1. Evolutia institutiei persoanei juridice Intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie 2011 a însemnat introducerea reglementărilor… [608736]

I. CONSIDERATII GENERALE
1. Evolutia institutiei persoanei juridice
Intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie 2011 a însemnat introducerea
reglementărilor generale privind persoana juridică în Codul civil al României, fapt ce a atras
după sine abrogarea vechiului Decret nr. 31/19541 privind persoanele fizice și persoanele
juridice, care, pentru mai bine de 57 de ani, a reprezentat dreptul comun în materie.
Prin urmare, în concepția noului Cod civil, persoana juridică este o instituție de sine
stătătoare, aceasta nemaifiind supusă unei legislații speciale din punct de vedere al
reglementării sale generale.
Deși se remarcă o reală evoluție din punct de vedere legislativ datorită includerii
instituției persoanei juridice în Cod civil, trebuie menționat faptul că, în paralel, există în
continuare o serie de legi speciale, care reglementează diferitele categorii de persoane
juridice. Acest lucru este firesc, de altel, în condițiile în care de-a lungul timpului persoanele
juridice s-au diversificat, luând amploare, în special în domeniul privat.
Ceea ce este însă realmente notabil în contextul actual este faptul că, prin adoptarea
noului Cod civil, raporturile de drept privat sunt reglementate într-un act normativ unic, astfel
că dispozițiile generale privind persoana juridică, ce se regăsesc în acesta, se aplică tuturor
categoriilor de persoane juridice din sfera dreptului privat, cu precizarea că, pentru anumite
categorii de persoane juridice, Codul cuprinde dispoziții generale, care completează
prevederile legilor speciale care le reglementează.
Dacă astăzi noțiunea de persoană juridică nu poate fi explicată fără referire la
personalitatea juridică a acesteia trebuie menționat faptul că în dreptul roman între cele două
noțiuni existau anumite diferențe. Astfel, noțiunea de personalitate, privită ca aptitudinea de a
avea drepturi și obligații viza capacitatea de folosință pe care o posedau persoanele fizice care
îndeplineau în mod cumulativ trei calități, respectiv: calitatea de om liber ( status libertatis),
calitatea de cetățean ( status civitatis) și calitatea de șef de familie ( status falimiae), ceea ce
însemna că persoana respectivă nu trebuia să se afle sub puterea părintească ( patria potestas).
În ceea ce privește persoanele juridice, dreptul roman a creat expresii și accepțiuni
ale termenilor pentru a distinge între cele două categorii de persoane juridice, persoane
juridice de drept privat și persoane juridice de drept public.
1B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954
1

Cea mai veche persoană juridică a fost însuși Statul roman ( res publica), care avea
patrimoniul său, primea moșteniri și avea debitori, modelul său fiind urmat în organizarea
coloniilor și municipiilor.
În privința persoanelor juridice de drept privat, inițial, dreptul roman a recunoscut o
libertate cvasitotală de asociere. Astfel, Legea celor XII Table (449 î. Hr.) prevedea, după
modelul legilor lui Solon, că oricine se poate asocia pentru a constitui o persoană juridică,
singura condiție fiind ca statutul asociației să nu încalce ordinea publică.
În domeniul dreptului privat, ideea de unitate corporativă se accentuează prin
introducerea conceptului de universitas personarum prin care dreptul roman recunoaște
calitatea de subiect de drept colegiului însuși, privit ca unitate corporativă, distinctă de
pluralitatea membrilor individuali, care la un moment dat compun gruparea2.
De asemenea, dreptul roman distingea între grupările de persoane, cunoscute sub
denumirea de universitas personarum (societățile de bancheri, colegiile de preoți, confreriile)
și universitas rerum, care nu erau altceva decât fundații, concepute ca mase de bunuri
destinate realizări unui scop determinat.
Urmând modelul dreptului roman, în dreptul antic geto-dac, persoanele juridice
cunoscute în Dacia au fost grupările teritoriale (municipiile, colonii) și diferitele colegii.
Încheierea procesului etnogenezei a dus la afirmarea poporului român din punct de
vedere etnic ca un popor cu o personalitate proprie, în statele feudale românești, așezămintele
bisericești fiind considerate principalele persoane juridice ale timpului3.
Alături de așezămintele bisericești, în categoria persoanele juridice din perioada
feudalismului regăsim și binecunoscutele bresle, acele asociații ale meseriașilor din
numeroase și variate câmpuri de activitate, reglementate expres în Codul Calimach care are
meritul de a fi prevăzut pentru prima dată în dreptul românesc o reglementare generală a
persoanelor juridice4
2M. B. Cantacuzino, Despre libertatea individuală și persoanele fizice, p. 16.
3G. P. Petrescu, Studiu asupra persoanelor civile, juridice sau morale , București, 1894, p. 37- 45, care arată
că pentru constituirea fundațiilor religioase nu erau impuse condiții de formă, fiind tradițional, din timpul lui
Justinian, că mânăstirea se înființează numai cu știrea arhiereului; mai mult, autorul arată situația Bibliotecii
studenților, înființată de regele Carol I, în 1891, cu ocazia aniversării a 25 de ani de domnie, care donează 1,
5 milioane lei acesteia, fără nicio formă și numai prin simplul fapt al donației către Ministerul Cultelor
(„simpla înființare implică aprobarea”); I. Floca. Vl. Hanga, G. Cront, V . Soprota, în Istoria dreptului
românesc, vol. I, p. 367-376; pentru organizarea statelor feudale românești, Elena Tereza Chilor, Istoria
dreptului românesc, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, p. 56-95.
4De exemplu, art. 15 din Cod se referă la – breslele și „alte obstimi”, text legal ce prevede și principiul
autorizării prealabile din partea statului; art. 17 la – mânăstiri și biserici; art. 379 la – stat, societățile mici și
mari, „precum sunt negustorestile tovarâsii, breslele mesterilor, manastirile, bisericile”; art. 382 vorbeste
despre „avere a statului” (veniturile “postiilor, a vamii, mosiile stapânirii, baile, ocnile dajdiile s.c.l.”); art.
383 vizează averea „obstimii” în sens de patrimoniu al comunei (urbane sau rurale).
2

De asemenea, calitatea de persoană juridică aparținea și asociațiilor de publicani
(societates publicanorum ) care aveau drept scop strângerea impozitelor statului, dar și
unităților administrativ-teritoriale desemnate prin termenii: civitates, coloniae, municipia .
Codul Calimach a fost aplicat până în anul 1865, când a intrat în vigoare Codul civil
român, elaborat după modelul Codului civil napoleonian din 1804.
Această reglementare constituie un regres din punct de vedere legislativ cu privire la
persoana juridică întrucât Codul civil român din 18645 nu cuprindea dispoziții privind
instituția persoanei juridice.
In acea perioadă, persoana juridică era definită ca o ființă abstractă, intelectuală, creată prin
ficțiunea legii. La începutul secolului XX, în literatura juridică se arata că „Persoanele morale,
neavând existenta de drept, decât in virtutea ficțiunii creata de lege, nu pot face orice fel de acte, ci
numai pe acelea pe care le-a avut în vedere legiuitorul, când le-a hărăzit personalitatea"6.Explicația
rezidă în aceea că, prin receptarea codului civil francez s-a renunțat la reglementarea generală
care existase în Codul Calimach fiind consacrată astfel teoria ficțiunii persoanei juridice, după
modelul francez în materie7.
Sub influența legislației franceze, literatura noastră veche a utilizat termenul de
persoană morală, sintagma de persoană juridică8 fiind consacrată legislativ mult mai târziu,
pentru prima dată de Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice și apoi de Decretul nr.
31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, ambele acte normative conținând
în titulatura lor referiri concrete la persoana juridică.
O reglementare importantă pe scara evoluției conceptului de persoană juridică a fost
însă Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, act normativ ce
conținea dispoziții generale privind persoana juridică și care a constituit dreptul comun în
materie până la abrogarea acestuia prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil, deci timp de 57 de ani.
Cu toate acestea, prin legi speciale era detaliat regimul juridic al diferitelor persoane
juridice, mai ales că după anul 1990 acestea au luat amploare, iar legea generală era depășită.
5 Codul civil român a fost promulgat în anul 1864 și a intrat în vigoare din 1 decembrie 1865. De la acea dată,
Codul Calimach aplicat până atunci în Moldova și Legiuirea Caradja din Țara Românească, celelalte legi
civile, ordonanțe domnești și instrucțiuni ministeriale au fost abrogate. Între anii 2004-2011 s-au făcut
eforturi pentru adoptarea unui nou cod civil. Inițiatorii au motivat redactarea proiectului prin necesitatea
aducerii la zi a Codului existent, având în vedere și modificările suferite de legislația civilă din alte țări.
Noul cod civil a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.
6 P. Negulescu, Tratat de drept administrativ roman, voi I, ed. A II, București, 1906, p. 82
7Teoria ficțiunii este cea mai veche și cea dintâi teorie care recunoaște calitatea de subiecte de drept
persoanelor juridice, alături de indivizi.
8A se vedea, S.G. Longinescu, Elemente de drept roman. Partea generală , vol. I, Ed. Librăriei Socec & CIE,
București, 1908, p. 245-251.
3

În prezent, deși nu acoperă aria numeroaselor persoane juridice care acționează în sfera vieții
juridice, o reglementare generală a persoanei juridice întâlnim în Codul civil, în Titlul IV al
Cărții I art. 187 – art. 251, dedicat exclusiv acestui subiect de drept.
Deși s-a apreciat în literatura juridică de specialitate faptul că denumirea de persoană
juridică este convențională, principala ei menire fiind aceea de a face diferența între persoana
fizică – omul privit individual și subiectele colective titulare de drepturi și obligații, în prezent,
această denumire este legală, persoana juridică fiind considerată subiect distinct de drept,
alături de persoana fizică.
In cadrul societății, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, se deosebesc
două categorii de actori: statul pe de o parte si, societatea civilă pe de altă parte. Datorită
acestui model societatea era impărțită in două sectoare: sectorul public si sectorul privat.
Această diferențiere clasică este reflectată in sistemul juridic continental prin existența a două
ramuri de drept: drept privat si drept public.
In doctrină,9 se face o primă clasificare a persoanelor juridice utilizându-se ca și
criteriu forma dreptului de proprietate care este sursa formării patrimoniului, deosebindu-se:
•persoane juridice de stat;
•persoane juridice particulare sau private;
•persoane juridice cooperatiste și obștești;
•persoane juridice mixte.
Această împărțire a persoanelor juridice prezintă importanță practică în ceea ce
privește modul de înființare aplicabil, regimul bunurilor din patrimoniu, reorganizarea și
încetarea.
Acest criteriu nu este unul exact deoarece, potrivit Constituției, există doar două
forme ale dreptului de proprietate, anume: dreptul de proprietate publică și dreptul de
proprietate privată. în plus, dreptul de proprietate privată are același regim juridic, indiferent
de titular.
In funcție de regimul juridic aplicabil, distingem:
•persoanele juridice de drept public (Regula: Persoanele juridice de drept public se
înființează prin lege; Excepția: Persoanele juridice de drept public se pot înființa prin
acte ale administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de
lege);
•persoanele juridice de drept privat se pot constitui in mod liber.
Impărțirea în persoane de drept public și persoane juridice de drept privat este
relevantă și pe planul "nașterii" persoanei juridice, în sensul că persoana juridică de drept
9 A se vedea Gh. Beleiu, op. cit., 1999, p. 394-395.
4

public se înființează prin actul de decizie al autorității publice competente (lege, hotărâre de
guvern etc), iar persoana juridică de drept privat se înființează, de regulă, prin actul juridic
încheiat între particulari în acest scop.
In raport de natura scopului lor, persoanele juridice pot fi clasificate în:
•persoane juridice cu scop patrimonial;
•persoane juridice cu scop nepatrimonial (nonprofit sau nelucrativ).
Această clasificare prezintă interes sub aspectul înființării, al regimului juridic al
bunurilor din patrimoniu, precum și sub aspect fiscal.10
2. Cadrul conceptual al asociatiilor și fundatiilor
S-ar putea spune ca realitatea moderna, care printre altele, este caracterizata si de o
serie de restructurari si de reglementari ale pietei muncii si ale statului bunastarii,
concomitent, a evidentiat noi forme de organizare economica si sociala. O astfel de forma care
se afla intre piata si stat, este al treilea sector sau economia sociala, care constituie un nou
domeniu social si economic. Un domeniu, care uneori, este considerat ca o regiune
neexplorata (Salamon et. al. 1999), si uneori, un domeniu in care este posibil sa se inverseze
stereotipurile (Kramer 1987).
Potrivit celor mentionate de Giddens (2001), al treilea sector, care a inceput sa se
dezvolte in ultimii 30 de ani, aproximativ, la nivel mondial, constituie exemplul reprezentant
al aspectelor inovatoare ale societatii, evidentiate in contextul globalizarii si al radicalitatii
modernitatii. Economia sociala, este structurata ca o reactie a societatii civile fata de
problemele sociale si economice, create de realitatea economica si socio-politica
contemporana.
Economia sociala inseamna ca functioneaza prin intermediul posibilitatii de existenta
a sistemelor colective si a actiunilor voluntare pentru intreprinderile sociale si pentru
operatiuni care nu functioneaza in scop de profit, insa economic si structural, cu mare
acceptabilitate sociala si adaptabilitate. Din acest motiv, si intreprinderile sociale se dezvolta,
in special, in sectoare cu competitivitate redusa si avantaj comparativ, unde diferentierea
produselor si a serviciilor, precum si relationarea intre oferta si cerere sunt accesibile prin
intermediul voluntariatului si subsidiaritatii sociale. Baza economiei sociale o reprezinta atat
resursele umane, cat si caracterul social al dezvoltarii si al muncii.
Al treilea sector sau al treilea sistem, de fapt, include o gama complexa de relatii si
actiuni, initiate de la conceptul de cetatean activ, drepturi umane, noi forme de ocupare, si
10Artene Diana, Drept civil – Persoanele
5

