1 Efectele nulit ății actului juridic civil CUPRINS INTRODUCERE ……………………………………………………………… CAPITOLUL 1 – Nulitatea – cauza de ineficacitate a actului… [632008]

1 Efectele nulit ății actului juridic civil

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………

CAPITOLUL 1 – Nulitatea – cauza de ineficacitate a actului juridic civil ……………
1.1. Actul juridic civil – caracteristici generale ……………………………
1.1.1. Defini ție, clasificare și efectele actului juridic civil ………………
1.1.2. Sanc țiunile ne ȋndeplinirii condi țiilor actului juridic civil ……………
1.2. Nulitatea actu lui juridic civil ……………………………………
1.2.1. Istori c…………………………………………………………
1.2.2. Defini ție și reglementare ………………………………………
1.2.3. Delimitare fa ță de alte institu ții de drept ………………………………
1.2.4. Cauze de nulitate ……………………………… ……………………
CAPITOLUL 2 – Efectele nulit ății actului juridic civil …………………………
2.1.Defini ție…………………………………………………………………… .
2.2. Principii …………………………………………………………………… .
2.2.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii ……………………………
2.2.2. Principiul restabilirii situatiei anterioare ………………………………
2.2.3. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial..
2.3. Cazurile care inlatura principiul “qoud nullum est, nullum producit effectum
2.3.1. Precizari ……………………………………………… .
2.3.2. Conversiunea actului juridic ………………………………………
2.3.3. Error communis facit ius …………………………………………
2.3.4. Principiul raspunderii civile delictuale …………………………
CAPITOLUL 3 – Studiu de caz – Jurispruden ța comentat ă……………………

CONCLUZII ………………………………………………………………
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………

2
INTRODUCERE

“Legea este o regulă dictată de puterea legiuitoare, care ordonă, oprește sau permite ceva,
și care toată lumea este datoare să i se s upună.” Nicolae Titulescu
În viață de zi cu zi, aplicarea dreptului este realizată aproape la fiecare pas. Este un
necesar pentru o bună convetuire socială. Prin prismă cunoașterii dreptului, omul nu captează
informații fără de folos, ci înmagazinează d etalii ce îl pot ajută să aibă o viață socială protejată
de orice abuz, manopere dolosive, violențe sau alte acțiuni ce i -ar putea cauza un prejudiciu. În
primul rând, cunoașterea dreptului se realizează prin examinarea legilor, a regulilor de drept
elabor ate de către puterea legiuitoare, a uzanțelor și domeniilor în care se aplică legile.
Am elaborat temă “Efectele nulității actului juridic civil” având că influența
importantă și necesitatea acesteia în jurisdicția română în zilele noastre. Pe lângă ac est fapt, am
considerat oportună studierea acestei teme, într -un moment în care, numeroasele legi și
modificările lor rapide, nu acordă timpul necesar omului simplu, din viață de zi cu zi, pentru a se
putea obișnui cu ele, a le putea studia și înțelege și mai apoi pentru a fi aplicate în
comportamentul cotidian. Într -o societate în care influențele negative pot să apăra la tot pasul, se
observă o continuă creștere în simțul oamenilor de a se putea încrede în justiție, în instituțiile
dreptului civil. Aceste instituții, inclusiv cea a nulității actului juridic civil și mai ales a efectelor
acestuia, trebuie să ofere siguranță și certitudine pentru părțile angrenate într -un act juridic civil,
că vor fi protejate în cazul apariției unor fapte ilicite.
Pentr u această temă, am ales o varietate de materiale pentru studiu, însă nu numărul
contează în acest caz, ci înțelesul faptelor exprimate și reliefate în această construcție. Se va
observă în cursul lucrării și folosirea Noului Cod Civil, că material de refer ință pentru abordarea
acestei lucrări. Nulitatea, în principal, reprezintă acea sancțiune a dreptului civil prin care se
acordă unui raport juridic, încheiat între părți fie prin viciere de consimțământ, fie prin
nerespectarea unor prevederi legale, efecte le contrare raportului juridic gândit. Efectele nulității
actului juridic civil necesită un studiu amănunțit deoarece, fără cunoașterea efectelor, nu se va
putea realiză o încadrare eficientă a sancțiunilor aplicate pentru acele acte care au fost încheiate
prin nerespectarea condițiilor de validitate.

3 La realizarea acestei teme, am adăugat, în final, și o practică de specialitate, din
domeniul efectelor nulității, pentru a putea contura ideile prezentate în lucrare. Am considerat
necesară reliefarea une i asemenea spete, pentru a ajută la înțelegerea și aplicarea noțiunilor de
nulitate și efecte ale nulității.
Consider că, această lucrare poate constitui un ajutor pentru oricine își dorește a
înțelege această instituție de drept civil. Cunoscând aspect ele nulității și ale efectelor nulității,
practicienii, dar și oamenii simplii, ce nu au urmat studii de drept, vor putea preîntâmpina
cauzele care duc la această sancțiune de drept civil.

4 CAPITOLUL 1
Nulitatea – cauza de ineficacitate a actului juridic civil
1.1 Actul juridic civil – Caracteristici generale
1.1.1 Definiție, clasificare și efectele actului juridic civil

Definiția actului juridic
Doctrina definește actul juridic civil în anumiți termeni, esențiali pentru toate
categoriile de acte juridice, realizând o prima introducere în acesta materie de drept civil. Astfel,
actul juridic civil, într -o definiție acceptată de către jurisdicție, este: “Manifestarea de voință sau
acordul de voințe, făcut cu intenția de a naște, modifică și stinge un raport juridic civil concret.”.
Din această definiție putem trage anumite concluzii în ceea ce privește caracteristicile actului
juridic civil, cum ar fi:
– existența unei manifestări de voință, care poate să provină de la una sau mai multe
persoane fizice sau juridice
– manifestarea de voință este realizată cu intenția de a produce efecte juridice civil
– efectele juridice urmărite de către actul juridic civil pot constă în a da naștere, a
modifică sau a stinge un raport juridic civil concret. ⁽¹⁾
Ar fi necesar de a remarcă faptul că, termenul “act” poate avea două înțelesuri. Un
prim înțeles ar fi ace la de fapt juridic sau o operațiune ce se realizează înăuntrul unui sistem de
drept. În această situație există și o expresie în limba latină, ce poate fi utilizată că înlocuitor
pentru cuvântul “act”, această fiind “negotium iuris”. În cel de al doilea ca z, prin act se mai
poate înțelege, citându -l pe G.Boroi, “înscrisul constatator al manifestării de voință”. În termeni
mai simpliști spus, coală de hârtie peste care sunt însemnate acțiunile din operațiunea jurdica
aleasă de către părți. ⁽²⁾
O corectă ca lificare a actului juridic civil este relevantă deoarece anumitor acte juridice
civile le pot fi incidente diferite reguli. G. Boroi, în cartea sa, relevă un exemplu destul de
elocvent pentru a susține această cauză: “Dacă se ajunge la concluzia că în speț ă este vorba

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 109.

5 ⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucure sti, p. 109.
despre un act juridic civil numit (tipic), atunci vor fi incidente regulile stabilite în mod expres de
lege pentru acel tip de act juridic, iar dacă se ajunge la concluzia că în speță este vorba de un act
juridic civil nenumit (atipic), atunci se vor aplică regulile generale în materie de acte juridice
[…]”.

Clasificarea actelor juridice
Actele juridice se clasifică în funcție de mai multe criterii. Astfel, în funcție de
numărul părților care există la încheierea actului juridic civil, ave m actul juridic unilateral, actul
juridic bilateral și actul juridic plurilateral. Prin actul juridic unilateral se înțelege rezultatul
voinței unei singure părți (art. 1324 C.civ). Actele juridice unilaterale includ: testamentul,
acceptarea moștenirii, re nunțarea la moștenire, denunțarea unui contract de către una din părți,
oferta de a contracta, promisiunea publică de recompensă etc. Actul juridic bilateral reprezintă
acordul de voințe a două părți. Acte juridice bilaterale sunt contractul de vânzare, co ntractul de
schimb, contractul de locațiune, contractul de mandat etc. Prin actul juridic plurilateral se
înțelege rezultatul acordului de voințe a trei sau mai multor părți. Din această categorie face
parte contractul de societate. ⁽¹⁾
Nu se va confun dă clasificarea actelor juridice în unilaterale și bilaterale cu
clasificarea contractelor civile în unilaterale și bilaterale. Dacă clasificarea actelor juridice în
unilaterale și bilaterale se face după numărul părților, clasificarea contractelor în unil aterale și
bilaterale se face după conținutului lor.
În funcție de scopul urmărit la încheierea acestuia, există acte juridice cu titlu oneros
și acte juridice cu titlu gratuit. Actul juridic cu titlu oneros este actul prin care fiecare parte
urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate [art..1172 alin (1) C.civ.]
Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una din părți urmărește să procure celeilalte părți
un beneficiu însă fără a obține în schimb vreun avantaj. Din ace astă categorie fac parte: donația,
comodatul, etc. ⁽²⁾
La rândul lor, actele juridice cu titlul oneros se clasifică în acte comutative și acte
aleatorii. Prin acte comutative putem înțelege: contractul de vânzare, contractul de locațiune,
contractul de antrepriză. După ce părțile și -au dat acordul, realizar ea drepturilor lor este certă.
[art. 1173 alin(1) C.civ.]. Din categoria actelor aleatorii fac parte contractul de rentă viageră,
contractul de întreținere, contractul de asigurare, etc. Prin felul în care sunt redactate, pot oferi

6
⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Ca rla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 110.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 112.

