1. Implicațiile Radiografiei clasice, Computer Tomografului și a Angiografiei -CT în medicina legală Încă de la apariția noii tehnici de vizualizare… [610907]

1. Implicațiile Radiografiei clasice, Computer Tomografului și
a Angiografiei -CT în medicina legală

Încă de la apariția noii tehnici de vizualizare a corpului prin iradiere, radiografia clasică
a fost folosită în scopuri juridice. Astfel în 1895 a fost folosită pentru prima dată o radiografie
ca probă într -un proces. Cu ajutorul acestei radiografii s -a demonstrat prezența unui corp străin
(glonț) în interiorul corpului victimei, chiar dacă la examenul medicilor legiști, acesta nu a fost
de găsit.

Radiog rafia clasica, CT -ul și angiografia -CT în medicina legală sunt tehnici folosite în
cadrul proiectului „Virtopsy”. Denumirea proiectului a fost obținută prin combinarea a doi
termeni VIRTual și autOPSY. O analiză a literaturii efectuate de Manuela Baglivo et al. în
anul 2013 pentru perioada 2000 -2011 a generat următoarele concluzii: CT -ul reprezintă tehnica
preferată în imagistica criminalistică și este folosit cu precădere pentru a identifica, vizualiza
și descrie traumatismele. IRM -ul este preferat în im agistica post -mortem non -criminalistică și
este folosit mai ales pentru documentarea leziunilor non -traumatice.

În cercetarea medico -legală primează studiile asupra leziunilor traumatice. Studiile cu
privire la leziunile provocate de gloanțe sunt reprezen tate în cel mai mare număr. Există un
număr scăzut de studii imagistice medico -legale dedicate abuzului de droguri și intoxicațiilor,
în ciuda contribuției crescute a acestora la numărul cazurilor medico -legale. Din 2000 până în
2011 au fost publicate apro ximativ 661 de publicații în radio -imagistica medico -legală. În anul
2001 au fost prezentate primele rezultate ale proiectului Virtopsy Colegiului German de
Medicină Legală, iar interesul de atunci a crescut foarte mult. Astfel dacă în anul 2000 existau
in jur de 12 articole publicate despre proiectul de autopsiere virtuală, în anul 2011 existau peste
155 (creștere de 1200%). Acest lucru poate doar să sugereze importanța pe care o au autopsiile
virtuale și neinvazive. Aceiași autori susțin că din totalul ar ticolelor din perioada 2000 -2011
51% sunt reprezentate de articole despre documentarea a traumatismelor sau bolilor, 22% sunt
reprezentate de articole despre identificarea cadavrelor, 16% sunt reprezentate de articole
despre documentarea elementelor normal e, 8% sunt reprezentate de articole educaționale iar
doar 3% sunt reprezentate de articole despre documentarea obiectelor străine. Privind din altă

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

1
perspectivă, 52% din numărul total de studii au fost efectuate pe morți de cauze nenaturale,
45% din numărul de studii fiind efectuate pe morți de cauze naturale, iar restul de 3% din studii
au fost efectuate pe oameni în viață. Cel mai bun consens între rapoartele radiologilor a existat
în cazul hemoragiilor interne, care au fost identificate în procente de 1 00% în centrele medicale
din Manchester și Oxford. De asemenea o analiză a atentă a cazurilor au arătat că majoritatea
cazurilor de moarte subită au fost de cauze cardio -vasculare.

Până în momentul de față imagistica post -mortem nu poate înlocuii autopsi ile clasice,
existând rate de discrepanțe de mai mult de 30% între rapoartele provenite de la autopsiile
clasice și rapoartele provenite de la radiologii care au efectuat analiza prin CT a cadavrelor.
Dacă există situații ca cea prezentată mai sus, în car e rata de identificare a cauzei morții era de
100% pentru hemoragiile interne, în cazul bolilor coronariene nu se poate pune un diagnostic
decât cu ajutorul angiografiei -CT post-mortem. Imagistica post -mortem nu poate fi considerată
un substitut universal pentru autopsii ci doar una din metodele importante disponibile pentru
determinarea cauzelor generatoare de moarte.
De amintit că un rol semnificativ a avut -o în dezvoltarea acestui domeniu, convingerile
religioase ale unor grupuri de populație (religia mo zaică, religia mahomedana, etc) care prin
opoziția față de metoda autopsiei clasice au dus la dezvoltarea metodelor alternative.

Implicările radiologiei și imagisticii în medicina legală pot fi împărțite în mai multe
categorii: examinări radiologice post -mortem, identificarea rămășițelor umane, estimări de
vârstă a persoanelor în viață sau a cadavrelor, examinarea traumatismelor neaccidentale,
radioimunologie veninoasă și documentarea semnelor patologice în cazuri de malpraxis.

În cadrul examinărilor rad iologice post -mortem (cu radiografii clasice sau CT -uri)
principalele elemente căutate sunt gloanțele, alicele (în cazul armelor de vânătoare) și lame de
cuțit pe de -o parte iar pe de alta parte sunt căutate de asemenea corpi străini precum ace, cioburi,
alte tipuri de obiecte precum explozibili nedetonați sau a schijelor provenite din timpul unei
explozii. Datele obținute prin metode radiologice au un caracter permanent, astfel aceste date
se pot reevalua si reinterpreta în timpul unei anchete pe parcursul acumulării de noi dovezi.
Datorită caracterului lor non -invaziv și obiectiv, filmele radiografice reprezintă o unealtă foarte
valoroasă pentru a prezenta dovezile în cadrul unui proces.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

2
Momentul în care radiologia este implicată în studiul medico -legal a l unui organism
depinde de circumstanțele din fiecare caz particular. În general se practică evaluarea
radiologică din timpul autopsiei între momentul examinării externe și momentul disecției
corpului. Excepție absolută de la această regulă reprezintă cazu rile provenite din explozii cu
bombe. Motivul pentru acest tip de practică vor fi prezentate mai jos în același capitol.

În cazurile de moarte naturală atât cât și în cazurile presupuse de malpraxis folosirea
metodelor radio -imagistice sunt cele mai adecvate pentru detectarea, documentarea și
evaluarea semnelor patologice cum ar fi pneumotoraxul, pneumoperitoneul, barotraume și
embolii aerice. În cazul în care se suspectează o hemoragie subarahnoidiană se recomandă
efectuarea unei angiografii vertebra le. De asemenea în cazul în care corpul de evaluat este
descompus masiv, cum e în cazul cadavrelor exhumate, este recomandată evaluarea a întregului
organism pentru a putea vizualiza semne patologice sau traumatisme care altfel nu sunt vizibile
cu ochiul l iber.

În cazul plăgilor generate prin împușcături este foarte recomandată efectuarea de
radiografii sau CT -uri. Această recomandare se aplică atât cazurilor în care glonțul a ieșit din
organism cât și în cazurile în care proiectilul se află încă în corp. Ceea ce trebuie reținut este
faptul că gloanțele au posibilitatea sa migreze după intrarea în organism așa încât locul intuit
de medicul legist sau de cel radiolog în care se află proiectilul să fie gol. Astfel se impune
efectuarea unei scanări a întregul ui organism pentru a găsii toate proiectilele sau fragmentele
acestora. Evaluarea traiectoriei se poate face ori prin scanarea corpului prin tehnica computer
tomografică sau prin efectuarea unei radiografii clasice cu zona care se suspicionează că a
prelua t glonțul. Pe radiografie se pot vedea pe traiectul pe care l -a avut proiectilul o suprafață
încărcată de fragmente minuscule metalice desprinse din proiectil pe parcursul avansării prin
organism. Este de asemenea recomandată evitarea estimării calibrului proiectilului prin metode
radiografice pentru că unghiul si distanța față de fascicolul de raze X pot distorsiona imaginea
obiectului. În cursul anchetei, radiologia este utilă nu doar pentru localizarea proiectilului, ci și
pentru a determina dacă in corp sunt prezente fragmente metalice. Acest lucru este important
pentru că orice fragment din învelișul glonțului este găsit poate sa fie suficient pentru o
identificare balistică (Fig. 10) . Localizarea precisă a unui corp străin se efectuează prin
radiografi i efectuate în mai multe incidențe, cu un minim de două (incidență postero -anterioară
si incidență de profil).

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

3

În cazul victimelor provenite din evenimente cu bombe sau atacuri teroriste, efectuarea
examinării radio -imagistice este obligatorie înaintea manipulării cadavrului de către medicul
legist. Necesitatea acestui fapt provine din riscul eminent de explozie a posibilelor materiale
detonabile existente în cadavrul analizat care încă nu au explodat (Fig. 11). Aceste materiale
au riscul de detonare foarte mare la momentul manipulării cadavrului în timpul examinării din
timpul auto psiei. Identificarea, localizarea și documentarea schijelor din interiorul corpului
provenite dintr -un atac cu bombă este un pas cheie în anchetele făcute după evenimentele de
Figur a 10 – Glonț fragmentat în cap si gât
Figura 11 – Imaginea unor explozibili nedetonați al unei
victime provenite dintr -un atac sinucigaș

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

4
acest gen deoarece tipul de schije (cuie, șuruburi, bile metalice mici, etc.) fo losite de autorii
atacurilor acționează ca o semnătură sau amprentă a celulei teroriste care a dezvoltat bomba și
sunt ușor de identificat cu ajutorul computer tomografului .

Tipurile de traumatisme provenite în urma evenimentelor cu bombe sunt clasificat e în
trei categorii. Traumatismele primare sunt produse de unda de șoc a exploziei și includ
hemoragiile pulmonare, hemoragiile gastro -intestinale și perforația timpanică. Traumatismele
secundare sunt cauzate de obiectele propulsate spre exteriorul bombei în timpul exploziei.
Acestea includ traumatisme penetrante și traumatisme ortopedice de impact. Traumatismele
terțiare apare dacă victimele sunt aruncate spre alte obiecte solide de către unda de șoc. În cazul
unui atac terorist sinucigaș este adesea posib ilă identificarea atacatorului sinucigaș bazat pe
modelul lezional caracteristic. Acest lucru este de o importanță majora pentru anchetarea
cazului de către poliție .

O altă categorie a practicilor în medicina legală o reprezintă identificarea rămășițelor
umane. Din totalul de cazuri existente într -o unitate de medicină legală aproximativ 10% sunt
reprezentate de situații în care se impune identificarea rămășițelor umane. Cadavrele pot să nu
mai fie identificabile prin metode non -imagistice din cauze exter ne cum ar fi arsurile sau
traume severe sau din cauze interne cum e cazul putrefacției. În aceste situații analiza acestora
prin intermediul CT -ului este de mare ajutor. Procesul de identificare este bazat în primul rând
pe comparația dintre descrierile cl inice antemortem și descrierile apărute post -mortem. În
timpul anilor ’90 datorită schimbărilor socioeconomice apărute în blocul de est al Europei și
deschiderea frontierelor în majoritatea țarilor europene și de pe continentul american valuri
mari de imig ranți ilegali au ajuns pe teritoriul acestor țari. O parte din aceștia au ajuns să își
piardă locuințele ori nu le -au avut niciodată iar în momentul morții lor au rămas cadavre
neidentificate și neidentificabile cu metode tradiționale. Nici în momentul de față nu există
statistici clare despre cadavrele neidentificate din comunitatea europeană și din Orientul
Mijlociu. Există o serie de variații a stării de prezervare a rămășițelor umane cauzate de factori
tanatologici normali și de factori de mediu înconj urător care includ factori legați de vreme (aer
cald/rece, umiditate aerică scăzută/crescută, ventilație prezentă/absentă, etc.), factori legați de
activitatea animalelor sălbatice sau factori generați de alte tipuri de agresiuni mecanice.
Scheletul osos, sau măcar unele componente ale acestuia au în general rezistență față de factorii

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

5
de mediu, față de cei mecanici sau alte procese fizice și pot fi analizate aproape întotdeauna
radio -imagistic.

Având în vedere faptul că radiologia este folosită destul de mult antemortem în clinică
sau în stomatologie, pot fi obținute cu mare ușurință imagini radiologice care să ofere cheia
unei identificări pozitive postmortem. Pe site -ul Interpolului sunt disponibile o serie de date
care să ajute la o eventuală identific are a persoanelor de interes pentru justiție. Acest site
conține date de identificare precum vârstă/vârstă aproximativă, sex, înălțime, culoarea părului
și semne distinctive (tatuaje, implanturi, cicatrici, etc). De asemenea sunt conținute detalii
despre d antură, amprente și profil de ADN. Este important pentru creșterea ratei de succes al
identificărilor ca scanările antemortem și postmortem să fie executate cam în aceeași poziție și
intensitate a fascicolului de raze X. Identificarea este declarată poziti vă în momentul care datele
obținute antemortem se potrivesc în proporții semnificative cu cele obținute postmortem.

Comparativ cu identificarea prin metoda amprentelor, în cazul identificării după semne
distincte nu există un minim de puncte care trebuie să coincidă pentru ca identificarea să fie
declarată pozitivă. Pentru ca semnele de pe radiografii să poată fi luate în considerare în analiza
pentru identificarea cadavrului, ele trebuie sa îndeplinească două mari condiții: pe de o parte
să fie unic de l a un individ la altul și pe de altă parte trebuie să rămână stabil în timp, în ciuda
proceselor din timpul vieții și a îmbătrânirii. În mod normal e de ajuns de la una la patru
caracteristici analoge (antemortem – postmortem) și lipsa discrepanțelor pentru ca identificarea
să fie cu succes. Semne care se folosesc în comparația pentru identificare sunt: semne de
intervenție medicală anterioare, cum ar fi proceduri chirurgicale sau ortopedice vechi (Fig. 12)
cu sau fără dispozitive protetice, dovada de trauma tisme vindecate, variații anatomice normale,
cum ar fi variația și configurarea osului frontal și sinusurilor paranazale, modificări vasculare
degenerative, malformații congenitale, valve metalice cardiace și altele.

Dinții sunt compuși din structurile cele mai reziliente ale țesuturilor umane, de
exemplu, emailul, iar materialele utilizate în restaurările stomatologice sunt extrem de
rezistente la distrugere prin agenți fizici sau chimici. Nenumăratele combinații de dinți lipsă,
leziuni de tipul cariilo r, restaurări, și proteze care implică suprafețele dentare permanente sau
temporare ale dentiției, împreună cu variațiile morfologice normale ale coroanelor și
rădăcinilor creează din procesul de identificare prin compararea dentiției un unealtă foarte

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

6
puternică în identificarea cadavrelor. Această metodă de identificare se folosește atât în cazuri
singulare de identificare cât și în cazuri de dezastre naturale sau artificiale. Din acest motiv în
cadrul armatelor statelor, radiografia dentară panoramică es te folosită ca metodă de screening
a întregului personal militar.

Tehnologia computer tomografului este utilă și evaluarea cadavrelor înecate. La acestea
se poate observa o aspirație a apei în plămân în peste 60% din cazuri iar în interiorul bronhiilor
principale si în interiorul traheii se identifică apă mai multă decât în cazurile în care cadavrul
a fost aruncat în apă după momentul morții. Semne precum efuziune pleurală, fluide în duoden
și fluide în sinusuri sunt de asemenea constatări frecvente în urma analizelor efectuate asupra
cadavrului. Grăsimea corporală a cadavrelor care au stat în apă pentru o lungă perioadă de tim p
este transformată într -un săpun insolubil numit adipoceară. Gradul de formare a acestui de tip
de substanță poate fi determinat prin CT și poate fi folosit pentru a da o estimare brută a
intervalului post -mortem.

