1. Evoluția economică a României postdecembriste Criza socialismului pe plan economic a prezentat anumite caracteristici și în România. Se poate… [604207]

1. Evoluția economică a României postdecembriste

Criza socialismului pe plan economic a prezentat anumite caracteristici și în România. Se
poate spune că fostele țări socialiste au cunoscut înregistrarea unei economii în scădere spre
finalul existenței l or, tocmai din cauza felului în care au gestionat politicile economice.
O primă manifestare a crizei socialismului în România este dată de accentuarea
incapacității sistemului economic, care se axa pe monopolul proprietății de stat și pe conducerea
super centralizată, în a realiza progres la nivel științific și tehnic conform cerințelor. Acest aspect
sublinia incapacitatea statului de a asigura aspirațiile cetățenilor spre o viață liberă și civilizată.1
O altă cauză este dată de încetinirea creșterii econo mice într -un mod considerabil. Dacă în
cincinalul 1971 – 1975 creșterea a fost de 11,3%, în perioada 1986 -1898 creșterea a fost de doar
0,5%.2 Aceste schimbări au dus la decalaje ridicate între România și țările dezvolatate, iar
populația a traversat o peri oadă de insuficiență a multor bunuri de consum și servicii de primă
necesitate.
Odată cu evenimentele din decembrie 1989, situația României a înregistrat schimbări în
cadrul tuturor planurilor de activitate. În acest fel și economia României a cunoscut o nouă
traiectorie, iar odată cu această nouă traiectorie sistemul economic a prezentat trecerea de la un
sistem planificat și centralizat către unul economico -social capitalist. Altfel spus s -a pliat spre
noua organizare dorită la nivel național și a trecu t dinspre dictatură spre democrație, definită de
libertatea deplină.
Dezvoltarea economică a unui stat trebuie să se desfășoare în două etape. Prima etapă
este cea de trecere de la sărăcie la un trai de viață decent înregistrat la nivel general și anume,
posibilitatea fiecărei familii de a -și asigura nevoile de bază. A doua etapă cuprinde faza
asigurării altor nevoi care țin de domenii precum cultură, tehnologie, educație, sănătate etc. Cu
alte cuvinte domenii care contribuie la modificarea socialului, po liticului și a altor climate care
favorizează dezvoltarea societății.
Un alt aspect al economiei postdecembriste se înregistrează și la nivelul înțelegerii și
aplicării noului sistem economic în cadrul statului român. România este una dintre fostele țări
comuniste care a perceput greșit această trecere economică. Mecanismul socialist se baza pe
planificare, dar fără a exclude piața, iar cel economic capitalist se bazează pe piață, dar nu
exclude planificarea.3 La fel ca în majoritatea fostelor state din b locul comunist, nici în România
nu s-a înțeles acest principiu și s-a renunțat la planificarea de la nivel macroeconomic, fapt ce a

1 N.G. Niculescu, I.D. Adumitrăcesei, Teorii și politici economice pentru România. Structuri și mecanisme economice,
vol.1, Editura Junimea, Iași. 2001, p.30
2 Ibidem, pp.29 -31
3 www.ecol.ro, Economie in povesti de citit la gu ra sobei, 2013, accesat 25.02.2017

dus la renunțarea instrumentului de bază pentru perioada de tranziție de la socialism la
capitalism. Renunțându -se la planif icarea de la nivel macroeconomic s -a instalat o perioadă de
incertitudine și de perpetuare a subdezvoltării la nivel național.
Strategiile economice de la nivel național trebuiau să se orienteze pe un singur obiectiv
clar și precis și anume, înlocuirea s istemului social economic socialist cu cel capitalist.
Finalitatea întregului proces trebuia să genereze la finalul tranziției un sistem economic capitalist
caracterizat de un nivel de trai ridicat pentru populație și profit pentru agenții economici.
Totodată pentru a putea vorbi de un sistem economic capitalist trebuie să existe o privire
în ansamblu asupra aspectelor pe care acesta le implică. Nu sunt suficiente doar modificările
esențiale din cadrul mecanismului economic, ci și o schimbare în comportam entul și conștiința
oamenilor. Doar implementarea unui mecanism economic capitalist nu duce la dezvoltarea
economică sustenabila și durabilă a unui stat. Tocmai din această cauză fostele state comuniste
nu au devenit altceva decât surse ieftine de materie primă și forță de muncă.
Existența proprietății private dominante și puternice generează înregistrarea unui capital
privat puternic care poate înve sti în tehnologii capabile să producă mărfuri pe orice piață într-un
mod competitiv. În acest mod s e poate vorbi despre profit pentru întreprinzători, venituri pentru
forța de muncă și mai ales despre venituri pentru bugetul statului. 4 Toate acestea reprezintă baza
economiei durabile și dezvoltate.
În România postdecembristă s -a înțeles greșit trecerea spre capitalism, iar oamenii au
considerat că odată cu schimbarea sistemului politic se va schimba în mod automat și sistemul
economic. Capitalismul nu se poate forma fără investiții în toate ramurile de activitate, fără
preponderența proprietății private , fă ră capi tal și mai ales fără perseveren ță în muncă. Lipsa
instituțiilor corespunzătoare a statului a generat o stare de dezorganizare , de dezordine în cadrul
procesului de privatizare.
Situația economiei românești după 1989 nu a fost una de progres așa c um spera
populația română, ci una de perindare a partidelor politice la putere și de înstrăinare a proprietății
statului într -un mod gratuit, fără a se lua în calcul vânzarea acesteia la preț de piață. Toate aceste
episoade economice nu au dus la altceva decât la precaritatea economică la nivelul populației.
România a pierdut teren în cadrul economiei și dezvoltării acesteia încă din prima fază pentru că
procesul privatizării a fost înțeles greșit de către conducători.
Privatizarea înseamnă restiturea căt re foștii proprietarii a pământului și bunurilor luate de
către comunism, iar în România această restituire s -a realizat de foarte multe ori parțial în ceea
ce privește proprietatea funciară. Propietatea tehnologică a fost distrusă efectiv, iar lipsa unui

4 Radu G heorghiu , Dragoș Pîslaru, Geomina Țurlea, Competitivitatea pe bazǎ de inovare a economiei românești în
contextul Strategiei de la Lisabona , Centrul Roman de Politici Economice, aprilie 2004, p. 8

management performant nu a dus la altceva decât la o Românie în care peste 40% din teren este
nelucrat și trecerea de la exportator la importator de produse agricole.5
România este o țară cu un potențial peste medie în domeniul agricol, tocmai din această
cauză faptul că politicile economice nu au acordat importanță acestui aspect starea națională s -a
înrăutățit. Perpetuarea continuă a haosului din agricultură românească și faptul că nu există
implicare în cadrul acestui sector care poate deveni strategic p entru dezvoltarea economică
națională, demonstrează lipsa capitalismului în cadrul sectorului agricol. Faptul că România
prezintă o agricultură de subzistență , cu o tehnologie veche, produce efecte asupra aspectului
economic de la nivel național.
Economia românească a ratat startul, iar acest fapt este susținut și de evenimentele
imediate revoluției precum falimetarea întreprinderilor românești. Cu toate acestea situația
economică a României a cunoscut începând cu anul 2000 anumite efecte benefice rezultat e prin
integrarea în NATO și UE datorită investițiilor.