șansa unui câștig pe ntru părțile contractante sau o șansă de a pierde, având influență unui
eveniment care trebuie să fie viitor și incert. [art. 1173 alin.(2) C.civ]. ⁽¹⁾
Pe când actele juridice cu titlu gratuit se subdivid în acte dezinteresate și liberalități.
Actele dez interesate sunt acele acte juridice cu titlul gratuit prin care dispunatorul realizează un
beneficiu pentru cealaltă parte, fără că patrimoniul sau să fie mișcorat. Exemple de acte
dezinteresate: mandatul gratuit, comodatul. Liberalitățile sunt acte juridi ce cu titlu gratuit prin
care cel care oferă un bun sau beneficiu își va miscora patrimoniul prin acest fapt. Din categoria
liberalităților se pot menționa legatul, contractul de donație.
După rezultatul efectului lor, actele juridice se pot clasifică în acte juridice civile
constitutive, translative și declarative. Actul juridic civil constitutiv este actul care realizează un
drept subiectiv civil ce nu a existat anterior. Exemple de acte juridice constitutive: instituirea
unui uzufruct, contractual d e ipotecă etc. Actul juridic translativ este actul care are că efect
transmiterea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. ⁽²⁾
Exemple de acte juridice translative: donația, cesiunea de creanță etc. Actul juridic dec larativ
este actul care are că efect susținerea unui drept subiectiv civil care există deja.
După importantă lor în materie juridică, actele juridice civile se clasifică în acte de
conservare, de administrare și de dispoziție. Actul juridic de conserv are este acel act prin care se
încearcă a conservă un drept subiectiv civil, pentru a nu se pierde. Exemple de acte de
conservare: întreruperea unei prescripții, somația, etc. Exemple de acte de administrare sunt:
asigurarea unui bun, locatiunea unui bun e tc. Actul juridic de dispoziție este actul ce realizează
scoaterea din patrimoniul unei persoane a unui drept civil sau grevarea cu sarcini reale a unui
bun. Fac parte din această categorie: donația, renunțarea la un drept, vânzarea, constituirea unei
ipoteci, a unui gaj etc.
După modul de formare, actele juridice civile se împart în acte consensuale,
solemne și reale. Actul juridic consensual este actul juridic ce apare prin simplă manifestare de

7 voință a părților. Actul juridic solemn este actul jur idic pentru care este necesară nu numai
simplă manifestare de voință, ci și un înscris autentic. Exemple de acte juridice solemne:
testamentul, contractual de donație,contract de ipotecă etc. Actul juridic real este actul e un act
valabil dacă manifestarea de voință este însoțită de predarea bunului.

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 114.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte general a, Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 116.

După criteriul conținutului lor, actele juridice civile se pot enumera în acte
patrimoniale și nepatrimoniale. Actul juridic patrimonial este actul juridic ce are un conținut ce
poate fi evaluat în bani, cum ar fi în cazul drepturile reale și cele de creanță. Actul juridic
nepatrimonial este actul juridic ce are un conținut neevaluabil în bani.
După modul de executare, actele juridice civile se clasifică în acte juridice civi le cu
executare dintr o dată și cu executare succesivă. Actul juridic civil cu executare dintr o dată este
acel act căruia îi este necesar o singură prestație din parte părții. Actul juridic civil cu executare
succesivă este actul ce necesită mai multe pre stații efectuate de -a lungul timpului. ⁽¹⁾
După raportul dintre ele, actele juridice civile se clasifică în acte principale și
accesorii. Actul juridic principal este actul care are o existența de sine stătătoare și nu depinde de
un alt act juridic. Act ul juridic accesoriu este actul juridic căruia îi este necesară alipirea acestuia
de către actul principal, deoarece există o legătură strâns între cele două. Din această categorie
fac parte: fideiusiunea, arvună, contractul de gaj, convenția de ipotecă et c.
După momentul în care își produc efectele, actele juridice civile se clasifică în acte
juridice între vii, denumite și inter vivos și acte pentru cauza de moarte denumite morțiș causa.
Actul juridic între vii este actul ce își produce efectele fără a ține cont de moartea autorului sau
autorilor lui. Majoritatea actelor juridice civile sunt acte între vii. Actul juridic pentru cauza de
moarte este acel act căruia efectele își vor face simțită prezența doar atunci când autorul sau
moare, de aici și den umirea. Testamentul este cel mai bun exemplu de act juridic pentru acest
caz.
După legătură cu modalitățile, acestea fiind termenul, condiția și sarcina, actele
juridice civile se clasifică în acte juridice civile pure și simple și afectate de modalități. Actul

8 juridic pur și simplu este actul ce nu are în componentă să o modali tate. Actul juridic afectat de
modalități este actul care cuprinde o modalitate. ⁽²⁾

Efectele actelor juridice
Efectele actului juridic sunt reprezentate de drepturile subiective dobândite de
subiectul active și obligațiile asumate de subiectul pa siv al raportului de drept civil, ceea ce
corespunde cu conținutul acestui raport.⁽³⁾ Prin efecte ale actului juridic putem înțelege normele
private pe care acesta le generează întotdeauna. Când normele private au un conținut specific,

⁽¹⁾ Gabriel Boroi , Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 120.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 124.
⁽³⁾ Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Ilioara Genoiu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Tutuianu; Institutii de drept civil.
Curs selectiv pentru licenta , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2016, p. 95.

concretizat în raporturi juridice de un anumit fel (creanțe, d repturi reale, drepturi
extrapatrimoniale sau instituții civile), efectele actului civil pot fi prezentate secvențial, doar prin
înfățișarea acestor rapoarte juridice specific. Apoi când la rândul lor aceste raporturi juridice
specific au în conținut drept uri civile concrete (de creanță, reale etc), frecvent efectele actului
juridic sunt exprimate doar prin înfățișarea acestor drepturi subiective. În funcție de rolul concret
al actului civil, acesta poate genera, modifică sau stinge raporturi juridice speci fic, dar
întotdeauna generând norme private.
Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înțelege stabilirea sau fixarea
drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative generate, modificate sau stinse de un
asemenea act. O astfel de operațiune juridical e necesar deoarece nu întotdeauna conținutul
actului juridic civil este clar, ci, uneori ,cel puțin la prima vedere , el este neclar, datorită unor
cause:
– Neconsemnarea manifestării de voință într – un înscris
– Greșită exprimare a p ărților la încheierea actului juridic
– Folosirea unor cuvinte nepotrivite
– Conciziunea excesivă a expresiilor sau cuvintelor utilizate etc.⁽¹⁾

9 Principiile efectelor actului juridic civil sunt reguli de drept civil ce arată față de cine se
produc aceste efecte și cum se produc aceste efecte. Principiile efectelor actului juridic sunt
reguli generale instituite de de actualul Cod Civil din care rezultă limitele forței obligatorii a
actului față de părți, măsură în care actul încheiat interesează terții.⁽² ⁾
Astfel, sunt memorate trei principii definitorii pentru efectele actului juridic civil:
principiul forței obligatorii a actelor juridice civile, principiul irevocabilității a actului juridic
civil și principiul relativității a actului juridic civil. Pentru un mai bun studiu asupra efectelor
actului juridic civil, aceste principii vor trebui să fie înțelese folosindu -se mai multe procedee,
printre care interpretarea acestora. De regulă, actul juric civil se interpretează după voința
părților și nu dup ă sensul literal al termenilor, ținându -se seama de scopul actului, negocierile ce
au avut loc între părți și atitudinea părților în urma încheierii acestuia. Se pot aplica mai multe
reguli de interpretare având o varietate în funcție de clauze, claritatea acestuia și înțelesul dat de
către părțile actului juridic civil. Principiile efectelor actului juridic civil se referă la “acele
reguli de drept civil care arată modul în care se produc aceste efecte, respectiv cum, în ce

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 204
⁽²⁾ Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Ilioara Genoiu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Tutuianu; Institutii de drept civil.
Curs selectiv pentru licenta , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2016, p. 95

condiții și față de cine se produc aceste efecte”. ⁽¹⁾
Art. 1270 alin. (1) C.civ. definește astfel principiul forței obligatorii “Contractul valabil
încheiat are putere de lege între părțile contractante.” Acest principiu mai poate fi exprimat și cu
ajutorul adagiului “pacta sunt servanda”. Trebuie remarcat faptul că actul juridic ce a fost
încheiat într -un mod licit își va exprima forța obligatorie nu numai asupra părților contractante,
ci și pentru instanța care a fost aleasă pentru a soluționa un litigiu în pofida acestui act.
Principiul în cauza este imp ortant deoarece asigura o normală desfășurare a relațiilor juridice
între părți și va crea și un sentiment de respect pentru promisiunea transpunsă, efectuată în
respectivul act. Sunt și anumite excepții de la acest principiu, cum ar fi în cazul art. 1818 alin. (1)
C.civ, art. 2030 lit. C) C.civ, art. 1834 alin. (1) C.civ, etc. Un alt exemplu de excepție ar fi cazul
în care părțile nu mai sunt obligate la prestațiile consacrate în actul încheiat de acestea din cauza
unor schimbări ce au avut loc de -a lungul timpului în societate și în relațiile contractuale, această
idee denumindu -se teoria impreviziunii.⁽²⁾