Corpurile afectate de incendiu trebuie s ă fie analizate pentru a stabili identitatea și
pentru a clarifica cauza și tipul decesului. În anchetele din acest gen de factori este foarte
important a se determina dacă decedatul a fost sau nu în viață în momentul focului. Acest fapt
determină cursul p e care îl ia ancheta judiciară. Astfel dacă persoana nu a fost în viață în timpul
incendiului, ancheta polițiștilor se va îndrepta spre a determina adevăratele circumstanțe ale
morții. CT -ul este util în determinarea identității cadavrului, în evidențierea corpurilor străine
și identificarea hematomului epidural apărut postmortem datorită căldurii.
Figura 12 – Radiografia piciorului unei victime dintr -un accident
aviatic cu intervenții chirurgicale ortopedice în trecut.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

7

Pentru o ilustrare adecvată a implicării radio -imagisticii în medicina legală, studiul de
analiză scheletală postmortem a traumatismelor regelui Richard al III -lea al Angliei este un
exemplu foarte bun pentru demonstrarea utilității tehnicilor de analiză radiologică postmortem.
Acest studiu, publicat în “The Lancet” pe data de 17 septembrie 2014 a implicat cooperarea
Școlii de Arheologie și Istorie Antică, Unitat ea de Patologie Criminalistică din East Midlands,
Departamentele de Inginerie și Genetică a Universității Leicester din UK, Muzeul de Armuri
din Leeds, UK, Departamentul de Imagistică a Spitalului Universitar din Leicester și alții.
Richard al III -lea a f ost ultimul monarh britanic care a fost omorât în luptă (Bătălia de la
Bosworth Field 22 august 1485). Motivele morții nu au fost clar descrise de istoria cunoscută.
Astfel scopul studiului cu titlul „Perimortem trauma in King Richard III: a skeletal analy sis” a
fost de a descoperii cauzele morții monarhului. Astfel la data de 4 septembrie a anului 2012
scheletul lui Richard al III -lea a fost exhumat din fostul cimitir al bisericii Greyfriars din
Leicester, UK. Au fost executate analize ale scheletului, pro be ADN și s -a realizat analiza
arheologică a locului de excavație pentru a crește certitudinea că scheletul exhumat aparține
chiar lui Richard al III -lea. Analiza asupra rămășițelor scheletale s -a făcut prin analiza vizuală,
pentru determinarea rapida a se xului si a vârstei monarhului, și prin vizualizarea imaginilor
CT efectuate. Toate oasele au fost analizate la lumină naturală cât și prin iluminare cu spectru
larg. După analiza directă a urmat efectuarea tomografiilor computerizate a întregului schelet
iar în zonele de interes (zonele cu leziuni) a fost aplicată tehnica evaluării cu micro -CT. În
urma analizei prin micro -CT s -a putut determina faptul că pe toate leziunile evidențiate pe
scheletul analizat nu s -au înregistrat nici o dovadă de vindecare a o sului iar fracturile aveau
caracteristicile unei fracturi noi. Astfel autorii au putut concluziona că leziunile identificate
provin din imediata apropiere a momentului morții. Au fost identificate 11 leziuni formate
perimortem dintre care 9 au fost la niv el cranian iar 2 leziuni au fost găsite pe restul scheletului.

Leziunile majore identificate au fost următoarele:
• Leziune liniară de 10mm orientată oblic localizată pe partea dreaptă a mandibulei în
proximitatea găurii mentoniere (Foramen mentale). În sec țiune leziunea are aspect
triunghiular îngust cu forma literei „V”, având aspect de leziune produsă cu un cuțit sau
pumnal. (leziune neprovocatoare de moarte)

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

8
• Pe ramul drept al mandibulei, fața anterioară, a fost identificată o urmă de unealtă de
5x4mm. Du pă aspect pare sa fie vorba de o unealtă ascuțită. Nu a fost posibilă
identificarea clară a obiectului folosit. (leziune neprovocatoare de moarte)
• Fractură neregulată care pornește de la canin sau primul premolar într -o direcție medio –
inferioară spre protu beranța mentonieră. Pe fața interioară, fractura se întinde până la
unghiul mandibulei. (leziune neprovocatoare de moarte)
• Pe maxilarul drept a fost identificată o gaură de 10x10mm pe fața anterioară, cu linie
de fractură de 14mm și cu orificiu de ieșire d e 15x15mm. Aceasta reprezintă clar o
leziune penetrantă și pare a fi făcută cu un pumnal cu o lamă rigidă, de formă pătrată
pe secțiune. (leziune neprovocatoare de moarte)
• Leziune de 30x25mm situată pe osul parietal stâng la 50mm la stânga suturii sagitale ,
la 60mm distanță de joncțiunea dintre suturile sagitala și lamboidă și la 12mm superior
de meantul acustic extern stâng. Această leziune a fost cauzată de o armă cu tăiș ascuțit.
În jurul leziunii există o suprafață la nivelul scalpului de 10x10mm în car e platoul osos
este adâncit și conține urme lăsate de obiectul folosit pentru lovitură.
• Leziune de 25x10mm cu orientare oblică situată pe osul parietal drept la 40mm de la
dreapta suturii sagitale, la 60mm de la intersecția joncțiunilor sagitală si lamboi dă și la
135mm de meantul acustic extern drept. Striațiile sunt situate la aproximativ 120° față
de planul sagital și a fost cauzată de o lamă ascuțită.
• Leziune de 9x10mm cu afundarea planului osos și cu o zonă de penetrare în forma unei
găuri de cheie si tuată puțin deasupra suturii sagitale la 65mm în spatele bregmei. Are
orientare oblica de 60 -210° de planul sagital. Prin acest tip de leziune s -a pătruns până
la meninge și chiar până la creier. În timpul vieții o astfel de leziune ar fi generat
sângerări masive interne și externe și în spațiul extradural.
• În partea inferioară a craniului în jumătatea dreaptă a osului occipital a fost identificată
o gaură în masa osoasă cu suprafața de 65x50mm. Marginile sunt ascuțite, netede și
sunt elemente diagnostice p entru traume cu forță mare aplicată prin obiecte ascuțite.
Având în vedere faptul că leziunea străbate în mare parte doar os spongios, nu s -a putut
aprecia urma exactă lăsată de armă și din acest motiv nu s -a putut face o identificare
exactă.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

9
• O leziune penetrantă de 32x17mm (Fig. 13) a fost identificată în apropierea găurii
occipitale, inferior și la stânga de aceasta. Din această leziune a fost observată o linie
de fractura radiantă din leziune de 25mm, cu un traiect medial si posterior dinspre
leziune, mergând către leziunea de pe partea dreaptă dar neajungând până la ea. De
asemenea exista și o linie de fractură pe condil ul occipital stâng. Această leziune
penetrantă a putut fi aliniată cu o leziune existentă doar pe parte internă a craniului
situată exact de partea opusă zonei de intrare a leziunii penetrante. Acest fapt sugerează
ca vârful unei arme ascuțite a reușit să penetreze osul craniului și a străpuns creierul
ajungând până la fața interna de parte opusă. Distanța parcursă de lamă este de 105mm.
De asemenea leziunea de la stânga găurii occipitale a putut fi aliniată cu urmele de
tăiere a arcului posterior a primei vertebre cervicale, Atlas. Această leziune putea fi
generată de lama unei săbii, vârful unei sulițe sau unei halebarde. În cazul în care oricare
din aceste ultimele două tipuri de leziuni ar fi fost produse în timpul vieții rezultatul ar
fi constat în hem oragii subarahnoidiene masive, traumatisme severe ale creierului sau
în embolii aerice importante. Oricare dintre aceste mecanisme au risc major de fatalitate
într-un timp foarte scurt.
Figura 13 – Craniul lui Richard al III -lea.
Prin cele două puncte roșii sunt marcate cele două leziuni cu caracter tanatogen.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

10
• La nivelul coastei 10 de pe partea dreapta s -a identificat o urmă de t ăietură cu șanț de
forma literei “V” în secțiune. Dimensiunea urmei este de 30mm, fără urme de penetrare
sau de fractura a coastei. Aceasta a fost cel mai probabil produsă prin deteriorarea
armurii în zona de atac. Forța cu care s -a aplicat lovitura a fos t insuficientă pentru a
genera o leziune semnificativă asupra cutiei toracice și conținutului acesteia.
• A mai existat o leziune majoră la nivel pelvin cu direcție de penetrare dinspre ramul
pubic superior spre porțiunea de deasupra marginii mediale e găur ii obturatorii.
Traiectul armei de atac a fost dinspre posterior spre anterior.

La evaluarea leziunilor fiind prezent doar scheletul, nu este posibilă stabilirea ordinii
apariției acestora. Având în vedere lipsa semnelor de leziune în alte părți ale corpului decât
cele descrise se presupune că Richard al III -lea a pierdut coiful de protecție sau l -a înlăturat în
mod voit în momentul luptei corp la corp. Din surse istorice se cunoaște că monarhul a rămas
împotmolit cu calul în noroi și a continuat lupt a abandonând animalul. Astfel ca și concluzie,
leziunile aplicate zonei occipitale ar fi generat cel mai probabil moartea monarhului britanic pe
câmpul de luptă acesta purtând armura pe toată suprafața corpului, mai puțin coiful pentru
protecția capului.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

11
2. Plăgile prin împușcare
2.1. Date generale despre balistică criminalistică
De la apariția prafului de pușcă în China secolului VII (d.Ch.) și utilizarea lui pe scară
tot mai largă odată cu diversificarea armelor de foc, conflictele armate au fost și sunt în
continuare prezente în viața noastră.
Princip iul de funcționare a unei arme de foc are la bază reacția chimică a unui material
explozibil detonat cu ajutorul unui inițiator de reacție, prin aplicarea unei forțe pe capsa
detonantă a cartușului. Energia eliber ată propulsează glonțul (proiectilul) care va atinge ținta
cu o viteză foarte mare (ex. Pentru AK -74, viteza glonțului de 5,45×39 mm atinge viteze de
1000m/s ).
O armă de foc este alcătuită în principiu din (Fig. 14):
• Țeavă exterioară și țeavă interioară
• Sistem ce permite introducerea în țeavă a componentelor necesare (cartuș)
• Pârghie armare și mecanism de dare a focului
• Sistem de susținere (mâner cu încărcător inclus)
• Sistem de ochire (Cătare față, cătare spate)
• Trăgaci și garda trăgaciului

Figur a 14 – Schematica unui pistol

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

12
Armele se pot clasifica după:

Dimensiune: scurte -lungi (mai mici sau mai mari decât 30cm lungimea țevii respectiv
60cm lungimea totală) .

Modul de construcție: cu interiorul țevii neted (pentru alice), respectiv cu interioru l țevii
prevăzut cu șanțuri longitudinale spiralate (ghintuit) care imprimă o mișcare de rotație
glonțului, mișcare care determină o mai mare precizie în atingerea țintei.

Mecanismul de introducere a cartușului în țeavă:
• Cu țevi mobile – țeava se rotește î n jurul unui ax. Țeava este menținută în poziția de
tragere printr -un închizător. Cartușul se introduce pe la baza țevii.
• Cu țevi fixe – țeava este fixată în corpul armei. Introducerea glonțului se poate realiza
prin:
o lăcaș special (ușiță)
o piesă mobilă identică cu închizătorul care se manevrează manual, închide și
sigilează baza țevii după ce cartușul a fost introdus (culată)
o închizător cilindric care se face o mișcare de du -te-vino pentru extragerea tubului
cartuș și introducerea cartușului nou ([eng.]b olt-action)
o închizător care se mișcă antero -posterior, fix, care are zăvorul independent ce se
fixează atât în închizător cât și în culată (arme semi -automate)
• Cu unul sau mai multe focuri (cartușele sunt depozitate într -o ,,magazie,,)
• Cu funcționare manu ală (semi -automată): o apăsare pe trăgaci = un foc
• Cu funcționare automată: o apăsare pe trăgaci = mai multe cartușe extrase din magazie.

Orificiul țevii este cel care determină diametrul glonțului și implicit pot exista mai
multe calibre de arme. Glonțul rănește sau omoară persoana prin forța de lovire și nu numai.
Efectul omorâtor al glonțului este determinat de energia cinetică a acestuia (E= 𝑀𝑉2
2) în
momentul în care întâlnește corpul viu (pentru un om, energia cinetică minimă poate fi de 8
kgf/cm2 c omparativ cu energia cinetică necesară pentru a străpunge un blindaj 75 -100
kgf/cm2).

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

13
Energia cinetica a diferitelor gloanțe se găsește în tabelele de tragere pentru fiecare
categorie de armament în parte. Gloanțele armamentului modern au efect letal la to ate
distanțele de tragere.

Viteza cu care un proiectil sau glonț iese din țeavă variază de la câteva sute de metri/s
până la mii sau mult într -o armă militară de înaltă precizie. Dimensiunea și forma rănii
provocate de glonț este determinate de viteza ace stuia. Eliminarea țintei vii depinde și de:
• efectul lateral: suprafața țintei este mult mai mare decât diametrul glonțului
• efectul de oprire: timpul scurs de la tragerea glonțului până la scoaterea din luptă a țintei
vii (t mic, efect oprire mare)
• efectul hidrodinamic: capacitatea de a distruge și țesuturile învecinate rănii propriu -zise

La impactul cu țesuturile moi, glonțul are o traiectorie mai mult decât curioasă, el uneori
înconjurând organele datorită neomogenității acestora:
• Pătrunderea glonțului în regiuni închise sau pline cu lichide (ex. inima, creierul,
stomacul) determină ruperea completă a învelișurilor prin destinderea bruscă provocată
acestor organe.
• La viteze de peste 400m/s un os dur este sfărâmat și pulverizat pe lungime de până la 6
cm. La viteze mai mari, osul rupe mușchii.
• La viteze de până la 350m/s un os spongios poate fi pătruns fără a fi spart

Puterea de pătrundere sau capacitatea glonțului de a străbate diferite obstacole depinde
de: proprietățile obstacolelor, energia cinetică a glonțului în momentul întâlnirii cu obstacolele;
calibrul glonțului, greutatea și forma acestuia, materialul din care este făcut glonțul, unghiul de
incidență. Energia cinetica a unui glonț este calculată pr in formula E= 𝑀𝑉2
2. Puterea de
pătrundere este direct proporțională cu viteza și invers proporțională cu distanța. La viteze mai
mici de 300m/s, puterea de pătrundere scade, glonțul se deformează la întâlnirea cu ținta și
pătrunde mai greu în aceasta.
Valoarea unghiului de incidență determină de asemenea capacitatea de perforare. Cu
cât acest unghi este mai apropiat de 90 de grade cu atât capacitatea lui de perforare este mai
mare; cu cât unghiul de incidență este mai mic, cu atât puterea de perforare sca de.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

14
În cazul unei viteze foarte mari a glonțului de peste 1000m/s, puterea de perforare crește
foarte mult, de ex. glonțul cu miez de plumb moale poate perfora un blindaj de 15 mm grosime.

2.2. Mecanisme lezionale și tipuri de plăgi

Natura și severitatea unei leziuni produse prin împușcare depinde de caracteristicile
glonțului și a țesuturilor prin care trece. Pe lângă masa și viteza unui glonț, la aspectul leziunii
mai contribuie și orientarea acestuia, dacă se fragmentează sau nu, și capacitatea acestuia de a
deforma mediul pe care îl străbate. Sunt cunoscute două mecanisme majore de rănire prin
împușcare: mecanism de strivire a țesutului (care creează o cavitate permanentă în organism)
și mecanism de întindere a țestului (care creează o cavitate temporară în organism).

Caracteristicile și severitatea plăgilor prin împușcare sunt determinate de modelul de
armă și proiectil folosit, de țintele intermediare pe care proiectilul le întâmpină pe traiectul
acestuia și de ordinea prin care țesuturilor prin care trec e. Dacă glonțul întâmpină pe traiectul
său un os mare sau dacă trece prin nasturi, catarama curelei sau orice alt obiect dur, severitatea
leziunii este de cele mai multe ori crescută datorită fragmentării pe care o suferă glonțul.