1.1. Concepte, definiții și caracteristici

Conceptul de bază în cadrul lucrării de față este cel de politici economice, tocmai din
această cauză definirea și trasarea caracteristicilor principale de la nivelul a cestuia devine de
referință în înțelegerea și dezbaterea subiectului propus. Politica economică este ansamblul
deciziilor adoptate de către autoritățile publice având ca scop orientarea activității de tip
economic într -un sens considerat rez onabil pentru un stat.6
Pentru înțelegerea termenului de politică economică sunt necesare două delimitări. În
primul rând, politica economică nu se substituie deciziilor private și nu încearcă să le orienteze
într-un mod ex -ante, astfel încât rezultatul s ă fie unul favorabil. În al doilea rând, politica
economică nu este sinonimă cu economia politică. Economia politică face referire la activită țile
economice pe care un stat le întreprinde în calitate de agent economic. Prin intermediul deciziilor
luate de către stat ca agent economic apar modificări în activitățile economice, ceea ce
transformă deciziile adoptate de către stat în cadrul sectorului public ca fiind instrumente ale
politicii publice. 7
O altă definiție a termenului de economie politică face r eferire la studiile din cadrul
economiei, științelor politice și dreptului care au ca principal scop înțelegerea gradului în care
instituțiile politice și mediul politicului influențează comportamentul pieței. Termenul s -a

5 conspecte.com, Economia Romaniei. Dezvoltarea economică a unei țări. Etape și motivații , 2015, accesat
26.02.2017
6 Gheorghe Manolescu, Politici economice,Concepte, instrumente, experiente, Editura Economica, Bucuresti, 1997,
p.27
7 Ibidem

dezvoltat în cadrul secolului al XVII I lea, fiind privit ca un studi u al economiei statelor. Apoi în
științele politice a căpătat noi valențe, fiind folosit pentru a defini relația dintre puter ea
economică și cea politica dintre diferite teritorii statale. Odată cu secolul al XIX, termen ul a fost
înlocuit cu cel de “economie”, renunțându -se la studierea relațiilor dintre consum și producț ie și
orientându -se spre studiu bazat pe matematică.8
Se constituie ca fiind politică economică deciziile, fie ele de intervenție sau de
neintervenție c are sunt adoptate de către stat (autorități publice) și au ca scop principal reglarea
condițiilor producției și alocării resurselor.
Statul reprezintă principalul responsabil al politicilor economice, iar caracteristicile pe
care le comportă în raport cu acestea sunt: în primul rând desemnarea responsabililor politicii
economice și gradul lor de autonomie, în al doilea rând dependența politicilor economice de
alternanța la putere a partidelor politice și a grupurilor de interese, iar în ultimul rând proce sele
politico -juridice de executare a deciziilor de politică economică.9
Politică economică primește o semnificație doar dacă este pusă în raport direct cu analiza
teoriei economice. Conform teoriei politicii economice, pentru ca o politică economică să de vină
coerentă și eficientă trebuie să se suprapună anumitor principii. Primul principiu este cel al
coerenței și afirmă faptul că, o politică economică cu obiective stabilite trebuie să aibă acces la
un număr de instrumente egal cu obiectivele existente. A l doilea principiu, cel al eficacității
susține faptul că o politică economică trebuie să utilizeze fiecare instrument pentru realizarea
obiectivelor, dar totodată să se identifice avantajul comparativ al fiecărui instrument utilizat.10
Politica economică prezintă mai multe variabile: de comandă (instrumentele politicii
economice), endogene (obiectivele politicii economice), exogene (condițiile politicii economice)
și indiferente (rezidualele politicii economice).11 Totodată politica economică prezintă patru
obiective principale și esențiale: utilizarea deplină a forței de muncă, echilibrul exterior,
creșterea economică și stabilitatea prețurilor.12
Realizarea acestor obiective nu este de sine stătătoare, ci este determinat ă de o
multitudine de factori (finan ciari, comportamentali, naturali etc.), care acționează în mod direct
și definitoriu asupra implementării politicii economice.
Politica economică poate fi influențată de relațiile economico – politice cu alte state sau
entități internaționale. Aceste rel ații apar în urma raporturilor comerciale, de schimb valutar sau
a acordurilor semnate la nivel internațional. Politica economică a unui stat nu poate ignora

8 www.ecol.ro , Economie in pove sti de citit la gura sobei, 2013, accesat 25.02.2017
9 Gheorghe Manolescu, Op. cit., p.29
10 Ibidem, pp.30 -31
11 Ibidem, p.41
12 conspecte.com, Elemente de politica economica, 2015, accesat 25.02.2017

situația economică sau politică din prezent sau din viitorul apropiat a țărilor cu care are stabil ite
acorduri de natură economică.
Statul deține mai multe funcții economice, iar cele mai importante sunt următoarele:
funcția de alocare, funcția de stabilizarea și funcția de distribuție.
În cadrul funcției de alocare trebuie să corespundă următoarele aspecte : optim ul lui
Pareto (alocarea resurselor devine optimă atunci când nu se mai poate îmbunătăți satifacerea
individului fără a dăuna satisfacerii altui individ), deficiențele economiei de piață (cuprinde
serviciile colective pure, care fac referire la serviciul utilizat în același timp de indivizii unei
comunități, fără a putea exclude pe cei ce nu contribuie la finanțarea serviciului: apărarea
națională, ordinea publică, justiția etc. T otodată cuprinde și externalit ățile și anume faptul că
preferinț ele unui individ are efecte și asupra bunăstării altui individ ).
Funcția de stabilizare cuprinde : creșterea (măsurată de procentajul creșterii anuale a PIB –
ului), locurile de muncă (utilizare optimă a muncii și capitalului), stabilitatea prețurilor (se
măsoară prin rata inflației) și echilibrul extern (face referire la balanța prețurilor).
Ultimă funcție, cea de distribuție cuprinde distribuția venitului, care face referire la faptul
că statul desfășoară o redistribuire directă între diferiții agenți pr in prelevări obligatorii(impozite)
și prin transferuri (subvenții, ajutoare sociale).13
Conform cărții lui Jacques Genereux, “Politici economice”, analiza politici i economice se
poate face prin prisma influențelor din cadrul diferitor școli de gândire. Ast fel conform viziunii
dominante a economiștilor, responsabilii politicii economice sunt raționali în sensul economic și
acționează în vederea maximizării cu scopul satisfacției personale. Următoarea idee se axează pe
adevăratele țeluri ale responsabililor p olitici. Obiectivele atribuite de obicei politicilor economice
sunt intermediare scopului final, deținerea puterii.
Următoare viziune, cea a școlii opțiunilor publice are la bază critica lui Joseph
Schumpeter și lucrările lui Anthony Downs, Mancur Olson, James B uchanan și Gordon Tullock.
Ideile pe care le susține această viziune în privința analizei politicii economice sunt două. În
primul rând politicile aplicate reflectă cererea electorilor , iar în al doilea rând este rațional din
punct de vedere politi c să adaptezi politicile economice ineficiente când sunt susținute de
electori, cu scopul de a asigura victoria electorală.14
Politica economică pentru a deveni aplicabilă trebuie să dispună de niște instrumente la
nivel practic, selectate în așa fel înc ât obiectivele stabilite să fie atinse, iar efectele să fie unele de
durată. Instrumentele politicii economice diferă în funcție de ideologia pe care aceasta se
bazează și sunt de patru feluri: dominante, acceptate, indiferente și respinse. Din punct de ve dere