ajung pana la serviciile sociale descentralizate, politica locala, colaborarea sociala si actiunile
de voluntariat si caritate. Aceasta gama „gazduieste” diverse forme de organizare cum ar fi, de
exemplu, asociatii, fundatii, institute, organizatii voluntare si non-profit, cooperative.11
Prima reglementare românească de sine-stătătoare a persoanelor juridice –
asociațiuni și fondațiuni – a fost Legea nr. 21/1924, care a fost in vigoare (cu anumite
modificari) timp de 76 de ani- respectiv din 1924 pana in 31 ianuarie 2000, cand a intrat in
viogoare Ordonanta nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii (care a aborgat legea
21/1924). Ulterior, aceasta a fost, la randul ei, modificata si completata.
Dupa cum se observa, Legea 21/1924 a „rezistat” Constitutiilor din 1923, 1938 (in
vigoare in timpul dictaturii carliste), 1948, 1952, 1965, 1991.
Potrivit acestui act normativ, asociațiunile și fondațiunile, fără scop lucrativ sau
patrimonial, create și organizate de particulari, puteau dobândi personalitatea juridică pe
temeiul unei deciziuni motivate a tribunalului civil în circumscripția căruia urmau a se
constitui. Această deciziune nu se putea da decât:
a) După ce s-a cerut avizul ministerului în competența căruia cade scopul asociațiunii
sau așezământului;
b) După ce s-a ascultat concluziunile ministerului public și s-a constatat că statutele
sau actele constitutive, compunerea organelor de direcțiune și administrațiune și celelalte
condițiuni, nu contravin la dispozițiunile legii de față.
Părțile interesate, ministerul competent și reprezentantul ministerului public aveau
dreptul de apel.
Înscrierea persoanelor juridice se făcea în registre speciale, ținute la grefa
tribunalului civil de la sediul lor principal, deosebite pentru asociații și pentru fondații.
Statul deținea un drept de supraveghere și control asupra tuturor persoanelor juridice
de drept privat, urmărind: pe de o parte, ca ele să se administreze și să-și îndeplinească
menirea în conformitate cu statutele și cu actele constitutive, iar pe de altă parte, ca să nu
lucreze împotriva bunelor moravuri, ordinei publice și siguranței Statului.
Această acțiune de supraveghere și control se exercita prin inspectorii și delegații
ministerului sub autoritatea și controlul căruia cădea fondațiunea sau asociațiunea, precum și
prin comisia superioară a persoanelor juridice, ce funcționa pe lângă Ministerul Justiției.
Această Lege a fost abrogată expres prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundații, în vigoare și în prezent, ce menține în linii mari procedura Legii
nr. 21/1924, cu simplificări pe alocuri : este înlăturat avizul ministerului competent, prezența
procurorului este solicitată numai în cazuri speciale, dispar dispozițiile referitoare la
11http://paemalba.ro/fortis/economia-sociala-si-antreprenoriatul-social/
6

supravegherea și controlul statal al funcționării asociațiilor și fundațiilor, se reduc termenele
procedurale.
Prin efectul O.G. nr. 26/2000, ia ființă Registrul național al asociațiilor, fundațiilor și
federațiilor, în scopul centralizării evidenței acestei categorii de persoane juridice, ținut de
Ministerul Justiției prin colectarea datelor din registrele asociațiilor și fundațiilor de la
instanțele de judecată.12
II. CONSTITUIREA ASOCIATIILOR SI FUNDATIILOR
1. Asociatiile
A. Modalitătile de înființare a asociatiilor
Asociatia se constituie, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 (aprobata prin
Legea nr. 246/2005), in baza acordului a trei sau mai multe persoane, care pun in comun, fara
drept de restituire, contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru
realizarea unor activitati in interes general, in interesul unor colectivitati sau in interesul lor
personal nepatrimonial.
B. Continutul elementelor constitutive ale asociatiilor
a) Organizarea proprie
Fiecare tip de persoane juridice se caracterizeaza printr-o organizare de sine
statatoare. Prin organizare proprie sau de sine stătătoare se înțelege acel element constitutiv al
persoanei juridice care constă în alcătuirea ca un tot unitar sau structurarea, compartimentarea
entității pe activități ce urmează a se desfășura, precum și precizarea persoanei ori persoanelor
care vor reprezenta persoana juridică în raporturile cu terții13.
În Codul civil se face distincție între „organele de conducere" și „organele de
administrare". Funcționarea persoanei juridice are la bază principiul separației de competențe
între organele sale.
Potrivit art.218 C. civ. actele juridice făcute de organele de administrare ale
persoanei juridice, în limita puterilor confrite sunt actele persoanei juridice însăși. Heotărârile
luate, în condițiile legii, de organele de conducere sunt obligatorii chiar și pentru acei membri
12Initiativa legislativă MJ Nr. 58352/30.06.2016
13I.Dogaru, Elementele dreptului civil, vol.I, ed.Sansa, Bucuresti, 1993, p.295
7

care nu au participat la deliberare sau au votat împotrivă. Regulile care guvernează relația
dintre persoana juridică și organele sale de administrare sunt cele din materia mandatului. în
conformitate cu dispozițiile art. 1913 alin 1 C. civ. numirea administratorilor, modul de
organizare a acestora, limitele mandatului, precum și orice alt aspect legat de administrarea
societății se stabilesc prin contract sau prin acte separate. Legiuitorul reglementează, în art.
210 C. civ. și situația lipsei organelor de administrare dispunând că până la constituirea
organelor de administrare, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc
persoana juridică se fac de către fondatori ori de persoane fizice sau juridice desemnate în
acest sens.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal un alt aspect care trebuie avut în
vedere este răspunderea persoanei juridice și implicit a organelor sale de conducere.
Potrivit art. 45 alin 1 C. pen. persoanele juridice răspund pentru infracțiunile comise
de organele sau reprezentanții acestora. întrucât textul nu face nici o distincție între situația
persoanelor juridice de drept public și cea a persoanelor juridice de drept privat, trebuie
considerat că art. 45 alin. 1 se aplică ambelor categorii.
Art. 45 alin. 1 prevede două categorii de persoane fizice ce pot angaja răspunderea
penală a persoanei juridice, și anume:
a)persoanele care fac parte din „organele" persoanei juridice și
b)persoanele care au calitatea de „reprezentanți" ai persoanelor juridice.
In ce privește categoria persoanelor fizice care fac parte din „organele persoanei
juridice, art. 45 alin. 1 folosește o formulare concisă, chiar eliptică, referindu-se numai la
„organele" persoanei juridice.
Termenul de „organele" persoanei juridice trebuie înțeles însă în contextul
prevederilor alin. 1, și anume că ea este reprezentată de o singură persoană fizică ce
constituie, astfel, ea însăși organul unei persoane juridice (de exemplu, directorul sau
administratorul unei societăți comerciale), fie că este reprezentat de mai multe persoane fizice
care alcătuiesc un organ colectiv al persoanei juridice (de exemplu, persoanele fizice care fac
parte din consiliul de administrație sau din adunarea generală pentru societățile comerciale,
din consiliul director sau din adunarea generală pentru asociații, consiliul director pentru
fundații).14
Importanța organizării de sine stătătoare Importanța „organizării proprii" constă
in aceea că permite subiectului colectiv de drept civil să se înfățișeze, în raporturile cu alte
subiecte de drept, ca un tot unitar, iar nu ca ceva amorf15.
14D.Artene p.202
15 Gh. Beleiu. Drept civil Român, 1995, p358
8

Totodată, acest element constitutiv este important pentru cunoașterea modului de
valorificare, practică, a capacității de exercițiu a persoanei juridice în atingerea scopului
propus.
Asociatia are ca organe de conducere adunarea generala, consiliul director si
cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori. Atributiile fiecaruia sunt bine determinate de lege.
Adunarea generala, formata din totalitatea asociatilor, dispune de o suma de prerogative in
sfera alegerii si revocarii membrilor celorlalte organe, infiintarii de filiale ale asociatiei,
incetarii fiintei acesteia, modificarii actului constitutiv.
Consiliul director este organul executiv, putand cuprinde si persoane din afara
asociatiei, in limita a cel mult o patrime din totalul componentilor sai (art. 20-24 din
Ordonanta Guvernului nr. 26/2000). in schimb, nu poate fi membru al consiliului director (iar
daca era membru, pierde aceasta calitate) cel care ocupa o functie de conducere in cadrul unei
institutii publice, daca asociatia in cauza are ca scop sprijinirea activitatii acelei institutii.
Consiliul director, intre alte atributii, incheie acte juridice in numele si pe seama
asociatiei; aproba organigrama si politica de personal ale asociatiei, daca starului nu cuprinde
prevederi contrare16.
Cenzorul sau comisia de cenzori sunt cei care asigura controlul financiar intern.
Comisia de cenzori functioneaza pentru asociatiile ce reunesc mai mult de 100 de membri.
Calitatile de membru al consiliului director si respectiv, de cenzor, sunt incompatibile.
Asociatia proprietarilor este condusa de adunarea generala a proprietarilor, care se
intruneste cel putin o data in fiecare an calendaristic sl este alcatuita din cate un reprezentant
al fiecarei familii de proprietari.
Comitetul executiv are prerogative in directia administrarii curente a condominiului17
in baza delegarii decise de asociatie, comitetul actioneaza in numele proprietarilor, cu
exceptia atributiilor rezervate in mod exclusiv acestora.
Presedintele asociatiei de proprietari este si presedintele comitetului executiv,
Presedintele are rol de reprezentare a asociatiei la incheierea si derularea contractelor; el sta in
instanta, in numele asociatiei, in actiunile pornite de aceasta impotriva asociatilor care incalca
obligatiile statutare sau in procesele initiate de proprietarii care contesta deciziile asociatiei.
Din randul membrilor asociatiei este aleasa comisia de cenzori. Adunarea generala
are caderea de a decide delegarea atributiilor comisiei de cenzori18, unor persoane fizice sau
juridice, asociatii sau agenti economici specializati, pe baze contractuale.
16 Consiliul director al asociatiei poate elabora un regulament intern de functionare.
17In vederea indeplinirii sarcinilor, comitetul executiv se intruneste, potrivit legii, de cel putin patru ori in
fiecare an.
9

Legislatia noua in materie introduce notiunea de management al asociatiei de
proprietari, ca activitate care se desfasoara in doua directii: management de proprietate si
management financiar.
Managementul de proprietate are ca obiect administrarea propriu-zisa a
condominiului, a instalatiilor si a tuturor elementelor proprietatii comune, functionarea
centralelor termice ori a punctelor termice aflate in proprietatea sau in administrarea
asociatiei. Managementul financiar se refera la activitatea de contabilitate si de casierie.
Ambele forme de management se asigura fie de persoane fizice angajate cu contract
individual de munca sau conventii de prestari servicii, fie de persoane juridice, pe baza unor
contracte de administrare, in conformitate cu hotararea adunarii generale.
b) Patrimoniul propriu
In conceptia Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 246/2005, patrimoniul este o conditie de fond a oricarei asociatii si fundatii. intre alte
mentiuni, actul constitutiv al asociatiei va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute,
patrimoniul initial al acesteia. Activul patrimonial al asociatiei trebuie sa insumeze cel putin
un salariu minim brut pe economie la data constituirii asociatiei, fiind alcatuit din aportul in
natura si/sau in bani al asociatilor.
Conditii speciale privind patrimoniul intalnim in cazul asociatiilor si fundatiilor de
utilitate publica. Aceste persoane juridice trebuie sa dovedeasca imprejurarea ca activul
patrimonial pe fiecare din cei trei ani anteriori este cel putin egala cu valoarea patrimoniului
initial. Ruperea echilibrului patrimonial justifica retragerea actului de recunoastere de catre
Guvern, la propunerea autoritatii administrative competente. Ministerului justitiei. Guvernului
sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice interesate.
Asociatiile de proprietari au un patrimoniu alcatuit din mijloace banesti si mijloace
materiale. Prima categorie de mijloace include fondurile constituite ia momentul infiintarii
asociatiei (sume incasate potrivit listei lunare de plata a cotelor de contributie a fiecarui
proprietar la cheltuielile asociatiei, fond de rulment, fond de reparatii, fonduri cu destinatii
speciale); mijloacele materiale se compun din totalitatea materialelor necesare desfasurarii
activitatii in cadrul asociatiei (mobilier, unelte, mijloace fixe, materiale pentru curatenie,
iluminat etc).
Patnmoniul asociatiilor de proprietari nu poate fi grevat de datorii sau de obligatii
personale ale asociatilor. El poate fi constituit si din donatii ori sponsorizari, in conditiile legii.
18Comisia de cenzori este alcatuita din persoane cu cunostinte in domeniile financiar, economic si/sau juridic
Persoanele care compun comisia de cenzori nu pot face pane din comitetul executiv al asociatiei.
10