Adesea gloanțele civile sunt mai periculoase decât gloanțele cu proveniență militară.
Motivul pentru letalitatea crescută a gloanțelor civile este că la acestea de cele mai multe ori
învelișul metalic nu este complet, lăsând vârful glonțului descoperit. În acest fel, la momentul
impactului șansele de a se deforma sau de a se fragmenta în țesut sunt net crescute. Din acest
motiv plăgile produse de puști de vânătoare civile, de puști cu alice sau alte arme de calibru
mare sunt de cele mai multe ori mai periculoase decât cele produse de arme militare. Explicația
fiind următoarea: în caz de război un soldat care este rănit și nu mai poate lupta, dar care nu
este omorât, folosește mult mai multe resurse decât cel ucis. Adițional dezafectării soldatului
pe câmpul de luptă este nevoie de personal suplimentar si de resurse materiale suplimentare
pentru a -i acorda îngrijirile necesare și pentru a -l alimenta.

În ceea ce privește mecanismul producerii plăgilor atât caracteristicile proiectilului cât
și ale țesutul determină natura acesteia. O parte din caracteristicile proiectilului sunt proprii
acestuia (masa, forma și modul de construcție al acestuia) iar restul de caracteristici sunt

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

15
imprimate de arma folosită (viteza/velocitate longitudinală sau rotațională). Caracteristicile
țesuturilor care contribuie substanțial la severitatea plăgilor sunt: elasticitate, densitate și relații
anatomice. Gravitatea unei plăgi provocate de glonț este influențată și de orientarea glonțului
în timpul zborului prin țesuturi și dacă glonțul se fragmentează sa u deformează sau nu.

Mecanismul de strivire a țesutului apare mai ales în cazul folosirii proiectilelor cu vârf
bont. Astfel la impactul cu țesutul glonțul creează un canal lezional permanent (cavitate
permanentă) în principal și un canal temporar mai mic . În funcție de unghiul de înclinare
(unghiul dintre axul longitudinal al proiectilului și traiectoria acestuia de zbor; [eng.]”yaw”) pe
care o are glonțul, gradul lezional crește sau scade direct proporțional. Dacă glonțul este în
mișcare cu vârful orient at înainte și cu axul longitudinal paralel cu axul de mișcare (înclinare
de 0°), leziunea generată are un canal de diametru aproximativ egal cu cel al glonțului. În cazul
unei înclinări de 90° întreg axul longitudinal al glonțului antrenează țesutul, iar suprafața
strivită este chiar și de trei ori mai mare decât la înclinarea de 0°.

În momentul impactului cu țesutul moale atât glonțul cu vârf bont cât și cel cu vârf
ascuțit, dacă au velocitate suficientă, se deformează spre o formă asemănătoare cu o ciup ercă
(Fig. 15).

Figura 15 – Mecanismul de modificare a formei glonțului la impact

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

16
Acest efect sporește severitatea și suprafața leziunii generate. În cazul în care diametrul
glonțului în formă de ciupercă este de 2,5 ori mai mare decât diametrul inițial al glonțului,
suprafața de țesut strivit de proiectil este de 6,25 ori mai mare decât cea care ar fi fost zdrobită
de glonțul nedeformat. Fragmentarea glonțului de asemenea cre ște volumul de țesut afectat.
După fragmentare, zona de suprafață afectată este crescută și mult mai mult țesut este zdrobit.
În cazul pistoalelor de calibru mare (cum ar fi .44 Magnum) sau pentru gloanțele puștilor,
fragmentarea timpurie a proiectilelor s e face datorită impactului cu țesutul osos. Se pot genera
astfel fracturi cominutive (Fig. 16), iar fragmentele osoase pot deveni la rândul lor proiectile
(de ordin secundar) care strivesc țesuturile de pe traiectoriile primite. Perforațiile multiple
slăbe sc țesuturile si creează puncte focale de rezistență mecanică scăzută care la aplicarea unui
stres mecanic temporar alungesc puternic cavitățile create.

Gloanțele de plumb fără cămașă pot fi propulsate cu maximum 610m/sec fără a pierde
pe traiectul de pe țeava armei din substanța lor (plumb). Pentru a putea crește viteza de
propulsie a fost aplicată pe suprafața gloanțelor un înveliș dintr -un material mai dur decât
plumbul (cuprul sau aliajele din cupru sunt cel mai frecvent utilizate) pe toată suprafața a cestuia
Figura 16 – Fractura cominutivă a piciorului
generată de o împușcătură

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

17
(în cazul proiectilelor militare) sau pe suprafața parțială (în cazul proiectilelor civile având
vârful de plumb descoperit). Comparând tipurile de armament din punctul de vedere prezentat
anterior rezultă că gloanțele destinate uzului civil se def ormează, se fragmentează și se extind
la contactul cu țesutul în formă de ciupercă iar muniția destinată pentru armată ori rămâne
intactă ori doar se fragmentează.

Mecanismul lezional de (supra)întindere cum a fost precizat și mai sus este generat de
gloanțele cu vârf ascuțit în mod special. În timpul mișcării prin aer un glonț este stabilizat
contra fenomenului de pendulare prin creșt erea rotației care i se aplică: stabilizare giroscopică.
Pe lângă mișcarea de pendulare glonțul exercită si o mișcare de nutație (nutația constă în
variația unghiului (numit unghi de nutație) pe care îl face axa de rotație a unui corp rigid cu
axa lui de p recesie) și o mișcare de precesie (deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care
se rotește rapid și are doar un punct fix) (Fig. 17).

Mișcarea de rotație este generată de către ghinturile țevii armei folosite (Fig. 18). Ghinturile
sunt șanțuri în formă de spirală, făcute pe suprafața internă a țevilor unor arme de foc. Practic
Figura 17 – Cele trei tipuri de mișcări prezente în aerodinamica
glonțului și scurt timp după penetrarea țesutului (ms)

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

18
mișcarea de rotație asigură că, în timpul zborului glonțului, vârful acestuia rămâne cât mai
aproape axul longitudinal. Cu cât glonțul e mai lung și mai greu în relație cu di ametrul lui, cu
atât trebuie să fie rotit mai rapid pentru a elimina fenomenul de pendulare care îi guvernează
mișcarea în timpul zborului. Dacă proiectilul este propulsat dintr -o armă proiectată pentru
caracteristicile acestuia, acesta zboară cu vârful îndreptat înainte și cu un unghi de pendulare
între 0 -3°. Cu toate că rotația glonțului este adecvată pentru stabilizarea în timpul zborului prin
aer, nu este suficientă să îi poată stabiliza și traiectul prin țesut datorită densității cu valoare
crescută al acestuia. În cazul în care gloanțele de acest tip nu se deformează atunci în traiectul
lor prin organism se întorc cu baza înainte (practic o pendulare de 180°).
Gloanțele care se extind în forma de ciupercă pierd din energia cinetică și rotațională
pe care o au , deoarece după transformare , marea parte din masa acest ora se muta în față și
suprafața care opune rezistență la înaintare crește. Leziunile cele mai mari sunt produse de
gloanțele care intră în țesut cu un unghi de înclinare de 90° , dacă nu se fragmentează; dacă se
fragmentează atunci volumul de țesut afectat crește semnificativ. Glonțul este încetinit rapid,
potențialul său de a răni este consumat, în timp ce țesutul se deplasează radial departe de pe
traiectul său. Forța aplicată pe țesut creează în acest fel o cavitate temporară. Aspectul pe care
forța de impact o generează este asemănătoare cu aspectul apei , atunci când un scafandru sare
în ea. Dimens iunea maximală a cavității temporare apare la câteva milisecunde după ce a trecut
glonțul. Datorită faptului că gloanțele aleg calea rezistenței celei mai mici, există șanse mari ca
forma pe care o îmbracă cavitatea temporară să fie asimetrică și răspândit ă prin mai multe
planuri ale țesutului. Cavitățile temporare create de gloanțele uzuale de pistol sunt prea mici și
Figura 18 – (A+B)Ghinturile unei arme de foc(secțiune prin arma și vedere
schematică); (C) Urme ale ghinturilor și forma de ciupercă a unui glonț

C

A B
Figura 18 – (A+B)Ghinturile unei arm e de foc(secțiune prin arma și vedere
schematică); (C) Urme ale ghinturilor și forma de ciupercă a unui glonț

C

A B

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

19
de capacitate lezională scăzută în toate cazurile, mai puțin în cazul creierului sau ficatului, care
au o rezistența scăzută contra impactel or. În cazul gloanțelor de calibru mare , cu aprindere
centrală , sau cele provenite de la un .44 Magnum , de exemplu, cavitatea temporară creată este
foarte largă (între 10 -25 cm). Deci calibrul și modul de aprindere pot fi factori lezionali
importanți, la fel și tipul de țesut afectat. Astfel organele cu densitate apropiată de apă (ex.
creierul, ficatul sau splina), organele pline cu lichide (incluzând inima, vezica urinară sau
tractul gastro -intestinal si organele cu densitate crescută (ex. osul) au riscu l de a fi lezate sever
când sunt atinse de o cavitate temporară. Țesuturi mai elastice (ex. musculatura scheletului)
sau organele cu densitate mai mică (ex. plămânul) sunt mai puțin afectate de formarea unei
cavități temporare. Datorită acestor diferențe d e densitate, forțele transmise din cavitățile
temporare create de gloanțe care circulă cu 800 -950m/sec , pot cauza contuzii pulmonare mai
mari dacă glonțul străbate musculatura toracică decât dacă ar fi străbătut direct plămânul (Fig.
19).

Figura 19 – Radiografie pulmonară cu prezența fragmentelor metalice provenite de
pe urma parcursului glonțului prin organism.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

20
Chiar dacă în literatură au fost descrise multe cazuri de distrugere a țesuturilor
extremităților datorită cavitațiilor temporare , s-a demons trat clinic și experimental (Fig. 20) că
majoritatea leziunilor au fost produse de interacțiunea efectivă a țesutului cu corpul glonțul, cu
fragmentele glonțului sau cu alte proiectile de ordin secundar. La fel ca în toate contuziile,
forțele de tracțiune , care acționează și lezează, o fac mai ales pe structuri care sunt prinse la
unul din capete iar la celălalt sunt mobile. Forțele din cavitățile temporare nu fac excepție. Prin
studii experimentale conduse cu muniție militară s -a demonstrat clar ca țesutu rile supuse
forțelor cavităților temporare sunt nu distruse în mod obligatoriu. Aceleași studii au arătat că
forțele exercitate de muniția unui AK -74 nu numai că produc cavități temporare cu diametrul
de 14 cm ci nici nu distrug țesuturile acționate de f orță și, prin rana de ieșire cu formă stelată ,
ajută la drenajul cavitații și la vindecarea mai rapida a acesteia.

Pe lângă cavitățile formate (canale) efectele gloanțelor pot fi clasificate astfel:
• Efecte de zdrobire sau rupere – în trageri de aproape sau în caz de fragmentare a
proiectilului. Orificiul de intrare are pierderi de substanță substanțiale și o geometrie
neregulată
• Efecte de perforare – prin formarea canalelor
• Efecte de înfundare – apar la energie cinetică mică a glonțului când și forța cu care
acționează pe țesut este diminuată. Există riscul ruperii țesutului. Astfel se pot crea
leziuni în formă de fantă fără pierdere de substanță
• Efecte contuzive – apar la forțe foarte scăzute ale proiectilului sau când unghiul de
înclinare este mai mic d e 150°. În cazul în care se împlinesc una din condițiile de mai
sus efectul este asemănător unui crop contondent.

Leziunile generate de acțiunea proiectilelor se împart în: primare (datorate acțiunii
directe a glonțului) și secundare ( datorate factorilor secundari generați în urma pătrunderii
glonțului).

Leziunile produse de gloanțe si alte tipuri de muniție prin împușcare poartă denumirea
de plăgi împușcate. Acestea sunt de următoarele feluri:
• Contuză – când glonțul nu intră în corp
• Transfixiantă – când glonțul străbate organismul sau doar un segment anatomic în
întregime, formându -se cele trei elemente morfologice specifice:

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

21
o Orificiu de intrare
o Canal/Cavitate
o Orificiu de ieșire
• Oarbă – când se constată lipsa unui canal de ieșire a glonțului după intrarea în corp.
Acesta are forță suficientă pentru a crea doar orificiul de intrare și o cavitate formă
neregulată.
Orificiul de intrare este format prin efectele de rupere, perforare sau înfundare sub
acțiunea proiectilului. Prin rupere se formează un orificiu cu diametru mărit, raportat la
diametrul glonțului, de formă ovalară, rotundă sau neregulată cu o lipsă substanțială de
substanță. Marginile cavității sunt adesea neregulate și o serie de fisuri radiale pornesc spre
exteriorul acesteia. Prin înfundare, canalul format este atipic, în formă de fantă și fără lipsă de
substanță. Prin efectul de perforare este realizată un orificiu cu lip să mare de substanță, de
forma ovalară (în cazul unui unghi de incidența diferit de 90°) sau rotundă (în incidențe
perpendiculare). Dacă glonțul este ascuțit se formează margini netede. Dacă proiectilul este
bont, la contactul cu țesutul formează forma de ciupercă, iar marginile devin dințate/neregulate.
Figura 20 – (A) Cavitate temporară în
piciorul unei pisici; (B) Cavit atea
permanentă restantă după trecerea
glonțului

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

22
Pe zonele în care pielea este situată la distanță foarte mică de os (oasele craniului) diametrul
cavității formate este egal cu diametrul proiectilului. În celelalte zone diametrul cavității este
ceva mai s căzut față de cel al glonțului.
În jurul orificiul de intrare apar în mod frecvent o serie de inele concentrice cu orificiul de
intrare prin acțiunea a diverși factori (Fig. 21):
• Inel de eroziune (inel de contuzie) – în jurul orificiului de intrare, de 1 -3.5mm. La
formare are culoare roșu aprins, iar mai târziu culoarea devine maronie (în caz de
supraviețuire), iar la cadavru devine pergamentoasă. La unghiuri de incidență
diferite de 90° inelul este incomplet (formă de semilună) comparativ cu inelele
comple te la incidențe perpendiculare.
• Inel de ștergere – situat între marginile orificiului și inelul de eroziune. Prezintă o
culoare neagră și se formează la ștergerea glonțului de pielea perforată.
• Inel de metalizare – în cazul în care proiectilul ales a fost un glonț de plumb fără
cămașă de întărire. Astfel din proiectilul de plumb sunt lăsate particule metalice la
nivel tisular.
• Inelul de imprimare – în cazul în care țeavă armei folosite a fost lipită de suprafața
corpului. Lățimea inelului variază între 2 si 5mm
Figura 21 – Inele din jurul orificiului de intrare a
glonțului

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

23
Orificiul de ieșire este diferit de orificiul de intrare întrucât nu exista lipsă de substanță,
iar aceste fapt este confirmat de apropierea ușoara a marginilor orificiului. Poate lua f orme
stelate, neregulate, de cruce, de fantă. Marginile orificiului sunt neregulate și orientate spre
exterior.

Factorii secundari împușcăturilor sunt flacăra, fumul, gaze si pulbere parțial explodată.
• Flacăra este forma aprinsă (incandescentă) a pulberii. Urme lăsate de flăcări se găsesc
dacă armă se află într -un perimetru de 20 -50cm. Se constată arsuri ale suprafeței pielii,
a firelor de păr ori ale hainelor.
• Gazele apar în cazul tragerilor în perimetru de maximum 10cm. Acestea sunt produse
de ex plozia pulberii și conțin o concentrație de monoxid de carbon de aproximativ 40 –
50%. La nivelul orificiul de intrare sau chiar în cavitate se formează
carboxihemoglobină.
• Zone de tatuaj – reprezintă pătrunderea în piele a granulelor nearse sau încă aprinse de
pulbere. Zona e formată din puncte mici negre care poate fi întinse până la aproximativ
50 cm de locul tragerii.