13 Jaques Genéreux, Politici economice, Institutul Europea n,Iasi, 1997,pp.1 -10
14 Ibidem, pp.10 -12

social- democrat instrumentele p ermise în cadrul celor dominante sunt: investițiile publice,
impozitele directe, controlul prețurilor, reforme instituționale. Ideologiile de centru se axează pe:
investiții publice, impozite indirecte, reforme instituț ionale. Conservatorismul în cadrul
politicilor publice va folosi în cadrul instrumentelor dominante impozitele indirecte.15
Dinamismul politicilor economice face referire la influența pe care politicile economice
au resimțit -o odată cu finalul comunismului . Din acest punct de vedere putem spune că politicile
economice au resimțit două etape definitorii în spați ul românesc: prima etapă face referire la
începutul anilor `90, cu trecerea spre perspectiva social capitalistă, iar a doua începe odată cu
anii 2000 și cuprinde adaptarea acestora la cadrul european.
Schimbările din cadrul politicilor economice românești nu sunt de sine stătătoare și
autosuficien te, ele depind de toate modificările resimțite de un stat. Pentru a ne forma o idee de
ansamblu asupra ev oluției situației economice românești prin prisma politicilor economice
adoptate trebuie luate în calcul atât evenimentele politice și sociale din cadrul României.
Dinamismul politicilor economice trebuie să fie privit ca un fenomen amplu, intercorelat
cu toate mișcările naționale, dar și internationaele la care România a luat parte. Orice modificare
în spațiul național a dus la o nouă traiectorie în cadrul pol iticilor economice, acestea fiind piloni
ai economiei capabili să susțină la nivel național o dir ecție din acest punct de vedere.
Dinamismul politicilor economice reprezintă mișcarea acestora în ultimii ani dinspre o ideologie
spre alta, instrumentele practice la care s -a apelat pentru conturarea unui cadru economic propice
stabilității și obiectivel e stabilite, dar mai ales felul în care au fost percepute acestea la nivelul
situației economice reale.
Lucrarea prezentă face referire la situația economiei naționale, aceasta prezentând câteva
trăsături specifice, dar și procese pe care le urmează în ve derea progresului național. Economia
națională a unei țări trebuie să se axeze pe următoarele procese fundamentale: procesul de
producție (se cr eează bunurile necesare pentru satisfacerea cerințelor indivizilor), procesul de
repartiție (se stabilește desti nația bunurilor), procesul de schimb (se asigură transferul bunurilor
de la producători la consumatori), procesul de consum (se asigură satisfacerea nevoilor
indivizilor), procesul de cercetare științifică (se asigură perfecționarea proceselor anterioare
pentru realizarea într -un mod eficient) și procesul managerial (se organizează, dirijează și
controlează activitățile de tip economic).16
O altă idee ce face referință la economia națională este reprezentată de cele trei sectoare:
sectorul primar, care cupr inde agricultură și silvicultură, sectorul secundar, care cuprinde
industria și construcțiile și cel terțiar, care include serviciile de ordin economic, social, cultural,

15 Gheorghe Manolescu, Op. cit., pp. 57 -59
16 N.G. Niculescu, I.D. Adumitrăcesei, Op. cit. pp. 14 -15

administrativ. Economia națională cuprinde totodată trei nivele piramidale: microecon omia,
mezoeconomia și macroeconomia. Microeconomia reprezintă economia sau relațiile economice
înregistrate la nivelul fiecărei întreprinderi în parte. Studiază comportamentul economic al
diferiților consumatori, firme, precum și împărțirea bunurilor și ve niturilor. Mezoeconomia
explică comportamentul grupurilor la nivelul economic mediu și anume, relațiile dintre factorii
de decizie politică și grupurile de interese. Macraeconomia analizează comportamentul
economiei în general și determină rata inflației, gradul de ocupare a forței de muncă, precum și
ceilalți vectori economici măsurabili. Aceste trei concepte fac parte din economia generală, iar
împreună cu politica economică, economia financiară precum și alte domenii adiacente, stabilesc
traiectoria și evoluția economică în cadru general.
Revenind la conceptul instrumentelor politicii economice se poate afirma că
instrumentele economice sunt grupate în două categorii: instrumente ale intervenției directe și
instrumente ale intervenției indirecte. În c adrul celor caracteristice interventilor directe sunt:
reglementările, prețurile, comerțul exterior etc. În cadrul intervențiilor indirecte identificăm
instrumente bugetare, financiare, monetare etc. Totodată politica economică dispune de mai
multe compone nte premergătoare realizării obiectivului, cea mai importantă fiind politica
monetară. 17
Politica monetară este ansamblu de acțiuni al instituțiilor cu caracter monetar (Trezoreria,
Banca Centrală etc.), care influențează cursul de schimb al monedei, cant itatea de monedă în
circulație, nivelul ratei dobânzilor etc., cu scopul de a realiza obiectivele politicii economice.
Politica monetară devine astf el cea mai importantă component ă a politicii economice.
Următoarea componentă este politica fiscală care reprezintă ansamblul masurilor inițiate și
implementate de guvern (prin Ministerul Finanțelor Publice) cu scopul realizării și menținerii
echilibrului macroeconomic în economia reală. Instrumentele pe care aceasta le folosește sunt:
impozitele, taxele și cheltuielile guvernamentale. A treia componentă importantă a politicii
economice este politica bugetară. Politica bugetară definește acțiunile statului în privința
veniturile bugetare, mijloacele de mobilizare a veniturilor și utilizarea lor, cu scopul re alizării
dezvoltării la nivel economic. Aceasta cuprinde legile și reglementările financiare. Politica de
prețuri este cea de -a patra componentă și reprezintă ansamblu de strategii aplicate de către stat cu
scopul de a atenua unele dificultăți economice, d e a asigura stabilitatea economică, de a asigura
prețuri avantajoase la materiile prime sau de a spori eficiența.18 Acestea reprezintă cele mai
importante componente ale politicii economice, totodată unii autori adăugă și politica de

17 Gheorghe Manolescu, Op. cit., p. 160
18 Ibidem, pp. 214 -368

venituri, politică come rcială, politica sectorială, politica ocupării precum și politica financiară a
firmei.
Un alt concept utilizat în cadrul introducerii capitolului este cel de sistem economic –
social capitalist. Acesta reprezentând punctul de schimbare a politicii economi ce românești, după
o perioadă de planificare și centralizare eonomica de 40 de ani.
Capitalismul reprezintă un sistem economic în care indivizii dețin și utilizează bunurile în
conformitate cu interesul propriu, prețurile se formează liber în funcție de cererea și de oferta de
pe piață. Capitalismul este atât un sistem economic, dar și un sistem de organizare socială.
Capitalismul economic se bazează pe elementele următoare: proprietatea privată, interesul
personal, concurența , libertatea de decizie, pi ața, rolul limitat al statului. În funcție de gradul de
valorificare a fiecărui element din cele șase, sistemul economic capitalist prezintă mai multe
forme. Cea mai răspândită formă este cea a capitalismului mixt unde piața jo acă un rol
preponderent, însă statul o reglementează în cea mai mare parte pentru a asigura bunăstarea
socială și pentru a corecta anumite limite ale pieței.
Capitalismul din punct de vedere economic cuprinde trei etape principale. În primul rând
prezintă prezintă abordarea clasică, unde capitalismul este echivalent cu economia de piață.
Această abordare se axează pe asigurarea libertății și emancipării, prin limitarea puterii statului și
acțiunea liberă a cetățenilor (laissez faire et laissez passer)19, considerându -se că prin interv enția
redusă a statului se poate obține dezvoltarea economică a statului.
A doua abordare este cea marxistă, în care accentul se pune pe relația dintre capitaliști și
muncitorii salariați. În viziunea aceasta o societate devine capitalistă atunci când, cl asă
muncitoare, proletariatul își vinde forța de muncă. Capitalismul este văzut ca un mod de
producție, prin care se realizează exploatarea omului de către om cu scopul de a dezvolta forțele
de producție și de a maximiza capitalul. Practic această concepți e este premergătoare sistemului
economic impus de comunism, numit în primă fază socialism.20
Ultima abordare este cea neoclasică care consideră că democrația și capitalismul sunt
inseparabile, considerându -se că ambele se bazează pe voința majorității.21 Dezvoltarea
capitalismul, deci dezvoltarea economică a unui stat depinde de relația și legătura dintre
libertatea politică și libertatea economică.
Astfel democrația rep rezentativa și economia de piață au apărut în același timp, au
dispărut odată cu instaur area comunismului, revenind apoi după prăbușirea acestuia. În plan

19 Face referire la doctrina economica aparuta in Franta in secolul al XVII lea, promovata de Vincent fr Gournay și
de fiziocrați. S -a dezvoltat in secolul al XIX lea în Europa Occidentala si susține politica economică a liberului
schimb sau a liberei concurențe și neintervenția statului în economie.
20 Cosmin Ma rinescu, Capitalismul:logica libertatii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012, pp. 49 -59
21 Ibidem

politic democrația reprezentativă se dezvoltă în cadrul societății dacă există economie de piață și
proprietate privată.