Importanta patrimoniului, ca element al personalitatii juridice, poate fi reperata sub
cel putin doua aspecte:
•existenta sa face posibila participarea subiectului de drept la viata juridica;
•patrimoniul propriu permite angajarea raspunderii proprii a persoanei juridice.
c) Scopul propriu
Potrivit O.G. nr. 26/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 246/2005, asociatiile
si fundatiile sunt persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial (art. 1 alin. 2).
Asociatia este rodul intelegerii a trei sau mai multe persoane, care pun in comun, fara drept de
restituire, contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizarea unor
activitati in interes general, al unor colectivitati sau in interesul for personal nepatrimonial.
In ceea ce priveste asociatiile de proprietari, scopul acestora este asigurarea
conditiilor de functionare normala a locuintelor, a spatiilor cu alta destinatie din cladire,
precum si a partilor comune, care alcatuiesc un condominiu.
C. Infiintarea asociatiilor
Asociatiile se infiinteaza cu respectarea conditiilor impuse prin Ordonanta
Guvernului nr. 26/2000 modificata. Noile reglementari reduc numarul minim de membri la
trei.
Actul constitutiv si statutul vor fi redactate in forma autentica sau atestata de avocat
Forma autentica este obligatorie in cazul aportului in natura, atat pentru actul constitutiv, cat
si pentru statut.
Actul autentic va contine date privind: identitatea asociatilor (nume, domiciliu,
denumire, sediu social); exprimarea vointei de asociere; scopul propus, durata de functionare
a asociatiei; patrimoniul initial; componenta nominala a primelor organe de conducere,
administrare si control; persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a
personalitatii juridice; semnaturile asociatilor.
Statutul va cuprinde, pe langa datele mentionate – mai putin cele referitoare la
componenta organelor de conducere, administrare, control, la persoanele imputernicite sa
constituie subiectul de drept – si mentiuni privind modul de dobandire si de pierdere a calitatii
de asociat drepturile si obligatiile asociatilor, atributiile organelor de conducere, administrare
si control, destinatia bunurilor in cazul dizolvarii, in conditiile art. 60 din Ordonanta. De
11

asemenea, statutul va detalia prevederile actului constitutiv sub aspectul scopului, obiectivelor
urmarite, categoriilor de resurse patrimoniale ale asociatiei.
Etapele dobandirii personalitatii juridice sunt, in rezumat, urmatoarele:
a) Sesizarea judecatoriei in a carei raza teritoriala se va afla sediul asociatiei. Cererea
de inscriere va fi insotita de actul constitutiv, statut si actele doveditoare ale sediului si
patrimoniului initial. Pentru autentificarea actelor constitutive se va prezenta dovada
disponibilitatii denumirii noii asociatii, eliberata de Ministerul justitiei ori, dupa caz, refuzul
motivat al eliberarii acesteia. Daca asociatia, prin natura obiectivelor sale, va desfasura
activitati pentru care legea cere autorizatie administrativa prealabila, lipsa acesteia atrage
dizolvarea;
b) Verificarea legalitatii actelor depuse de catre judecatorul desemnat de presedintele
instantei, in termen de trei zile de la depunerea cererii de inscriere. Constatand neindeplinirea
cerintelor legale, judecatorul va cita in camera de consiliu pe reprezentantul asociatiei, in
vederea remedierii neregularitatilor. Daca aceste neregularitati privesc dispozitiile art. 40 alin.
2 din Constitutie, va fi citat si reprezentantul Ministerului Public, ale carui concluzii sunt
obligatorii.
Imposibilitatea de inlaturare a neregulilor sau lipsa nejustificata a reprezentantilor
asociatilor conduce la respingerea cererii de inscriere prin incheiere motivata, pronuntata in
24 de ore de la inchiderea dezbaterilor;
c) Inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor este momentul dobandirii
personalitatii juridice. Dovada acestei imprejurari se face, in raporturile cu tertii, prin
certificatul de inscriere. Operatiunea inscrierii echivaleaza cu „autorizarea' asociatiei ca
persoana juridica.
In ipoteza in care s-a refuzat motivat eliberarea dovezii disponibilitatii denumirii,
judecatorul poate dispune, prin incheiere motivata inscrierea aso ciatiei in Registru asociatiilor
si fundatiilor. Desigur, se va respecta cerinta ca denumirea asociatiei sa nu includa denumiri
specifice autoritatilor si institutiilor publice.
Asociatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale alcatuite din cel putin trei
membri, organe de conducere proprii si patrimoniu distinct de cel al asociatiei. Filialele vor
avea personalitate juridica in urma inscrierii in Registrul asociatiilor si fundatiilor. Ca entitate
cu personalitate juridica, filiala poate incheia in nume propriu, acte de conservare si
administrare, in conditiile actului sau constitutiv. Actele de dispozitie in numele si pe seama
asociatiei pot fi icheiate doar in baza hotararii prealabile a consiliului director al asociatiei.
12

Adunarea generala a asociatiei poate decide sa constituie si structuri teritoriale fara
personalitate juridica, sub forma sucursalelor. Acestea din urma vor desfasura activitatile date
in competenta lor de catre asociatie (art. 13 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000
aprobata prin Legea nr. 246/2005).
2. Fundatiile
A. Modalitătile de înființare a fundatiilor
De lege lata, fundatia este definita, pe de o parte, ca subiect de drept «infiintat de una
sau mal multe persoane care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte,
constituie un patrimoniu afectat, in mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de
interes general sau, dupa caz, al unor colectivitati' (art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 26/2000, aprobata prin Legea nr. 246/2005]. Pe de alta parte, suntem in prezenta unui act
juridic unilateral, mai precis a unei liberalitatl. Art. 19 alin. (1) statueaza ca moste nitorii sl
creditorii personali ai fondatorilor au fata de fundatie aceleasi drepturi ca in cazul oricarei alte
liberalitatl facute de fondator. Putem deduce ca legea confera fundatiei o dubla acceptiune:
persoana juridica si, in acelasi timp, act juridic'. Desi nu se prevede expres, fundatia, privita ca
liberal itate, este un act juridic unilateral4. Spre deosebire de Legea nr. 21/1924, Ordonanta
Guvernului nr. 26/2000, atat Tn forma initiala, cat si dupa modificari, obliga la redactarea
actului constitutiv sl a statutului in forma autentica.
In mod asemanator asociatiilor, fundatiile dobandesc personalitate juridica prin
inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor, aflat la judecatoria Tn a carei circumscriptie
teritoriala si-au stabilit sediul.
B. Continutul elementelor constitutive ale fundatiei
Potrivit art. 15 din Ordonanta 26/2000, fundatia este subiectul de drept infiintat de
una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte,
constituie un patrimoniu afectat, in mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de
interes general sau, dupa caz, al unor colectivitati.
a) Organizarea proprie
Fundatia este condusa si administrata de consiliul director, in baza statutului si,
eventual, a unui regulament intern de functionare. in linii generale, consiliul director al
13

fundatiei are aceleasi atributii ca si in cazul asociatiei. Latura financiara este de resortul
cenzorilor (art. 28-29, art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000).
Fundatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotararii consiliului
director, prin care le este alocat patrimoniul.
Filialele sunt entitati cu personalitate juridica, putand incheia, in nume propriu, acte
juridice in conditiile stabilite de fundatie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot incheia acte
juridice de dispozitie, in numele si pe seama fundatiei, numai pe baza hotararii prealabile a
consiliului director al fundatiei.
b) Patrimoniul propriu.
In ceea ce priveste patrimoniul legea prevede ca activul patrimonial initial al
fundatiei va include bunuri, in natura sau in numerar, a caror valoare totala trebuie sa fie de
cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie la data constituirii fundatiei.
Prin derogare de la dispozitiile amintite, in cazul fundatiilor al caror scop exclusiv
este efectuarea operatiunilor de colectare de fonduri care sa fie puse la dispozitia altor
asociatii sau fundatii, in vederea realizarii de programe de catre acestea din urma, activul
patrimonial initial poate avea o valoare totala de cel putin 20 de ori salariul minim brut pe
economie.
Asa cum am precizat mai sus in cazul asociatiilor, aceleasi conditii speciale privind
patrimoniul intalnim in cazul fundatiilor de utilitate publica. Aceste persoane juridice trebuie
sa dovedeasca imprejurarea ca activul patrimonial pe fiecare din cei trei ani anteriori este cel
putin egala cu valoarea patrimoniului initial. Ruperea echilibrului patrimonial justifica
retragerea actului de recunoastere de catre Guvern, la propunerea autoritatii administrative
competente, Ministerului justitiei, Guvernului, sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau
juridice interesate.
In vechea reglementarea Legii nr. 21/1924, patrimoniul social initial trebuia sa fie „in
masura de a realiza cel putin partial scopul pentru care se constituie asociatia'1. in raport cu
actuala reglementare, s-a apreciat ca, pe de o parte, intentia legiuitorului „va fi fost aceea de a
pune capat practicii, constatate sub imperiul legii Legii nr. 21/1924, de acordare a
personalitatii juridice unor fundatii constituite cu un patrimoniu insuficient sau chiar
derizoriu'', insa, pe de alta parte, norma amintita nu este la adapost de orice critici. intre alte
argumente, se arata cu temei ca lirnita patrimoniala unica, fara a deosebi dupa scopul
fundatiei, va lipsi instanta de posibilitatea de a aprecia daca patrimoniul este suficient.
14

c) Scopul propriu.
Fundatia este subiectul de drept infiintat de una sau mai multe persoane, prin acte
intre vii sau mortis causa, in baza unui patrimoniu afectat permanent si irevocabil scopului
propus (scop de interes general sau, dupa caz, al unor colectivitati). Schimbarea scopului
fundatiei se face numai de catre fondator ori de majoritatea fondatorilor in viata. Daca nici
unul dintre fondatori nu mai este in viata, este necesar votul a patru cincimi din numarul
membrilor consiliului director in toate cazurile, scopul poate fi schimbat doar daca a fost
realizat în totalitate sau in cea' ai mare parte ori daca nu ma. poate fi indeplinit.
Daca din prevederile statutare rezulta ca fundatia are scop lucrativ, patrimonial, se
contravine legii si, pe cale de consecinta, cererea de autorizare va fi respinsa.
d) Infiintarea fundatiilor
Fundatiile se constituie prin acte intre vii sau rnortis causa, cu respectarea unei
proceduri stricte:
•depunerea cererii de inscriere la judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se va
gasi sediul fundatiei. Cererea va fi insotita de actul constitutiv si de statut, ambele in
forma autentica. Spre deosebire de Legea nr. 21/1924, Ordonanta Guvernului nr.
26/2000 aprobata prin lege, exclude posibilitatea constituirii unei fundatii prin
testament olograf.
Actul constitutiv va include; datele de identificare ale fondatorului/ fondatorilor
(nume, domiciliu, denumire, sediu); scopul, durata de functionare a fundatiei,
patrimoniul initial, componenta nominala a organelor de conducere, administrare,
control sau regulile de desemnare a acestora; persoana/ persoanele imputernicite sa
desfasoare procedura de constituire, semnaturile fondatorilor.
Statutul va cuprinde aceleasi elemente, cu exceptia precizarilor privind componenta
nominala a celor dintai organe de conducere, administrare, control si a persoanelor
care au demarat procesul de dobandire a personalitatii juridice. in plus, statutul va
explica scopul si obiectivele fundatiei, categoriile de resurse patrimoniale, procedura
de desemnare si modificare a componentei organelor de conducere, administrare si
control, atributiile acetora si soarta bunurilor ramase in ipoteza dizolvarii urmate de
lichidare.
Pe langa actul constitutiv si statut, se vor anexa cererii de inscriere: dovada sediului si
a patrimoniului initial, dovada privind disponibilitatea denumirii noii fundatii (sau,
15

dupa caz, refuzul motivat al eliberarii acestuia) si autorizatiile prealabile, potrivit art.
14 din Ordonanta;
•verificarea legalitatii inscrierii, dupa aceeasi procedura aratata pentru asociatiile non
profit;
•inscrierea fundatiei in registrul corespunzator, prin incheiere Irevocabila, marcheaza
momentul dobandirii personalitatii juridice.
Pe baza hotararii autentificate a consiliului director al fundatiei, pot fi constituite
filiale. Sunt aplicabile dispozitiile privind procedura de infiintare a filialelor asociatiei. Filiala
fundatiei este condusa de propriul consiliu director, format din cel putin trei membri.
Modificarea actului constitutiv, precum si a statutului asociatiei sau fundatiei
urmeaza dispozitiile art. 33-34 din Ordonanta. Orice modificare trebuie inscrisa in Registrul
asociatiilor si fundatiilor.
3. Asemănări și deosebiri intre asociatie și fundatie19
Asociațiile și Fundatiile sunt constituite potrivit OG nr. 26/2000 si sunt persoane
juridice fara scop patrimonial (nonprofit).
Aceasta inseamna ca obiectul principal de activitate nu este de natura economica.
Activitatile principale ce urmeaza a fi desfasurate pot fi de interes general, local, de grup sau
personal, dar fara conținut economic. In schimb, asociațiile sau fundațiile pot desfasura si
activitati economice, dar cu caracter secundar, pentru obtinerea unor venituri suplimentare
destinate realizarii scopului principal declarat.
Asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe
baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele
sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati in interes general, al unor
colectivitati sau, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial.
In vederea dobandirii personalitatii juridice, membrii asociati incheie actul
constitutiv si statutul asociatiei, in forma autentica sau atestata de avocat, care vor contine
elementele obligatorii prevazute de catre actele normative in vigoare.
Asociatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un numar minim de 3
membri, organe de conducere proprii și un patrimoniu distinct de cel al asociatiei.
19http://www.proavocatura.ro/asociatiile-si-fundatiile-asemanari-si-deosebiri-id12
16

Asociatia isi mai poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fara personalitate juridica,
care se constituie prin hotarare a adunarii generale.
Asociatiile pot infiinta si societati comerciale. Dividendele obținute de asociații din
activitatile acestor societăti comerciale, daca nu se reinvestesc in aceleasi societati comerciale,
se folosesc in mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociatiei.
Fundatia este subiectul de drept infiintat de una sau mai multe persoane care, pe baza
unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, in mod
permanent si irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau, dupa caz, al unor
colectivitati.
Activul patrimonial initial al fundatiei trebuie sa includa bunuri în natura sau in
numerar, a caror valoare totala sa fie de cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie,
la data constituirii fundatiei.
In vederea dobandirii personalitatii juridice, fondatorul sau, după caz, fondatori
incheie Actul Constitutiv si Statutul fundatiei, în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii
absolute, care vor contine elementele obligatorii prevazute de catre actele normative in
vigoare.
Fundatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotararii consiliului
director, prin care le este alocat patrimonial, aceasta fiind condusa de un consiliu director
propriu, alcatuit din cel putin 3 membri.
Atat Asociatiile cat si Fundatiile iau fiinta prin inregistrarea acestora in Registrul
asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa Judecatoriei in circumscriptia careia se regaseste sediul
viitoarei asociatii sau fundatii.
Asociatiile si Fundatiile sunt asemnatoare din multe puncte de vedere, ca structura si
functionalitate, insa au câteva deosebiri consistente, cum ar fi:
a)obiectul celor doua forme de asociere, difera in sensul ca, in timp ce asociatiile pot fi
infiintate in scopuri de interes general sau comunitar, dar si in interes personal
nepatrimonial al membrilor sai, fundatiile sunt dedicate exclusiv scopurilor permanent
altruiste, astfel incat ele nu pot fi niciodata initiate pentru castigul fondatorilor lor.
b)asociatia are membrii, iar fundatia are fondatori. Numarul minim de membrii pentru
infiintarea unei asociatii este de 3 (persoane fizice sau juridice, romane sau straine), iar
in cazul fundatiilor, numarul minim se reduce la 1.
17