10 În cazul principiului irevocabilității, acesta este considerat că fiind o reglementare ce
interzice părților dintr -un act juridic fie bilateral fie plurilateral, să pună capăt unui act juridic
civil, doar din voință uneia dintre ele, iar în cazul actului juridic civil unilateral, acesta nu îi se
poate pune capăt prin manifestarea inversă a voinței persoanei. Acest principiu își are bazele în
principiu l forței obligatorii. La această materie trebuie făcută o precizare ce are în vedere
contractul de donație. Distincția între irevocabilitatea donației că și contract și simplul principiu
al irevocabilității trebuie scoasă în evidență. Irevocabilitatea dona ției nu se referă doar la
efectele actului juridic, ci reprezintă condiția de validitate al contractului. Excepții de la acest
principiu sunt, spre exemplu: art. 1031 C.civ, art. 1277 C.civ, art. 1825 C.civ, art. 1034 C.civ,
etc.⁽³⁾
Principiul rela tivității este explicat de către art. 1280 C.civ “Contractul produce efecte
numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel”. Astfel că, în urma acestui principiu,
efectele actului încheiat de către părți vor imputa efecte doar pentru acestea, nu și pentru terți. Pe
lângă articolul din Codul Civil, acest principiu mai poate fi exprimat și prin adagiul “res inter
alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest”.
Prin înțelegerea bazelor unui act juridic civil, mai ales a efectelor acestuia, vom putea
înțelege mai ușor rezultantele din urmă aplicării nulității ca și sancțiune pentru actele juridice

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de dr ept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 207
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 209
⁽³⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 215 – 217

care încalcă condițiile de validitate.

1.1.2. Sancțiunile neîndeplinirii condițiilor actului juridic civil

Înainte de a specifica care sunt sancțiuniile în cazul în care condiț iile actului juridic
civil nu sunt îndeplinite, va trebui să menționăm ce înseamnă condițiile actului juridic. Astfel că,
prin condiții, ne referim la acele “componente care trebuie sau pot să între în structura actului
juridic civil, deci elementele din c are este alcătuit actul juridic civil”.⁽¹⁾

11 Condițiile actului juridic civil, se împart într -o prima formă în funcție de aspectul la
care se face referire în condiții de fond și condiții de formă. Condițiile de fond sunt cele care se
referă la ceea ce e ste conținut în actul juridic, denumit și intrisec, pe când condițiile de formă se
referă la felul în care este redactat, felul cum se exprimă voință sau voințele celor care realizează
actul acestea se mai denumesc și extrinseci. O altă formă de clasificar e a condițiilor este aceea a
condițiilor esențiale, acele aspecte necesare și obligatorii fără de care actul nu poate fi valabil și
a condițiilor neesențiale, prezența ori absența acestora nu va influență valabilitatea actului. O a
treia formă de clasifica re poate fi realizată având că bază condițiile de validitate și pe cele de
eficacitate. În cazul în care se încalcă vreo condiție de validitate, atunci actul va fi sancționat cu
nulitate, iar în cazul încălcării unei condiții de eficacitate, sancțiunea nu va fi nulitatea, ci alte
instituții de drept civil. Într -o ultima instanță, condițiile actului juridic civil se mai împart în
condiții generale ce se referă la totalitatea actelor juridice civile și condiții speciale se referă doar
la anumite acte juridice .
Referindu -ne la prima condiție a actului juridic civil, aceasta fiind capacitatea de a
încheia actul juridic civil, vom observa cât de importantă este aceasta. Astfel, prin capacitatea de
a încheia actul juridic civil se reliefează o definiție cum că ac est fapt înseamnă “aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și obligații civile prin încheierea actelor
juridice civil”. ⁽²⁾
Capacitatea de a încheia acte juridice este o condiție esențială, de validitate, de fond și
generală a actului juridic civil. Excepția capacității înseamnă incapacitatea. Art. 29 alin. (1)
C.civ. exprimă faptul că incapacitatea trebuie să fie notată expr es în lege. Incapacitățile sunt
împărțite în mai multe categorii. Astfel: după natura lor pot fi incapacități de folosință și
incapacități de exercițiu; după conținut sau întindere în incapacități generale (toate actele

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 127
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 127 -128

juridice) și speciale (n umai pentru anumite acte juridice); după sursă (izvorul) lor în incapacități
stabilite de legea civilă și incapacități stabilite de legea penală; după modul de operare în
incapacități de drept (ope legis) și incapacități în baza uni hotărâri judecătorești; după
opozabilitatea lor în absolute și relative; după modul de finalizare în incapacități cu caracter de
sancțiune și incapacități cu caracter de protecție; și într -o categorie mai aparte în incapacități

12 instituite în considerarea persoanei (intuitu perso nae) și incapacități instituite în considerarea
naturii sau destinației specifice a anumitor bunuri (intuitu rei). ⁽¹⁾
Vom menționa pe cea considerată a fi mai importantă categorie, adică, aceea după natură
acestora, incapacitate de folosință și incapacita te de exercițiu.
Însă, ceea ce ne interesează este legătură dintre incapacitatea de a încheia actul juridic
civil și sancțiunea în cazul în care nu este respectată. Astfel că, avem mai multe cazuri:
– în situația persoanelor fizice, nulitatea absolută va putea fi aplicată în cazul în care
incapacitatea este de interes general, iar nulitatea relativă va interveni atunci când incapacitatea
de folosință a fost încălcată, iar interesul ocrotit de către actul juridic este de ordin individual.
– în situația persoanelor juridice, nulitatea absolută își va face apariția în cazul lipsei
capacității de folosință și în cazul în care nu este respectat “principiul specialității de folosință de
către persoanele juridice fără scop lucrativ”, iar dacă nu sunt respectate anumite condiții privind
capacitatea de exercițiu, este atrasă nulitatea relativă.
Consimțământul reprezintă o altă condiție importantă al actului juridic civil, fiind o
condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actul ui juridic. Definiția poate fi conturată
prin considerarea acestuia că fiind o “exteriorizare a hotărârii de a încheia un act juridic civil.” ⁽²⁾
Consimțământul poate fi scos în evidență verbal, scris ori prin anumite fapte prin care să se facă
remarcat. T ăcerea nu este considerată în cele mai multe cazuri că fiind o formă de a exterioriză
consimțământul. Art. 1204 C.civ. exprimă cerințele pentru ca acesta să fie valabil, astfel că:
“Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoșt ință de cauza”. Cu titlu
de exemplu, este considerat a fi anulabil, un contract de vânzare -cumpărare încheiat între două
părți dacă nu s -au respectat regulile consimtamântului. Una dintre părți, aflându -se într -o stare
care o prezența că nefiind capabilă d e a constată urmările faptei la care urmează să se angajeze,
a încheiat contractul. ⁽³⁾ Consimțământul acesteia fiind viciat de către incapabilitate, contractul va
fi lovit de către nulitate.

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept c ivil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 129 -130.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 131.
⁽³⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civ il, editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 16.

13 Viciile de consimțământ sunt rezultatul nerespectării anumitor reguli ale acestuia. Art.
1206 C.civ ne prezintă care sunt aceste vicii, astfel “ (1) Consimțământul este viciat când este
dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență. (2) De a semenea, consimțământul este
viciat în caz de leziune.” Vom începe cu eroarea. Se referă la “falsă reprezentare a unor
împrejurări la încheierea unui act juridic”. ⁽¹⁾ Eroarea este de mai multe feluri: esențială,
neesențială, de fapt și de drept. Că sancți une, nulitatea relativă este utilizată în cazul erorii
esențiale și scuzabile, neavând importantă formă să. Însă, trebuie menționat faptul că, cealaltă
parte ar fi trebuit să cunoască sau să încerce să cunoască importantă erorii esențiale la încheierea
actului, pentru partea aflată în eroare. ⁽²⁾ O excepție a acestui caz se află în situația în care, una
dintre părți dorește să invoce anularea contractului lovit de eroare, însă cealaltă parte este de
acord cu continuarea efectelor contractului sau chiar îl e xecută în această situație. În acest caz,
se va da dreptate persoanei din urmă, care a executat contractul. ⁽³⁾
Dolul reprezintă acel viciu de consimțământ prin care se induce în eroare o persoană,
folosind mijloace viclene pentru ca această să încheie un act juridic civil. Ca și sancțiune,
nulitatea relativă este folosită și în acest caz. Persoană care a avut consimțământul de a încheia
un contract de vânzare -cumpărare lovit de către dol, poate cere ca și sancțiune, nulitatea, chiar
dacă situația sau eroar ea sub care a avut loc încheierea, nu a fost esențială. ⁽⁴⁾ Un act juridic civil,
mai specific un contract de vânzare -cumpărare va putea fi lovit de către nulitate și mai apoi
declarat anulabil și în cazul în care “provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor
celeilalte părți”. ⁽⁵⁾
Violența este acea acțiune, executată de către o persoană asupra unei alte persoane, prin
care îi se produce o stare de temere, panică, iar în urmă acestei stări, persoana asupra căreia s -a
executat fapta vi olentă, va încheia un act juridic civil.
Violența poate să fie fizică sau morală. O altă caracteristică a violenței va fi și
amenințarea nelegitimă, deoarece aceasta va induce persoanei o frică ce nu este necesară. Va
avea loc un act de violență și în mome ntul în care frica îi este propagată părții în cauză, prin
amenințarea acesteia cu realizarea unui drept, în urmă căruia, persoana care amenință,

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012 ,
Bucuresti, p. 142.
⁽²⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 17.