1.2. Demersul economic al României postdecembriste

După căderea comunismului, România, la fel ca și celelalte țări ieșite de sub blocul
comunist, a optat pentru restructurări ale vieții politici, economice , sociale și culturale. Alegerea
unei traiectorii diferite era impetuos necesară și așteptată la nivelul cetă țenilor, ceea ce înseamn a
că nouă clasă politică trebuia să demonstreze că este capabilă să așeze România pe parcursul
democratic. Principiul pentru care sistemul economic a fost orientat pe unul bazat pe economia
de piața este unul simplu și anume, faptul că democrațiile dezvoltate, cu o economie stabilă se
axau pe economia de piață. Pentru o țară aflată la începutul democrației, preluarea unui model de
economie de piață funcțional, nu este su ficient și nici de dorit pentru că, ceea ce există într -o țară
și pot ențialul pe care această îl înregistrează, nu se aseamănă cu ceea ce se regăsește într -o alta.
Funcționarea economie de piață pentru un stat democratic incipient trebuie realizată prin
adaptarea modelului preluat realităților și potențialului caracteristic țării respective, României în
acest caz.
Odată cu anul 1990, s -au elaborat o serie de strategii menite să implementeze în p ractica
sistemului economic rom ânesc, economia de piață. “Schiță pentru strategia înfăptuirii economiei
de piață în România” este prima lucrare apărută în acest sens și se axa atât pe implementarea
fundamentelor economiei de piață, cât și pe modernizarea structurilor economiei naționale.
Această lu crare nu a fost pusă în practic ă, iar odată cu venirea lui Petre Roman și -a făcut loc o
nouă lucrare pentru 1990 -1992, “Programul de concepere și coordonare a proiectelor de
reformă”. Faptul că prima lucrare nu a fost pusă în practică și nu i s -a acordat acel spațiu de doi
ani pentru definitivarea activităților în acest sens, a sch imbat parcursul economic pe care
România l -a resimțit mai apoi într -un mod defavorabil. Odată cu alegerile din 1992, guvernul a
venit cu o altă strategie “Strategia de reformă a programului de guvernare pentru 1992 -1996”,
care aducea schimbări strategiei anterioare și modifică implicarea statului în viața economică.
Cum era de așteptat , odată cu anul 1996, parcursul strategic econom ic românesc s -a schimbat,
iar guvernul Victor Ciorbea elabora “Programul de macro -stabilizare și de dezvoltare a
României până în anul 2000”. Programul relua anumite fundamente ale strategiei din 1990 -1992,
iar faptul că cele anterioare nu au fost finalizate în totalitate și s -a intervenit asupra lor în mod
constant a schimbat datele economice. 22Se poate spune că anii 1990 -2000 din punct de vedere

22 N.G. Niculescu, I.D. Adumitrăcesei, Op. cit. pp. 30 -33

economic au fost unii lenți, inconsecvenți și mai ales incoerenți, iar odată cu alegerile din 2000,
după cum era de așteptat, tranziția economiei de piață a cunoscut o nouă formă.
Cu toate acestea nu se poate afirma că strategiile naționale și r eformele propuse nu au
schimbat nimic în economia națională. Autorii N.G. Niculescu și I.D. Adumitrăcesei, afirmă în
primul volum al cărții “Teorii și politici economice pentru România” că există șase efecte
principale ale tranziției economiei de piață în spațiul postdecembrist românesc.
În primul rând, faptul că s -a conturat un cadru legislativ și instituțional pentru economia
de piață reprezintă un plus, dar totodată acest cadru nu a devenit funcțional pe deplin și nici
coerent, ceea ce a generat extinde rea corupției și a economiei ascunse.23
În al doilea rând, s -a realizat extinderea sectorului privat , ceea ce a dus la o pondere a
acestui sector în cadrul PIB -ului de la 12,8% în 1989 la 61,5 % în 1999.24 În acest fel s -a realizat
mediul propice pentru c ompetitivitate pe piață, dar nu într -un mod suficient pentru cerințele și
schimbările economice ale anilor 2000.
Al treilea aspect ține de punerea în funcțiune a unor mecanisme economice de bază ale
pieței precum: stabilirea salariilor, dobânzilor, cursul ui valutar, dar insuficienta pregătire a unor
măsuri de liberalizare a pieței a generat dezordine în cadrul sistemului.
Un alt efect, negativ în totalitate ține de reducerea potențialului economic al României ,
astfel după zece ani de tranziție economică, în România s -a realizat un PIB cu 24,2% mai mic, cu
o producție agricolă de doar 2% mai mare și scăderea producției industriale cu 60 %.25
Următorul efect este dat de înrăutățirea relațiilor economice ale României la nivel
internațional, ceea ce a generat creșterea rapidă a datoriei externe, dependența economică a țării
față de unele țări dezvoltate , dar mai ales față de organizațiile economice internațional e precum
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
Ultimul efect al tranziției economice est e accentuare a discrepanțelor la nivel social.
Majoritatea populației a sărăcit pentru că prețurile au crescut cu mult peste ritmul de creștere
salarială sau de pensii și în același timp rata șomajului s -a majorat.
În cadrul cărții “Teorii și politici econ omice pentru România” sunt exemplificate și
cauzele cunoscute din cauza căreia România nu a avut parte de o tranziție spre economia de piață
care să genereze rezultate favorabile.
Prima cauză este dată de strategia primară spre asigurarea economiei de p iață, care nu
s-a realizat conform așteptărilor, iar modificările nu au apărut la timp și nici nu au fost
modificate în favoarea obiectivului comun. O altă cauză este dată de neglijarea economiei reale

23 Sintagma de economie ascunsa sau economie subterana face referire la activitatea economica realizata in mod
legal, dar ascunsa de autoritati pentru a se evita contributiile sociale, plata impozitelor si taxelor, precum si pentru
evitarea anumitor standarde impuse in mod legal pentru piata muncii.
24 Comisia Nationala de Prognoza, Evoluția sectorului priva t în România, 20 februarie 2007, pp. 1 -2
25 www.insse.ro, PIB -ul României: Evoluția Produsului Intern Brut, accesat 02.03.2017