Diagnosticul de împușcare are la baza analiza morfologică a leziunilor și determinarea
existenței factorilor secundari.
• Stabilirea cauzei morții prin determinarea raportului de cauzalitate între leziunile
generate de împușcături și deces. Leziunile tanatogene apar în cazul lezării organelor
vitale cum ar fi creierul, inima sau plămânii.
• Determinarea distanței de tragere
o Cu țeava lipită – cu apariția inelului de imprimare și cu prezența evidentă a
factorilor secundari
o La distanța moderată – până la 50cm, cu găsirea de factorilor secundari ca arsuri,
tatuaj, prezența de carboxihemoglobină
o La distanță mare – se constată absența factorilor secund ari
• Determinarea numărului de împușcături și succesiunea acestora – dificil de estimat
numărul în cazul în care proiectilul se fragmentează. Succesiunea se poate estima prin
evaluarea intensității reacțiilor vitale ale organismelor.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

24
• Determinarea armelor de tragere se face prin evaluarea urmelor lăsate de ghinturi pe
suprafața glonțului. Acestea corespund în totalitate cu distribuția ghinturilor de pe țeava
armei de atac.
• Stabilirea formei judiciare de deces. Se determină dacă a fost vorba de o omucidere,
sinucidere sau accident. În caz de sinucidere toți factorii secundari se găsesc atât pe una
sau ambele mâini ale cadavrului cât și în perimetrul leziunii.
• Stabilirea direcției de tragere – prin analiza cadavrului în mod special. Este evaluat
unghiul de incid ență a proiectului cu suprafața tegumentară. De asemenea este analizată
înclinația și traiectul pe care l -a avut glonțul la formarea cavității/canalului si a
orificiului de ieșire.
• La finalul evaluării se vor recupera proiectilele, hainele victimei (sau mă car un
fragment care conține locul de intrare a glonțului), plaga de intrare.
o În cazul decesului în spital a unui pacient împușcat, se păstrează locul decesului
nemodificat, cu aparatura prezentă până la momentul în care a fost posibilă
constatarea formelo r de deces de către un agent al poliției.

Radio -imagistica modernă poate contribuii substanțial la evaluarea si tratamentul
pacienților cu plăgi împușcate. Radiografiile clasice, CT -ul și angiografia -CT sunt folosite
pentru localizarea proiectilului, dete rminarea traiectoriei prin corp, evaluarea fragmentării
proiectilului sau fragmentării osoase și identificarea posibilelor embolii produse de glonț.
Angiografia -CT este utilă atât pentru tehnici diagnostice dar vine și în sprijinul terapeutic când
este nec esară hemostaza și evacuarea percutanată a corpilor străini.

În cadrul evaluării tipurilor de muniție, pe o radiografie, estimarea calibrului este
dificilă datorită măririi imaginii din motive de geometrie așa cum au fost descrise în capitolele
anterioare, sau datorită deformării glonțului. O excepție face un glonț nedeformat vizualizat în
două incidențe aflate la 90°, la care se cunoaște gradul de mărire. În acest caz se poate estima
diametrul glonțului cu condiția cunoașterii distanțelor focar -obiect și focar -film. Unele
radiografii arată doar fragmentele glonțului. În funcție de modelul de distribuție a fragmentelor
glonțului se poate face o aproximare privind tipul de muniție folosit

Pentru localizarea precisă a unui element sau corp străin î n interiorul corpului, ca și în
restul domeniului radiologic, și în radio -imagistica împușcărilor este nevoie de tomografie

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

25
computerizată (Fig. 22) sau de radiografie clasică în doua incidențe (orientate între ele la 90°).
La localizarea unui glonț trebuie întotdeauna să se verifice că traiectul de la orificiul de intrare
este în concordanță cu locația actuală a glonțului, deoarece un glonț ar fi putut ajunge în locația
aceea datorită unei embolizări. Chiar și în cazul absenței embolizărilor, gloanțele de l a arme de
foc cu calibru mic, implicit și viteza scăzută sub 335m/sec (pistoale uzuale) pot devia de la
traiectoria inițială, datorită coliziunii cu un material mai dur (de exemplu, material osos).

În general în cazul în care proiectilul și eventualele fr agmentări ale acestuia s -au
embolizat acestea au fost trase de la o armă de foc precum un pistol și au pătruns în organism
cu o viteză scăzută. Datorită velocității scăzute, gloanțele nu au forță necesară decât pentru
străpungerea unui singur perete a unu i organ tubular. A fost descris și fenomenul de tranziție
a mișcării corpilor străini prin vasele de sânge sau alte formațiuni tubulare în cazul schimbării
poziției organismului. La nivel cranian sau chiar în creier, gloanțele pot să își modifice poziția
inițială. Când fenomenul se întâmplă la nivel cranian , poate sugera ori un abces cerebral ori o
mișcare retrogradă a glonțului prin cavitatea formată de acesta. Au fost descrise și cazuri în
care glonțul a migrat de la nivel cranian prin canalul rahidian. U n efect al fenomenului de
migrare a proiectilelor , impune efectuarea unei radiografii , cu scurt timp înaintea unei
eventuale operații de excizie a proiectilelor. Deformarea pe care o poate suferii un glonț poate
fi o contraindicație pentru o mobilizare spr e exteriorul corpului prin metode radiologice
intervenționale. Există riscul ca prin mobilizarea gloanțelor pe căi vasculare, datorită
deformării acestora, intima vaselor să fie lezată în timpul intervenției. Fragmentele de plumb
din țesuturile moi, de obi cei, devin încapsulate cu țesut fibros și nu cauzează probleme.
Intoxicațiile cu plumb, pot rezulta ocazional din răni ale țesuturilor moi, în special cele care
conțin multe alice de plumb. Gloanțele cu cămașă de cupru, care au fost implantate în creierele
unor pisici, au produs un abces steril sau un granulom asociat cu deficit neurologic progresiv
sau chiar moartea. Aceste fenomene au lipsit de la pisicile cărora li s -au implantat gloanțe de
plumb fără cămașa de cupru. Fragmentele intraarticulare trebuie înlăturate de la nivelul
articulațiilor pentru a evita o distrugere suplimentară a țesuturilor prin sinovită reactivă la
plumb. Dacă rămân fragmente mari în articulații , acestea pot genera traume mecanice severe
țesutului în timpul mobilizării. Iar mobiliz area poate fragmenta și mai tare fragmentele deja
existente. Dacă apare sau nu intoxicația cu plumb , depinde de suprafața pe care sunt prezente
fragmentele și locația acestora în organism.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

26

În cazul în care leziunea s -a produs la nivelul abdominal analiza traiectoriei glonțului
se impune pentru a determina o posibilă lezare a peritoneului. Se indică efectuarea a minim
doua r adiografii în incidențe diferite cu un unghi de 90° între ele, evaluare CT, examinare
clinică și efectuarea unui lavaj peritoneal. Dacă e suspectată o penetrare a peritoneului cu un
glonț, este indicată îndepărtarea laparoscopică a acestuia. CT -ul este uti l în special când se
suspectează un traiect prin peretele abdominal sau un traiect retroperitoneal. CT -ul a înlocuit
urografia în evaluarea leziunilor de la nivelul aparatului reno -urinar. În timpul evaluării
computer tomografic e abdominale post -traumatic e, determinarea leziunilor intestinale rămâne
în continuare o provocare. De regulă la un pacient traumatizat prin împușcătură se efectuează
un CT a întregului corp pentru identificarea tuturor fragmentelor.
Orice leziune provocată de glonț aflat mai jos de linia de pe torace care unește cele două
areole ridica întrebarea dacă glonțul a lezat și diafragma sau cavitatea abdominală. CT -ul este
o tehnică care se poate folosi adesea pentru a face o astfel de evaluare. Laparotomi a
exploratorie si terapeutică este indicată dacă străpungerea peritoneului nu poate fi exclusă.
Aproximativ 15 -25% din plăgile împușcate de la nivelul toracelui necesită toracotomie pentru
înlăturare. Plăgile împușcate de la nivelul toracelui în general sunt tratate adecvat prin
management ul corect al căilor aeriene, drenaje prin tub (dacă este necesar) și refacerea
volumului vascular. Examinarea clinică, analiza lichidului de dren de la nivel pulmonar
coroborat cu analiza CT -ului toracic pot duce la decizia de toracotomie sau nu. Perforați a
esofagiană trebuie luată în calcul dacă glonțul străbate mediastinul pe întreaga lui lățime sau
dacă glonțul străbate gâtul pe linia mediana a acestuia. Evaluarea esofagiană trebuie făcută
chiar si după evaluarea angiografică -CT a gâtului sau a toracelui .
Figura 12 – Pacient cu o plagă împușcată la nivelul abdomenului inferior, fără afectarea
organelor

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

27
În cazul traumatismelor la nivel cranio -cerebral, CT -ul este performant în identificarea
gloanțelor și a fragmentelor acestuia sau fragmentelor osoase (Fig. 23) dar este mai puțin
performant în identificarea corpilor străini formați din lemn, textile, p lastic, pietre și alte
obiecte radiotransparente introduse în cavități la momentul penetrării țesutului.

Ondularea spre interior a materialului osos la nivelul orificiului de intrare și ondularea
spre exterior a materialului osos împreună cu alte tipuri de țesuturi , la nivelul orificiului de
ieșire a l glonțului , este specific pentru leziunile transfixiante de le nivelul cranio -cerebral. La
nivelul oaselor craniului se identifică modele de fracturi cu traiect radial având punct de start
la nivelul orificiilor (Fig. 24), care permit clasificarea acestora în orificiu de intrare sau de
ieșire.
Gloanțele care străbat creierul pe linie sagitală sau cranio -caudală sunt de obicei letale.
Prezența fragmentelor osoase sau din metal departe de traiectul celui mai mare fragment de
glonț este asociată cu un prognostic slab al pacientului. Plăgile împușca te autoinduse cu o pușcă
Figura 23 – Analiza traiectoriei unui glonț la nivel
cranian

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

28
cu alice sunt mult mai frecvent letale, față de plăgile împușcate provenite dintr -un atac armat
de la distanță.
Alicele sferice în c omparație cu gloanțele ascuțite suferă în aer o frânare mai mare
datorită aerodinamicii deficitare. De asemenea acestea sunt frânate mai tare și în țesut,
comparativ cu frânarea glonțului cu vârf ascuțit. La o distanță mai mică de 3m , toată încărcătura
de alice dintr -un cartuș rămân e adunat ă și acționează ca un element unic. Leziunile generate de
o împușcătură de la o distanță mai mică de 5m formează multiple linii paralele de canale. Acest
lucru duce la întreruperea grosieră a alimentării cu sânge a țesut urilor dintre canale. Cele mai
severe leziuni autoinduse civile sunt plăgile împușcate cu o pușcă cu alice de la distanță mică.
Diagnosticarea leziunilor de pușcă cu alice provenite de la distanță mare este problematică
datorită lipsei unor modele clare d e distribuție ale acestora. În cazul în care teritoriul afectat
este abdomenul , există șanse crescute ca alicele să se adune într -un organ musculo -cavitar (dacă
organul se situează pe linia posibilă de traiect și e penetrat) deoarece pereții se resigilează la
diametre mai mici de 0.5cm blocând în interiorul lor alicele. Este recomandată angiografia -CT
preoperatorie în majoritatea cazurilor de împușcături cu alice de la distanță mică.

În concluzie , rolul radiologilor , în managementul pacientului împușcat sau în evaluarea
postmortem , este de a determina traiectoria pe care muniția a urmat -o, ce proiectile secundare
s-au creat pe parcursul trecerii prin organism, ce organe au fost traumatizate și ce alte
compartimente al e corpului au fost afectate (Fig. 25). Prin vizualizarea fragmentelor și a
glonțului precum si deformarea acestuia se contribuie în mod special la evaluarea severității
plăgilor. Evaluările radiologice sunt o necesitate pentru pregătirile intervențiilor ch irurgicale
Figura 24 – Plagă împușcată la nivel cranian cu penetrarea osului și fractura radiară
specifică

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

29
se poate efectua hemostază prin tehnică angiografică -CT. Pentru a fi posibil acest lucru
radiologul nu are cum să lipsească de la intervenții le de excizie a corpilor străini și a gloanțelor.

Figura 25 – Fractura a humerusului cu fragmente m etalice
prezente, sugerând traiectul aproximativ al glonțului

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

30
3. Plăgile prin înjunghiere

Unul dintre cele mai importante aspecte ale medicinii legale – atât clinice cât și
patologice – este evaluarea, clasificarea și documentarea traumatismelor. Orice profesionist din
domeniul sanitar ar trebui să poată documenta în mod corespunzător traumatismele într -un mod
care poate fi înțeles și interpretat de alții. Cei mai mulți profesioniști din domeniul sănătății
non-medico -legale nu sunt instruiți în int erpretarea leziunilor și a legăturii de cauzalitate ale
rănilor, dar documentarea corectă poate ajuta foarte mult procesul juridic într -o etapă ulterioară.
Crimele de natură fizică îndreptate contra persoanelor, care ar putea duce la urmări penale au
o mar e varietate de tipuri si origini, însă nu toate pot provoca dovezi vizibile.

Astfel cunoașterea aspectelor morfopatologice ale traumatismelor are o mare
importanță în executarea unei expertize medico -legale corecte. Modificările precoce ale
traumatismelor mecanice produse de un agent vulnerant sunt importante pentru stabilirea
caracterului vital al plăgilor. Pe de altă parte modificările suferite de traumatisme au
caracteristici comune, dependente de perioada de timp trecută. Totuși , stabilirea momentului
generării traumatismelor nu se poate baza doar pe modificările post -traumatice existente ,
pentru că eroarea care poate să apară este de ordinul orelor sau zilelor.

Practicienii din domeniul medicinii legale se ocupă de analiza efectelor acestei acțiuni
traumatice, rezolvând obiectivele expertizei formulate de organele de drept :
1. realitatea traumatismului
2. mecanismul de producere a leziunilor traumatice
3. gravitatea acest uia
4. vechimea
5. legătura de cauzalitate între leziunile inițiale și prejudiciu (infirmitate,
invaliditate, pierdere de organ etc.)
O clasificare a agenților traumatici poate fi făcută în funcție de natura lor:
• mecanici
• fizici
• chimici
• biologici

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

31
• psihici

Agenții traumatici mecanici sunt împărțiți în:
• Obiecte contondente: caracteristici specifice da te de suprafeței de contact (plană,
neregulată, cu suprafață mare sau mică), de la folosirea membrelor până la
folosirea obiectelor precum bâte, ciocane, etc. sau până la contactul cu suprafețele
existente (ex. sol). Leziunile generate de acești agenți tra umatici sunt întâlnite la
căderi de la același nivel sau de la înălțime, accidente de trafic rutier, agresiuni
sau asfixii mecanice.
• Corpuri cu margini ascuțite și cu vârf ascuțit:
o Tăietoare: brici, lamă de ras, bisturiu, alte tipuri de lame ascuțite
o Tăiet oare-înțepătoare: cuțit, pumnal, briceag, baionetă
o Înțepătoare: spiță, pilă
o Despicătoare: topor, sapă, baltag, satâr

După acționarea cu o anumită forță pe o suprafața a corpului sunt generate o serie de
leziuni traumatice primare.

Eritemul post -traumatic este o leziune superficială, reprezentând efectul acțiunii unei
forțe medii -mici (ex. palma, pumnul sau compresiune cu durată medie de timp). Zona lezată
prezintă o culoare roșiatică, cu delimitare precisă, respectând forma corpului dur folosit î n
acțiunea vulnerantă. Eritemul dispare în timp scurt (minute până la câteva ore) și nu necesită
îngrijiri medicale.