c)patrimoniul initial la asociatie este de cel puțin un salariu minim brut pe economie, la
data constituirii asociatiei, iar la fundatie este de cel puțin 100 de ori salariul minim
brut pe economie, la data constituirii fundatiei;
d)organele de conducere ale celor doua forme de asociere difera dupa cum urmeaza: la
asociatie acestea sunt formate din adunarea generala, consiliul director, cenzorul sau,
dupa caz, comisia de cenzori, iar la fundatie acesta este format din consiliul director si
cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori);
e)la infiintare, Actul Constitutiv si Statutul asociatiilor se incheie in forma autentica sau
atestat de avocat, in timp ce pentru fundatii este obligatorie doar forma autentica a
acestora;
f)veniturile celor doua forme de asociere sunt in principal aceleasi cu exceptia faptului
ca la fundatie nu pot constitui venituri cotizatiile membrilor;
g)dizolvarea celor doua forme de asociere difera in sensul ca, in timp ce asociatiile se
dizolva de drept, prin hotărârea judecatoriei sau a tribunalului, dupa caz, sau prin
hotararea adunarii generale, la fundatie dizolvarea se realizeaza de drept si prin
hotararea judecatoriei.
Existenta asociatiilor si fundatiilor inceteaza la data radierii lor din Registrul
asociatiilor si fundatiilor.
4. Actele de constituire a asociatiilor și fundatiilor
A) Obținerea de la Ministerul Justiției a dovezii privind disponibilitatea
denumirii viitoarei asociații/fundații (denumite, în continuare, organizații). Acesta este
primul pas de făcut, întrucât în actul constitutiv și în statut trebuie menționată denumirea
organizației. Or, în situația în care ar putea exista probleme legate de denumire (de exemplu,
denumirea să aparțină unei alte organizații deja înființate sau să fie apropiată până la confuzie
cu o altă denumire) este de preferat ca acestea să fie rezolvate înainte de adoptarea și
autentificarea/atestarea actului constitutiv și a statutului. Va trebui completată o cerere tip
adresată Ministerului Justiției (vezi anexa 1) și se va obține un document numit
“Disponibilitate de denumire”. Cererea poate fi completată de oricare dintre persoanele care
18

participă la înființarea organizației. Trebuie achitată o taxa de 5 lei, în contul Ministerului
Justiției, la trezorerie (orice unitate). Dovada achitării taxei se anexează, în original, la cerere.
Cererea, însoțită de dovada achitării taxei, poate fi depusă direct la sediul
Ministerului Justiției sau poate fi trimisă prin poștă. Dovada disponibilității de denumire se
eliberează de Ministerul Justiției dacă din verificările pe care le efectuează rezultă că
denumirea nu aparține unei alte organizații și nu produce confuzie cu denumirea unor
autorități sau instituții publice de interes național ori local, precum și, în anumite cazuri, dacă
există acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului20.
În cazul în care condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite, Ministerul Justiției
va emite un refuz motivat al eliberării disponibilității de denumire. În funcție de motivul
invocat în refuz, va trebui formulată o nouă cerere, cu o denumire care să nu mai ridice
probleme21.
Dovada disponibilității de denumire este valabilă 3 luni de la data eliberării. Ea poate
fi prelungită, pe baza unei cereri, taxată tot cu 5 lei, cerere care trebuie formulată până la data
expirării dovezii inițiale.
B) Întocmirea și autentificarea/atestarea actului constitutiv și a statutului
organizației
Actul constitutiv al asociației trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea
nulității absolute22:
a) datele de identificare a membrilor asociați: numele sau denumirea și, după caz,
domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus;
c) denumirea asociației;
d) sediul asociației;
20Art. 7 alin. 3 – 3/2 din OG nr. 26/2000 prevede: “(3) Este interzisă utilizarea în denumirea asociației a unor
sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de
interes național ori local. (3/1) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor
autorități sau instituții publice de interes național sau local se înțelege includerea în denumirea asociației a
unor termeni precum: comisariat, inspectorat, gardă, academie, autoritate, consiliu, agenție sau derivatele
acestora. (32) Înscrierea unei asociații folosind în denumirea sa cuvintele național sau român ori derivatele
acestora se realizează numai cu acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului.”
21Este adevărat că art. 8 alin. 2/1 din OG nr. 26/2000 prevede că în cadrul procedurii de verificare a legalității
cererii de înscriere și a documentelor necesare, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, înscrierea
asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor, chiar dacă există un refuz motivat al Ministerului Justiției de
a elibera dovada disponibilității denumirii, pe care îl apreciază ca neîntemeiat. Dar, potrivit rezultatelor unei
cercetări efectuate de APADOR-CH, în anul 2010, în practică acest text este ineficient, refuzul motivat al
eliberării disponibilității de denumire având consecință respingerea de către instanță a cererii de înscriere.
22Art. 6 alin. 2 din OG nr. 26/2000
19

e) durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a
termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial, în valoare de cel puțin un
salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociației, este alcătuit din aportul în
natură și/sau în bani al asociaților. În cazul aportului în natură, forma autentică a actului
constitutiv și a statutului este obligatorie;
g) componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control
ale asociației;
h) persoana sau, dupa caz, persoanele împuternicite să desfășoare procedura de
dobândire a personalității juridice;
i) semnăturile membrilor asociați.
Statutul asociației trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității
absolute23:
a) datele de identificare a membrilor asociați: numele sau denumirea și, după caz,
domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus;
c) denumirea asociației;
d) sediul asociației;
e) durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a
termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial, în valoare de cel puțin un
salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociației, este alcătuit din aportul în
natură și/sau în bani al asociaților. În cazul aportului în natură, forma autentică a actului
constitutiv și a statutului este obligatorie;
g) precizarea scopului și a obiectivelor asociației;
h) modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat;
i) drepturile și obligațiile asociaților;
j) categoriile de resurse patrimoniale ale asociației;
k) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale asociației;
l) destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației, cu respectarea dispozițiilor art.
6024. Subliniem că, în caz de dizolvare, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite
23Art. 6 alin. 3 din OG nr. 26/2000
24Art. 60 din OG nr.26/2000 prevede: “(1) În cazul dizolvării asociației sau fundației, bunurile rămase în urma
lichidării nu se pot transmite către persoane fizice. (2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice
de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul
asociației sau al fundației. (3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reușit să
transmită bunurile în conditțile alin. (2), precum și în cazul în care statutul asociației sau al fundației nu
20

către persoane fizice, ci doar către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu
scop identic sau asemănător, conform procedurii prevăzute în statut. Dacă în statut nu se
prevăd destinatarii bunurilor în caz de dizolvare și procedura de transmitere, se intră într-o
procedură complicată de atribuire, prin intermediul instanței, a acestor bunuri.
m) semnăturile membrilor asociați.
Actul constitutiv al fundației cuprinde în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității
absolute25:
a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau
denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundației;
c) denumirea fundației;
d) sediul fundației;
e) durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a
termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al fundației;
g) componenta nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control
ale fundației ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a
personalității juridice;
i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Statutul fundației trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității
absolute:
a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau
denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundației;
c) denumirea fundației;
d) sediul fundației;
e) durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a
termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice,
bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanța competentă unei persoane juridice cu scop identic
sau asemănător. (4) În cazul în care asociația sau fundația a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art.
56 alin. (1) lit. a) – c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanțelor,
sau, după caz, de comuna sau orașul în a cărui rază teritorială asociația sau fundația își avea sediul, dacă
aceasta din urmă era de interes local. (5) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal
de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară.”
25Art. 16 alin. 2 din OG nr.26/2000
21

f) patrimoniul inițial al fundației;
g) explicitarea scopului și a obiectivelor fundației;
h) categoriile de resurse patrimoniale ale fundației;
i) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale fundației;
j) procedura de desemnare și de modificare a componentei organelor de conducere,
administrare și control, pe parcursul existenței fundației;
k) destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației, cu respectarea dispozițiilor art.
60;
l) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Autentificarea/atestarea – În cazul asociației, actul constitutiv și statutul trebuie
autentificate (de notar) sau atestate (de avocat)26. – În cazul fundației, actul constitutiv și
statutul trebuie autentificate (de notar), sub sancțiunea nulității absolute27 3. Dovada sediului
Sediul organizației poate fi stabilit ori la domiciliul unuia dintre asociați, ori la o altă adresă,
dovada acestuia putându-se face prin actul de vânzare-cumpărare a imobilului cu destinație de
sediu (caz rar, în practică) sau prin contractul de închiriere a spațiului respectiv ori prin
contractul de comodat privind acel spațiu. Contractul de comodat presupune dreptul de a
folosi spațiul fără plata unei chirii (folosința gratuită) și prezintă avantajul că este suficient să
fie semnat de ambele parți, nefiind necesară autentificarea sa.
C) Formarea patrimoniului și înregistrarea organizației nonguvernamentale
Dovada patrimoniului Patrimoniul inițial al asociației trebuie să fie în valoare de cel
puțin un salariu minim brut pe economie28, respectiv, de circa 600 lei. Patrimoniul inițial al
fundației trebuie să fie în valoare de cel puțin 100 ori salariul minim brut pe economie29,
respectiv, de circa 60.000 lei. În cazul asociației, varianta cea mai simplă este de depunere la
bancă a sumei minime necesare, având în vedere și cuantumul rezonabil al acesteia30.
Se va deschide un cont la bancă, având destinația specifică de constituire a
patrimoniului organizației. În cont, se va vărsa, în cazul asociației, o sumă de cel puțin 600 lei.
Pentru deschiderea contului, banca va solicita dovada disponibilității de denumire și copii de
pe actul constitutiv și statut. Banca va elibera un extras de cont, care face dovada
26Art. 6 alin. 1 din OG nr.26/2000
27Art. 16 alin. 1 din OG nr.26/2000
28Art. 6 alin. 2 lit. f din nr.OG nr. 26/2000.
29Art. 15 alin. 2 din nr.OG nr. 26/2000.
30În cazul aportului în natură, procedura e mai complicată, fiind necesare, de regulă, expertize prețuitoare, care
presupun costuri suplimentare.
22

patrimoniului. 5. Obținerea certificatului de cazier fiscal Cazierul fiscal a fost introdus prin
OG nr. 75/2001 (publicată în M.Of. nr. 540/1 sept. 2001), care a suferit apoi mai multe
modificări. Prezentarea cazierului fiscal al fiecărui asociat sau membru fondatori este
obligatorie la solicitarea înscrierii noilor asociații și fundații în Registrul asociațiilor și
fundațiilor (deci, la înființarea organizațiilor, potrivit art. 8 al. 1 lit. b din OG nr. 75/2001).
Certificatul de cazier fiscal se obține de la Administrațiile finanțelor publice din
județul/sectorul în care fiecare asociat/fondator își are domiciliul. Se achită, la administrația
financiară, o taxă de 20 lei. Valabilitatea certificatului de cazier fiscal este de 30 zile. Pentru
solicitarea înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor, persoanele fizice și juridice străine
care nu sunt înregistrate fiscal în România nu au obligația să prezinte certificatul de cazier
fiscal, fiind suficientă declarația autentică pe propria răspundere că nu au datorii fiscale. În
cazul în care persoanele străine solicită eliberarea unui certificat de cazier fiscal trebuie să
prezinte și permisul de ședere temporară în România, eliberat de organele de poliție. Potrivit
art. 8 alin. 3 din OG nr. 75/2001, judecătorul nu va dispune înscrierea asociației/fundației în
Registrul asociațiilor și fundațiilor, în cazul în care în cazierul fiscal există înscrise fapte de
natură penală și/sau fapte care au atras răspunderea solidară a unei persoane cu debitorul
declarat insolvabil sau insolvent ori declararea inactivității fiscale.
Înscrierea organizației Pentru a dobândi personalitate juridică, organizația trebuie
înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor de la judecătoria în a cărei rază teritorială își are
sediul. În acest scop, la judecătorie trebuie depusă o cerere tip (vezi anexa 6), la care se
anexează toată formularistica obținută până în acel moment, și anume: – Actul constitutiv – în
3 exemplare originale și o copie – Statutul – în 3 exemplare originale și o copie – Dovada
sediului (contractul de închiriere/comodat pentru noul sediu și actul de proprietate al
imobilului închiriat/folosit gratuit – în copie) – Dovada patrimoniului (extrasul de cont, pentru
aportul în numerar) – în original – Certificatul de cazier fiscal pentru fiecare asociat/fondator-
în original – Dovada disponibilității de denumire – în original – Dovada achitării taxei de
timbru de 19 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei. La instanță, procedura este necontencioasă
(neconflictuală, în sensul că nu se rezolvă un conflict de interese/drepturi, ci se verifică doar
îndeplinirea unor condiții legale). În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere și a
documentelor menționate mai sus, judecătorul desemnat de președintele instanței verifică
legalitatea acestora și dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și
fundațiilor31
In cazul în care cerințele legale pentru constituirea asociației nu sunt îndeplinite,
judecătorul, la expirarea termenului de 3 zile de la depunerea cererii, îl va cita, în camera de
31Art. 8 alin. 2 din OG nr. 26/2000.
23