(agricultură, industrie, servicii), iar faptul că Rom ânia s -a orientat spre împrumutul de la FMI ,
nu a făcut altceva decât să genereze perpetuare declinului economic la nivel național. Faptul că
politicul s -a orientat pe factorii externi și nu pe cei interni pentru a asigura stabilitatea economică
reprezint ă o pierdere românească. O altă cauză pe care o identifică autorii face referire la
numărul mare de partide politice, considerând că acestea au împiedicat elaborarea unei strategii
economice adecvate perioadei postdecembriste. 26
Pentru formularea unei ima gini de ansamblu în 1992, în cadrul Strategia de reformă a
programului de guvernare pentru 1992 -1996, la doi ani de la Revoluție este prezentat un bilanț al
stării economice românești. În prima parte se sublinia efectul pe care economia planificată l -a
generat și faptul că efectele sale sunt puternice și consecvente. Totodată erau identificați factorii
care au împiedicat înregistra rea progresului economic. Print re factorii determinați se regăseau:
dereglarea fluxurilor economice, accelerarea înlăturării st ructurilor de comandă fără a exista
înlocuirea lor cu noile structure ale economiei de piață, existe nța cererilor salariale fără su port
economic, dezvolta rea rapidă a leului, conjunctur a externă precum și degradarea disciplinei
muncii. Produsul intern brut scăzuse cu 16% față de anul 1991, iar comparativ cu 1989, scăderea
era de 67% . În cadrul sectorului industrial scăderea era de 23.5% față de anul precedent, an în
care realizările erau cu 41% sub cele din 1989. Sintagma de “grânarul Europei ” nu mai avea
fundament real, România înregistrând în agricultură scăderi de 60%. Prețurile de consum erau
mai mari cu până la 10 ori, iar rata inflației fluctua între 19,5% – 3,2. Salariul mediu real a fost
cu 27,7% mai mic , iar pensia medie reală mai mică cu 26,5%. Nici rata exporturilor nu
înregistra rezultate bune aceasta scăzuse din 1989 până în 1991 cu 45%, iar piețele tradiționale se
prăbușeau. Datoria externă era de 2,92 miliarde de dolari, din care 91% se folosea pentru
consumul economiei și populației, iar 9 % pentru dezvoltare.27
În acest mod, guvernul Petre Roman venea cu o nouă politică economică pentru anul
1993 care urmărea diminuarea declinului producției și stoparea acestuia , prin realizarea
armonizării măsurilor de stabilitate macroeconomică prin in termediul politicii de ajustare28
structurală, iar în industrie printr -o ajustare de urgență.
Directivele pe care le stabilea guvernul erau următoarele: în primul rând dorea
continuarea reformelor structurale, acționarea pentru consolidarea proceselor demo cratice,
pentru trecerea la economia de piață , menținând la un nivel raționa l costurilor sociale generate
de tranziției. Următoarea directivă se axa pe prezența activă a statului, ca part ener economic, cu
scopul de a stopa declinul producției și reabilitarea creșterii economice. Astfel vor acorda o

26 N.G. Niculescu, I.D. Adumitrăcesei, Op. cit. pp. 34 -35
27 www.lege5.ro, Programul de guvernare pentru perioada 1992 -1996, din 19 .11.1992, Text publicat în M.Of. al
României, În vigoare de la 23.11.1992, p.1, accesat 02.03.2017
28 Forma de interven ție indirect ă a statului în economie.

atenție mai mare dezechilibrelor apărute în perioada de tranziție și asigurarea unor limite de
control și de suportabilitate. Al treilea punct stabilit era moder nizarea sistemului financiar,
politică fiscal ă perfecționată și o disciplină financiare solidă prin măsuri pentru menținerea
cheltuielilor conform limitei posibilității reale ale veniturilor înregistrate de stat. Procesul
privatizării era adus în discuție și se dorea stabilirea unor măsuri i mediate privind intensificarea
privatizării în comerț, turism etc., precum și sprijinirea întreprinzătorilor particulari. A cincea
directivă se axa pe menținerea în limite suportabile a costului social prin revenirea la parametrii
normali de eficien ță a corelației dintre producție și productivitatea muncii. 29
În privința învățământului, guvernul susținea consolidarea instituțiilor de învățământ,
cercetare, culturale, sănătate și ordine publică în soci etate, dezvoltarea unui dialog social,
precum și a sistemului instituțiilor neguvernamentale și a societății civile. Se dorea modernizarea
și fundamentarea învățământului de stat prin oferirea gratuității învățământului obligatoriu,
reabilitarea sistemului la nivel general și integrarea sa în circuitul european și mondial.
În anii 2000, după implementarea strategiei naționale a guvernului Petre Roman , precum
și după modificările survenite odată cu Victor Ciorbea, situația economică a României, în
privinț a indicatorilor prezentați cunoștea un oarecare progres în cadrul anumitor aspecte.
De la 19,6 mili arde de dolari în 1992, în 1999 PIB-ul înregistra o valoare de 38,1 miliarde
de dolari, în perioada 1995 -1997 stagnând în jurul valorii de 35 miliarde de do lari (ajunsese de la
-8,8% în 1992 la -1,2% în 1999). Luând în calcul devalorizarea leului din perioada respectivă, se
poate spune că PIB -ul a avut o creștere reală de 16 miliarde de dolari.
Ponderea sectorului privat în cadrul PIB -ului evoluase de la 34 , 8% la 65,5%, o creștere
considerabil ă, însă nu suficientă pentru susținerea principiului privatizării susținut de noul sistem
economic. Ponderea agriculturii în PIB -ul național ajunsese de la 20% la 12%,30 din cauza
scăderii înregistrate în cadrul recolt elor, precum și din cauza eficienței precare din cadrul
sectorului zootehnic.
Salariul mediu net era echivalentul a 98 de dolari în anul 1992, iar în 2000 era
echivalentul a 99 dolari, în condițiile în care în 1990, salariul înregistra 157 de dolari. Aces te
rezultate corespund fluctuației înregistrate în cadrul cursului valutar, dacă în 1990 un 1 dolar era
egal cu 21,56 lei, în 2000, 1 dolar valora 21,692 lei; moneda națională ajungând să valoreze cu
1000 lei mai puțin în decurs de 10 ani. 31Rata inflației medie era de 210,4 % în 1992, iar în 1999

29 www.lege5.ro, Programul de guvernare pentru perioada 1992 -1996, din 19.11.1992, Text publicat în M .Of. al
României, În vigoare de la 23.11.1992, p.1, accesat 02.03.2017
30 www.insse.ro, PIB -ul României: Evoluția Produsului Intern Brut, accesat 05.03.2017
31 www.zf.ro/profesii/istoria -salariul -mediu -pe-economie, accesat 05.03.2017

era de 45,8%,32 iar ponderea șomerilor și a pensionarilor ajunsese de la 45,9% la 74% . În ceea
ce privește datoria externă aceasta ajunsese la 11,1 miliarde de dolari în decurs de 8ani.33
Situația economică a Român iei postdecembriste a fost una de ușor progres, caracterizată
în cea mai mare parte de perioade de stagnare care au determinat încetinirea implementării unei
economii productive la nivel național. Politicile economice adoptate nu au fost cele mai reușite ș i
nu au reușit să răspundă cerințel or și contextului economic în care România se afla. Totodată
contextul politic, schimbarea regimului politic, incapacitatea clasei sociale de a percepe nevoile
economice reale ale populației au fost vizibile; leul devalor izandu -se foarte mult, iar fluctuațiile
indicatorilor principali ai economiei fiind unii nefavorabili dezvoltării. Dacă în primii doi ani
1990 -1992, situația economică se afla într -o scădere continuă, odată cu strategia propusă de
guvernul Petre Roman, sit uația economică a reușit să atingă linia de plutire, însă directiva
dezvoltării și progresului caracteristic capitalismului la nivel economic a fost nerealizabilă.

1.3. Adoptarea României la cadrul european economic în perioada preaderării

După 1990 Rom ânia stabilise deja anumite legături cu Uniunea Europeană în privința
anumitor prevederi comerciale. Intenția acesteia de a adera a apărut din anul 1995, odată cu
Declarația de la Snagov, în care toate partidele politice românești își exprimau dorința de
integrare în spațiul Uniunii Europene. În anul 1999 Comisia a recomandat începerea negocierilor
de aderare, una dintre condiții fiind pregătirea unei strategii economice pe termen mediu, ceea ce
subliniază că în plan european situația economică a României p rezenta deficiențe. Uniunea
Europeană nu era pregătită să înceapă negocierile cu un stat aflat în tranziție politică și
economică, care în 10 ani cunoscuse un parcurs incert.
Negocierile de aderare au început astfel în 2000, negocierile fiind încheiate în 2004, iar
semnarea Tratatului de aderare s -a realizat în 2005. În toți acești ani, Uniunea Europeană a
solicitat rapoarte de activitate, strategii naționale , precum și monitorizarea și evaluarea
României în privința cadrului legislativ european.
România a fost considerată la momentul semnării Tratatului de aderare ca fiind un stat ce
prezintă funcționalitate la nivelul economiei de piață și care și -a însușit politicie economice
europene, capabilă să reacționeze ca parte a Uniunii Europene. Practic la niv elul statelor membre
exista o coordonare a politicilor economice foarte bine definită, care permite reacția unitară în
cazul crizelor economice și financiare.

