sau chiar durere, medicul
poate efectua o anestezie locală în preala bil. După efectaurea anesteziei, medicul va îndepărta,
fie mecanic, fie cu un aparat pe bază de ultrasunete, depozitele de tartru și de placă bacteriană.
Prevenirea plăcii bacteriene și tartrului
Depunerea plăcii bacteriene pe suprafețele dentare poate f i prevenită prin utilizarea tehnicilor de
igienă oro -dentară:
periajul dentar, cel puțin de două ori pe zi, pentru cel puțin 2 minute/periaj, pentru a
îndepărta depozitele de placă bacteriană de pe suprafețele dentare;
utilizarea aței dentare, o dată pe zi , pentru a îndepărta placa bacteriană de la nivel
interdentar, suprafețe care nu sunt accesibile periuței dentare obișnuite;
limitarea consumului de carbohidrați și de zaharuri, mai ales a gustărilor dulci și
lipicioase;
programarea a cel puțin două vizite la medicul dentist pe an, pentru un detartraj și o
igienizare profesionala.
De asemenea, produce substante in placi de tartru cantonate la interfata gingie dinte, care irita
gingiile, facandu -le sensibile si predispuse la sangerare. Acest lucru poate duce la boli ale
gingiilor, principala cauza a pierderii dintilor la adulti atunci cand tesutul gingival este tinut
departe de dinti, precum aparitia pungilor parodontale care sunt umplute cu puroi si bacterii. In
cazul in care gingiile nu sunt tratate, osul d in jurul dintilor este distrus, iar dintii pot deveni
mobili, cauzand chiar pierderea lor.
Aproape toate produsele alimentare, inclusiv laptele, painea, cerealele, fructele si legumele
contin zahar intr -o anumita forma. Oricum, nu toate alimentele care con tin zahar ar trebui sa fie
61 eliminate din dieta, deoarece unele dintre ele contin substante nutritive importante de care
organismul are nevoie.
Pentru a contribui la controlul cantitatatii de zahar, cititi compozitia produselor alimentare si
alegeti alimentele si bauturile care contin cel mai putin zahar. Bauturile racoritoare, bomboanele,
prajiturile si produsele de patiserie contin cantitati mari de zahar.
Produsele alimentare si bauturile contribuie la sanatatea orala deficitara. Unele produse, sunt mai
susceptibile in provocarea problemele de sanatatea orala decat altele.
Prin urmare, tindem la moderare, daca si atunci cand utilizati urmatoarele produse:
– alimente bogate in carbohidrati rafinat (chips -uri, paine, paste, biscuiti, etc.) pot afec ta negativ
dintii. Bacteriile se hranesc cu resturile de particule alimentare din gura si produc acid, fiind
principala cauza a cariilor dentare
– alimente lipicioase: stafidele, batoanele muesli, jeleurile de fructe mazare, caramelul, mierea au
un efect n egativ pentru dinti, motiv pentru care saliva nu reuseste sa spele suprafata lor de zahar.
– gustarile dulci, precum prajiturile si alte dulciuri contin o cantitate mare de zahar.
Bauturile carbogazoase regulate contin cantitati mari de zahar. Fructele, le gumele si sucurile
contin, de obicei, mult zahar si poate deteriora smaltul dintilor, cauzand aparitia cariilor dentare.
Nivelul de pH, ioni de hidrogen – o masura standard de aciditate. Pe o scala de la 0 la 14, Un
nivel scazut al pH -ului in cavitatea bu cala contribuie la eroziunea dentara.
Alimente si bauturi acide. Acizii care sunt cauza eroziunii dentare se gasesc in multe alimente si
bauturi. Acesti acizi includ:
-Acidul fosforic continut in bauturile carbo -gazoase dulci.
-Citric si acid malic este co ntinut in fructe, cum ar fi lamai
Acidul lactic continut in produsele fermentate, cum ar fi iaurtul. Acidul tartric continute in
struguri si vinuri.
62 In concluzie dieta are cea mai directa legatura cu sanatatea mediului oral o alimentatie variata
poate infl uenta pozitiv atat sanatatea orala cat si cea sistemita prin aportul de nutrienti necesari
precum vitaminele si mineralele indispensabile unei bune functionari metabolice a intregului
organism cat si la mentinerea echilibrului imunitar.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1 În ultimii ani se accentueaza importanta pe care imaginea despre sine („self image”) o are pentru formarea si dezvoltarea sistemului de conceptii… [629799] (ID: 629799)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.