Echimoza este un alt tip de leziune apărută post -traumatic. Aceasta reprezintă o zonă
cu infiltrare sanguină rezultată din vasele distruse în urma traumatismului. În acest tip de
traumatism (ca și în cazul eritemului) integritatea pielii este păstrată. Echimozele se formează
după acțiunea corpurilor contondente asupra corpului, forța generată fiind propagată aproape
perpendicular de la punct ul de acțiune. În prima fază (ore) echimozele au o colorație roșie –
albăstruie datorată sângelui încă oxigenat la nivelul țesutului. După consumarea oxigenului
colorația devine doar violacee. Mai târziu hemoglobina de la nivelul zonei lezate este
descompusă , rezultând bilirubină la nivel tisular. Astfel echimoza prezintă o colorație brun –

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

32
gălbuie. Evoluția ei este spre resorbție totală cu revenirea țesutului la colorația dinaintea
acțiunii traumatice.

Hematomul reprezintă o acumulare mare de sânge într -o cav itate formată la nivelul unui
organ. Acesta este determinat de ruperea unui vas de calibru mărit. În cazul în care localizarea
hematoamelor este în apropierea unui organ vital, acestea pot produce compresia acestor
organe, rezultând modificarea funcției n ormale a organului afectat în mod secundar (având
potențial tanatogen). Hematomul este un tip de leziune care necesită îngrijiri medicale.
Numărul de zile de îngrijiri medicale este determinat de localizarea acestuia, dimensiunile și
alterarea funcțiilor o rganului sau segmentului de corp afectat.

Excoriația este o leziune superficială cu continuitate, de suprafața mare, produse prin
acțiunea tangențială a unui corp dur, rezultând pierderea stratului superficial al pielii. În funcție
de formă și dimensiuni, se deosebesc: zone excoriate, când sunt dispuse pe suprafețe mai mari,
și excoriații lineare (semilunare), când sunt produse de vârful ascuțit a unui obiect

Plăgile sunt leziuni cu continuitate produse prin lezarea tuturor straturilor de piele în
totalit ate. Țesuturile moi, vase, nervi periferici, ligamente, fascii, mușchi sau organe interne
pot sau nu să fie afectate în urma acțiunii traumatice. O plagă care a pătruns într -o cavitate a
organismului este denumită: plagă penetrantă. In general, p lăgile pot fi produse cu diferite
obiecte, instrumente sau arme. Ele se clasifică în funcție de agentul de producere în:
• Plăgi produse prin acțiune corpurilor contondente:
o contuze
o plesnite
o zdrobite
o sfâșiate
o delabrante
o prin mușcare
• Plăgi produse prin acțiunea obiecte lor cu margini ascuțite sau cu vârf ascuțit.
Clasificarea se găsește descrisă mai sus în acest capitol
• Plăgi produse prin arme de foc

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

33
Plăgile produse prin acțiunea obiectelor contondente se caracterizează prin forme
variate (liniare, stelate, arcuite, în zig-zag, fusiforme), margini neregulate, excoriate, infiltrate
cu sânge. Acestea pot fi produs unei persoane în viață sau postmortem. Aceste se diferențiază
prin observarea urmelor unei hemoragii abundente la nivelul leziunii în cazul celor produse în
timpul vieții și prin examen de laborator specifice. Momentul producerii plăgilor este de multe
ori important în ancheta criminalistică efectuată. În interiorul plăgii după producere apare o
serie de fenomene inflamatorii locale, fenomene de respingere a țesut ului distrus. Mai târziu în
evoluția plăgilor se pot observa, în cazul supraviețuirii victimei, semne de vindecare. În urma
vindecării se formează cicatrici care în timp își modifică forma.

Prin intermediul plăgilor se pot stabili o serie de parametrii ai obiectului folosit ca agent
traumatic:
• Caracteristicile suprafeței traumatizante ale agentului traumatizant
• Traiectoria de acțiune a forței generatoare a leziunii
• Locul în care a acționat agentul traumatizant
• Momentul apariției leziunii (ante/post – mortem)
• Vechimea plăgii
În unele cazuri este posibilă identificarea obiectului cu care s -a produs leziunea întru rezolvarea
cerințelor. În general pentru acest tip de traumatism sunt necesare aproximativ 8 zile de îngrijiri
medicale. O excepție e reprezentată de plăgile infectate care măresc numărul de zile necesare
vindecării la 12.

Fracturile osoase reprezintă de asemenea un posibil tip de leziune generată de
acționarea cu un obiect contondent asupra corpului. Forma pe care o îmbracă o fractură este
determ inată de tipul si forma obiectului cu care s -a acționat, de forța cu care s -a acționat și de
direcția de aplicare și propagare a forței traumatice. Pentru stabilirea momentului formării
fracturii se evaluează prezența , sau , sângelui revărsat la nivelul fr acturii.

După cum a fost descris mai sus leziunile produse cu corpuri cu lamă ascuțită sau cu
vârf ascuțit se clasifică în leziuni tăiate, înțepate, înțepate -tăiate sau despicate. Obiectele
traumatizante sunt denumite generic arme albe. În România, Legea privind regimul armelor și
al munițiilor (nr. 295/2004, modificată prin legea 25/2007) definește astfel noțiunea de armă
albă: arma albă este acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

34
corporală a persoanelor prin lovire , tăiere, împungere, cum ar fi: baionete, săbii, spade,
pumnale, cuțite, șișuri, arbalete, arcuri, bâte, măciuci și bastoane telescopice.

Leziunile produse prin acțiunea corpurile cu lamă ascuțită sunt generată prin acțiunea
lamei la nivelul suprafeței or ganismului. Obiectele care generează acest tip de leziuni pot fi:
obiecte tipice (brici, lamă de ras, etc.) și obiecte atipice (de cioburi de sticlă până la hârtie).
Acțiunea de tăiere este determinată de aplicarea unei forțe cu tăișul asupra unui țesut co roborat
cu o mișcare paralelă cu axul lung al obiectului. Astfel se produc plăgi tăiate caracterizate prin:
forma liniară sau arcuită, raportul dintre lungimea plăgii și profunzimea acesteia, margini
netede cu extremitățile ascuțite ale leziunii, lipsa pun ților de legătura din țesut între marginile
leziunii. Plăgile tăiate profunde pot afecta vase sanguine mari, nervi, cartilaje sau uneori chiar
și oase. Prin acțiunea tăietoare asupra oaselor se pot observa șanțuri superficiale la nivelul lor
(ca de exemplu cele descrise în capitolele anterioare din lucrarea de față în cazul monarhului
Richard al III -lea al Angliei). Diferențierea leziunilor tăiate autoprovocate de cele
heteroprovocate se face prin analiza datelor privind localizarea acestora pe corpul victi melor,
direcția, numărul, profunzimea și înclinația pereților plăgii.

Leziunile pot fi produse și prin acțiunea corpurilor cu vârful ascuțit denumite obiecte
înțepătoare. Acestea sunt caracterizate prin forma alungită și vârf ascuțit. Exemple de astfel de
obiecte sunt cuiele, acele etc.. Forma secțiunii transversale al unui astfel de obiect este diferită:
pătrată, romboidă, ovalară, rotundă ori neregulată (Fig. 26).

Fig. 26 – Raportul dintre forma secțiunii transversal a corpurilor cu vârf ascuțit și
forma plăgilor produse de acestea

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

35
Obiectele ascuțite lezează pielea cu vârful și pătrund în interiorul organismului prin
îndepărtarea către lateral a țesuturilor de pe traiectul acestora. Forma și dimensiunea plăgii
penetrate depind de forma și dimensiunea secțiunii transversale ale obiect ului folosit. Marginile
plăgilor înțepate sunt ușor neregulate în general. La nivelul orificiului de intrare nu se constată
lipsă de țesut, marginile putând fi apropiate cu aliniere perfectă. Chiar dacă suprafața orificiului
de intrare al plăgii poate fi d e mici dimensiuni, gravitatea leziunii poate fi sporită datorită
cavității create în profunzime.
Leziunea poate străbate uneori un segment anatomic sau un organ în totalitate și poate
ajunge să creeze și un orificiu de ieșire. Astfel de plăgi primesc un caracter transfixiant. Prin
interesarea organelor sau a vaselor sanguine produce o hemoragie intern ă masivă. Aceste
hemoragii sunt specifice pentru plăgile înțepate. Dacă obiectele intersec tează masa osoasă
plată, acestea au capacitatea de a produce fracturi cu formă rotund ovalară (craniu, omoplat,
stern), asemănătoare cu cele produse prin împușcare.

Leziunile produse prin obiecte cu lamă și vârf ascuțit au caracteristici specifice. Armele
au o lamă relativ îngustă și alungită, vârful și una sau mai multe margini longitudinale ascuțite.

Corpurile înțepătoare -tăietoare pot fi împărțite în două catego rii majore:
• Corpuri cu o margine ascuțită (cuțite)
o Forma prin secțiune transversală a corpurilor cu o margine ascuțita este
cuneiformă ( triunghi foarte turtit)
• Corpuri cu amândouă marginile ascuțite (pumnale)
o Forma prin secțiune transversală a corpurilor având amândouă marginile
ascuțite este de romb sau elipsă îngustată și foarte turtită

De asemenea se pot întâlnii leziuni provocate de obiecte cu secțiunea triunghiulară cu
trei margini ascuțite cum ar fi pilele sau cu forma patrulateră cu patru margini a scuțite cum ar
fi baionetele.

Obiectele formate din lame înțepătoare -tăietoare sunt produse pentru mai multe
scopuri: industriale, casnice, vânătorești sau pentru scopuri militare (ambele cu scopul de
producere a leziunilor).
În cazul acțiunii armelor alb e se discută de doua faze de acționare:

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

36
• Faza de pătrundere a lamei în organism. Astfel arma albă străbate prima dată
straturile de haine , apoi straturile de piele și țesutul ce îl urmează. Prima data
acționează vârful ascuțit după care leziunea este extin să de marginile ascuțite ale
armei.
• Faza de extragere a armei albe în care leziunea deja existentă este lărgită prin
acțiunea lamei ascuțite si a fe țelor laterale ale armei. În această faz ă se poate
distinge plaga inițială si crestătura suplimentară.

Cara cteristicile traumatismelor înțepate -tăiate reproduc cu exactitate caracteristicile
armei vulnerante:
• Lățimea
• Grosimea
• Lungimea lamei
• Gradul de ascuțime
• Numărul tăișurilor
• Traiectoria armei prin țesut (prin dispoziția cavității create de lamă)

În practică, mult mai frecvent se întâlnesc plăgile fusiforme, lineare și cu crestătura
suplimentară. Plăgile fusiforme sunt generate prin îndepărtarea moderată a marginilor
țesuturilor. Acest fenomen depinde de elasticitatea pielii și de contracția fibrelor musculare
secționate. Forma plăgilor cu crestătură suplimentară se datorează mișcării rotatorii în jurul
axului longitudinal cu apăsare pe tăiș, efectuată în faza de extragere a cuțitului, rezultând o
soluție de continuitate – crestătura suplimentară dispu să sub un unghi față de plaga principală.

Leziunile produse prin acțiunea instrumentelor despicătoare (Fig. 27) sunt produse de
obiecte precum topor, sapă, satâr, secure, sabie. Deosebirea dintre armele folosite este dată de
numărul de margini ascuțite și de masa pe care o au. Efectul de despic are a acestor arme este
datorată energiei cinetice aplicate asupra obiectului. Plăgile despicate sunt caracterizate prin
lungimea și profunzimea acestora. Datorită energiei cinetice crescute țesuturile moi sunt
interesate în aceeași măsură ca oasele subiacente acestora. După acționarea perpendiculară cu
o energie cinetică foarte mare a unui obiect bine ascuțit marginile leziunii vor fi întotdeauna
netede. Dacă marginile armei folosite sunt tocite pot rezulta leziuni cu margini neregulate,

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

37
excoriate. Din acest motiv pot fi confundate cu plăgile contuze având caracteristici apropiate.
Pentru o identificare mai ușoară sunt utile determinarea suprafețelor osoase afectate.

Expertiza medico -legală are ca obiective stabili rea:
• caracteristicilor instrumentului vulnerant (tipul, forma, dimensiuni)
• vechimii și caracterului vital al leziunilor
• leziunilor tanatogeneratoare (cele care au determinat decesul
• stabilirea poziției victimă -agresor

Figura 27 – Leziunile produse prin acțiunea corpurilor cu tăiș, fără vârf ascuțit
(topor)

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

38
4. Avantajele și dezavantajele autopsiei virtuale față de autopsia
clasică
Decesele raportate legistului sunt de cele mai multe ori bruște și neașteptate. Pentru
persoanele îndoliate, perspectiva neanticipată sau eventual nedorită a unei autopsii clasice
obligatorii ar putea crește nivelul de durere perceput în urma evenimentelor. Opoziția față de
autopsia clasică apare mai ales atunci când această atitudine provine și este înrădăcinată în
credința religioasă. În cazul în care opoziția apare datorită credinței, opiniilor personale sau
culturale, medicii legiști ar putea să se bazeze pe rezultatele imagisticii post -mortem pentru a –
și putea îndeplinii sarcinile de servici, respectiv în a stabili cauze le morții survenite. Unii
medici legiști din Marea Britanie, care deservesc comunități extinse de musulmani și evrei își
bazează deja metodele de diagnostic pe imagistica post -mortem.

Imagistica post -mortem trebuie să fie din acest motiv o tehnică capabi lă să recolteze
informații fiabile și exacte cu privire la cauza morții așa încât să poată mulțumii medicul legist.
Astfel printre avantajele metodei de autopsiere virtuală se numără:
• Păstrarea corpului în forma lui anatomică la momentul examinării CT
• Evaluare independentă de observator bazată pe dovezi
• Identificarea completă nondistructivă din cap până în picioare a leziunilor
• Achiziția de date din părți ale corpului care în mod normal nu s -ar efectua din
respect pentru persoana decedată (de exemplu de la nivelul feței)
• Achiziția datelor din zone anatomice greu de disecat (articulația atlanto -occipitală)
și în cazuri de decompoziție majoră
• Vizualizarea sistemului cardio -vascular
• Procedura standardizată de achiziție a datelor
• Documentarea 3D la scară de 1:1 pentru reconstrucții criminalistice a leziunilor
• Îmbunătățirea calității rapoartelor criminalistice prin posibilitatea analizei
leziunilor prin telecriminalistică
• Simplificarea evaluării leziunilor prin îmbunătățirea inteligibilității prin 3D a
dovezilor identificate
• Acceptarea de către rude sau comunități religioase al noului tip de autopsiere
• Totalitatea datelor obținute pot fi reevaluate la orice moment al anchetei ținând cont
de eventualele noi indicii

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

39
• Achiziția completă și rapidă a datelor în cazul uno r dezastre ce implică multe
victime

Dezavantajele autopsiei virtuale sunt următoarele:
• Costul mare al echipamentelor
• Limitările evaluării radiologice asupra:
o Corpurilor străine metalice
o Nu se poate determina culoarea organelor interne și modificările apărute
o Nu se pot determina modificări patologice precum inflamația
o Nu se poate determina statusul infecțios al unui țesut
o Este dificilă diferențierea leziunilor produse antemortem de cele produse
postmortem comparativ cu autopsia clasică
o Leziuni mici ale țesutului pot să nu fie observate
• Limitările evaluării suprafețelor:
o Întoarcerea cadavrului pentru o scanare totală poate modifica forma corpului
datorită gravitației. Acest lucru poate modifica și raporturile existente între
țesuturile lezate
o Evaluarea su prafețelor reflective sau transparente (de exemplu ochiul)
• Coroborarea datelor provenite din tehnici diferite va determina de fiecare dată
pierderea unor detalii din vedere
• Bazarea diagnosticului doar pe tehnici imagistice poate determina omiteri ale unor
patologii. De exemplu vânătăile la nivel cranian nu sunt vizibile la o scanare a
suprafeței
• Validitatea datelor obținute:
o Nu există o validare clară a metodei generate prin studii prospective
o Nu este încă stabilită o rată standardizată a erorilor
o Validitat ea juridică încă nu a fost stabilită
• Obiectivitatea evaluărilor:
o Nu a fost investigată evaluarea experților pentru a determina cât de constant
este modul lor de a judeca cazurile

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

40
5. Partea Specială
5.1. Obiectivele lucrării

Lucrarea își propune, în mod special, să pună în evidență cele mai recente tehnici de
analiză computer tomografică a traumatismelor produse prin mecanisme de acțiune mecanică
penetrantă a gloanțelor sau a obiectelor cu tăiș și vârful ascuțit.
Astfel aceasta își propune folosirea CT -ului pentr u a realiza așa numitele autopsii virtuale
și-a început dezvoltarea la începutul anilor 2000 în Elveția, solicitând tot mai multă atenție,
resurse și studii pentru confirmarea validității acestuia. Din acest motiv, temele de discuții din
jurul acestui proi ect rămân deschise existând încă o serie de informații necunoscute (precum
obiectivitatea evaluărilor și altele, prezentate la capitolele anterioare) chiar și la mai bine de 16
ani de la lansarea acestuia.
În ultimii cinci ani, prin contribuția computer to mografului cu scanare în detaliu, și chiar
cu două surse concomitente de radiație , precum și prin angiografia -CT post-mortem, proiectul
a avansat atât de departe încât în comunitățile de musulmani sau de evrei din țările dezvoltate,
această metodă de inve stigare a cauzei morții este folosită în cazurile în care autopsia clasică
este refuzată.
Trecerea în revistă a datelor valoroase din domeniul autopsiilor virtuale precum si
domeniile de aplicații a evaluării computer tomografice a fost realizat în capitol ele anterioare
și reprezintă unul din obiectivele lucrării de față.