32 www.insse.ro, Rata in flatiei %, accesat 05.03.2017
33 www.zf.ro/zf -utile/datoria -externa -a-romaniei -evolutie -sursa -bnr, accesat 05.03.2017

Dintre toate acordurile internaționale, cel de aderare a fost cel mai important pentru ca
proces ul aderării a reușit producă schimbări economice structurale cu o finalitate precisă și
anume, integrarea pe piața unică UE. Procesul aderării reprezintă pentru economia României un
catalizator în perioada de tranziție, pentru că în acest fel s -a realizat presiune asupra politicului și
socialului pentru realizarea unei economii de piață funcționale34. Statul român a reușit să
realizeze acest aspect, însă consolidarea necesita o atenție mult mai accentuată, pentru că prin
această consolidare dezvoltarea econo mică devine posibilă. Consolidarea este realizabilă prin
realizarea de politici economice punctuale, care vin în întâmpinarea anumitor disparități și care
pot elimina discrepanțele economice înregistrate în comparație cu celelalte state membre.
Faptul că România era angrenată spre contextul de Piață Unică reprezenta un beneficiul
pentru că aceasta trebuie să crească calitatea reglementărilor, să întărească politicile în domeniul
concurenței și să continue liberalizarea piețelor. Totodată România trebuia să facă față unor noi
provocări, astfel încât aderarea sa ca membru UE să devină posibilă la termenul stabilit.
Strategia econ omică a României era una liniar ă, care se păstra pe aceeași linie din anii
`90, iar odată cu începerea negocierii, era adus în disc uție implementarea legislației și
reglementărilor (aquisul comunitar)35 în cadrul sistemului românesc.
În cadrul negocierilor, statului român acceptase legislația comunitară în privința relațiilor
economice externe și asigură Comisia de faptul că la moment ul aderării implementarea va fi
definitivată. Practic până în a nul 2007, atunci când aderarea s -a produs, România se afla sub
analiza Comisiei și trebuia să demonstreze că poate face față, din punct de vedere al cerințelor
economice, să ia parte la sistemu l adoptat de UE la nivel economic. Toată această perioadă a fost
una premergătoare, dar care a prezentat anumite modificări. În primul rând în anul 2000 s -a
constituit un Comitet mixt economic – social între România și UE, care avea rol consultativ.
UE tre cuse în devans liberalizarea schimburilor comerciale, include rea România în
proiectele de extindere a transporturilor, comunicațiilor și energiei, precum și includerea în
cadrul programelor comunitare. România era privită ca un viitor stat membru și i se a corda credit
și sprijin în favoarea integrării în comunitatea europe ană.
Fondurile de preaderare înregistra te de România, în care intră toate programele de
asistență acordate de UE în perioada 2000 -2006 sunt în valoare totală de 2,79 miliarde de euro.
În 2002 românii beneficiau și de scutirea de vize privind spațiul Schengen, iar odată cu aceste
vize România trebuia să se orienteze și pe siguranța frontierelo r de est și de nord, precum și pe
armonizarea politicii de vize. România își îndreptă atenția nu do ar spre politicile economice

34 www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art04 -enachescu Loredana Enachescu, Aspectele economice ale aderarii Romaniei
la Uniunea Europeana, Sfera Politicii, 2006, nr. 125
35 Principiul suprema ției dreptului comunitar asupra dreptului intern.

naționale și pe armonizarea acestora conform reglementărilor europene, ci trebuia să răspundă și
altor cerințe și necesități. Procesul de aderare nu s -a axat doar pe cadrul economic, ci a cuprins și
socialul, precum și probleme le naționale (gradul ridicat de corupție).
Pregătirea României pentru implementarea cadrului economic la nivel european era
privită ca fiind una favorabilă, după ce în anii `90, stagnarea economică era definitorie. În anul
2006 România se afla în al șas elea de an de evoluții pozitive în privința creșterii economice.
PIB-ul crescuse de la 2,1% în 2000, la 6,7% în 2006,36 iar ceea ce a dus la această
creștere a fost cererea internă37, care în fiecare an a evoluat cu 8,2%, datorită reducerii
impozitelor pe venit, precum și prin introducerea cotei unice de 16%.38
În privința ratei exporturilor, situația nu era una benefică economiei de piață românești,
aceasta ajungând de la 23,4% la 13,3% în 6 ani, iar agricultura înregistra aproximativ 6% din
PIB-ul țării l a începutul anului 2007.39 Datoria externă evoluase în 6ani de la 11,1miliarde de
euro la 28,4 miliarde, iar finalul anului 2007 această era de 33,85 miliarde de euro.40
Rata de investiții străine directe (%PIB) prezenta o situație bună, acest fapt fiind da torat
deschiderilor resimțite odată cu propunerea României ca stat membru UE, precum și acordurilor
comerciale aflate deja în desfășurare. România nu mai era privită în aceeași manieră, pentru că
spațiul extern sesizase dorința națională românească de a ie și din umbra statelor cu o istorie
comunistă pregnantă. Investițiile străine directe înregistrau o rată (%PIB) de 18,9 în anul 2000,
iar în anul 2006 era 23,6%.41
Rata inflației era în scădere, de la 40, 7  la începutul anilor 2000 la 5,5 , iar tot acest
proces dezinfla ționist se datora îndeplinirii obiectivului pe termen mediu care prevedea ca până
în 2010, România să înregistreze o rată a inflației apropiată de cea din UE.42 În ceea ce privește
rata șomajului, aceasta se afla în scădere, dacă în decembrie 2000 era 10,5%, în aceeași lună în
anul 2006 era 5,2%,43 dar această scădere nu se datorează politicilor de ocupare a muncii sau
strategiilor naționale din acest spectru, ci reprezintă un efect al vizelor pentru spațiul Schengen.

36 www.insse.ro, PIB -ul României: Evoluția Produsului Intern Brut, accesat 07.03.2017
37 Cererea interna reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor utilizate intr-o economie pentru consumul final si
investitii.
38www.money.ro, Anghel Alexandru , Cota unică vs. impozit progresiv, 13.02.2014 “Cota unică de impozitare a
veniturilor cu 16% a fost introdusă în România din anul 2005, pe vremea fostului ministru de Fin anțe, Ionuț
Popescu. Până la sfârșitul anului 2004, salariile angajaților români erau taxate progresiv, în cinci trepte: 18%, 23%,
28%, 34% și 40%. Nivelul minim de impozitare se aplica veniturilor sub 2,4 milioane lei vechi, iar treptei superioare
de taxa re erau supuse veniturile salariale ce depășeau suma de 13 milioane lei vechi.”, accesat 07.03.2017
39 www.money.ro , Agricultorii asteapta dublarea productiei in plina criza de cereale, 25 iunie 2008, accesat
07. 03.2017
40 www.zf.ro/zf -utile/datoria -extern a-a-romaniei -evolutie -sursa -bnr, accesat 07.03.2017
41 www.mie.ro, Evolutia economica a Romaniei pe termen mediu si lung , p.3
42 Ibidem , p.4
43 www.zf.ro/infografice/evolutia -ratei-somajului -in-romania -sursa -anofm, accesat 07.03.2017