14 ⁽³⁾ Ibidem
⁽⁴⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 18.
⁽⁵⁾ Ibidem

să obțină anumite foloase ori avantaje, fie patrimoniale, fie nepatrimoniale. ⁽¹⁾ Potrivit art. 1216
alin. (1) C.civ, nulitatea relativă este sancțiunea asupra unui act încheiat folosind violența.
Pentru ca vi olența să poată fi încadrată corect și să conducă către nulitatea actului, aceasta
trebuie să fie analizată în detaliu, ținându -se seama de anumite caracteristici ale persoanei, cum
ar fi vârsta, sănătatea, mentalitatea, etc. ⁽²⁾
Leziunea este ultimul viciu de consimțământ care afectează un act juridic civil încheiat
între părți. Acest viciu este definit că fiind “prejudiciul material suferit de una dintre părți că
urmare a încheierii unui contract”. ⁽³⁾ Ca o notă, trebuie menționat faptul că sunt dife rențe de
abordare a domeniului de aplicare al leziunii. Astfel că, în cazul minorului sunt anumite acte ce
pot fi lovite, cum ar fi cele de administrare, cele care creează o pagubă minorului ori actul
juridic să fie bilateral, oneros și comutativ. În cazul majorului, sunt atacate actele bilaterale
oneroase ori comutative, neavând importantă dacă sunt de administrare sau de dispoziție.
Sancțiunea leziunii în legătură cu nulitatea, este aceea a nulității relative. Însă, declararea
nulității unui act juridic, mai ales a unui contract de vânzare -cumpărare lovit de leziune, nu va
avea loc în cadrul căii de atac pe excepție, atunci când dreptul la acțiune a fost prescris. ⁽⁴⁾
Astfel că, putem concluziona, în urma acestei analize, că, sancțiunile viciilor de
consimțământ corelate cu nulitatea, vor scoate în evidență nulitatea relativă în cele mai multe
dintre cazuri. În pofida rezolvării viciilor de consimtanant, posibilitatea continuării actelor
juridice pentru a putea produce efecte, rămâne la latitudinea părț ilor.

1.2. Nulitatea actului juridic civil
1.2.1. Istoric
Nulitatea se presupune a -și avea originile în dreptul roman, însă acest lucru nu este chiar
atât de sigur. Încă nu s -a realizat o idee comună despre momentul exact al începerii folosirii
termen ului de ”nulitate” în dreptul român, considerându -se a fi o sancțiune pentru un act juridic.
Se consideră că nulitatea, că sancțiune de drept, a fost utilizată prima oară de Paul, pretorul ce
trăi în Republică, acesta realizând o “acțiune în nulitate”. Înt r-o altă ordine de idei, s -a crezut că

15 romanii aveau cunoștință despre felurile nulității, nulitate absolută și relativă, însă nu le -au
separat. Edouard Cuq a fost cel care afirmă că nulitatea și -a avut existența în ultimile secole ale

⁽¹⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 19.
⁽²⁾ Ibidem
⁽³⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p . 142.
⁽⁴⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 19.
Republicii. O altă concepție încearcă să demonstreze faptul că, în perioada de început a dreptului
român român, actele juridice care erau împotriva legiferărilor din domeniul dreptului erau
considerate a fi inexistente, iar cuvântul “nullus” ar fi însemnat termenul de inexistentă. O
opinie generală s -a creat în jurul ideii faptului că romanii nu făceau o distincție clară î ntre
nulitate și inexistentă actului, însă acest lucru a fost clarificat de -a lungul timpului. Potrivt
autorilor români de drept, Hamangiu, Rosetti -Bălănescu și Băicoianu, în dreptul român “primitiv
fizionomia nulității era simplă. Acolo un act nul se soco tea ca și cum n -ar exista, ca și cum n -ar
fi fost făcut niciodată: nullum est negotium, nihil actum est; a fi nul sau a nu exista era același
lucru, din punct de vedere juridic. Nulitatea provenea din încălcarea legii sau din lipsa unei
condiții necesare l a formarea actului, și această nulitate era civilă; […].” ⁽¹⁾
Prin adoptarea Codului Civil român în anul 1864, bazându -se pe cel francez care a fost
adoptat în anul 1804, având influențe din Codul Napoleon, atât cel român cât și cel francez, s -au
preluat și anumite concepte despre nulitate ce își aveau bazele în Codul francez, iar mai apoi,
aceste concepte au fost aplicate și în doctrina românească. Influență majoră a Codului francez
asupra celui român s -ar putea datora și faptului că, majoritatea legiuit orilor români au terminat
studiile în materia dreptului, în Franța. ⁽²⁾ Teoria nulității a fost preluată la scurt timp și de către
doctrina civilă română, după menționarea nulității în codul civil din 1864. Art. 961 C.civ din
1864 menționa “Convenția făcut ă prin eroare, violență sau dol nu este nulă de drept, ci da loc
numai la acțiune în nulitate”. Din explicația lui Pavel Filip, remarcăm faptul că Hamangiu,
Rosetti -Bălănescu și Băicoianu au considerat nulitatea ca fiind “ineficacitatea unui act juridic,
adică nevaliditatea sa”, iar nulitatea absolută ar reprezenta “aceea ce lovește un act care încalcă
o prohibiție legală, sancționată cu nulitate, în special o dispoziție de ordine pubică”. Cei 3 autori
consideră nulitatea relativă ca fiind “aceea care loveș te în general un act făcut de către o
persoană incapabilă sau a cărei voință a fost viciată”. ⁽³⁾

16 În perioada modernă a dreptului românesc, s -a creat o viziune asupra efectelor nulității.
Această se referea la faptul că nu contează dacă este vorba despre n ulitate absolută ori relativă,
efectul retroactiv se aplică în ambele situații. Din punctul de vedere al opozabilitătii, opinia a
fost că “efectul anulării este absolut, față de toate persoanele interesate, indiferent că s -a
constatat nulitatea sau că s -a dispus anularea”. Iar în privința restituirii prestațiilor ce au fost
executate în urma încheierii unui act juridic civil, restituio în integrum se va aplica în cazul
constatării nulității actului juridic civil.
Instituțiile dreptului precum inexistenta ac tului juridic civil, concepția despre nulitate și

⁽¹⁾ Pavel Filip; Nulitatea actului juridic civil prin prisma interesului ocrotit, Editura Hamangiu, 2016, p.63.
⁽²⁾ Ibidem
⁽³⁾ Pavel Filip; Nulitatea actului juridic civil prin prisma interesului ocrotit, Editura Hamangiu, 2016, p.68.

restituirea prestațiilor au fost prezente în dreptul civil românesc clasic încă de la început, având
influență dreptului bizantin. În respectivele momente nu se făcea o diferențiere clară între
nulitatea absolută și cea rela tivă. Potrivit autorului Pavel Filip, “Cercetarea asupra apariției și a
evoluției noțiunii de nulitate; în dreptul și doctrina clasică a Țărilor Române, precum și în
dreptul modern și în doctrina civilă românească modernă a relevat că această noțiune a fos t
folosită în dreptul clasic cu înțelesul de <<inexistentă>>, alături de termenul
<<strică>>, semnificând, mai degrabă, ceea ce azi numim nulitate relativă”.
Schimbarea asupra felului în care a fost gândită nulitatea s -a produs și î n legislația românească,
după adoptarea Codului civil din anul 1864, având influențele Codului lui Napoleon. ⁽¹⁾
Ceea ce putem înțelege din aceste rânduri și din studiul materiei și a istoriei
dreptului, este că, nulitatea nu a fost un concept bine sta bilit încă de la început. Având diferite
opinii, păreri, modalități de abordare și interpretare, până la concluzionarea nulității că sancțiune
de drept civil, folosirea acesteia și ramificarea ei, au trebuit a fi editate, schimbate multe
legislații. În lit eratură juridică românească timpurie se pot observă influențele franceze, chiar și
în domeniul nulității. Nulitatea reprezintă un capitol complex în sistemul nostru juridic, iar
dezbaterile asupra acestei sancțiuni vor completă întotdeauna eficacitatea ei în rezolvarea
disputelor juridice dintre părți în privința validității actelor încheiate.