Pe de altă parte, mi -am propus să analizez elementele decisive care stau la baza unui
diagnostic de deces privit prin prisma tomografiei computerizate și luând în calcul aspecte
medico -legale.
Diagnosticul oferit de radiologi, coroborat cu cel al legiștilor, poate oferi de cele mai
multe ori cele mai exacte cauze tanatogene. Astfel vor fi analizate din perspective radiologice
(autopsie virtuală -minim invazivă) și medico -legale (autopsie cl asică -invazivă) numărul
plăgilor, traiectul acestora, riscul vital pe care îl reprezintă fiecare plagă.
Trebuie de asemenea menționat că, în ciuda progreselor făcute există încă discrepanțe
între rezultatele oferite de medicii specialiști în radiologie și rezultatele oferite de medicii
specialiști în medicină legală. Cele mai mari discrepanțe între diagnostice au existat în cazul
patologiilor tanatogene din sfera cardiovasculară și altele.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

41

După cum se va putea vedea în continuare diagnosticul corect, tipul de plagă cât și
morfologia ei, mecanismul de acțiune și forța aplicată în momentul impactului cu diverse
corpuri străine precum si prezența sau absența proiectilelor de ordin primar sau secundar sunt
elemente importante în anchetele juridice. Documentarea cazurilor în mod corect din punct de
vedere juridic și medico -legal are aceeași importanță ca identificarea tuturor elementelor care
constituie cazul analizat.
Prin această lucrare doresc să aduc o actualizare și o clarificare asupra elementelor care
definesc nouă ramură a medicinei .

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

42
5.2. Ipoteza de lucru
Studiul pleacă de la premisa că o analiză amănunțită a cazurilor ajunse în departamentul
de medicină legală se poate efectua și prin metode imagistice computer tomografice pentru
anumite cazuri selectate, cu o sensibilitate comparabilă cu autopsiile clasice.
Computer tomograful vine în sprijinul medicului legist în evaluarea cazurilor, în proporții
variate în funcție de patologia probabilă a cadavrelor, putând ajunge în anumite situații până la
înlocuirea completă a autopsiei clasice.
Selecționarea cazurilor din lucrarea de față s -a făcut analizând arhiva unei secții de
medicină legală din Elveția. Dintre acestea, au fost selectate cazurile relevante pentru lucrarea
de față.
Conform protocolului agreat la n ivelul departamentului, fiecărui caz îi corespunde un
raport necropsic completat după caz și de un raport radio -imagistic și patologic, hematologic
sau toxicologic.
Obiectivarea achiziției datelor a fost dată pentru fiecare caz analizat în parte de prezenț a
concomitentă a rapoartelor imagistice și medico -legale analizate împreună.
Coroborarea tuturor datelor relevante pentru acest studiu din cele două tipuri de
rapoarte mi -a permis evaluarea caracteristicilor plăgilor, riscului vital al acestora precum și
analiza sensibilității metodei în detectarea numărului, pozițiilor, traiectelor plăgilor cât și a
corpurilor străine din interiorul organismului precum și a altor parametrii care vor fi prezentate
în capitolele ce urmează.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

43
5.3. Material și metodă
Lucrarea se bazează pe studierea unui lot de 20 de cazuri de împușcare sau înjunghiere
provenite de la Centre Universitaire Romand de Médecine Légale – CHUV din Lausanne ,
Elveția. Dintr -un total aproximativ de 980 de cazuri care există în arhiva centrului universitar
între perioada 01.01.2011 -01.06.2015 au fost extrase spre analiză cazuri provenind din anii
2013 și 2014.
Astfel, au fost extrase 392 de cazuri care au fost incluse în lotul de studiu iar dintre
acestea 20 de cazuri au fost confirmate ca având cauza a dec esului minimum o leziune generată
prin împușcare sau înjunghiere.
În lotul de studiu au fost admise cazuri:
– Indiferent de vârstă sau sex
– Indiferent de mediul din care provin (urban/rural)
– Indiferent de patologii secundare
– Indiferent dacă au suferit manevr e de resuscitare sau nu
– Indiferent de intervenții chirurgicale sau medicale suferite în trecut
– Indiferent de zonele anatomice afectate
– Indiferent de calibrul armei folosite
– Indiferent de tipul de armă folosită (indiferent de lungimea tăișului sau dacă au sau
nu un vârf ascuțit )

Rapoartele analizate au fost de două tipuri. Pe de o parte au fost o scrie rapoarte
necropsice în urma autopsiilor clasice efectuate, iar pe de altă parte rapoartele radiologice
elaborate au fost scrise în urma analizării post -mortem a cadavrelor prin intermediul computer
tomografiei și angiografiei -CT. CT -urile și angiografiile -CT sunt evaluări care se efectuează în
mod uzual pentru cazurile de referință din acest studiu, însă nu reprezintă o obligativitate
absolută.

Achizițiile imaginilor computer tomografice au fost efectuate cu cadavrele poziționate
în decubit dorsal cu ajutorul unui scanner CT 8 -slices produs de General Electronics (GE)
Helathcare (CT LightSpeed 8) și a unui scanner CT 64 -slices produs tot de Gener al Electronics
(LightSpeed VCT 64 rows) .

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

44
Pentru angiografiile -CT postmortem efectuate s -a practicat reperfuzarea sistemului
vascular cu o mașină cord -pulmon modificată (Virtangio), prin injectarea unei substanțe
uleioase de contrast (Angiofil), având în compoziție parafină. Reperfuzarea a urmat protocolul
standardizat propus de Grabherr și colaboratorii, în cei 4 timpi:
– Achiziție nativă a imaginilor
– Achiziție în faza arterială
– Achiziție în faza venoasă
– Achiziție în faza dinamică
Atât rapoartele imagistice cât și rapoartele medico -legale au fost realizate după
evaluarea plăgilor atât împușcate cât și înjunghiate de către un medic legist cu experiență în
imagistică criminalistică, împreună cu un medic radiolog.

Prin intermediul imaginilor axiale precum și p rin reconstrucția acestora în imagini 2D
multi -planare cât și prin reconstrucții 3D prin tehnici de realitate virtuală au fost evaluate în
cazul împușcărilor și înjunghierilor următoarele:
– Orificiile de intrare ale plăgilor
– Orificiile de ieșire în cazul p lăgilor transfixiante
– Traiectele plăgilor și traiectele gloanțelor (în cazul plăgilor împușcate)
– Leziunile intra -somatice determinate
– Distanțele minime și maxime de penetrare
– Riscul de atingere al structurilor vitale

Post-procesarea imaginilor a fost efec tuată cu un software de imagistică medicală
disponibil pe internet (OsiriX).

Pe lotul de studiu de 20 de cazuri am urmărit următoarele:
– Sexul persoanelor incluse în lotul de studiu
– Dacă persoana a decedat prin împușcare
– Dacă persoana a decedat prin înjunghiere
– Numărul plăgilor generate prin împușcare sau înjunghiere
– Riscul vital pe care îl prezentau diferitele plăgi
– Organele atinse
– Cauzele de deces

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

45
– Traiectele plăgilor înjunghiate
– Traiectele gloanțelor
– Zonele anatomice afectate
– Dacă a existat/sau nu d epleție volemică
– Lungimea medie a plăgilor
– Lățimea medie a plăgilor
– Adâncimea medie a plăgilor
– Numărul total al proiectilelor folosite (în cazul plăgilor împușcate)
– Prezența sau absența fragmentelor osoase sau a proiectilelor secundare
– Tipul proiectilelor
– Eficiența metodei de evaluare computer tomografică în comparație cu metoda de
evaluare din autopsia clasică în evidențierea traiectoriilor, corpilor străini, leziunilor
osoase, leziunilor de părți moi și leziunilor parenchimatoase în cazul plăgilor
înjungh iate
– Eficiența metodei de evaluare computer tomografică în comparație cu metoda de
evaluare din autopsia clasică în evidențierea traiectoriilor, fragmentelor de proiectil,
plăgilor de intrare, plăgilor de ieșire în cazul plăgilor împușcate.

Studierea rapoartelor medico -legale și a rapoartelor radio -imagistice a permis evaluarea
informațiilor pentru fiecare cadavru din lotul de studiu pe mai multe direcții:
– Examinări ale aspectului exterior prin metode de autopsiere clasică
– Examinări ale organelor și ca vităților prin metode de autopsiere clasică
– Examinări ale organelor și ale plăgilor prin metode radio -imagistice

Examinarea aspectului exterior s -a efectuat după protocoalele clasice de autopsiere
invazive, la fel precum și examinarea organelor si a cavit ăților.

Evaluarea externă cuprinde astfel următoarele componente:
– Descrierea sexului, vârstei (dacă se poate aprecia)
– Hainele cu care este îmbrăcat corpul (sau absența acestora)
– Aspectul general al segmentelor corpului
– Semne speciale pe suprafața corpului (tatuaje, cicatrici, etc)
– Tipul de rigor mortis prezent

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

46
– Prezența sau absența lividităților cadaverice
– Starea trofica a tegumentelor și eventualele leziuni observate
– Descrierea segmentelor și caracteristicile patologice ale acestora păstrând o ordine
crani o-caudală
– Descrierea gradului anormal de mobilitate a diferitelor segmente ale corpului sau a
diferitelor articulații la momentul palpării sau mobilizării acestora
– Descrierea plăgilor (lățime, lungime, localizare pe segment anatomic)

Examinarea organelor și cavităților se face în autopsia clasică în mod invaziv și
presupune deschiderea cadavrului prin tăiere a fiecărui segment și făcând analiza fiecărui organ
din punct de vedere a formei, culorii, poziției, conținutului, greutății și a leziunilor conținute .
Sunt de asemenea preluate probe pentru examinări histo -patologice și toxicologice din fiecare
organ, rană și cavitate a corpului (unde se impune). Creierul în general a fost analizat de către
un neurolog, rezultatele acestor rapoarte nefiind accesibile.

Trebuie precizat că evaluarea prin metode computer tomografice post -mortem și a
angiografiei computer tomografice post -mortem au fost efectuate înaintea efectuării autopsiei
clasice și invazive, pentru a obține imagini cu aspectele nemodificate ale raport urilor dintre
diferitele organe sau segmente ale corpului.

În rapoartele radio -imagistice au fost prezentate doar aspecte legate de modificările
patologice, descrierile segmentelor normale lipsind .

În cazul în care au fost descoperite mai mult de 5 leziuni, a fost întocmit la finalul
raportului un tabel cu rezumatul plăgilor în care a fost descrise numărul căilor, zonele orificiilor
de intrare și de ieșire a proiectilelor, unde a fost posibil, a fost descrisă direcția de tragere și
distanța de la car e s-a tras.

În rapoarte este precizat faptul ca rănile sunt numerotate la întâmplare sau cu aceleași
numere cu care au fost numerotate de echipajele de poliție, fără să existe legătură între ordinea
numărătorii plăgilor și ordinea în care s -au generat plă gile.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

47
5.4. Rezultate și discuții
5.4.1. Selectarea și analiza lotului
Au fost analizate rapoartele medico -legale si radio -imagistice a 392 de cadavre care au
fost aduse spre evaluare și expertiză la Centre Universitaire Romand de Médecine légale –
CHUV din Lausanne , Elveția în perioada 01.01.2013 -31.12.2014. Din cele 392 de cazuri au
fost selectate pentru studiul acesta 20 de cazuri, care au decedat din cauza plăgilor generate
prin împușcare sau prin înjunghiere.
Lotul de pacienți a fost analizat după criteriile pr ezentate în capitolul anterior și după
relațiile existente între acestea.
La finalul lucrării voi sintetiza și cuantifica rezultatele obținute și voi evidenția eficiența
tehnicii de aut opsiere virtuală.
Statisticile și graficele aferente au fost generate f olosind programul Microsoft Excel
2016.
Astfel lotul mare de cazuri analizate, din care s -a făcut extragerea cazurilor pentru lotul
folosit în lucrare, a avut o compoziție cu 70 % persoane de sex masculin și 30 % persoane de
sex feminin (Fig. 28).

Din cele 392 de cazuri găsite în arhivă, 60% dintre acestea au fost reprezentate de
decese din cauza medicale, o parte din ele provenind chiar din clinică sau din sălile de operație.
70%30%Proporția lotului pe sexe 2013 și 2014
M
F
Figura 28 – Proporția lotului pe sexe

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

48
Restul de 40% fiind reprezentate de decese considerate cauze medico -legale. Trebuie remarcat
faptul ca din cauzele de deces medicale, peste 40% din cazuri au avut ca si cauză a decesului
patologia cardio -vasculară, 28% din cazuri de deces au avut ca si cauza a decesului o patologie
pulmonară , 17% din cazuri au avut cauza a decesului o patologie a sistemului nervos central.
Patologia digestivă a reprezentat 3% din cauzele de deces.
Cazurile medico -legale analizate au avut ca și cauză a decesului, pe lângă împușcări și
înjunghieri, arsurile, înecul, spânzurare, strangulare, electrocutare, traumatisme severe și
politraumatisme și altele. Politraumatismele reprezintă cea mai mare proporție de cazuri din
lotul studiat (Fig. 29).