Tranziția spre cadrul euro pean economic a României venea în continuarea tranziției spre
economia de piață, iar statul era pus în situația adaptării și remedierii anumitor indicatori de
natură negativă pentru dezvoltarea economiei. De asemenea acest aspect, aduce oportunități
multip le unui stat aflat din punct de vedere economic la începutul definirii conceptelor
capitalismului. României i se oferea accesul la cunoaștere și dezvoltare din acest punct de
vedere, i se acorda capacitatea de a clarifica mediul de afaceri. Un alt plus îl reprezenta accesul
la finanțare din partea firmelor la nivel intern precum și pregătirea în domeniul afacericilor și
dezvoltarea rețelelor de transport. 44
Economia românească se află într -o perioadă de transformare nouă și se îndreptă de la
fundamentarea și încercarea de a asigura o economie de piață funcțională pe plan intern, la
asigurarea unei economii deschise și competitive la nivel european.
Instituțiile economiei de piață funcțională trebuiau să se dezvolte într -un ritm alert și să
asigure facilit ăți necesare pentru reducerea anumitor riscuri, precum și pentru eficientizarea
infrastructurii de ordin organizatoric. Instrumentele procedurale, cadrul de reglementare, noile
cerințe , precum și atenția acordată stării economice la nivel intern au influe nțat politicile
economice și implementarea lor. Dacă până în acel moment accentul era pus pe național,
politicile economice din acea perioadă trebuiau să răspundă în egală măsură și tabloului
european, astfel încât integrarea să devină pos ibilă și susținut ă.
Procesul aderării a produs pentru România mediul prielnic transformării, dacă până în
acel moment decalajele de la un a n la altul nu înregistrau schimbări considerabile, începând cu
procesul de aderare acestea au devenit vizibile.
Tranziția spre cadru l economic european a depins foarte mult de acești ani ai preaderării,
pentru că la nivelul sistemului economic s -a produs o mișcare de ansamblu, ce a trebuit să vină
în întâmpinarea problemelor economice ale cetățenilor români, dar și să plaseze economia
națională într -un spațiu nou economic. Integrarea României în cadrul unei entități precum UE a
generat interes și mai ales a dus la definirea unui obiectiv comun, ce trebuia realizat într -un timp
mediu. Pentru funcționarea unei economii deschise viabile, R omânia stabilea reguli stricte și
clare pentru agenții economici, care până atunci nu erau integrați așa cum trebuie în cadrul unei
economii de piață. Se facilita accesul la informație, se dorea ev itarea fraudelor, se promova u n
sistem de producție competi tiv și se dorea asigurarea unui sistem vamal care să încurajeze
schimburile comerciale. Totodată atenția se îndrepta spre dezvoltarea unei infrastructuri rutiere,
de comunicații și financiare . Parte din aceste directive noi au dus la implementarea unor po litici

44 www.sferapoliticii.ro/s fera/125/art04 -enachescu Loredana Enachescu, Aspectele economice ale aderarii
Romaniei la Uniunea Europeana , Sfera Politicii, 2006, nr. 125

economice care să susțină și să ducă la realizarea obiectivelor, dar mai ales care să genereze
dezvoltare economic ă.

1.4. Uniunea Europeană și armonizarea politicilor economice

În perioada de preaderare România a încercat să atingă obiectivele propuse de Comisia
Europeană, astfel încât aderare să devină posibilă. Strategia economică de la nivelul țării s -a
orientat spre înregistrarea rezultatului adecvat integrării sale în peisajul Uniunii (scăderea ratei
inflației de la începutul anilor 2000). Uniunea Europeană venea cu reglementări noi,
implementate în restul statelor membre, iar România trebuia s ă demonstreze capacitatea de a -și
adapta politicile de la nivel național și să reușească ameliorarea situației economice în raport cu
celelalte state membre.
Uniunea Europeană se pregătea să facă față unor situații nu tocmai favorabile din punct
de vedere economic, mai ales pentru țările dezvoltate. Odată cu aderarea țărilor estice, cu
economie precară și lipsuri în toate celelalte domenii, apăreau noi probleme. Aceste probleme nu
necesitau atenție doar din partea Comisiei , ci și din partea României. În primă fază, accentuarea
migrației, care prezenta anumite caracteristici, România înregistrase deja trei valuri ale migrației
de la începutul anilor `90 până în prezentul anului 2007. Aderarea României a dus la o rată a
migrației de trei ori mai mare, fapt ce ajut a România din punct de vedere financiar, pentru că
economia românească avea de câștigat prin intrarea banilor în țară și ulterior prin investire a
acestora în diferite afaceri din ramura comerțului și serviciilor. Agricultura era neglijată, iar acest
fapt nu a dus decât la regresul situației naționale din acest punct de vedere.
Dacă în primii ani cei care plecau erau persoane cu studii medii, șome rii apăruți în urma
dezindustrializării, începând cu anul 2014 cei care ple acă sunt persoanel e tinere, cu studii și
competen țe superioare. Din migrați e România începuse să se piardă 40000 de locuitori în fiecare
an45, iar economia României pierdea în anul 2 016 , 1 miliard de euro.
Aderarea României aducea noi probleme și efecte asupra politicilor economice. Din acest
punct de vedere armonizarea politicilor economice românești conform cadrului european
necesitau o atenția accentuată , orientată spre îndeplin irea obiectivelor stabilite de comun
acord,dar și asigurarea unui mediu stabil, propice dezvoltării.
În prima parte a armonizării, România trebuia să se deschidă spre exterior, să își adapteze
politicile economice în favoarea dezvoltării relațiilor econo mice, comerciale și financiare,
reușind astfel să stabilească parteneriate cât mai pofitabile pentru toate părțile implicate. Această
deschiderea reușea să plaseze țara în circuitul țărilor în care se investește.

45 www.insse.ro Ponderea emigrantilor romani, accesat 10.03.2017

În perioada prezentă, România se orienteaz ă spre armonizarea politicilor economice care
devin factori motrici în eliminarea formelor de discriminare economică și care pot să plaseze țara
în cadrul ansamblului economic unificat.
Formarea imaginii ca proces economic în ceea ce privește UE, este nec esară pentru
înțelegerea aspectului armonizării și traiectoriei pe care România s -a înscris în vederea realizări
și definitivării procesului economic din punct de vedere european. În primul rând dorește
realizarea de relații privilegiate între partenerii c omunitari, susține în acest fel dezvoltarea tuturor
statelor și oferă celor slab dezvoltate o posibilitate de progres. În al doilea r ând dorește să ducă
spre formarea unor piețe relevante de mari dimensiuni cu un puternic caracter contestabil, ceea
ce vine în susținerea primului aspect propus de UE. O altă idee a procesului economic european
face referire la realizarea spațiului economic comun cu reglementări comune sau apropiate ori
reciproc recunoscute, acesta aspect susține cooperarea și comunicarea econ omică între state.
Un alt aspect este cel al nondiscriminarii între mărfuri, capitaluri, servicii și forțe de
muncă autohtone și cele ale partenerilor comunitari, se dorește în acest fel oferirea de șanse egale
statelor membre atât în stabilirea relațiil or în cadrul UE, cât și la nivel internațional, cu țările
partenere, care au semnate anumite tratate cu UE.
Următorul pas al procesului european economic este cel al reduceri/eliminării frontierelor
interioare și a barierelor fiscale din calea fluxurilor economice, în acest fel se realizează
fluidizarea schimburilor de la nivel economic și eliminarea proceselor de încetinire. Totodată
asigurarea liberei circulații intracomunitare a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și forței de
muncă, duce la un grad de mobilitate mai mare din acest punct de vedere, dar în același timp
poate genera și anumite dezechilibre (efectele migrației populației).
Concurența corectă, amplă și deschisă între parteneri vine în susținerea scopului propus și
propulsează spre atin gerea obiectivului comun economic, piața unică. Nu în ultimul rând, în
cadrul procesului apar politicile economice comune, care cuprind și domeniul dezvoltării
regionale și pe cel al ajustărilor structurale, acestea fiind privite ca instrumente de bază în
definitivarea procesului.46
Armonizarea politicilor economice intră în cadrul acquis -ul comunitar,47 pe care fiecare
stat membru și -l asumă odată cu integrarea în UE și pe care fiecare țară își ia datoria să îl
respecte în temeiul legal.
Dacă în prima parte ,România s -a orientat spre realizarea unor relații comerciale
fundamendate și spre realizarea de politici economice cu scopul dezvoltării și eliminării