1.2.2. Definiție și Reglementare

17
Având în vedere art. 1246 alineatul (1) C.civ., acesta exprimă faptul că: “orice contract
încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea să valabilă este supus nulității,
dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune”. Dacă vom realiza o analiză al acestui articol din
C.civ., putem remarcă o prima definiție a nulității actului juridic civil. Un alt mod de a defini
nulitatea este aceea a unei sancțiuni care privează actul juridic de efectele sale deoarece acesta a
fost încheiat într un mod care nu a fost valabil. Atunci când se încheie un act juridic și nu sunt
respectate cerințele legale necesare pentru că acesta s ă fie încheiat având condițiile de validitate
conforme, atunci intervine sancțiunea nulității, adică actul juridic nu își va mai produce efectele,
fie în tot, fie în parte. ⁽²⁾
Folosindu -ne de aceste explicații, putem scoate în evidență anumite trăsături ale nulității,
cum ar fi:

⁽¹⁾ Pavel Filip; Nulitatea actului juridic civil prin prisma interesului ocrotit, Editura Hamangiu, 2016, p.75.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 236.
– sancțiunea ce o imputa este asupra unui act juridic civil, deci este o sancțiune exclusivă
a dreptului civil, ea reprezantând cea mai severă sancțiune a actului juridic deoarece anulează
toate efectele contrare legii;
– nulitatea va a părea doar dacă sunt încălcate condițiile de validitate ale actului juridic
civil;
– orice normă căreia actul juridic civil lovit de nulitate ar fi dat dat naștere, sub imperiul
condițiilor de validitate, nu vor produce efecte.
Astfel cum am redactat și ma i sus, nulitatea este reglementată în Legea nr. 287/2009, la
art. 1246. Pentru a ajunge însă la această concluzie, legiuitorul a trebuit să cuprindă și mai apoi
să reliefeze cele mai importante aspecte ale noțiunii de nulitate, menționate de -a lungul timpu lui
în jurisdicția românească, dar și în cea franceză. Din anumite puncte de vedere, s -a considerat
nulitatea a fi “sancțiunea încălcării prin act juridic, la dată când actul a fost făcut, a unei
dispoziții a legii”. ⁽¹⁾ Din alte puncte de vedere, s -a concl uzionat că nulitatea este acea sancțiune
ce creează un impediment asupra actelor juridice încheiate între părți, fiind “potrivnice scopului
urmărit de dispozițiile legale referitoare la condițiile sale de validitate”. ⁽²⁾ Se are la baza o
hotărâre judecăto rească care să stabilească această sancțiune a nulității. Însă Noul Cod Civil este

18 cel care reușește să creeze definiția și reglementarea nulității cea mai eficace pentru o bună
înțelegere și aplicare a sancțiunii.
Având în vedere o analiză mai amantuțită a nulității, putem remarca faptul că aceasta da
naștere la două funcții: o funcție preventivă și o funcție sancționatorie. Funcția preventivă se
referă la efectul de constrângere cauzat subiectelor de drept civil, ce ar putea ignora faptul că
actul juridic civil este lovit de ineficacitate din punctul de vedere al condițiilor sale de
valabilitate și ar dori să îl încheie chiar și în aceste circumstanțe. Acest efect preventiv va
demoraliză subiecții să încheie actul deoarece va fi în detrimentul amândurora. Funcția de
sancțiune își găsește utilizarea în momentele când funcția preventivă eșuează. În cazul în care
subiecții au considerat să treacă peste faptul că actul juridic nu respectă normele de valabilitate,
atunci nulitatea va cauza “înlăturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea valabilă a actului juridic civil”, astfel prezentat de către G. Boroi, în lucrarea sa.
În urmă explicării conceptului de nulitate, s -au creat mai multe categorii de nulitate,
fiecare dintre ele având asemănări, dar și deosebiri. Astfel că, există:
– nulitate absolută (acea nulitate care ocrotește un interes general) și nulitatea relativă
(ocrotește interesul individului, parte contractantă);

⁽¹⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Uni versul Juridic, Bucuresti, 2013, p.14.
⁽²⁾ Ibidem

– nulitatea parțială (doar o anume parte din efectele actului juridic rămân sunt lovite de
această sancțiune) și nulitatea totală (toate efectele actului sunt lovite de către sancțiunea
nulității);
– nulitate expresă (este acea nulitate menționată într -un text de lege) și nulitatea virtuală
(este acea nulitate care nu este expres prevăzută într -o dispoziție legală, însă din modul de
utilizare se subînțelege folosință nulității);
– nulități de fond ( sunt ac ele nulități care afectează o condiție de fond a actului juridic
civil) și nulități de formă (afectează structura actului juridic civil);
– nulități amiabile și nulități judiciare.
Ca titlu de exemplu, în cazul art. 1665 alin. (1) C.civ, dacă prețul oferit de către partea
contractantă doritoare de a încheia un contract de vânzare -cumpărare nu este făcut cu intenția

19 pentru a -l plăti ulterior, și acest lucru se va demonstra, atunci actul va fi lovit de către sancțiune
nulității. Aceeași sancțiune va fi aplica tă și art. (2) al aceluiași articol. ⁽¹⁾
Astfel că, nulitatea este un subiect ce trebuie tratat cu seriozitate și înțeles din toate
punctele de vedere pentru a putea să fie aplicat corect și echidistant în cazurile necesare acestei
soluții. Prin analiză reg lementărilor actuale, dar și pe cele anterioare, se poate reliefa o imagine
completă asupra acestei instituții.

1.2.3. Delimitare față de alte instituții de drept

Pentru o înțelegere mai reușită asupra nulității actului juridic civil, va trebui să intrăm într –
un cadru mai amantuțit, acela fiind delimitarea nulității față de alte instituții de drept.
Într-o prima măsură, putem realiza o comparație între nulitate și rezolutiune. Pentru a
înțelege mai bine întâi, ce înseamnă rezolutiunea, apelăm la formarea unei scurte definiții a
acesteia. Astfel că, rezolutiunea se referă la acea sancțiune care realizează o desființare a unui
contract sinalagmatic, însă retroactiv, având o executare uno ictu, altfel spus “o dată”, în cazul în
care, una dintre părți nu își execută obligația. O comparație benefică va fi realizată prin
scoaterea în evidență a asemănărilor și deosebirilor între cele 2 instituții de drept. ⁽²⁾ Astfel că,
după spusele lui G. Boroi: “Asemănările dintre nulitate și rezolutiune sunt următoarele: ambele
sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil; atât rezolutiunea, cât și, în principiu,

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de dre pt civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 243 -252.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 238.
nulitatea produc efecte retroactiv; ambele sancțiuni po t interveni, în principiu, fie în temeiul unei
hotărâri a organului de jurisdicție, fie în temeiul voinței părților. Principalele deosebiri dintre
cele două sancțiuni sunt următoarele:
– nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei co ndiții de validitate, pe
când rezoluțiunea presupune un act juridic valabil încheiat;

20 – nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, în vreme ce rezolutiunea intervine numai în
cazul contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu . ⁽¹⁾
În doctrina se pot găsi anumite situații, cum ar fi cea a unui contract sinalagmatic, unde
poate există situația de a trebui să se aleagă între nulitate și rezolutiune, între efectele celor două
instituții de drept. Una dintre părți își va cere dreptul de a i se recunoaște soluția de rezolutiune,
iar cealaltă parte va apela fie la nulitatea absolută, fie la cea relativă. În aceste condiții, instanța
va trebui să analizeze cele două soluții propuse de către părți în întâmpinare sau cereri
reconventionale. In stanța, în cazul în care va de câștig de cauza soluției nulității, acțiunea în
cererea rezolutiunii actului juridic va fi respinsă. În cazul în care există o convingere a instanței
de prezența nulității absolute, această o va invocă din oficiu și va respin de acțiunea în
rezolutiune, dacă există.
Într-o a două măsură, va trebui să ne referim la nulitate și revocare. Revocarea unui act
juridic civil se referă la “înlăturarea efectelor liberaliatilor din cauza ingratitudinii gratificatului
sau neexecutării cu lpabile a sarcinii” – G.Boroi. ⁽²⁾ Singură asemănare între nulitate și revocare se
reliefează prin faptul că ambele reprezintă cauze de ineficacitate a actului juridic civil. Însă
deosebirile dintre cele două instituții de drept civil sunt acestea: revocare a se referă la un act
juridic ce a fost încheiat valabil între părți, pe când nulitatea reprezintă încheierea unui act
juridic prin încălcarea valabilității sale; revocarea se aplică în mare măsură numai liberalităților,
pe când nulitatea se aplică oricăru i act juridic încheiat de către părți, motivul (cauza) nulității
este în același timp cu momentul încheierii actului juridic pe când cel al revocării se aplică
pentru cauze ulterioare încheierii actului juridic.
Într-o a treia măsură, nulitatea mai poate avea puncte comune însă și deosebiri cu rezilierea.
Rezilierea se referă la o sancțiune de drept care își are originea în neexecutarea culpabilă a unui
contract sinalagmatic, având drept rezultat încetarea efectelor acelui contract între părți. Însă
trebui e reținut că acest contract va trebui să aibă o executare succesivă. Din doctrina se poate
observă faptul că o comparație între nulitate și reziliere nu își are esență deoarece multele dintre

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 238.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 240.

21 aspecte pot fi reținute de la comparația nulității cu rezolut iunea. Diferența dintre rezolutiune și
reziliere se referă la modul de executare a contractului, prima fiind realizată uno ictu, pe când
cealaltă cu executare succesivă.
O următoare delimitare a nulității față de alte instituții de drept este împotriv a
caducității. Caducitatea reprezintă “acea cauza de ineficacitate ce constă în lipsirea actului
juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare
încheierii sale și care este independența de voință autorului actului juridic civil”. ⁽¹⁾ Această
instituție de drept se diferă de nulitate prin următoarele fapte: “presupune un act juridic valabil
încheiat; produce efecte numai pentru viitor; presupune o cauza ulterioară încheierii actului
juridic; împrejurarea care determina caducitatea este, întotdeauna, străină de voință autorului
actului juridic”. ⁽¹⁾
O altă delimitare în ceea ce privește asemănările și deosebirile este aceea dintre nulitate
și reducțiune. Această se aplică în principal în materia liberalități lor însă se mai aplică și în cazul
viciilor de consimțământ cum ar fi leziunea, ori și în cazul impreviziunii. Reducțiunea este o
sancțiune civilă ce se aplică atunci când nu se respectă anumite norme ce protejează persoanele
ori când prestațiile sunt scoa se din echilibru într un contract sinalagmatic cu aspect oneros și
comutativ. Sunt două deosebiri importante între cele două: nulitatea se aplică tuturor actelor
juridice pe când reducțiunea se aplică numai anumitor acte juridice, enunțate mai sus; nulitat ea
ca sancțiune se referă la încheierea unui act ce încalcă condițiile de validitate, în timp ce
reducțiunea se referă doar la schimbarea împrejurărilor unor fapte juridice în urmă liberalităților
sau a încheierii unor contracte. ⁽²⁾
Ca o ultimă delimi tare (ȋn ultima etapă) sunt scoase în evidență diferențele dintre
nulitate și inopozabilitate. Astfel că, inopozabilitatea se referă la o sancțiune de drept civil ce
intervine în momentul în care sunt nesocotite anumite cerințe ce au legătură cu publicitat ea în
față terților și totodată se mai aplică și în cazul în care reprezentantul legal desemnat pentru
încheierea actului juridic își depășește puterile sau are lipsa din ele. Deosebirile între cele două
sunt scoase în evidență prin faptul că nulitatea se aplică din momentul încheierii unui act juridic
civil lovit de condiții ilicite de validitate, pe când inopozabilitatea, în speță efectele acesteia au
loc ulterior încheierii actului juridic civil. O altă deosebire este aceea că inopozabilitatea că
sancțiu ne, nu afectează cursul drepturilor și obligațiilor între părți, ci numai contra terților, pe
când nulitatea afectează și părțile și terții.