consiliu, pe reprezentantul asociației, punându-i în vedere, în scris, să remedieze
neregularitățile constatate. Dacă neregularitățile constatate sunt grave și pun în discuție
caracterul constituțional al organizației (în raport de dispozițiile art. 40 alin. 2 din
Constituție)32, pentru termenul fixat va fi citat și parchetul de pe lângă instanța sesizată, căruia
i se vor comunica, în copie, cererea de înscriere, împreună cu actul constitutiv și statutul
asociației. În acest caz punerea concluziilor de către procuror este obligatorie. În situația în
care, la termenul fixat, neregularitățile sunt înlăturate, judecătorul, ascultând și concluziile
procurorului, dacă este cazul, va lua act despre aceasta prin încheiere, dispunând înscrierea
asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor. În cazul în care neregularitățile nu au fost
înlăturate sau, deși legal citat, reprezentantul asociației lipsește în mod nejustificat,
judecătorul va respinge cererea de înscriere prin încheiere motivată. Încheierile de admitere
sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului. În cazul în care
procurorul nu a participat la soluționarea cererii, parchetului pe de lângă instanța sesizată i se
vor comunica și copii de pe actul constitutiv și de pe statutul asociației, împreună cu
încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz. Termenul de recurs
este de 5 zile și curge de la data pronunțării, pentru cei care au fost prezenți, și de la data
comunicării, pentru cei care au lipsit. Recursul se soluționează cu citarea părților, în camera
de consiliu, de urgență și cu precădere.
În ziua în care încheierea de admitere rămâne irevocabilă33, se va efectua și înscrierea
noii organizații în Registrul asociațiilor și fundațiilor. După înscrierea noii organizații în
Registrul asociațiilor și fundațiilor, se eliberează, la cererea reprezentantului asociației sau
mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: -denumirea asociației; –
sediul acesteia; -durata de funcționare; -numărul și data înscrierii în Registrul asociațiilor și
fundațiilor. . Acest certificat de înscriere face dovada personalității juridice a organizației în
raport cu celelalte persoane (cu terții)34. Recomandăm efectuarea a cel puțin 5 copii legalizate
de pe încheierea de admitere a înscrierii, cu mențiunea “definitivă și irevocabilă” (pentru
fiecare copie legalizată trebuie achitată o taxă judiciară de timbru de 2 lei și un timbru judiciar
32Art. 40 alin. 2 din Constituție prevede: “Partidele sau organizațiile care, prin scopurile sau prin activitatea
lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statutlui de drept ori a suveranității, a integrității
sau a independenței României sunt neconstituționale.”
33Încheierea rămâne irevocabilă prin neatacarea ei în termenul de recurs (5 zile) sau prin respingerea
recursului declarat împotriva ei. La calculul termenului în care închieierea devine irevocabilă prin
nerecurare, trebuie avut în vedere faptul că procurorul are dreptul să declare recurs împotriva oricărei
încheieri de acest fel, iar, dacă nu a participat la judecarea cauzei (cum se întamplă în majoritatea cazurilor),
termenul de recurs pentru procuror nu începe să curgă de la pronunțare, ci de la data la care i se comunică
încheierea împreuna cu copii de pe actul constitutiv și statut
34Art. 12 alin. 2 din OG nr. 26/2000.
24

de 15 bani). 7. Obținerea certificatului de înregistrare fiscală (“codul fiscal”) Acest certificat
este necesar pentru efectuarea oricărei operațiuni financiare. Eliberarea lui se solicită
Administrației finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul organizația. Potrivit
legii, odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică din
oficiu, pentru evidența fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se afla sediul
asociației, cu menționarea numărului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor35
Dar, din păcate, această comunicare nu este suficientă pentru obținerea certificatului
de înregistrare fiscală. Procedura este mai complicată și presupune: – Completarea, în 2
exemplare, a declarației de înregistrare fiscală pentru persoane juridice, asocieri și alte entități
fără personalitate juridică (formularul 010 – vezi anexa 7), la care se anexează: – certificatul
de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor – în copie – încheierea de admitere a
înscrierii – în copie – dovada sediului – în copie (contractul de închiriere/comodat pentru noul
sediu și actul de proprietate al imobilului închiriat/folosit gratuit) – actul constitutiv și statutul
– în copie.
În continuare vom prezenta un exemplu prin care Ministerul Justiției a admis
înregistrarea unei organizații nonguvernamentale în temeiul art. 21 din Legea cu privire la
asociațiile obștești:
35Art. 8 alin. 3 din OG nr.26/2000
25

08.12.2011 Sentință civilă 2677
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria X. a fost reprezentat de procuror A.D.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta K.H.(persoană împuternicită),
pentru încuviințarea dobândirii personalității juridice de către „ASOCIAȚIA D.R.T.E.”, având
ca obiect acordare personalitate juridică în temeiul OG nr. 26/2000, modificată ulterior.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă petenta K.H., în
calitate de persoană împuternicită.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Petenta arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria X., apreciază că
sunt toate înscrisurile la dosar așa cum prevede art. 7 alin. 2 din OG nr. 26/2000 și solicită
cuvântul pe fond.
Instanța văzând că nu mai sunt cereri de probațiune, declară încheiată faza probatorie și
acordă cuvântul pe fond.
Petenta, având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii în sensul de a se încuviința
dobândirea personalității juridice de către „Asociația D.R.T.E.” făcând mențiunea că sunt
îndeplinite cerințele prevăzute de lege, documentația prezentată fiind în sensul celor prevăzute
de OG nr. 26/2000, modificată ulterior.
Reprezentanta Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria X., solicită
admiterea cererii și încuviințarea dobândirii personalității juridice de către asociație și înscrierea
în Registrul special al asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei X..
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul …/326/2011 din data de
decembrie 2011, petenta K.H., domiciliată în orașul G., județul Harghita, în calitate de persoană
împuternicită, a solicitat încuviințarea dobândirii personalității juridice de către „ASOCIAȚIA
D.R.T.E.”, cu sediul în municipiul X., județul Harghita, înființată conform Actului Constitutiv și
Statutului, autentificate sub nr. 2420, respectiv nr. 2421 din data de decembrie 2011, de către
BNP P.M-N din G., județul Harghita.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 26/2000.
Cererea a fost legal timbrată cu 19,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.
505-339-0045 din data de 05 decembrie 2011 și timbru judiciar de 0,3 lei, anulate la dosar.
La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse actul constitutiv și
statutul asociației, dovada vărsământului patrimoniului social de 3.500 ron, aport în numerar,
26

depus de membrii fondatori, dovada sediului social al asociației, respectiv contractul de
comodat încheiat la data de 05 decembrie 2011, dovada disponibilității denumirii eliberată de
Serviciul comunicare și relații publice din cadrul Ministerului Justiției, precum și certificatele
de cazier fiscal, hotărârile nr. 59, 17, 648, 193, 298, 60, 70 din data de 05 decembrie 2011 și
certificatele de înregistrare la ONRC-ORC de pe lângă Tribunalul Harghita ale fiecărei societăți
ce are calitatea de membru fondator al asociației, respectiv ale SC A.P.C. SRL, SC F.I. SRL,
SC G.C. SRL, SC I.F. SRL, SC M.E. SRL, SC M.T. SRL și SC T.X. SRL.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate,
instanța reține următoarele:
Prin Actul Constitutiv și Statutul, autentificate sub nr. 2420, respectiv nr. 2421 din data de
06 decembrie 2011, de către BNP P.M-N. din G., județul Harghita, membrii fondatori în număr
de 7 persoane juridice, conform Actului Constitutiv și procesului verbal încheiat cu ocazia
desfășurării ședinței de constituire a asociației din data de decembrie 2011, au constituit
asociația denumită „Asociația D.R.T.E.”, cu sediul în municipiul X., județul Harghita, rezultat
din contractul de comodat încheiat pe durată nedeterminată, la data de 05 decembrie 2011, între
numiții P.R. și Asociația D.R.T.E., membrii fondatori ai asociației fiind SC A.P.C. SRL, SC F.I.
SRL, SC G.C. SRL, SC I.F. SRL, SC M.E. SRL, SC M.T. SRL și SC T.X. SRL, iar ca persoană
împuternicită pentru îndeplinirea tuturor formalităților legale de înființare a asociației fiind
numita K.H., conform procurii autentificate sub nr. 2422 din decembrie 2011, de către BNP
P.M-N. din G..
Instanța constată că a fost eliberată și dovada disponibilității denumirii sub nr. 105468 din
data de noiembrie 2011 de către Ministerul Justiției – Serviciul Comunicare și Relații Publice,
denumirea fiind rezervată până în data februarie 2012.
Din actul de constituire și statut, rezultă că asociația are ca scop principal promovarea și
protejarea interselor specifice ale societăților comerciale care au ca obiect de activitate
industrializarea lemnului din Regiunea Transilvania Est, precum și asigurarea reprezentării lor
în raporturile cu autoritățile publice și persoanele juridice de drept privat, în conformitate cu
actele normative în vigoare și prevederilor statutului asociației.
Obiectul de activitate al asociației, în vederea realizării scopului propus, constă în
desfășurarea activităților prevăzute în statutul asociației la art. 6 lit. a-ee, care face parte
integrantă din prezenta încheiere civilă.
Patrimoniul social inițial al asociației este de 3.500 ron, conform chitanței de depunere în
numerar la Banca Transilvania-Agenția G., din data de decembrie 2011 (fila 3), destinat în
exclusivitate realizării scopului si obiectului său de activitate urmărit.
Prin actul de constituire și statut s-au ales organele de conducere și control ale asociației.
Potrivit art. 8 alin. 1 lit. b din OG nr. 75/2001 potrivit căruia „Prezentarea certificatului de
cazier fiscal este obligatorie în următoarele situații: la solicitarea înscrierii asociațiilor și
fundațiilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor de către asociații sau membrii fondatori ai
acestora”.
La dosar au fost depuse la dosar fișele de cazier fiscal, hotărârile nr. 59, 17, 648, 193,
27

298, 60, 70 din data de 05 decembrie 2011 și certificatele de înregistrare la ONRC-ORC de pe
lângă Tribunalul Harghita ale fiecărei societăți ce are calitatea de membru fondator al asociației,
respectiv ale SC A.P.C. SRL, SC F.I. SRL, SC G.C. SRL, SC I.F. SRL, SC M.E. SRL, SC M.T.
SRL și SC T.X. SRL.
Exercitarea actelor și faptelor de către asociație ca persoană juridică de drept privat de
naționalitate română, pentru realizarea scopului și obiectului său de activitate propuse, se va
face numai cu respectarea statutului, actului constitutiv și a prevederilor actelor normative în
vigoare care reglementează fiecare domeniu de activitate din cele prevăzute în scopul și
obiectul său de activitate.
Statutul adoptat de către membrii fondatori cuprinde reglementări privind: denumirea,
forma juridică, respectiv persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, apolitică și
non-guvernamentală, sediul social, durata de funcționare, scopul și obiectivele de activitate,
patrimoniul asociației, membrii asociației-dobândirea și pierderea calității de asociat, drepturile
și obligațiile membrilor asociației, structura organizatorică, consiliul director, angajații
asociației, semnarea valabilă a actelor, contractare de împrumuturi și dobândirea de avere
mobilă sau imobilă, modificările statutului, dizolvarea și lichidarea asociației și dispoziții finale,
prevederi ce se completează cu cele ale OG nr. 26/2000, modificată și completată ulterior.
Astfel, din analiza reglementărilor cuprinse în statut, se demonstrează că asociația are o
structură internă proprie, un patrimoniu social distinct, destinat realizării scopului său propus la
data constituirii.
Din documentația prezentată, instanța reține că asociația s-a constituit și va funcționa în
cadrul de reglementare existent stabilit prin OG nr. 26/2000, modificată ulterior, cu privire la
asociații și fundații, iar clauzele actului de constituire și ale statutului urmează a fi interpretate
în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Așa fiind, față de considerentele arătate, instanța apreciază întemeiată cererea, urmând a o
admite, astfel va încuviința dobândirea personalității juridice de către „Asociația D.R.T.E.”,
având sediul în municipiul X., județul Harghita.
Instanța va dispune ca, după rămânerea irevocabilă a prezentei, un exemplar din încheiere
se va comunica Administrației Financiare a municipiului X. și un alt exemplar însoțit de două
exemplare în copie legalizată din statut și act constitutiv, se va comunica Ministerului Justiției,
conform dispozițiilor art. 74 alin.1 din OG 26/2000 și va dispune înscrierea în Registrul
asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei X..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de petenta K.H.(persoană împuternicită), domiciliată în orașul
G., județul Harghita și, în consecință:
Încuviințează dobândirea personalității juridice de către „ASOCIAȚIA D.R.T.E.”, cu
sediul în municipiul X., județul Harghita, înființată conform Actului Constitutiv și Statutului,
28

autentificate sub nr. 2420, respectiv nr. 2421 din data de decembrie 2011, de către BNP P.M-N.
din G., județul Harghita.
Dispune, ca după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, un exemplar însoțit de două
exemplare în copie legalizată din Statut și Actul Constitutiv, se fie comunicat cu Ministerului
Justiției, iar un alt exemplar să fie comunicat Administrației Financiare X..
Dispune înscrierea asociației în Registrul special al asociațiilor și fundațiilor al
Judecătoriei X..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
5. Organizarea și functionare asociației/fundației
Asociația/fundația (organizația) își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile
prin organele sale. Actele juridice făcute de organele asociației/fundației, în limitele puterilor
ce le-au fost conferite prin statut, sunt actele persoanei juridice însăși36.
Raporturile dintre asociație/fundație și cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse,
prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin statut37.
Organele asociației sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.
Organele fundației sunt:
a) consiliul director;
b) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.
Se observă că, în cazul fundației, nu există adunarea generală (ca în cazul
asociației). Aceasta deoarece fondatorul (după caz, fondatorii) nu devine și membru al
fundației; de la data constituirii acesteia, fondatorul devine străin38 de fundație: nu mai poate
revoca actul constitutiv39, nu poate modifica durata de funcționare, nu poate hotărî absorbția
sau fuzionarea fundației cu alte entități, nu poate hotărî dizolvarea/lichidarea fundației.
36Art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice
37Art. 36 din Decretul nr. 31/1954 privitor la pesoanele fizice și persoanele juridice
38Desigur, “înstrăinarea” nu este totală; de exemplu, schimbarea scopului fundației se poate face numai de
către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viața. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viață,
schimbarea scopului fundației se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor
consiliului director – art. 29 alin. 5 din OG nr.26/2000.
39Art. 19 alin. 2 din OG nr.26/2000
29