Din lotul studiat în anul 2013 numărul de persoane decedate prin înjunghiere a fost egal
cu numărul de persoane decedate prin împușcare. În anul 2014 din totalul de cazuri înjunghiate
și împușcate și aduse la Centre Universitaire Romand de Médecine Légale – CHUV di n
Lausanne, 40% din cazuri au decedat prin înjunghieri și 60% au decedat din cauza unei plăgi
generate prin împușcare.
Repartiția pe sexe, cumulat pentru cei doi ani, arată o predispoziție pentru cazurile de
sex masculin să fie implicate în conflicte armat e sau cu arme cu tăiș și vârf ascuțit, față de
persoanele de sex feminin. Astfel cazurile cu cauza de deces o plagă împușcată sunt
reprezentate în 64 % de bărbați și restul femei, iar cazurile cu cauza de deces o plagă
înjunghiată sunt reprezentate în 67% de bărbați și restul de 33% de femei.
7% 6%
8%
13%
4%
3%35%16%8%Distribuția tipurilor de cazuri Impuscare
injunghiere
arsuri
inec
spanzurare/ strangulare
electrocutare
politraumatism
traumatism
Altele
Figura 29 – Distribuția tipurilor de cazuri 2013 și 2014

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

49
5.4.2. Analiza numărului de plăgi, a organelor afectate și a
cauzelor de deces
În ceea ce privește numărul de plăgi, am observat că persoanele decedate prin împușcare
între 2013 -2014 au avut 73% între 2 și 5 plăgi generate prin acțiunea gloanțelor asupra
organismului iar restul de 27% au avut peste 5 plăgi împușcate.
Analiza numărului plăgilor înjunghiate între 2013 și 2014 a arătat că 56% din cei
decedați au avut între 2 și 5 plăgi, 22% au avut o singură plagă, iar restul de 22% au prezentat
peste 5 plăgi înjunghiate.
În urma analizei frecvenței pe perioada 2013 -2014 se poate observa în Figura 30 că 4
cazuri au prezentat 2 plăgi împușcate, 1 caz a prezentat 3 plăgi, 3 cazuri au prezentat un număr
de 4 plăgi, 2 cazuri au prezentat 12 plăgi împușcate, iar 1 caz a prezentat peste 20 de plăgi.
05
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
PesteFrecvență
BinFrecvența numărului de plăgi împușcate 2013
și 2014
Numar plagi impuscate
Figura 20 – Frecvența numărului de plăgi împușcate 2013 și 2014
37.5%0.0%8.3%20.8%12.5%4.2%0.0%4.2%12.5%
creiertiroidaInimaplamanstomac, intestinerinichisplinaficatvase de sange
0.0% 10.0% 20.0% 30.0% 40.0% 50.0%2013&2014
2014
2013
Figura 31 – Organe atinse prin plăgi împușcate (%)

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

50
Analizând frecvența cu care au fost atinse organele în cazurile decedate prin împușcare
în anii 2013 și 2014 (Fig. 31) au arătat o incidență crescută în cazul creierului (incidență de
33,3% în anul 2013 și 44% în 2014 și 37.5% pentru 2013 și 2014 cumulat). Pe locul doi în
ierarhia frecvențe lor organelor atinse se numără plămânii cu 20.8% din incidențe pentru 2013
și 2014 cumulat. Vasele de sânge mari au fost lezate cumulat în cei doi ani în 12.5% din cazuri,
la fel ca și cel puțin o componentă a sistemului digestiv. Lezarea inimii prin împuș care apare
cu o frecvență de 8.3% pentru cei doi ani cumulat.
Făcând o analiza comparativă între frecvența organelor atinse, și cauzele deces asociate
lor (fig. 32) , am observat că în cazul plăgilor împușcate de la nivel cranian între 2013 și 2014
au dus la deces de fiecare dată. Plămânii și sistemul respirator pe de altă parte au reprezentat
cauze de deces mai mare decât frecvența cu care au fost atinși. Acest lucr u este explicat prin
faptul că leziunile generate prin forța pe care o aplică glonțul prin pasajul lui pe lângă organ
37.5%0.0%8.3%20.8%12.5%4.2%0.0%4.2%12.5%100.0%
37.5%0.0%11.1%22.2%0.0%0.0%0.0%0.0%16.7%87.5%
37.5%0.0%7.7%23.1%0.0%0.0%0.0%0.0%0.0%68.3%
creiertiroidaInimaplamanstomac, intestinerinichisplinaficatvase de sangeTotal
0.0% 20.0% 40.0% 60.0% 80.0% 100.0% 120.0%Cauza deces
Organ vital atinse
Organ atins
Figura 32 – Analiza comparativă între raportul dintre organele atinse de proiectil
și cauza decesului

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

51
sunt mai grave decât leziunile generate direct de glonț prin pasajul acestuia prin parenchimul
pulmonar .
În cazul vaselor mari de sânge chiar dacă acestea au fost atinse direct, în general
decesul a apărut datorită emboliei gazoase apărute și cantității mari de aer ajunse la nivel
cardiac. Din analiza cazurilor cu leziuni pe vasele mari de sânge am mai putut observa că
leziunile nu au fos t reprezentate în nici unul din cazuri de ruperea în întregime a vasului afectat.
Mușchiul cardiac a fost atins în 11.1% din cazuri, dar cauza a decesului a reprez entat -o în doar
7.7% din cazuri.
După cum se poate observa studiind frecvența totală a orga nelor atinse în comparație
frecvența totală a cauzelor de deces, diferența între procentaje este semnificativă. Acest lucru
este explicat prin faptul că victimele împușcărilor au prezentat și o serie de patologii cronice,
cel mai des cardio -vasculare, care nu au mai avut posibilitatea de a compensa dezechilibrele
hemodinamice apărute în urma împușcărilor.
În ceea ce privește înjunghierile, acestea au generat leziuni care au avut ca sediu
principal , între anii 2013 și 2014, vasele mari de sânge (fig. 33) . Pe locul doi în rândul organelor
0.0%4.5%9.1%27.3%18.2%0.0%4.5%4.5%31.8%
creiertiroidaInimaplamanstomac, intestinerinichisplinaficatvase de sange
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0% 35.0%2013&2014
2014
2013
Figura 33 – Organe atinse in pl ăgi prin înjunghiere (%)

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

52
atinse prin înjunghieri sunt plămânii cu 27.3%. Sistemul digestiv a fost atacat în 18.2% din
cazuri.
În analiza comparativa între organele atinse prin înjunghiere și cauza decesului între
anii 2013 și 2014 a rezultat că leziunile la nivelul vaselor mari de sânge au fost și cauza
decesului în toate cazurile. Leziunile de la nivel pulmonar au generat aproximativ jumătate din
decesele de cauze pulmonare. Inima a fost lezată în 9.1% din cazuri prin înjunghiere, iar din
motive de decompensare reprezintă 13.6% din cauzele de deces. Privind pe totalul de
înjunghieri comparativ cu cauzele decesului se poate observa, că leziunile cele mai importante
generate prin arme cu tăiș și vârf înțepat au reprezentat direct doar aproximativ 60% din cauzele
ale decesului.
0.0%4.5%9.1%27.3%18.2%0.0%4.5%4.5%31.8%100.0%
creiertiroidaInimaplamanstomac, intestinerinichisplinaficatvase de sangeTotal
0.0% 20.0% 40.0% 60.0% 80.0% 100.0% 120.0%Cauza deces
Organ vital atinse
Organ atins
Figura 34 – Analiza comparativă între raportul dintre organele atinse de un obiect cu tăiș și vârf
ascuțit și cauza decesului

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

53
5.4.3. Analiza frecvenței segmentelor anatomice afectate
Un alt subiect studiat în evaluarea CT a plăgilor prin împușcare și înjunghiere îl
reprezintă segmentele cel mai frecvent afectate prin împușcare sau înjunghiere. Astfel ca o
observație înaintea prezentării statisticii, zona gâtului est e cea mai afectată dintre toate
segmentele anatomice ale corpului în general.
Privind analiza asupra segmentele anatomice preferate de atacatori în cazul
împușcărilor (Fig. 35) pe prima poziție se află capul. Astfel în anul 2013, 29.4% din totalul
decesel or prin împușcare au afectat zona capului, iar în 2014, 31% din plăgile împușcate au
survenit la nivelul capului. Totalul pe cei 2 ani este de 31% plăgi împușcate la nivel cranian.
Următorul segment anatomic afectat ca frecvență în cazul împușcărilor este reprezentat
de gât cu 17.6% în anul 2013 și cu 33.3% în anul 2014. Totalul procentual pe cei 2 ani în cazul
este de 24.1% în cazul plăgilor împușcate din zona gâtului.
Alte segmente ale corpului cu frecvența crescută ca sediu al plăgilor sunt reprezentate
de membrul superior stâng și drept în proporție egală (6.9% între 2013 și 2014 inclusiv), 31.0%24.1%3.4%6.9%6.9%0.0%0.0%0.0%0.0%3.4%3.4%0.0%6.9%6.9%0.0%6.9%0.0%
capgattoracetorace stg.torace dr.torace posteriortorace…torace…abdomenabdomen stg.abdomen drmembre…mana stgmana dr.Membre…Picior stg.Picior dr.
0.0% 10.0% 20.0% 30.0% 40.0%2013&2014
2014
2013
Figura 35 – Frecvența segmentelor anatomice lezate prin împușcare

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

54
piciorul stâng cu 11.8% în 2013 și cu 6.9% pe cei doi ani cumulat. Abdomenul este afectat în
proporție de 3.4%.
Același tip de analiză efectuată pe cazurile de plăgi înjunghiate (Fig. 3 6) a scos în
evidență faptul că hemitoracele stâng și gâtul sunt segmente alese de atacatori cu frecvență
egală (18.2% pentru cei doi ani cumulat pentru ambele s egmente în parte).
De asemenea un procent important este reprezentat de alegerea ca zona traumatizată a
hemitoracele posterior drept (cu 9.1% cumulate pe cei doi ani analizați), a abdomenul stâng cu
13.6%, abdomenul drept cu 9.1% . Nu au fost identificate leziuni generate prin înjunghiere în
lotul studiat la nivelul membrelor inferioare și nici la nivelul capului.
0.0%18.2%4.5%18.2%0.0%4.5%4.5%9.1%0.0%13.6%9.1%4.5%9.1%4.5%0.0%0.0%0.0%
capgattoracetorace stg.torace dr.torace posteriortorace posterior…torace posterior…abdomenabdomen stg.abdomen drmembre…mana stgmana dr.Membre…Picior stg.Picior dr.
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0%2013&2014
2014
2013
Figura 36 – Frecvența segmentelor anatomice lezate prin înjunghiere

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

55
5.4.4. Analiza traiectoriilor identificate pentru plăgi
împușcate și înjungh iate
Un alt aspect studiat în evaluarea plăgilor formate prin împușcare și evaluarea plăgilor
formate prin înjunghiere este reprezentat de analiza traiectoriei pe care le -au avut diferitele
corpuri străine cu care s -a acționat asupra organismului. În tabe lul I se află traiectoriile descrise
de proiectile și armele cu tăiș și cu vârf ascuțit. Analizând tabelul cât și graficele traiectoria cea
mai des întâlnită în cazul plăgilor prin împușcare este: HKN: anterior, sus, stânga -> posterior,
jos, dreapta, iar î n cazul înjunghierilor este: HKO: anterior, sus, dreapta ->posterior, jos,
stânga.
Traiectoria proiectilului/loviturii
Împușcat înjunghiat
2
0
1
3 % 2
0
1
4 % 2013&
2014 % 2
0
1
3 % 2
0
1
4 % 2013&
2014 %
HKN 2 15.4% 3 50.0% 5 26.3
% 1 7.7% 0 0.0% 1 5.9%
HKO 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0
% 5 38.5
% 2 50.0% 7 41.2
%
HLN 2 15.4% 1 16.7% 3 15.8
% 3 23.1
% 0 0.0% 3 17.6
%
HLO 1 7.7% 1 16.7% 2 10.5
% 2 15.4
% 1 25.0% 3 17.6
%
HZZ 1 7.7% 0 0.0% 1 5.3
% 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0%
JKN 2 15.4% 1 16.7% 3 15.8
% 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0%
JKO 1 7.7% 0 0.0% 1 5.3
% 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0%
JLN 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0
% 1 7.7% 0 0.0% 1 5.9%
JLO 1 7.7% 0 0.0% 1 5.3
% 1 7.7% 0 0.0% 1 5.9%
JOL 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0
% 0 0.0% 1 25.0% 1 5.9%
Or 1 7.7% 0 0.0% 1 5.3
% 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0%
Z 2 15.4% 0 0.0% 2 10.5
% 0 0.0% 0 0.0% 0 0.0%
Total 1
3 100.0
% 6 100.0
% 19 100.
0% 1
3 100.
0% 4 100.0
% 17 100.0
%

Tabel ul I – Frecvența de folosire diverselor tipuri de traiectorie pentru împușcări și
înjunghieri

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

56

Analiza efectuată, doar pe traiectoriile plăgilor împușcate (fig. 37) , a evidențiat o
frecvență crescută a direcției dinspre anterior, sus, stânga spre posterior, jos, dreapta. Această
traiectorie s -a identificat în 26.3% din totalul celor analizate (HKN). Cu o frecvență egală de
15.8% apar traiectoriile anterior, jos, stânga spre posterior, sus, dreapta (HLN) și posterior, sus,
stânga spre anterior, jos, dreapta (JKN). Cu o frecvența de 5.3% apar traiecte orizontale (Or).
Trebuie de asemenea amintit cu în 10,5% din cazurile cu plă gi împușcate nu a fost posibila
identificarea traiectului.
Legendă traiectoriilor:

H – anterior ->posterior
J – posterior ->anterior
K- sus->jos
L- jos-> sus
N – stânga -> dreapta
O – dreapta -> stânga
Or – orizontal
Z- direcția nu poate fi determinată

Exemplu de citire:

HKN : anterior, sus, stânga ->posterior, jos,
dreapta

HKO : anterior, sus, dreapta ->posterior, jos,
stânga

JLO: posterior, jos, dreapta ->anterior, sus,
stânga

26.3%0.0%15.8%10.5%5.3%15.8%5.3%0.0%5.3%0.0%5.3%10.5%
HKNHKOHLNHLOHZZJKNJKOJLNJLOJOLOrZ
0.0% 5.0% 10.0% 15.0% 20.0% 25.0% 30.0%
Figura 37 – Frecvența folosirii fiecărui tip de traiectorie descris în rapoartele radio -imagistice

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

57
După analiza traiectoriilor plăgilor produse prin înjunghieri s -a evidențiat traiectoria
anterior, sus, dreapta ->posterior, jos, stânga, prin frecvența crescută în apariție (HKO:
41.2%). Următo arele ca frecvența sunt traiectoriile anterior, jos, stânga spre posterior, sus,
dreapta (HLN) cu o frecvență de 17.6% și anterior, jos, dreapta spre posterior, sus, stânga
(HLO) de asemenea cu o frecvență de 17.6%.
Nu au fost identificate cazuri de plăgi înjunghiate la care nu s -a putut identifica
traiectoria pe care a avut -o arma cu tăiș și vârf ascuțit cu care s -a acționat pe organism.