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucu resti, pp. 241.

22 ⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 242.

Ceea ce putem remarca în urma acestor clasificări este necesitatea unei bune și complexe
analize a acțiunilor în justiție, îndreptate ca fiind sancțiuni de ineficacitate a actului juridic,
intentate de către părți. De cele mai multe ori, nulitatea va avea câștig de cauza în interpretarea
instanței în față altor sancțiuni de drept civil. Un alt aspect ce trebuie conc retizat este
diferențierea între situațiile în care s -ar aplica nulitatea, fie ea absolută sau relativă, și situațiile
în care, spre exemplu condițiile pentru rezolutiune s -ar aplica.

1.2.4. Cauze de nulitate

Pentru a crea o perspectiva asupra cauzelor de nulitate, va trebui întâi să ne referim la
rezultanta definiției nulității actului juridic, deoarece, sub imperiul cunoașterii acestei definiții
putem realiza o lista cu mai multe cauze de nulitate. Nulitat ea este o sancțiune de drept civil și
are drept cauze nerespectarea la încheierea unui act juridic civil a unor dispoziții sau chiar a
tuturor dispozițiilor care reglementează condițiile de valabilitate ale actului juridic încheiat între
părți. În urmă une i analize mai amantutite ale acestei definiții, vom remarcă, cum am enunțat și
mai sus, anumite cauze de nulitate. Astfel că, pentru o enumerare mai clară a acestora, vom
apela la o lista realizată de către G.Boroi:
“-încălcarea dispozițiilor legale privin d capacitatea civilă;
-lipsa ori nevalabilitatea consimtamântului;
-nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
-nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil;
-nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem;
-nesocotirea limitelor principiului libertății actelor juridice;
-nerespectarea altor condiții, speciale, cerute pentru încheierea valabilă a anumitor acte
juridice”. ⁽¹⁾
Această enumerare va ajută la crearea unei idei mai amănunțite asupra cauzelor de
nulitate. Însă trebuie să remarcăm faptul că nu toate cauzele atrag același tip de nulitate. Pentru a

23 fi înțeleși, unele cauze pot atrage nulitatea absolută a actului juri dic civil, pe când alte cauze pot
atrage nulitatea relativă a actului juridic civil. O distincție mai amănunțită a celor două termene
se va realiza în rândurile următoare.
În cazul situației în care, reclamantul realizează o cerere de chemare în judecat ă și
invocă mai multe cazuri de nulitate, dorindu -și desființarea actului juridic încheiat între acesta și
pârât, instanța poate alege în ce ordine dorește, analiza uneia dintre cauzele de nulitate.

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 241.
Ce trebuie remarcat este că, instanța nu va ține cont de numărul acestora sau dacă sunt absolute
ori relative, deoarece sancțiunea nulității este aceeași dacă se constată că motivele prezentate
sunt întemeiate. În cazul în care instanța va respinge cererea reclamantului, atunci ea va trebui să
motiveze, luând fiecare caz de nulitate în parte și explicându -l. Iar reclamantul nu va mai putea
avea pretenția asupra declarării nulității ac tului juridic civil încheiat de acesta pe fond.
Înainte de a enumeră mai în detaliu cauzele de nulitate absolută și nulitate relativă, va
trebui să prezentăm o definiție a celor două instituții. Având în vedere art. 1250 C.civ,
“contractul este lovit d e nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci
când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general”. Pe scurt, nulitatea
absolută, că sancțiune de drept civil, se aplică cel mai des atunci când interesul est e unul general.
Definiția nulității relative, potrivit art 1251 C.civ, se prezintă că actul juridic “este anulabil când
au fost nesocotite dispozițiile legale privitoare la capacitatea de exercițiu, când consimțământul
uneia dintre părți a fost viciat, pre cum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”.
Cauzele de nulitate absolută se împart în 2 categorii:
1. Cauzele de nulitate absolută în baza unor dispoziții legale, enumerând câteva exemple
pentru a susține această cauza: căsătoria fictivă [art. 29 5 alin. (1) C.civ]; recunoașterea unui
copil a cărui filiație nu a fost înlăturată {art. 418 lit b) C.civ}; testamentul reciproc {art. 1036
C.civ}. În cazul în care este vorba despre obiectul contractului, art. 1226 alin. (2) C.civ ne arată
faptul că, sub sancțiunea nulității absolute a contractului, obiectul actului în cauza trebuie să aibă
un aspect “determinat sau cel puțin determinabil și licit”. Orice încălcarea a acestei norme, va
conduce la anularea contractului și rămânerea acestuia fără efecte. Pot rivit art. 1228 C.civ,
obiectul unui contract de vânzare -cumpărare poate fi constituit și asupra unui bun viitor. Însă,
acest bun va trebui să aibă anumite caracteristici: să fie posibil și licit. În cazul în care nu sunt

24 respectate aceste reglementări, sa ncțiunea de care va fi afectat contractul este cea a nulității
absolute. ⁽¹⁾
2. Cauzele de nulitate absolută având în vedere condițiile de validitate ale acestuia, cu
următoarele exemple aferente: “lipsa totală a consimtamântului; nerespectarea formei ce rute de
lege ad validitatem; nevalabilitatea cauzei actului juridic civil, când cauza este ilicită sau imorală;
nevalabilitatea obiectului actului juridic civil sau a obiectului obligației”. ⁽²⁾(preluate din G.Boroi,
pag.256).
A fost remarcată însă o anume situație în doctrina și jurisprudența dreptului civil românesc,

⁽¹⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 39.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 242.

această situație făcând parte din Legea nr. 10/2001, mai exact art. 45 alin.(5), care reprezintă o
excepție de la normală desfășurare a nulității. Ceea ce observat în acest articol este că, în cazul
în care legiuitorul nu a realizat o distincție între nulitatea absolută și cea relativă, nici cel care
interpretează respectivă situație nu va realiza distincția între cele două instituții. Prescripția
extinctivă va afecta atât manifestarea nulit ății relative precum și cea a nulității absolute. Însă
prescripția manifestată asupra celor două nulități, va acționa în felul anterior menționat, doar
când, Legea nr. 10/2001, cu art. 45 alin.(5) va influență actul încheiat între părți. ⁽¹⁾
Cauzele d e nulitate relativă nu au aceeași împărțire precum cauzele de nulitate absolută.
Acestea sunt câteva la număr, având următoarele exemple: “lipsa discernământului în momentul
încheierii actului juridic civil {art. 1205 alin. (1) C.civ}; viciile de consimțăm ânt; lipsa cauzei
{art. 1238 alin. (1) C.civ}.
Că o mențiune, nulitatea absolută mai poate fi remarcată că și sancțiune de drept civil
în cazul unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate privată. Astfel că, realizarea unui
drept de superficie es te condiționată de încheierea unui contract între cele două părți, având
formă autentică, dacă nu, se va aplică sancțiunea nulității absolute. În cazul constituirii unui
drept de uzufruct asupra unui bun imobil, “actul juridic trebuie să îmbrace formă aute ntică, sub
sancțiunea nulității absolute, fiind vorba despre un drept ce urmează a fi înscris în cartea
funciară”. ⁽²⁾ În următorul caz, cel al dreptului de servitute, deoarece încheierea acestuia are

25 nevoie de o convenție încheiată în formă autentică, sanc țiunea nerealizării acestui fapt va
conduce către nulitatea absolută.
Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, pentru a realiza diferența dintre nulitatea
absolută și cea relativă, va trebuie să observăm că “decisiv pentru determinarea categoriei de
nulitate (absolută sau relativă) este nu atât caracterul normei, cât scopul, finalitatea normei
încălcate”.⁽³⁾ Nulitatea relativă și cea absolută nu creează diferențe în domeniul efectelor
acestora asupra unui act juridic civil, ci asupra motivelor, situații lor care au condus la crearea
necesității aplicării uneia dintre nulități.⁽⁴⁾ Potrivit art. 1246 alin (3) C.civ “Dacă prin lege nu
se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau declarată prin acordul părților”, se
înțelege faptul că, n ulitatea nu trebuie să fie declarată doar de către instanța, ci și părțile, între
ele, dacă ajung la un acord, pot declara nulitatea actului juridic încheiat între ele.
În cazul nulității absolute, un contract de vânzare -cumpărare lovit de către aceas tă