Adunarea generală a asociației este organul de conducere, alcătuit din totalitatea
asociaților și are următoarele competențe:
a) stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale asociației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;
c) alegerea și revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
e) înființarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv și a statutului;
g) dizolvarea și lichidarea asociației, precum și stabilirea destinației bunurilor rămase
după lichidare;
h) orice alte atribuții prevăzute în lege sau în statut, inclusiv schimbarea sediului
(dacă în statut nu s-a prevăzut expres că schimbarea sediului se decide de consiliul director)
Adunarea generală se întrunește cel puțin o dată pe an și are drept de control
permanent asupra executării bugetului și asupra membrilor consiliului director.
Regulile privind organizarea și funcționarea adunării generale trebuie stabilite, cât
mai exact și mai detaliat, prin statut.
Hotărârile luate de adunarea generala în limitele legii, ale actului constitutiv și ale
statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea
generală sau au votat împotrivă.
Hotărârile adunării generale , contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor
cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care au
lipsit de la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în
procesul-verbal de ședință40, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre
hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.
În acest sens, membrul asociat va formula o cerere de anulare a hotărârii adunării
generale, pe care o va adresa judecătoriei în circumscripția căreia asociația își are sediul.
Hotărârea instanței este supusă numai recursului.
Consiliul director al asociației asigură punerea în executare a hotărârilor adunării
generale. El poate fi alcătuit și din persoane din afara asociației41, dar numărul lor nu poate
depăși 25% din componența sa. Competențele consiliului director sunt:
40Pentru a formula cerere de anulare a hotărârii, nu este suficient ca asociatul prezent să voteze împotrivă; este necesar
ca el să ceară să se menționeze în procesul-verbal de ședință că a votat împotrivă.
41Nu poate fi membru al consiliului director persoana care ocupă o funcție de conducere în cadrul unei instituții
publice, dacă asociația respectivă are ca scop sprijinirea activității acelei instituții publice – art. 24 alin. 4 din OG
nr.26/2000.
30

a) prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea
bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli
și proiectul programelor asociației;
b) încheie acte juridice în numele și pe seama asociației;
c) aprobă organigrama și politica de personal ale asociației, dacă prin statut nu se
prevede altfel;
d) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea
generală (de exemplu, decide schimbarea sediului, dacă s-a prevăzut expres în statut că are
această atribuție).
Ca și în cazul adunării generale, regulile generale privind organizarea și funcționarea
consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director își poate elabora un regulament
intern de funcționare.
Consiliul director al asociației poate împuternici una sau mai multe persoane cu
funcții executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociație,
pentru a încheia acte juridice în numele și pe seama asociației sau pentru a îndeplini orice alte
atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.
Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului
asociației pot fi atacate în justiție, în aceleași condiții în care pot fi atacate hotărârile adunării
generale. Desigur, pentru persoanele care nu fac parte din consiliul director, termenul de 15
zile pentru formularea cererii de anulare a deciziei curge de la data când au luat cunoștință
despre hotărâre42.
Cenzorul/cenzorii asociației
Numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori43 se hotărăște cu ocazia întocmirii
actului constitutiv al asociației.
Dacă numărul asociaților este mai mai mic sau egal cu 15, numirea unui cenzor nu
este obligatorie. În acest caz, fiecare dintre asociați care nu este membru al consiliului director
poate exercita dreptul de control financiar intern.
Dacă numărul asociaților este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie.
Acesta poate fi o persoană din afara asociației.
Dacă numărul asociaților este mai mare de 100 de membri înscriși până la data
întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercita de către o comisie de
cenzori. Comisia de cenzori este alcatuită dintr-un număr impar de membri. Membrii
consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puțin unul dintre cenzorii din comisia de cenzori
42Tot de la aceeași dată curge termenul și pentru membrul consiliului director care nu a fost prezent la ședință
43Art. 27 si 27/1 din OG nr. 26/2000.
31

trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condițiile legii44. Regulile generale
de organizare și funcționare a comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală.
Comisia de cenzori își poate elabora un regulament intern de funcționare.
Din interpretarea art. 27 și art. 27/1 din OG nr.26/2000, rezultă că numărul de
asociați în raport de care se apreciază obligativitatea/neobligativitatea cenzorului sau a
comisiei de cenzori nu este cel de la data înființării asociației, ci trebuie avut în vedere
numărul de membri înscriși până la data întrunirii ultimei adunări generale .
Atributiile cenzorului sau, după caz, ale comisiei de cenzori constau în:
a) verificarea modului în care este administrat patrimoniul asociației;
b) întocmirea rapoartelor și prezentarea lor adunării generale;
c) participarea la ședințele consiliului director, fără drept de vot;
d)îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea
generală.
Consiliul director al fundației este organul de conducere și de administrare al
acesteia. El asigură realizarea scopului și obiectivelor fundației, exercitând următoarele
atribuții:
a) stabilirea strategiei generale și a programelor fundației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;
c) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
d) înființarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele și pe seama fundației;
f) executarea bugetului de venituri și cheltuieli;
g) aprobarea organigramei și a strategiei de personal ale fundației;
h) modificarea statutului fundației;
i) îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în lege sau în statut.
Se observă că, întrucât în cazul fundației nu există o adunare generală, consiliul
director al fundației are competențe mai largi decât ale consiliului director al unei asociați,
printre acestea numărându-se și atribuții specifice adunării generale ale asociației.
44Întrucât condiția calității de contabil autorizat sau expert contabil a cenzorului este prevăzută în cuprinsul
articolului în care este reglementată comisia de cenzori (art. 27/1 din OG nr.26/2000) și nu se regăsește și în
articolul privind numirea unui singur cenzor (art. 27 din OG nr.26/2000), din interpretarea comparativă a
textelor rezultă că numai în cazul comisiei de cenzori se pune problema ca unul dintre cenzori să fie contabil
autorizat sau expert contabil. Deci, atunci când, potrivit legii, este obligatorie numirea unui singur cenzor,
acesta nu trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil.
32

Desigur, regulile generale privind organizarea și funcționarea consiliului director
trebuie stabilite, exact și detaliat, prin statut. Consiliul director își poate elabora un regulament
intern de funcționare.
Consiliul director se compune din cel puțin 3 membri. Aceștia sunt desemnați de
fondator/fondatori la data constituirii fundației.
În cazul în care, pe parcursul funcționării fundației, componența consiliului director
nu se poate modifica în condițiile stabilite de statut, instanța în a cărei circumscripție
teritorială își are sediul fundația va desemna, pe cale de ordonanță președințială (deci, printr-o
procedură de urgență), la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în
componența consiliului director.
Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundației pot fi atacate în
justiție, în condițiile prevăzute și pentru asociații, de fondator sau de oricare dintre membrii
consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă și a cerut să se insereze aceasta în
procesul-verbal de ședință.
Consiliul director al fundației poate împuternici una sau mai multe persoane cu
funcții executive, inclusiv persoane care sunt străine de fundație, pentru a încheia acte juridice
în numele și pe seama fundației sau pentru a îndeplini orice alte atribuții prevăzute în lege sau
în statut.
Cu privire la cenzori, în cazul fundației, opinăm că, din corelarea prevederilor art. 31
cu art. 27 și 27/1 din OG nr.26/2000, rezultă concluzia că întotdeauna controlul financiar
intern trebuie efectuat de către o comisie de cenzori, iar nu de către un singur cenzor,
atribuțiile fiind similare celor prevăzute în cazul asociației, și anume:
a) verificarea modului în care este administrat patrimoniul fundației;
b) întocmirea rapoartelor și prezentarea lor consiliului director;
c) participarea la ședințele consiliului director, fără drept de vot;
d) îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite d e consiliul
director.
III CAPACITATEA CIVILĂ A ASOCIATIILOR SI FUNDATIILOR
1. Capacitatea de folosință a asociatiilor și fundatiilor
Capacitatea juridică a subiectului, inclusiv a organizației neguvernamentale, este
definită ca aptitudine de a avea și a exercita drepturi subiective și de a-și asuma și îndeplini
obligații. Această definiție exprimă aptitudinea generală și abstractă de a avea drepturi și
33

obligații și nu indică existența unor drepturi subiective și obligații concrete. Capacitatea
juridică este o noțiune mai largă decât capacitatea civilă. Nu există o definiție legală a
capacității civile a organizației neguvernamentale dar ținând seama de conținutul în doctrina
română se definește astfel: capacitatea civilă a organizației neguvernamentale este vocația
acesteia de a avea drepturi subiective civile și obligații civile (capacitatea de folosință),
cumulată cu aptitudinea de a dobândi și exercita drepturi subiective civile și de a-și asuma și
executa obligații civile, prin încheierea de acte juridice, de către organele sale de conducere
(capacitatea de exercițiu). Valorificarea capacității civile se face personal sau prin
reprezentant. în cazul realizării capacității de folosință prin acțiuni personale, se prezumă că
autorul dispune de capacitatea de exercițiu necesară. In cazul realizării capacității de folosință
prin intermediul unui reprezentant, apar câteva ipoteze: fie că titularul capacității nu are
capacitatea respectivă, fie că o are, dar a împuternicit o altă persoană să o exercite, fie că
titularul capacității este o persoană juridică. Aceasta din urmă, ca ființă abstractă, întotdeauna
își realizează capacitatea prin reprezentant.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice reprezintă acea parte a capacitatii civile
care consta in aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile45. Capacitatea de folosință a
persoanei juridice se caracterizează prin generalitate, inalienabilitate, intangibilitate,
specialitate și legalitate.
Prin legalitatea capacității de folosință a organizației nonguvernamentale înțelegem
faptul că legea este cea care reglementează toate aspectele referitoare la această capacitate
(instituire, început, conținut, încetare), manifestarea voinței individuale fiind exclusă si în
acest domeniu.
Generalitatea este acel caracter care evidențiază faptul că prin capacitatea de
folosință se exprimă aptitudinea generală și abstractă a organizației neguvernamentale, vocația
sa de a avea drepturi subiective civile și obligații civile, fără a le particulariza.
Inalienabilitatea capacității de folosință este un caracter juridic enunțat expres pentru
persoana fizică conform căruia nimeni nu poate renunța, nici în tot, nici în parte, la
capacitatea de folosință în mod similar, nici organizația neguvernamentală nu-și poate
înstrăina capacitatea sa de folosință și nici nu poate renunța la ea.
Prin intangibilitatea capacității de folosință se înțelege trăsătura acesteia de a nu i se
putea aduce limitări decât prin dispoziții exprese ale legii. Subliniem însă faptul că legea nu
poate decât să limiteze iar nu și să suprime capacitatea de folosință a organizației
neguvernamentale. Acest caracter este o consecință a legalității capacității de folosință.
45Gh.Beleiu, Drept civil roman.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, ed. a VI-a revazuta și
adaugita de M.Nicolae și P.Trusca, Ed.Sansa SRL, Bucuresti, 2000, p.505.
34

Împrejurarea că organizația neguvernamentală nu poate avea decât acele drepturi subiective
civile și obligații civile, care-i sunt necesare pentru realizarea scopului pentru care a fost
înființată exprimă un caracter juridic specific capacității sale de folosință și anume
specialitatea. Acest caracter se traduce prin limitarea de către lege a activității fiecărei
categorii de persoane juridice: spre exemplu, o asociație nu poate avea decât o activitate
dezinteresată iar activitatea unui sindicat trebuie să se limiteze la apărarea intereselor
profesionale ale membrilor săi.
În reglementarea actuală la art. 29 C.civ., sunt tratate cu titlu general și limitele
capacității civile a persoanelor statuând că nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință
sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile expres
prevăzute de lege.
În virtutea aceluiași text legal, nimeni nu poate renunța, în tot sau în parte, la capacitatea
de folosință sau la capacitatea de exercițiu.
Codul civil stabilește în mod expres, pornind de la vechea reglementare (art. 33 din
Decretul nr. 31/1954) care făcea distincție, din punct de vedere al datei dobândirii capacității de
folosință, între persoanele juridice supuse înregistrării și celelalte persoane juridice, momentul de
la care persoana juridică poate avea drepturi și obligații, adică data de la care dobândește
capacitate de folosință, acesta fiind reglementat expres de dispozițiile art. 205 C.civ. Astfel,
persoanele juridice supuse înregistrării dobândesc capacitatea de a avea drepturi și obligații de la
data înregistrării lor.
Cu toate acestea, persoanele juridice supuse înregistrării pot dobândi drepturi și își pot
asuma obligații, chiar de la data actului de înființare, însă numai în măsura necesară pentru ca
persoana juridică să ia ființă în mod valabil fiind vorba în acest caz despre ceea ce literatura
juridică de specialitate numește capacitate de folosință anticipată.
Personalitatea juridică limitată la scopurile constituirii sale, reglementată de art. 205 alin.
(3) C.civ. îi permite entității în curs de constituire să stea în justiție în calitate de persoană juridică
în formare, să primească aporturi din partea membrilor sau asociaților, aporturi care vor deveni,
odată cu legala constituire a societății, proprietatea acesteia.
Aria de aplicare a regulii potrivit căreia persoanele juridice supuse înregistrării
dobândesc capacitate de folosință de la data înregistrării este determinată prin actele normative
care impun această cerință pentru anumite astfel de subiecte de drept.
În doctrină s-a pus problema momentului de început a capacității de folosință a persoanei
juridice în ipoteza în care aceeași persoană juridică este supusă, în baza unor dispoziții din legi
diferite, atât cerinței înregistrării (de regulă, la organul fiscal teritorial), cât și formalității
înmatriculării (în registrul comerțului), caz în care s-a apreciat că aceasta începe de la data
înregistrării la organul competent și nu de la data înmatriculării în raport de dispoziția legală
35

cuprinsă în art. 33 alin.(1) din Decretul nr. 31/1954, precum și de faptul că înregistrarea
interesează dreptul civil și cel fiscal, înmatricularea fiind specifică, în schimb, dreptului comercial
și numai apoi dreptului civil și fiscal.
O astfel de soluție nu poate fi acceptata câtă vreme vorbim despre momentul dobândirii
capacității de folosință. Deoarece, din acest punct de vedere, înmatricularea echivalează cu
înființarea valabilă a persoanei juridice, respectiv cu dobândirea personalității juridice de către
aceasta, în timp ce înregistrarea la organul fiscal are un rol de evidență, nefiind o cerință legată de
constituirea sa valabilă.
Un exemplu în acest sens îl constituie asociațiile înființate în baza O.G. nr. 26/2000, care
dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa
judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își au sediu (art. 5), din momentul înscrierii, odată
cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea comunicându-se, din oficiu,
pentru evidența fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației,
cu menționarea numărului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor.
În cazul persoanelor juridice nesupuse înregistrării, dobândirea personalității juridice
marchează începutul deplinei capacități de folosință, acest moment fiind diferit, de la o categorie
de persoane juridice la alta. Astfel, conform art. 205 alin.(2) C.civ., celelalte persoane juridice au
capacitatea de a avea drepturi și obligații, de la data actului de înființare al organului competent ,
pentru persoanele juridice care se înființează în mod valabil în acest mod; de la data autorizării
constituirii, în cazul persoanelor care se constituie în mod valabil prin autorizarea actului de
înființare sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege , atunci când legea
condiționează înființarea persoanei juridice de îndeplinirea anumitor cerințe.
În ceea ce privește conținutul capacității de folosință, persoana juridică nu are
aptitudinea de a avea acele drepturi și obligații civile care nu pot aparține decât persoanei fizice,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 206 alin. (1) C.civ.
Pe de altă parte, persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și
obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire
sau statut.
În ambele cazuri, încălcarea acestor reguli este sancționată cu nulitatea absolută a actului
juridic încheiat cu nerespectarea legii.
În acest context, principiul specialității se păstrează expres doar în cazul persoanelor
juridice fără scop patrimonial, în sensul în care legea nu elimină principiul specialității capacității
de folosință în cazul persoanelor juridice cu scop patrimonial, ci elimină doar sancțiunea nulității
absolute ce intervine în cazul nerespectării acestui principiu.
36