5.4.5. Analiza proporției de cazuri cu afectare multiorganică
Un alt aspect cercetat în lucrare este proporția cazurilor cu af ectare multiorganică în
urma atacului armat cu proiectile sau cu lame cu tăiș și vârf ascuțit.
Astfel, pentru anul 2013 s -a înregistrat o proporție de 50% cu afectare multiorganică și
50% fără afectare multiorganică. În anul 2014 proporția cazurilor cu af ectare multiorganică
datorată direct acțiunii proiectilelor este contrastantă. Astfel în acest an s -a înregistrat un
procent de doar 20% din cazuri cu afectare multiorganică și 80% fără o astfel de afectare.
Media pe cei doi ani evaluați (fig. 38) a arătat o proporție de 36.4% din cazuri au avut
afectare multiorganică în urma efectului gloanțelor prin organism iar 63.6% nu au avut o astfel
de afectare.
După evaluarea cu același criteriu a cazurilor prin înjunghiere a rezultat pentru 2013 un
procent de 33.3% cu afectare multiorganică și în anul 2014 66.7% cu afectare multiorganică.
36.4%
63.6%Cazuri împușcate cu afectare multiorganică
2013 și 2014
Da
Nu
Figura 38 – Proporția de cazuri împușcate cu afectare multiorganică în 2013 și 2014

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

58
Media celor doi ani indică un procent de 44.4% din cazuri au suferit de afectări multiorgani ce
(fig. 39) , iar decesul acestora s -a datorat mai ales decompensării totale ale organismului.
5.4.6. Analiza tipurilor de proiectile folosite și prezența lor în
organism at estată CT
Un alt lucru urmărit în lotul studiat este procentajul de cazuri în care depleția volemică
a contribuit la decesul persoanelor. Astfel coroborând rezultatele pentru anii 2013 și 2014 s -a
înregistrat un procent de 54.5% din cazuri cu plăgi împușca te în care depleția volemică a jucat
un rol important în decompensarea și moartea persoanelor.
În cazul înjunghierilor procentul de cazuri cu depleție volemică este de doar 33.3%, net
mai mic față de cel înregistrat pentru cei doi ani în cazul împușcărilor.
44.4%
55.6%Cazuri înjunghiate cu afectare multiorganică în 2013 și 2014
Da
Nu
Figura 39 – Proporția de cazuri înjunghiate cu afectare multiorganică în 2013
și 2014
20132014
0.0%50.0%100.0%
Da
Nu100.0%
0.0%40.0% 60.0%
2013
2014
Frecven ța de apari ție a fragmentarilor proiectilelor sau apari ție a proiectilelor
secundare
Figura 30 – Frecvența de apariție a fragmentarilor proiectilelor sau apariție a proiectilelor
secundare

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

59
Existența sau nu a f ragmentelor de proiectil sau de alte proiectile secundare este un alt aspect
cercetat în această lucrare (fig. 40) . Surprinzător în anul 2013 în toate cazurile studiat au existat
fragmente ale proiectilului sau proiectile secundare pe traiectele plăgilor î mpușcate. Anul 2014
a înregistrat doar 40% din cazuri cu fragmente ale proiectilului sau proiectile secundare. Media
anilor indică o prezență de 72.7% a fragmentelor proiectilelor sau a proiectilelor secundare.
Tipurile de proiectile sunt de asemenea un a spect cercetat în evaluarea CT a plăgilor
cazurilor selectate în lotul care se studiază. Astfel am observat faptul că proiectilul preferat de
atacatori este glonțul. În anii 2013 și 2014 s -au înregistrat gloanțe ca tip de proiectil folosit, în
proporție de 90.9%. Doar 9.1% cazuri au înregistrat folosirea pe post de muniție a alicelor.
Tot in analiza tipului de proiectile folosit s -a cercetat și distribuția cazurilor în funcție de
numărul de proiectile folosite la momentul atacului și corespondența acestora cu numărul de
gloanțe rămase în organism (fig. 41) . Astfel am identificat 5 cazuri în care s -a folosit un
număr de 6 gloanțe, 3 cazuri în care au fost folosite 2 gloa nțe, câte un caz în care s -a folosit 3
și 4 gloanțe. De asemenea a fost identificat un caz în care au fost folosite de către atacator un
număr de 16 gloanțe. În paralel s -a efectuat și distribuția proiectilelor prezente în organism.
Astfel cazurile cu 1,2, 3 și 4 gloanțe folosite, în general a rămas un singur glonț în corp, iar
5
3
11
000000000001
000
0246
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
MoreCazuri
ProiectileDistributia cazurilor functie de numarul de proiectile
2013&2014
Cazuri
10
000010000000000000
024681012
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
MoreCaziri
ProiectileDistributie proiectile prezente 2013&2014
Cazuri
Figura 41 – Distribuția cazurilor împușcate în funcție de numărul de proiectile

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

60
pentru cazul în care au fost folosite 16 gloanțe, în organismul persoanei atacate au rămas un
număr de 6 gloanțe.
Prin săgeți sunt sugerate numărul de gloanțe rămase în corp în cores pondență cu
numărul de gloanțe folosite în timpul atacului. Perioada analizată în acest caz este cumulată
pentru anii 2013 și 2014.
5.4.7. Analiza dimensiunilor unei plăgi (lungime, lățime,
adâncime) măsurate strict prin CT și analiza distribuției
acestora pe num ărul de cazuri din lot
La o analiză mai amănunțită a lungimii medii a plăgilor la fiecare caz de decese prin
plăgi împușcate din anii 2013 și 2014 (fig. 42) am stabilit că au existat câte un caz cu lungimea
medie de 1,4 și respectiv 16cm și câte 2 cazuri care au înregistrat 2, 3 , 5 și 7cm.
După analiza lățimii medie a plăgilor împușcate evaluate, am observat că au existat câte
trei cazuri în care lățimea medie consemnată în rapoarte a fost de 1 cm și 4 cm, iar câte un caz
la care s -a înregistrat lățimea medie de 3, respectiv 5cm .
În urma analizei efectuate pe adâncimile plăgilor împușcate am stabilit că a existat câte
un caz pentru plăgi cu adâncimea de 1, 3, 4, 6, 15 și 17cm.
Diferența între numărul de ca zuri numărate în calculul lungimilor medii și calculul
lățimilor sau adâncimilor medii ale plăgii provine din absența acestor date de la nivelul
rapoartelor medico -legale și radio -imagistice postmortem.

122
12
02
000000001
000
0123
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
pesteCazuri
Lungime (cm)Frecventa cazurilor functie de lungimea
plagii impuscate
Cazuri
Figura 42 – Frecvența cazurilor în funcție de lungimea plăgii împușcate

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

61
Analiza în detaliu a lungimii plăgilor produse pri n înjunghiere (fig. 43) relevă faptul că
nu au existat plăgi cu lumgime mai mare de 8cm. Analiza a arătat și faptul că există cate două
cazuri în lotul studiat pe perioada celor doi ani cu lungimi de 2, 3, 4 și 5cm și un singur caz în
care lungimea medie a fost de 8cm.
După analiza lățimii medie a plăgilor împușcate evaluate, am observat că au existat câte
2 cazuri pentru lățimi medii de 0.2 respectiv 0.5cm și 5 cazuri la care lățimea medie a plăgii a
fost de 0.3cm studiate în lot cu plăgi prin înjunghier e a fost de 6,57cm.

02222
001
00000000000
00.511.522.5
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
pesteCazuri
Lungime (cm)Frecventa cazurilor în functie de lungimea plagii i injunghiate
Cazuri
025
02
0 0 0 0 0 0
0246
0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1 pesteCazuri
Latime (cm)Frecventa cazurilor în functie de latimea plagii injunghiate
Cazuri00122
0111
000001
0000
00.511.522.5
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
pesteCazuri
Adâncime (cm)Frecventa cazurilor în functie de ad âncimea plagii injumghiate
Cazuri
Figura 43 – Graficele frecvențelor de apariție a lungimii, lățimii și adâncimii plăgilor
înjunghiate

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

62
5.4.8. Analiza eficienței metodei de evaluare a plăgilor
înjunghiate sau împușcate prin CT
Pe lângă analiza efectivă a plăgilor mi s -a părut important sa evaluez eficiența metodei
de evaluare a plăgilor înjunghiate prin computer tomografie. Aceste lucru l -am realizat prin
comparația celor două tipuri de rapoarte (provenite de la autopsia clasică și de la examenul
radio -imagistic). Cum era de așteptat, computer tomograful a obținut o eficiență de detecție a
corpilor străini și a leziunilor osoase în proporție de 100%.

Pe de altă pare în ceea ce privește determinarea traiectoriilor prin imagisti ca computer
tomografică au fost determinate în mod neinvaziv aproximativ 90% din traiectoriile descrise
prin metode invazive (autopsie clasică) (fig. 44). Eficiența evaluării computer tomografică a
leziunilor părților moi și a leziunilor parenchimatoase es te de 80% în ambele cazuri.

Am analizat de asemenea eficiența determinărilor prin computer tomograf a numărului
corect de 41 plăgi de intrare, de ieșire, a traiectoriilor și a fragmentelor proiectilelor în
comparație cu cele găsite la autopsia clasică.

Figura 44 – Nivelul de eficiență a computer tomografiei în detectarea
particularităților unei plăgi înjunghiate

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

63
Astfel computer tomografia a permis identificarea a 100% din fragmentele de gloanțe
identificate și la autopsia clasică. O eficiență mai scăzută am identificat în cazul determinării
plăgilor de intrare a proiectilelor (80%). În ceea ce privește determinarea plăgilor de ieșire, prin
metode computer tomografice s -au identificat aproximativ 70% din totalul plăgilor de ieșire
existente.
Eficiența în stabilirea traiectoriilor proiectilelor prin metodă computer tomografică a
fost de aproximativ 77% din totalul acestora, determinat la autopsia clasică

Plăgi de intrare Plăgi de ieșire Traiectorii Fragmente de gloanțe

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

64
6. Concluzii
Încă de la descoperirea lor, radiațiile X au arătat un potențial crescut în vizualizarea
materialelor dense precum materia osoasă sau metalele. Din acest motiv utilitatea radiațiilor X
în vizualizarea și evaluarea corpilor străini din interiorul organismul ui uman a fost demonstrată
în lumea științifică cu fiecare ocazie. Localizarea pe o radiografie clasică a unui corp străin
precum glonțul este posibilă doar în 2 dimensiuni.
După apariția tomografiei computerizate a fost posibilă identificarea poziției gl onțului
în trei dimensiuni, stabilirea traiectului, chiar și a plăgilor de intrare și de ieșire a acestor corpuri
străine organismului.
Cum autopsia clasică este o procedură care este din ce în ce mai puțin agreată de unele
comunități, datorită modului in vaziv în care se desfășoară, a apărut necesitatea dezvoltării unei
metode de autopsiere minim inv azivă. Folosindu -se de tehnicile disponibile de tomografie
computerizată, angio -CT și de posibilitățile rapide de postprocesare a imaginilor, medicii
legiști î n colaborare cu medicii radiologi din Elveția împreună cu toți colaboratorii acestora au
reușit să standardizeze noi metode de examinare necropsică, de data aceasta într -un mod virtual
și minim invaziv, în care datele sunt disponibile și după mulți ani de la incident.
Lucrarea de față, în prima ei parte, a îndreptat atenția cititorului asupra substratul istoric
a radiațiilor X, noțiunile minime de fizică care stau la baza emisiei de radiații X, tehnica de
realizare a unei radiografii, modul de generare și calcul a datelor în cazul imaginii computer
tomografice permițând o mai bună înțelegere a utilizării lor în aplicațiile medicale. De
asemenea în prima parte a lucrării sunt descrise aplicațiile radiografiei clasice, a CT -ului și
angiografiei -CT atât în medicină cât și în alte domenii. Studiul balisticii și în special al balisticii
criminalistice proiectilelor precum si al mecanismelor lezionale în cazul împușcărilor, permite
o mai bună înțelegere a cazurilor de deces prin împușcare. Descrierea mecani smelor lezionale
și a tipurilor de plăgi înjunghiate sunt indispensabile interpretării corecte a leziunilor efectiv
găsite în practica medico -legală. Prezentarea avantajelor și dezavantajelor autopsiei virtuale
față de autopsia clasică permit medicului leg ist alegerea combinației celei mai avantajoase
metodologic și economic pentru descrierea cu grad mare de exactitate și minimum de timp în
fiecare caz în parte.
A doua parte a lucrării se bazează pe studierea unui lot selectat clar după condiția cauzei
decesului, a arhivei Centre Universitaire Romand de Médecine légale – CHUV din Lausanne ,
Elveția în perioada 01.01.2013 -31.12.2014, ca fiind plăgile generate prin împușcare și
înjunghiere.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

65
Lotul de studiu a fost selectat dintr -un grup de 392 de cazuri, fiind format din 11 cazuri
de deces prin împușcare și din 9 cazuri de deces prin înjunghiere.
Evaluarea plăgilor prin împușcare și înjunghiere s -a făcut după o multitudine de criterii,
având în prim plan rezultatele obținute din rapoartele radio -imagistice și în plan secund datele
obținute de pe urma autopsiilor, urmărind tot timpul compararea și/sau coroborarea lor în
funcție de fiecare criteriul de cercetare folosit.

Astfel pot concluziona că:
1. Persoanele de sex masculin au decedat din cauza plăgilor prin împușcare și înjunghiere în
raport de 2.5/1 ♂/♀.

2. Din totalul cazurilor, politraumatismele revendică cel mai mare număr de cazuri din arhiva
pe cei doi ani. Decesele de cauză înjunghiată revendi că 6% din cazuri iar decesele de cauză
împușcată revendică 7% din cazuri.

3. Cel mai atins organ în cazul împușcărilor este creierul (37.5%) , iar pe următorul loc se află
plămânul (20.8%); vasele de sânge mari revendică 12.5% din cazuri, la fel ca și organe le
sistemului digestiv

4. Leziunile prin împușcare de la nivel cranian au dus în 100% din cazuri direct la moarte.
Totuși din totalul organelor atinse, doar 68.3% din ele au dus direct la deces.

5. Cel mai atins organ în cazul înjunghierilor sunt vasele de sân ge (31.8%), pe locul doi
situându -se plămânii cu 27% din cazuri. Leziunile de la nivelul organelor sistemului
digestiv revendică doar 18.2% din cazurile studiate.

6. Leziunile prin înjunghiere ale vaselor sangvin mari au dus în 100% din cazuri la deces, iar
din totalul organelor atinse, 59% din leziuni au dus direct la decesul victimei.

7. Segmentele anatomice afectate cel mai des în cazul plăgilor prin împușcare sunt capul
(31%) și gâtul (24.1%). Toracele este afectat în 7% cazurile împușcate

8. Analiza traiect oriilor în cazul împușcărilor a evidențiat faptul că traiectoria anterior, sus,
stânga spre posterior, jos, dreapta este cea mai des utilizată de atacatori.

Evaluar ea computer tomografică a plăgi lor prin împușcare și înjunghiere

66
9. Analiza traiectoriilor în cazul înjunghierilor a evidențiat faptul că traiectoria anterior, sus,
dreapta spre posterior, jos, stânga este cea mai utilizată de atacatori.

10. Cazurile studiate au arătat ca în cazul celor cu plăgi împușcate peste 36% din ele au
prezentat afectări multiorganice severe, iar în cazul plăgilor înjunghiate, peste 44% din
cazur i au prezentat o astfel de afectare.

11. În cazul plăgilor prin împușcare s -a constatat o prezență, în 70% din cazuri, de fragmente
ale proiectilelor sau de proiectile secundare în cei doi ani de zile.

12. Atât în înjunghieri cât și în cazurile decedate prin plăgi împușcate a existat o varietate mare
a dimensiunilor leziunilor, acestea variind de la caz la caz între limitele de 1 -16cm lungime,
1-5cm lățime pentru împușcări, 0.2 -0.5cm lățime în cazul înjunghierilor. Adâncimea medie
a fost evaluată între 1 -17cm.

13. În ceea ce privește eficiența metodei de evaluare prin CT a plăgilor înjunghiate, aceasta a
identificat 100% corpii străini și leziunile osoase în cazul plăgilor înjunghiate, 90% din
traiectoriile descrise la autopsia clasică și 80% din leziunile de păr ți moi și
parenchimatoase.

14. În evaluarea plăgilor împușcate prin metode CT a fost posibilă identificarea în proporție de
100% a fragmentelor de gloanțe sau a proiectilelor secundare, 80% a plăgilor de intrare,
70% a plăgilor de ieșire și a 77% din traiecto rii.

Se poate afirma deci că examinarea CT a plăgilor împușcate si înjunghiate va juca un rol din
ce în ce mai mare în practica medico -legală din România pe măsură ce avantajele utilizării ei
vor fi conștientizate și vor exista suficiente cazuri rezolvate cu aportul CT de natură să crească
încrederea în rezultatele acestei examinări. Sunt necesare și investiții în aparatură ce se vor
dovedi fără îndoială utile ținând cont de utilizarea metodei în context internațional ce reprezintă
un precedent încurajator .