⁽¹⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.19.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat; Curs de drept civil. Drepturile reale principale ,
Editia a 2 -a, Editura Hamangiu, 2013, Bucu resti, p. 180.
⁽³⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.15.
⁽⁴⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.16.
sancțiune, nu va putea să fie confirmat decât respectând anumite situații prevăzute legal, de către
art. 1247 C.civ. Iar în cazul unui asemenea contract, ce a fost încheiat prin nesocotirea unor
reglementări legale pentru a fi ocrotite interesele unui particular, spre exemplu al unui terț care
nu a f ăcut parte din contract, actul respectiv va fi sancționat cu nulitatea relativă, fiind la baza un
interes particular și nu general, care ar cauza o nulitate absolută. ⁽¹⁾ Regimul juridic al nulității
relative este prezentat prin faptul că, această sancțiune poate fi invocată, într -o prima instanța, de
către partea a cărui drept a fost încălcat la momentul încheierii actului juridic civil. În a două
măsură, nulitatea relativă este lovită de către prescripția extinctivă atunci când se referă la calea
de acțiun e, însă este imprescritibila când vine vorba de calea excepției. Iar în a treia măsură,
nulitatea relativă “poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată (sau de succesorii în
drepturi ai acesteia)”. ⁽²⁾ Cu titlu de exemplu, nulitatea relativ ă, în cadrul unui contract de
vânzare -cumpărare, poate fi invocată doar în momentul în care se ia decizia de a utiliza calea de
acțiune, aflată în termenul de prescripție menționat de către reglementările legiutorului. Însă,
există și situația în care se p oate ignoră acest fapt, iar debitorul contractului va putea cere că
sancțiune nulitatea relativă în orice moment al contractului, deși termenul de prescripție pentru
acțiunea în anulare a fost considerat a fi împlinit. ⁽³⁾

26 În cazul nulității absolute, regimul juridic este prezentat prin prisma ideilor următoare:
– nulitatea absolută va fi invocată de către orice persoană care are un interes legitim
asupra actului juridic civil încheiat, cum ar fi părțile actului, avânzii -cauza a părților, etc.;
– nulitatea absolută nu este lovită de către prescripția extinctivă, nici pe cale de
acțiune și nici pe cea a excepției;
– nulitatea absolută “nu poate fi acoperită prin confirmare (nici expresă și nici
tacită)”. ⁽⁴⁾
Trebuie menționat că nu sunt deosebiri că efecte între cele două nulități, deoarece în cele
două tipuri actul juridic care a fost sancționat de nulitate este lipsit de efectele în vederea cărora
a fost încheiat.

⁽¹⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editi a a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 49.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 259.
⁽³⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editi a a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 49.
⁽⁴⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 265.
CAPITOLUL 2 – Efectele nulității actului juridic civil

2.1. Definiț ie și Reglementare

Pentru început va trebui să înțelegem la ce să ne referim când spunem efectele
nulității actului juridic. Astfel că, vom încerca să creionăm o definiție. Efectele nulității actului
juridic civil se referă la rezultantele în urmă aplicării sancțiunii nu lității, mai pe înțelesul comun,
ceea ce urmează a se întâmplă după ce se desființează un act juridic civil. Însă nu trebuie să
uităm că, această desființare se realizează în urmă încheierii acestuia prin încălcarea unor norme

27 legale în legătură cu condiți ile sale de validitate. Desființarea actului poate să fie în întregime
sau doar în parte. ⁽¹⁾
După această definiție, putem observă că efectele nulității sunt exprimate chiar din
simplă definiție a nulității. Orice încercare de a încheia un act juridic fără a respectă condițiile
sale, va conduce la desființarea acțiunii sale. Adagiul sugestiv din limba latină pentru a arată
efectul nulității actului juridic civil este: qoud nullum est, nullum producit effectum. ⁽¹⁾
Efectele nulității sunt însă distinc te după cum se realizează cazul de nulitate. Astfel
că, efectele sunt afectate în caz că este vorba despre nulitate parțială sau totală, iar mai apoi,
efectele nulității sunt influențate și de către evenimentele din urmă încheierii actului juridic.
Când ne referim la evenimente, vom exprimă felul în care a fost încheiat actul juridic atins de
către nulitate, felul în care acesta a fost executat și dacă, ulterior actului, au mai fost încheiate și
alte acte juridice, accesorii sau nu având în vedere aceleași drepturi. Susținerea aceste idei este
realizată și prin art. 1254, aln. 2 din Noul Cod Civil, care afirmă astfel: “Desființarea
contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.”
Acest articol se referă la efectele nulității absolute. În cazul nulității parțiale, art.1255, aln. 1 și 2
Noul Cod Civil exprimă efectele nulității în acest caz, astfel: “(1) Clauzele contrare legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag n ulitatea contractului în
întregul sau numai dacă sunt, prin natură lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu
s-ar fi încheiat. (2) În cazul în care contractul este menținut în parte, clauzele nule sunt înlocuite
de drept cu dispozițiile leg ale aplicabile”. După cum putem observa, efectele nulității sunt
diferite, în funcție de felul nulității, și cel mai important, nu trebuiesc a fi confundate. ⁽²⁾
Pentru a consolida ideea enunțată de mai sus, asupra efectelor nulității, putem

⁽¹⁾ Gabrie l Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 270.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 271.
organiza o explicație mai amănunțită asupra felului în care s a executat actul juridic, corelat cu
efectele nulității. Astfel că, în cazul în care efectele actului juridic nu au fost puse în aplicare
până când se observă că acesta atacă condițiile de validitate și tr ebuie menționată nulitatea,
sancțiunea normală asupra actului va fi aceea de a nu mai produce efecte nici după acest
moment. Altfel spus, actul juridic civil, încheiat între părți, poate fi considerat a fi inexistent.
Partea care ar fi trebuit să execute o bligația, nu va mai avea de ce să și o execute. Iar pentru
partea căreia i s -ar fi născut anumite drepturi subiective civile, nu le va mai putea execută. În cel

28 de al doilea caz, executarea actului juridic aduce în prim plan anumite limitări pentru părți. Nu
este important dacă acesta s a executat în tot sau în parte, contează faptul că efectele acestuia au
început să își facă apariția între părți. Ca sancțiune, după declararea nulității, orice efect viitor al
actului încetează, iar tot ce s -a executat retr oactiv este desființat asemenea. De la caz la caz, se
poate aplică și readucerea la situația inițială a părților, mai pe înțeles, restituirea plăților,
bunurilor sau a prestațiilor efectuate de către părți. În cel de al treilea caz, ne vom referi la
situaț ia în care, după executarea actului juridic civil, una dintre părți a înstrăinat dreptul obținut
în urmă actului juridic lovit de către nulitate către un terț sau un drept cât mai apropiat de dreptul
principal, un drept accesoriu. În primul rând, actul jur idic principal, lovit de către nulitate, va fi
considerat nul, mai apoi actul juridic accesoriu va fi considerat și acesta nul, iar orice prestație
efectuată de către părți, va fi returnată părții în pricina. Prin aceste cazuri, legiuitorul a dorit să
apere părțile unui act juridic civil lovit de către nulitate, inclusiv terțele persoane, care nu aveau
cum să știe că actul principal este nul, să nu fie afectate de către acest fapt. ⁽¹⁾ (BOROI)
În cazul procedurii civile, prin declararea nulității, fie absolută fie relativă, actul
prin care se realizează procedura respectivă nu va mai putea produce vreun efect. Prin
constatarea faptului că actul procedural nu îndeplinește anumite condiții de validitate și astfel va
trebui aplicată nulitatea, această inst ituție de drept va atribui nu numai lipsa efectelor juridice ale
actului ci va afecta și actele necesare realizării actului în cauza. Exemplul cel mai bun în acest
caz este “nulitatea comunicării citatiei care atrage și nulitatea dovezii de înmânare sau a
procesului -verbal încheiat de agentul procedural.”. ⁽²⁾
În cadrul actelor de procedura civilă, pot există situații în care un act de procedura va
fi lovit de către sancțiunea nulității deoarece a încălcat una sau mai multe din condițiile de
validitate. În acest caz, actul respectiv va rămâne fără efecte, și, aplicând principiile mai sus
menționate, va fi considerat că și cum nu a fost încheiat, iar orice prestație ce s -a realizat în urmă

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 270.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Mirela Stancu; Drept procesual civil , Editia a 3 -a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2016, p. 315.

acestui act, vor trebui a fi restituite. Însă, instanța poate cere reface rea actului de procedura, însă
va trebui de această dată să respecte condițiile de validitate. Materia pentru această idee este
prezentată în art. 179 alin. (2) C.proc.civ. Însă, în această situație, actul de procedura va fi

29 refăcut doar dacă este nevoie, iar acesta va trebui să respecte toate condițiile de validitate. Dacă
actul conține și anumite reglementări care sunt valabile, actul va fi refăcut avându -se în vedere și
aceste dispoziții. ⁽¹⁾
În funcție de cum a fost sau nu executat actul juridic civil , dacă au fost sau nu încheiate
acte juridice subsecvente, putem vorbi de efecte a nulității diferite. Astfel pot apărea următoarele
situații:
– când actul nu a fost executat și a fost constatat nul , el nu își mai poate produce efectele
în considerarea căr ora a fost încheiat.
– dacă actul a fost executat până la constatarea nulității, prestațiile ce s -au efectuat în
baza actului se vor restituii părților.
– dacă actul a fost executat și dreptul dobândit a făcut obiectul altor acte subsecvente,
acestea se vo r desfinta. ⁽²⁾

2.2. Principii

În această secțiune voi scoate în evidență, într un mod sumar, cele 3 principii importante
care stau la baza efectelor nulității. Ceea ce am realizat mai sus a fost o prima conturare a felului
în care acționează nulitatea asupra unui act juridic civil. Această conturare ajută la scoaterea în
evidență a principiilor care ghidează cunoașterea substanțială a efectelor nulității. Astfel că,
aceste principii, folosindu -ne de exemplificarea lui G.Boroi, sunt:
“- retroactivitatea efectelor nulității, în sensul că efectele nulității se produc din
momentul încheierii actului juridic;
– repunerea în situația anterioară (restitutio în integrum), care se realizează prin
restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat;
– anularea atât a actului juridic inițial, cât și a actului juridic subsecvent (resoluto iure

⁽¹⁾ Mihaela Tabarca; Drept procesual civil, Editia a II -a, Vol. I. Teoria Generala , Editura Solomon, Bucuresti, 2017,
p. 918.