Situația este mai complexă în cazul persoanelor juridice cu scop patrimonial, întrucât
conținutul acelei părți a capacității de folosință a persoanei juridice ce constă în aptitudinea
acesteia de a încheia acte juridice este determinat de scopul pentru care persoana a fost înființată.
În legătură cu acest aspect, determinarea limitelor principiului specialității capacității de
folosință a persoanei juridice se face prin luarea în considerare a limitelor ce rezultă din scopul
persoanei juridice, așa cum e stabilit de lege (scopul generic), actul de înființare sau statut (scopul
concret).
Deși, în principiu, în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ, scopul poate fi derularea
oricărei afaceri, nu trebuie neglijat faptul că scopul licit, moral și în acord cu interesul general
constituie o premisă a existenței sau supraviețuirii oricărei persoane juridice, astfel că, în acest
sens, persoana juridică nu poate încheia acte juridice neconforme cu un astfel de scop fără a-și
periclita existența sa ca subiect de drept.
Principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice fără scop patrimonial
cuprinde și o atenuare, în sensul în care art. 208 C.civ. conține principiul libertății persoanelor
juridice de a primi liberalități.
Așadar, prin excepție de la prevederile art. 205 alin. (3) C.civ. și dacă prin lege nu se
dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalități în condițiile dreptului comun, de la
data actului de înființare sau, în cazul fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii
moștenirii testatorului, chiar și în cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana
juridică să ia ființă în mod legal.
Codul civil reglementează și desfășurarea activităților autorizate, însă textul art. 207
C.civ. nu se referă la autorizarea constituirii persoanei juridice de drept privat, prevăzută la art.
194 alin. (1) lit. b) C.civ., ci la autorizarea activităților speciale (calificate astfel de legiuitor) pe
care persoana juridică își propune să le desfășoare.
Din acest punct de vedere, art. 207 alin. (2) C.civ. stabilește o incapacitate specială de
folosință a persoanei juridice, ce reprezintă o limitare a capacității juridice a acesteia.
2. Capacitatea de exercițiu a organizației neguvernamentale
Capacitatea de exercițiu a organizației neguvernamentale este aptitudinea
acestui subiect colectiv de drept de a dobândi și exercita drepturi subiective civile și de
a-și asuma și executa obligații civile, prin încheierea de acte juridice, de către organele
sale de conducere.
Capacitatea de exercițiu exprimă:
a) aptitudinea sau posibilitatea de a dobândi și exercita drepturi prin propriile
acțiuni;
37

b) aptitudinea de a asuma și a îndeplini obligații prin propriile acțiuni. Așadar,
spre deosebire de capacitatea de folosință, care este aptitudinea de a avea, capacitatea de
exercițiu este aptitudinea de a exercita.
Organizația neguvernamentală este un subiect distinct de persoanele care o
compun și se manifestă în circuitul civil prin intermediul organelor sale. Spre deosebire
de persoana fizică, dotată de la natură, în principiu de la o anumită vârstă, cu
discernământ și voință,organizația neguvernamentală nu are, în mod firesc, discernământ
și nici o voință proprie. însă, după cum s-a afirmat,organizația neguvernamentală se
deosebește nu numai prin atributele de identitate și patrimoniu distinct, dar și prin
aptitudinea de a manifesta o voință de sine stătătoare, generată de voturile asociaților.
Rezultă că organizația neguvernamentală se manifestă în raporturile juridice
prin intermediul organelor sale, care sunt părți componente ale ei și nu subiecte
distincte. La baza formării acestei voințe stă principiul majorității. Capacitatea de
exercițiu a organizației neguvernamentale apare concomitent cu capacitatea de folosință,
adică de la data înregistrării de stat. Fiind un subiect artificial,organizația
neguvernamentală își manifestă voința în exterior numai prin intermediul președintelui
organizației sau altfel spus prin organul său executiv.
În doctrină există ipoteze potrivit cărora capacitatea de exercițiu a organizației
neguvernamentale apare fie împreună cu capacitatea ei de folosință, fie la momentul
desemnării organului de conducere, fie la momentul constituirii societății, însă poate fi
pusă în valoare numai de la data formării organului executiv. Art. 61 din Codul civil
prevede că organizația neguvernamentală își exercită drepturile și își execută obligațiile
de la data constituirii. Prin aceasta, legea stabilește că momentul apariției capacității de
exercițiu este data înregistrării de stat, adică a apariției capacității de folosință. Dacă
organul executiv nu este format,organizația neguvernamentală nu poate să-și valorifice
capacitatea de exercițiu. Din acest motiv, legea a permis instanței să formeze organul
executiv la solicitarea asociaților.
Ca și capacitatea de folosință, capacitatea de exercițiu are două laturi: una activă
(aptitudinea de a dobândi drepturi) și una pasivă (aptitudinea de a exercita obligații).
Capacitatea de exercițiu, în întinderea ei, depinde de capacitatea de folosință. Astfel,
limitele impuse de lege capacității de folosință reprezintă și o limită a capacității de
exercițiu. Nu însă și invers. Capacitatea de folosință este și rămâne mai largă, deoarece
aptitudinea de a avea drepturi și obligații nu depinde de izvorul acestora (act juridic sau
fapt juridic), pe când aptitudinea de a dobândi drepturi și a asuma obligații se limitează
38

la actele juridice. La realizarea capacității de exercițiu însă pot fi puse unele condiții,
limite care restrâng capacitatea de exercițiu. Aceste condiții și limite își au originea fie
în normele legale, fie în normele actului constitutiv sau, după caz, în statut.
Pentru unele categorii de persoane juridice, legea poate să restrângă capacitatea
de folosință, prin urmare și cea de exercițiu.
Dacă însă limita este stabilită prin norma actului de constituire sau prin statut,
nulitatea actului juridic poate opera numai dacă se demonstrează că cealaltă parte a știut
despre limita impusă. În caz contrar, contractul obligă organizația neguvernamentală să-
și onoreze obligația. În cazul în care organul executiv și-a depășit, la încheierea
contractului, împuternicirea acordată prin actul de constituire,organizația
neguvernamentală poate pretinde despăgubiri persoanei fizice care exercită obligațiile
organului executiv.
Referitor la capacitatea civil ă de exercițiu o chestiune pe care am insistat să o lămuresc
a fost aceea privind noțiunea acesteia prin raportare la definițiile exprimate în literatura juridică de
specialitate.
În acest sens, în literatura juridică de specialitate, în sens restrâns, capacitatea de
exercițiu a fost definită drept aptitudinea persoanei juridice de a-și exercita drepturile și de a-și
asuma obligații, săvârșind acte juridice, iar în sens larg, drept acea componentă a capacității civile
a subiectului de drept ce constă în aptitudinea de a dobândi și exercita drepturi subiective civile și
de a-și asuma și îndeplini obligații civile, prin încheierea de acte juridice de către organele sale de
conducere.
Considerăm însă că specificul capacității de exercițiu îl constituie exercițiul drepturilor
subiective civile și îndeplinirea obligațiilor civile și nu dobândirea unor astfel de drepturi sau
asumarea unor astfel de obligații, aspecte care reprezintă o componentă strict a capacității de
folosință.
Așadar, capacitatea de folosință se referă la capacitatea persoanei (fizice sau juridice) de
a fi titular de drepturi și obligații civile (de a le deține în patrimoniu), pe când capacitatea de
exercițiu se referă la exercițiul unor astfel de drepturi.
Confuzia apărea din redactarea defectuoasă a art. 5 alin.(3) din Decretul nr. 31/1954, care
definea, din punctul de vedere al obligațiilor civile, capacitatea de exercițiu a persoanei fizice
drept aptitudinea persoanei fizice de a-și asuma obligații (asumarea de obligații fiind o
caracteristică a capacității de folosință), săvârșind acte juridice (săvârșirea de acte juridice fiind, în
schimb o componentă a capacității de exercițiu).
Codul civil lămurește această problemă și definește astfel (în art. 37 C.civ.) capacitatea
de exercițiu a persoanei juridice drept aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice
39

civile (cu alte cuvinte, aptitudinea de a avea exercițiul drepturilor dobândite și de a-și îndeplini
obligațiile asumate), iar în privința capacității de exercițiu a persoanei juridice art. 209 alin.(1)
C.civ. este cât se poate de clar și se referă strict la aptitudinea de a-și exercita drepturile și de a-și
îndeplini obligațiile.
Cât privește data dobândirii capacității de exercițiu, am subliniat faptul că, Codul civil
leagă începutul capacității de exercițiu de data constituirii persoanei juridice, fără însă ca noua
reglementare să definească noțiunea de „constituire” a persoanei juridice.
De la acest principiu al dobândirii capacității de exercițiu de către persoana juridică de la
data constituirii există o singură limitare, impusă de art. 207 C.civ., text legal potrivit căruia
persoanele juridice care desfășoară activități ce trebuie autorizate de organele competente au
dreptul de a desfășura asemenea activități numai din momentul obținerii autorizației respective,
dacă prin lege nu se prevede altfel.
Din punct de vedere al dihotomiei textelor legale, art. 207 este situat în cadrul Secțiunii
I, „Capacitatea de folosință a persoanei juridice” a Capitolului III, „Capacitatea civilă a persoanei
juridice” din Titlul IV , „Persoana juridică” al Codului civil.
Cu toate acestea, după cum arată și titlul acestui articol, respectiv „desfășurarea
activităților autorizate”, legea are în vedere o componentă a capacității de exercițiu a persoanei
juridice (o limitare a acestei capacități) și nu o componentă a capacității de folosință.
Subliniem acest aspect întrucât art. 207 C.civ. nu limitează dreptul persoanei juridice de
a fi titulară de drepturi și obligații, ci doar condiționează exercițiul unor astfel de drepturi de
existența autorizației emise de organele competente, astfel încât apreciem că, din acest punct de
vedere, textul de lege trebuia inserat în cadrul Secțiunii a II-a, intitulată „Capacitatea de exercițiu
a persoanei juridice” a Capitolului III.
O astfel de interpretare are o deosebită importanță practică întrucât, în cazul în care o
persoană juridică are, spre exemplu, drept obiect de activitate, vânzarea de produse periculoase,
existența autorizației se va aprecia la momentul efectiv al fiecărei vânzări, adică la momentul în
care persoana juridică își exercită drepturile și obligațiile sale, iar nu la momentul la care persoana
juridică își asumă drepturile și obligațiile, adică la momentul semnării contractului.
Așadar, nulitatea absolută prevăzută de art. 207 alin.(2) C.civ. privește doar aptitudinea
persoanei juridice de a-și exercita drepturile și obligațiile, nu și aptitudinea persoanei juridice de a
dobândi astfel de drepturi și obligații.
În acest caz, obținerea autorizației de la organul competent poate fi interpretată și ca o
condiție rezolutorie, putându-se opune excepția de neexecutare a contractului pe motiv că lipsa
autorizației atrage nulitatea absolută a contractului, mergând până la posibilitatea de a cere
rezoluțiunea/rezilierea contractului.
40

În capitolul IV am tratat și problema organelor de administrare ale persoanei juridice,
desemnate în mod expres de Codul civil, pornind de la faptul că în vechea legislație termenul
utilizat era acela de “organe” și că în prezent, noțiunea de „organe” la care se referă, spre
exemplu, dispozițiile art. 216 C.civ. și art. 220 C.civ. nu mai are înțelesul tradițional de persoană
care exprimă voința persoanei juridice, ci înțelesul de element al structurii de organizare și
funcționare a acesteia, cu atribuții de decizie, de control sau deliberative 46.
Codul civil menționează, așadar, în art. 209 alin.(1) că persoana juridică își poate
exercita drepturile și îndeplini obligațiile prin „organele de administrare”, pe care le și
nominalizează, alin.(2) arătând că au o atare calitate persoanele fizice sau persoanele juridice care,
prin lege, actul de constituire sau statut sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții,
individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Cu alte cuvinte, organele de administrare sunt acele organe învestite prin lege, actul de
constituire sau statut, cu dreptul de a reprezenta persoana juridică.
În privința dreptului de reprezentare trebuie să subliniem, după cum s-a sesizat și în
doctrină47, că este un drept special, deosebit de dreptul de administrare, care include numai dreptul
de gestiune.
O astfel de soluție rămâne valabilă și sub imperiul Codului civil, în sensul că nu toate
organele persoanei juridice învestite cu drept de administrare (de gestiune) pot fi calificate drept
„organe de administrare” în sensul dat de art. 209 alin.(2) C.civ., ci numai acele organe cărora li s-
a conferit expres dreptul de a reprezenta persoana juridică.
Din perspectiva capacității de exercițiu a persoanei juridice, persoanele fizice sau
persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut sunt desemnate să acționeze în
raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice, în calitate de
organe de administrare, nu constituie subiecte distincte de drept, ci o parte componentă a
persoanei juridice, a cărei capacitate de exercițiu se pune în valoare prin organele sale de
conducere.
Așadar, titular al capacității de exercițiu este chiar persoana juridică și nu organul său de
administrare.
În acest context am arătat faptul că, în lumina dispozițiilor Codului civil, neconstituirea
organului de administrare nu este o cauză de nulitate a persoanei juridice, însă aceasta este pusă în
imposibilitatea de a funcționa, astfel că în Cod se regăsesc prevederi ce reglementează lipsa
organelor de administrare, art. 210 C.civ. dispunând că, în această situație, fondatorii sau
46 Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil, Comentariu pe articole ,
Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 200.
47 St.D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăților comerciale, Comentariu pe articole , ediția 4, Ed.
C.H. Beck, p. 529.
41