46 Andreea Roxana Tomi, Aprofundarea armonizării fi scale În Uniunea Europeană, Revista Română de Statistică
nr. 4 / 2011, Academia de Studii Economice, București, p. 2
47 Ansamblu de măsuri convenite între Uniunea Europeană și fiecare țară candidată la aderare, care are ca scop
stabilirea unei consultanț e speciale pentru ca acestea să adopte, cu costuri minime, corpusul de reguli și legi după
care se administrează Uniunea Europeană. 

diferențelor comparative înregistrate cu celelalte state membre, în prezent politicile economice se
axează pe dezvoltarea și crearea unui mediu propice din punct de vedere economic.
Anul 2007 este cunoscut ca fiind un an al scumpirilor pentru România, gazul, benzină cu
plumb și energia electrică au înregistrat creșteri în urma modificării accizelor impuse p rin
calendarul negociat cu UE.48 Totodată aderarea a adus și fondurile europene, iar oferirea
posibilității accesării acestora aducea României un plus, dar și o nouă abordare în cadrul
politicile economice.
La nivelul țării s -au propus următoarele aspecte venite în întâmpinarea ușurării procesului
de integrare . Propunerile veneau în întâmpinarea problemelor identificate la nivel național și
necesitau pentru punerea lor în practică elaborarea de politici publice, cu accentul pe cele de
ordin economic.
Elabo rarea și atașarea la Planul Național de Dezvoltare a unui capitol special privind
dezvoltarea și modernizarea activităților industriale recomandate de UE era prima propunere
pentru a se realiza decalajul înregistrat de statul român. O altă recomandare merg ea pe
schimbarea politicii din domeniul agriculturii, iar domeniul cercetării științifice era privit ca fiind
un liant spre modernizarea activităților economice. Investițiile străine erau un factor principal,
cele realizate în mod direct, iar în susținerea acestora politica economică trebuia să își adapteze
anumite directive. Armonizarea politicilor economice se realiza în funcție de cerințele Comisiei
Europene, ale FMI -ului, iar regândirea lor se realiza în ceea ce privea politica fiscală și cea
monetară.
Guvernul era solicitat să acorde atenție creditului extern, precum și atingerii obiectivelor
economice de producție. Banii publici erau aduși în discuție și se solicita simplificarea tuturor
structurilor administrative la nivel național și local, începând cu parlamentul și administrațiile
locale. De asemenea, în urma încheierii tratatelor comerciale pe care România le avea cu UE,
situația din 2007 nu era una favorabilă, iar propunerea era menită să ducă la reducerea deficitului
comercial și a celui de cont curent pe baza modernizării industriei și agriculturii, precum și a
dezvoltării producției de energie pe bază de resurse regenerabile.49
Se poate spune că politicile economice se armonizează la nivel macro în cadrul UE
pentru că acestea cuprind interesul ge neral și sunt orientate spre stabilirea unei economii
funcționale în ansamblu european.
Armonizarea politicilor economice în România s -a bazat în primă fază pe producerea
unei efect, iar în acest fel, în susținerea economiei de piață avem două tipuri de po litici
economice: cele orientate pe cerere și cele orientate pe ofertă. În cadrul celor orientate spre

48 Marius Băcescu, Angelica Băcescu, Florea Dumitrescu, Monica Codruz -Băcescu, Politici macroeconomice de
integrare a Romani ei in Uniunea Europeana, Editura Economică, București, 2008, p. 143
49 Ibidem, p. 145

cerere avem politicile fiscale și cele monetare. În ceea ce privește politica fiscală, România a
trebuit să se adapteze cerințelor care veneau în favoar ea economiei naționale, pentru a realiza
următoarele aspecte : eliminarea obstacolelelor din calea activității transfrontaliere, evitarea
dublei impuneri, eliminarea ambiguităților legislative care duceau la evaziune fiscal ă, precum și
facilitarea cooperă ri administrative între autoritățile fiscal e naționale. Impozitele directe nu au
putut fi armonizate cu excepția capitalului societăților comerciale. O altă politică cu influență în
cadrul economic este cea bugetară și de control financiar. În cadrul UE nu sunt acceptate
fraudele în privința fondurilor UE, din această cauză există un control foarte bine structurat în
privința transferului de fonduri. Controlul financiar se realizează atât la nivelul fiecărei instituții
din fiecare stat, cât și de Curtea de Conturi, existând astfel un dublu control.
Politicile orientate spre ofertă cuprind: politicile de îmbunătățire a eficienței piețelor,
politici de el iminare a efectelor externalit ăților, precum și politici de perfecționare a sistemului
de impozite și taxe . Toate acestea se regăsesc și la nivel național, având ca scop alinierea
intereselor naționale cu cele comunicate la nivel european.50
Armonizarea politicilor economice se realizează și în funcție de scopul politic urmărit, iar
politicile de acest tip sunt următoare le: politici anti șomaj, politici antiinflaționiste, politici
comerciale, politici valutare, politici de creștere economică și politici de stabilizare economică.51
România și -a însușit și acest aspect, iar atât în perioada preaderării, cât și cea d e după
aderare a elaborate politici economice din ambele sfere cu scopul de a reuși să asigure atât la
nivel național, cât și la nivel european îndeplinirea obiectivelor.
Scopul armonizării politicilor economice conform UE este multiplu din acest punct de
vedere, însă toate elementele converg spre un singur aspect și anume, dezvoltarea economică.
Obiectivele principale ale armonizării politicilor economice sunt următoarele: realizarea unei
creșteri și dezvoltări economice reale, reducerea deficitului bugeta r, reducerea ratei șomajului în
mod continuu, stabilitatea prețurilor și combaterea tendințelor inflaționiste, asigurarea
echilibrului balanței de plăți externe, precum și asigurarea echității sociale.
Se poate spune că în România s -a trecut de la strateg iile curative la cele de dezvoltare în
cadrul economiei după anii `90. Dacă la î nceput clasa politică se orient a spre aplicarea măsurilor
corective și spre fundamentarea principiilor economiei de piață, acum politicile economice sunt
orientate spre dezvolt area națională și spre integrarea sa în UE, astfel încât să poată concura de
pe poziții de egaliatate în cadrul pieței comune.
În economie apar anumite șocuri cum sunt cele ale cererii, cele monetare, cele ale
prețurilor etc., politicile economice vin în întâmpinarea acestor șocuri și sunt formulate cu scopul

50 Ibidem, p.88
51 Ibidem

de a le reduce. Aceste șocuri vin atât din mediul economic național, cât și din cel european, iar
România a dispus de asistență și susținere pentru a face fața acestora și pentru a reuși să
stabilizez e situația economică. UE funcționează ca un tot, orice abatere sau destabilizare a unui
stat membru este resimțită de întreaga comunitate europeană, tocmai din această cauză condițiile
armonizării politicilor economice sunt necesare și imperative în unele cazuri.