persoanele desemnate de aceștia sunt considerați reprezentanți ai persoanei juridice, fără a le fi
încredințate puteri de reprezentare.
Puterea fondatorilor și a persoanelor desemnate de către aceștia se întinde la actele și
operațiunile care se integrează în obiectul de activitate al persoanei juridice.
Cât privește actele juridice încheiate de fondatori sau de persoanele desemnate, pentru
înființarea persoanei juridice, dar cu depășirea puterilor conferite, precum și actele încheiate de
alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică doar în condițiile gestiunii de afaceri (art.
1330-1340 C.civ.).
Deși art. 210 C.civ. este intitulat „lipsa organelor de administrare” am remarcat faptul că
domeniul său de aplicare vizează numai perioada cuprinsă între data actului de înființare și data
constituirii organelor de administrare, nu și perioadele de vacanță (indiferent de motiv) a
organelor de administrare, textul de lege neputând constitui temeiul legal pentru toate situațiile în
care suntem în prezența lipsei organelor de conducere ale persoanei juridice.
O soluție contrară ar duce la ipoteza inacceptabilă de a recunoaște fondatorilor (spre
exemplu) un drept absolut de a administra persoana juridică în caz de vacanță a organelor de
administrare, mai ales în condițiile în care este posibil ca în momentul unei astfel de vacanțe
fondatorul să își fi pierdut calitatea pe care a deținut-o inițial în cadrul persoanei juridice
(membru, asociat, acționar, etc.).
Dat fiind rolul important pe care îl au organele de administrare în ceea ce privește
exprimarea voinței persoanei juridice, legiuitorul a instituit și anumite interdicții/restricții în
privința acestora. Astfel, potrivit art. 211 alin.(1) C.civ., nu pot face parte din organele de
administrare și de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu
restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și cei
declarați prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție.
O astfel de reglementare întâlnim și în Codul civil din Quebec, sursa de inspirație a
Codului civil român în vigoare, potrivit art. 327 CCQ, fiind incapabili de a fi administratori
minorii, majorii aflați sub tutelă sau sub curatelă, faliții și persoanele în privința cărora tribunalul
a interzis exercitarea acestei funcții.
§9. Identificarea persoanei juridice
Așa cum am arătat, actor pe scena juridică, o persoană juridică trebuie să fie iden tificată.
Prin identificarea persoanei juridice înțelegem individualizarea subiectului colectiv de drept civil în raporturile civile la care
participă ca subiect distinct 48. Deosebim atribute de identificare generale, adică, denumirea, sediul, naționalitatea și contul
bancar și atribute de identificare specifice din care fac parte celelalte elemente de identifi care; acestea din urmă privesc
numai anumite persoane juridice.
Desigur că nu toate atributele extrapatrimoniale pe care dreptul pozitiv le consacră ființei umane pot fi transpozabile
persoanelor juridice. Totuși, fără obstacole majore și cu anumite adaptări, unele atribute își găsesc aplicarea și pentru
48GH. BELEIU, op. cit., p. 572; E. LUPAN, op. cit., p. 77-101.
42

persoanele juridice. Aceste elemente de identificare civilă sunt cele care concură la a individualiza, a identifica și a localiza
persoana juridică (denumirea, sediul, naționalitatea).
Persoana juridică poartă denumirea stabilită, în condițiile legii, prin actul de constituire sau statut. Odată cu înregistrarea
persoanei juridice se vor trece în regis trul public denumirea și celelalte atribute de identificare 49. Neexprimând un raport de
familie, cum se întâmplă în cazul numelui persoanei fizice, denumirea este aleasă în mod liber, însă cu înlăturarea oricărei
apelații care ar provoca o eroare; în alte cu vinte, este exclus să se rețină o titulatură susceptibilă de a aduce o confuzie cu o
persoană fizică sau cu o altă persoană juridică care o folosește deja. Imperativele de securitate juridică și de protecție a
drepturilor nepatrimoniale sau a patrimoniului impun acest lucru. Pentru că numele este un element al patrimoniului persoanei
juridice, aceasta este liberă să-i asigure apărarea, dar și, în principiu, să-l cedeze, cu titlu oneros sau gratuit.
Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului, iar în funcție de obiectul de activitate,
persoana juridică poate avea mai multe sedii secundare pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru.
în condițiile legii, persoana juridică poate să-și schimbe denumirea sau sediul.
Dovada denumirii și a sediului, în raporturile cu terții, se face cu mențiunile înscri se în registrele de publicitate sau de
evidență prevăzute de lege pentru persoana juri dică respectivă. în lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și
a sediului nu va putea fi opusă altor persoane (art. 229 C. civ.).
Identificarea sediului persoanei juridice permite, în principiu, să se determine și naționalitatea acesteia.
în raport de specificul obiectului de activitate, persoana juridică mai poate avea și alte atribute de identificare precum
numărul de înregistrare în registrul comerțului sau într-un alt registru public, codul unic de înregistrare și alte elemente de
identificare, în condițiile legii (contul bancar al agentului economic, codul fiscal, firma 50, marca, telefon, telex, fax etc.)51.
Persoană juridică dar totuși persoană, ea trebuie respectată: orice atingere adusă elementelor sale de
identificare sau reputației sale (de ordin comercial, financiar, social) trebuie sancționată; dar salvarea reputației sale nu
autorizează limitarea libertății de expresie. Trebuie asigurată concilierea unor interese antagonice ceea ce ar justifica, de pildă,
condamnarea unor alegațiuni denigratoare și provocatoare inter venite în cadrul unei acțiuni televizate în detrimentul unei
întreprinderi de automobile 52, sau acuzațiile aduse fără dovezi contra unei asociații de către unul dintre membrii săi,
dar exclude să fie sancționate acele informații care țin de libertatea de expresie dacă nu s-a constatat niciun abuz 53. însă
revendicarea unui drept la onoare în profitul unei persoane juridice este excesiv: așa cum am văzut, acest termen este purtător
al unor referințe etice care nu au realmente sens decât cu privire la regulile de conduită a persoanelor fizice; desigur, persoana
juridică are dreptul la respectarea sediului său social, dar de aici, a proclama fără nuanțe că persoanele juridice sunt
susceptibile de a suporta o atingere a vieții lor private este cu siguranță excesiv. Subliniem încă o dată că apărării drepturilor
personale nepatrimoniale ale persoanei juridice (mai exact cele care nu sunt atașate exclusiv persoanei fizice) îi sunt aplicabile
dispozițiile art. 257 C. civ.
§10. Reorganizarea persoanei juridice
Reorganizarea persoanei juridice este operațiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice
și care are ca efect înființarea, modificarea ori încetarea acestora 54.
După cum statuează art. 233 C. civ., reorganizarea persoanei juridice se reali zează prin fuziune, prin divizare sau prin
transformare.
Fuziunea presupune absorbția unei persoane juridice de către o altă persoană juridică saucontopirea mai multor persoane
juridice pentru a alcătui o persoană juri dică nouă. în cazul absorbției drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se
transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe, iar în cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile și obligațiile
acestora se transferă în patrimoniul per soanei juridice nou înființate.
Divizarea – după cum dispune art. 236 C. civ. – poate fi totală sau parțială. Ea este totală când se face împărțirea
întregului patrimoniu al unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se
înființează prin divizare; ea este parțială când constă în desprinderea unei părți din patrimoniul unei persoane juridice, care
continuă să existe, și în transmiterea acelei părți către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înființează
în acest mod4.
____________1Cass.civ. 2-e, 2 apr. 1997, în Dalloz 1997, p. 411, note B. EDELMAN.
49A se vedea art. 226 C. civ.
50Pentru firmă ca denumire a societății comerciale, a se vedea, I. BĂCANU, Firma și emblema comercială, în R.D.C. nr.
2/1998, p. 88 și urm.; emblema este semnul sau denumirea care au rolul de a distinge între un comerciant și altul de același gen (a se vedea C. JUGASTRU, op. c/f., D. 347).
51Potrivit art. 257 C. civ. privind apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice, dispozițiile titlului V (art. 252-255) se
aplică prin asemănare și persoanei juridice.
52A se vedea art. 243 C. civ.
43
aferentă, de E. FLORESCU, A.C. TÂRȘIA, în Noul Cod civil… op. cit, p. 287-288; de asemenea, T.
PRESCURE, R. MAFTEI, op. cit, p. 397-399.

2Cass.civ., 1-e, 8 apr. 2008, apud B. TEYSSIE, OP. cit., p. 469, nota 5.
Reglementarea generală a reorganizării persoanei juridice se regăsea în art. 40-44 și art. 46-50 din Decretul nr. 31/1954.
In noul Cod civil reorganizarea persoanei juridice este statuată în art. 232-243. Pentru detalii privind reorganizarea persoanei
juridice, a se vedea, GH. BELEIU, op. cit., p. 525 și urm.; E. CHELARU, op. cit., p. 150 și urm.; C. JUGASTRU, Persoana
juridică, în O. UNGUREANU, C. JUGASTRU, op. cit., 2007, p. 351 și urm.; a se vedea, de aseme nea, A.C.TÂRȘiA,
Reorganizarea persoanei juridice, Ed. Hamangiu, București, 2012.4 Pentru repartizarea contractelor în caz de divizare, a se vedea art. 239 C. civ., iar pentru încetarea unor contracte, a se
vedea art. 240 din același Cod cu comentariile și doctrina
Transformarea persoanei juridice are loc în condițiile legii, atunci când o persoană juridică își încetează existența
concomitent cu înființarea, în locul ei, a unei alte per soane juridice. în acest caz drepturile și obligațiile persoanei juridice care
și-a încetat existența se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou înființate, cu excepția cazului în care prin actul prin care
s-a dispus transformarea se prevede altfel.
Actele prin care s-a hotărât reorganizarea pot fi atacate (dacă prin lege nu se dispune altfel) prin opoziție de către creditori
sau alte persoane interesate în termen de 30 de zile de la data când au luat cunoștință de aprobarea reorganizării, dar nu mai
târziu de un an de la data publicării acesteia sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit
legii. De regulă, opoziția suspendă exe cutarea față de oponenți până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Ho tărârea
pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului 55.
§11. încetarea persoanei juridice
în timp ce moartea atinge în mod ineluctabil persoanele fizice, persoanele juridice pot spera la imortalitate. O schimbare a
formei lor nu pune capăt în mod necesar con tinuității acestora: transformarea legală a unei societăți într-o societate de alt tip nu
antrenează crearea unei noi persoane juridice. A fortiori este astfel atunci când deci zia unor simple modificări statutare
interesează administrarea sau sediul persoanei juridice. Totuși, se pare că moartea atinge totul, uneori și persoanele juridice.
Cauzele desființării unei persoane juridce sunt diverse; de la desființarea prin ajungere la termen, pentru acelea dintre ele care
au fost constituite pe termen determinat, la desființarea voluntară înainte de împlinirea termenului prin retragerea amiabilă a
tuturor fondatorilor săi, la desființarea nevoluntară înainte de împlinirea termenului.
Prin încetarea persoanei juridice vom înțelege sfârșitul calității de subiect colectiv de drept civil 56. în enumerarea art.
244 C. civ. persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală,
transformare, dizolvare sau desființare, ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.
în această materie trebuie făcută o distincție între dizolvarea persoanelor juridice de drept privat și dizolvarea persoanelor
juridice de drept public. Astfel, persoanele juridice de drept privat se dizolvă; a) dacă termenul pentru care au fost înființate s-a
împlinit; b) dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi împlinit; c) dacă scopul pe care îl urmăresc ori mijloacele întrebuințate
pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decât cel declarat; d)
prin hotărârea organelor competente ale acestora; e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut 57. De
altă parte, persoanele juridice de drept public se dizolvă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Se pare, așa cum s-a
arătat în doctrina de specialitate, că legiuitorul român face o distincție între dizolvare ca modalitate de declanșare a procesului
de încetare a unor categorii de persoane juridice și desființare ca modalitate de încetare a persoanelor juridice de drept public,
dar care nu sunt supuse dizolvării 58.
Desființarea persoanei juridice nu aduce cu sine dispariția imediată a personalității juridice a acesteia, dar pune în mod
rapid problema devoluției bunurilor grupării.
Prin dizolvare persoana juridică intră în lichidare în vederea valorificării activului și a plății pasivului. Ea își va păstra
capacitatea civilă – așa-numita capacitate de folo sință reziduală – pentru operațiunile necesare lichidării până la finalizarea
acesteia. în cazul în care încetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală nu se va
declanșa procedura lichidării 59.
Soarta bunurilor unei persoane juridice supusă dizolvării este reglementată diferit după cum ea a avut sau nu un scop
lucrativ.
în primul caz (al societăților), partajul activului, după plata datoriilor și restituirea capitalului social, este efectuat între asociați
în aceleași proporții ca și participarea lor la beneficii, cu excepția unei stipulații contrare.
53A se vedea GH. BELEIU, op. cit, p. 539; I. REGHINI, Ș. DIACONESCU, op. cit, voi. I, p. 389-395; I. DOGARU, S. CERCEL, op. cit,
p. 303-312.
54A se vedea art. 245 C. civ.
55A se vedea art. 243 C. civ.
56A se vedea GH. BELEIU, op. cit, p. 539; I. REGHINI, Ș. DIACONESCU, op. cit, voi. I, p. 389-395; I. DOGARU, S. CERCEL, op. cit,
p. 303-312.
57A se vedea art. 245 C. civ.
58A se vedea T. Prescure, R. Maftei, op. cit., p. 408.
59în ce privește lichidarea – efect al dizolvării persoanelor juridice – a se vedea C. JUGASTRU, op. cit, p. 365-368; pentru
destinația bunurilor rămase după lichidare a se vedea art. 249 C. civ. și E. Florescu, A.C. Târșia, în Noul Cod civil…. voi. I, p. 299-303; Gh. Piperea, în FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil…, p. 242.
44

în cel de-al doilea caz (asociații, fundații), membrii persoanei juridice nu au vocația să primească bunurile rămase în urma
lichidării. Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public, cu scop identic sau
asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociației sau al fundației [art. 60 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 26/2000] 60.
De asemenea, bunurile sindicatului desființat, așa cum am văzut, nu pot fi re partizate în niciun caz între membrii acestuia
(art. 21 din Legea nr. 62/2011).
60Pentru transmiterea bunurilor asociațiilor și fundațiilor, a se vedea și alin. (3), (4) și (5) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la
asociații și fundații.
45