30 ⁽²⁾ Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Ilioara Genoiu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Tutuianu; Institutii de drept civil.
Curs selectiv pentru licenta , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2016, p. 110.

dantis, resolvitur ius accipientis)”.
Adagiul “qoud nullum es t, nullum producit effectum” reprezintă efectul nulității actului
juridic civil. Efectele nulității au datoria de a desființa raportul juridic civil ce s -a conturat în
urmă încheierii unui act juridic între părți. Aceste efecte sunt influențate mai mult de ceea ce s -a
întâmplat în urmă încheierii actului juridic sancționat cu nulitate, altfel spus, dacă actul juridic a
fost executat sau nu de către părți ori dacă s -au încheiat acte juridice accesorii actului lovit de
nulitate.⁽¹⁾
Aceste principii nu sunt s eparate ci între ele se execută o relativitate. Astfel spus, acestea
au legătură între ele. Ne putem referi la conexiunea existența între principiul retroactivității și
principiul restabilirii situației anterioare. Această conexiune se manifestă prin faptu l că,
retroactivitatea nu are avea un sens dacă nu se va pune în practică și aducerea în starea inițială
încheierii actului juridic civil lovit de nulitate a părților. Cele 2 principii, repunerea în situația
anterioar și anularea actului juridic inițial și subsecvent, sunt rezultantele, într o anumită măsură,
a principiului retroactivității efectelor nulității. Cu ajutorul acestora se poate pune în aplicare
retroactivitate.⁽²⁾

2.2.1. Principiul retroactivității efectelor nulității

Ce putem înțelege prin principiul retroactivității efectelor nulității mai exact ? Pentru
această întrebare am gândit răspunsul că acest principiu reprezintă regulă potrivit cu care
nulitatea produce efecte nu doar pentru viitor, ci și pentru trecut. Altfe l spus, efectele nulității au
rezultat din chiar clipă încheierii actului juridic.
O altă abordare asupra explicării acestui principiu este realizată de către L.Uta în
lucrarea să, menționând astfel “nulitatea produce efecte nu doar pentru viitor ( ex nun c ), ci și
pentru trecut, din momentul încheierii actului juridic civil ( ex tunc )”.⁽³⁾
În urmă aplicării acestui principiu, părțile vor ajunge în momentul de dinainte de a fi
încheiat actul juridic lovit de o cauza de nulitate. Vor fi înlăturate toate e fectele actului care au
avut loc după ce s -a încheiat, chiar și în momentul în care actul devine nul. Sediul material al
acestui principiu se află în pricina art. 1254 alin. (1) C.Civ, spus astfel “contractul lovit de

31 nulitate absolută sau anulat este cons iderat a nu fi fost niciodată încheiat”. Acest efect al
principiului va lovi și actele juridice unilaterale, afectate de către nulitate absolută sau relativă.

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Ham angiu, 2012,
Bucuresti, p. 270.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 271.
⁽³⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.283.
Însă sunt și anumite excepții în care, efectele actului juridic încheiat între părți se vor
produce în continuare. Altfel spus, nulitatea mai poate produce și efecte pentru viitor. Pentru a
susține acest fapt, vom enumeră câteva exemple de excepții de la acest principiu:
– în cazul art. 305 alin. (1) C.civ, enunțat că fiind cazul copiilor proveniți dintr o
căsătorie anulată. Acest articol se referă la faptul că de se va produce anularea căsătoriei, această
nu va afecta situația copiilor din căsătorie , trecut, prezent și nici viitor;
– un alt exemplu poate fi art. 198 alin.(1) C.civ care se referă la cazul declarării nulității
unei persoane juridice. Ceea ce se exemplifică în acest articol este că “de la dată la care
hotărârea judecătorească de constat are sau declarare a nulității a devenit definitivă, persoană
juridică încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare”;
-în cazul art. 304 alin.(1) C.Civ, cu titulatura de căsătorie putativă, această se referă la
faptul că dacă soțul a fost de bună -credință la încheierea căsătoriei, efectul nulității asupra
căsătoriei nu îl va afecta și va păstra statutul de soț dintr o căsătorie valabilă. Însă acest statut se
va menține doar pe perioada de la încheierea căsătoriei până la constituirea că definitivă a
hotărârii judecătorești de anulare a căsătoriei.
“Restitution în integrum” și “Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis” sunt
considerate a fi excepții de la principiul retroactivității, însă nu excepții directe ci indirecte.
Astfel că, prin i nterpretare, cazurile menționate mai sus, își au o mare parte din proveniență din
principiul principal.⁽¹⁾ (L. Uta, pag. 284).
În cazul procedurii civile, actele de procedura pot fi lovite de către sancțiunea nulității
și pot crea situații juridice noi, fiind aplicate principiile efectelor nulității. Astfel că, art. 179 alin.
(1) C.proc.civ., prezintă principiul retroactivității efectelor nulității în cazul actelor de procedura,
prin noțiunea “Actul de procedura nul sau anulabil este desființat, în tot sa u în parte, de la dată
îndeplinirii lui”. Din această reglementare se înțelege faptul că actul de procedura rămâne fără
efecte de la începutul acestuia, din chiar momentul când a fost încheiat și nu din momentul în

32 care s -a constatat nulitatea și a fost me nționată că fiind sancțiune împotriva aplicării lui.
Nulitatea, în acest caz, are efect retroactiv, neavând importantă dacă normă în cauza este de
ordină publică sau privată. Ceea ce trebuie menționat în urmă acestui caz este că, dacă au fost
luate anumite măsuri ce trebuiau mai apoi a fi aplicate, acestea nu își vor mai produce efectul.⁽²⁾
În cadrul acestui principiu, mai putem remarcă încă un exemplu de retroactivitate. Acest
exemplu se concretizează în cadrul contractului de vânzare -cumpărare. Potrivit art. 1254 C.Civ,
dacă un asemenea contract a fost încheiat de către părți nerespectând condițiile de validitate
impuse de către doctrina dreptului românesc, atunci acestui contract i se va imputa sanctiunea

⁽¹⁾ Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civ il, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p.284.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Mirela Stancu; Drept procesual civil , Editia a 3 -a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2016, p. 315.

nulității și va fi considerat ca și cum nu a fost încheiat. În cazul prestațiilor părț ilor, dacă au avut
loc, se va pune în discuție și aplicarea celuilalt principiu ce derivă de la efectele nulității, adică
principiul restabilirii situației anterioare. Orice clauză redactată în contract și care este împotriva
legii ori nu a fost redactată corect, va rezulta în declararea actului juridic ca fiind nul. Însă
trebuie precizat că nu toate clauzele vor atrage o astfel de sancțiune, ci doar acelea care ar fi
esențiale pentru bună desfășurare a respectivului contract sau dacă fără ele, încheierea a ctului nu
ar fi fost posibilă.⁽¹⁾ (D. Florescu, pag.50).
Din această materie putem înțelege faptul că, atunci când un act juridic este declarat a
fi lovit de sancțiunea nulității, chiar dacă a fost executat în tot sau în parte, părțile vor trebuie să
considere actul că și cum nu ar fi fost încheiat. Se observă o legătură destul de strânsă între acest
principiu și principiul restabilirii situației anterioare, deoarece, dacă actul este lovit de nulitate,
nu mai poate produce efecte și retroactiveaza, atunc i și tot ce s -a executat de către părți în pofida
acestui act, vor trebui restituite, păstrând însă proporțiile și condițiile esențiale acestei instituții
de drept.

2.2.2. Principiul restabilirii situației anterioare

Acest principiu își are baza materială în art.1254 aln.(3) C.civ, potrivit căruia “în cazul în
care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin
echivalent, prestațiile primite, potrivt prevederilor art. 1639 -1647, chiar dacă acestea au fost

33 executate succesiv sau au avut un caracter continuu”. Acest caz poate fi aplicat și actelor juridice
unilaterale. În limba latină, acest principiu a fost denumit “restitutio în integrum”.⁽²⁾
Altfel menționat, principiul restabilirii situației anterio are este regulă prin care tot ce s a
executat prin actul juridic civil încheiat între părți, ce a fost anulat din cauza nulității, trebuie
restituit. Prin restituire, părțile trebuiesc să ajungă la situația în care au fost înainte de încheierea
actului jur idic cu pricina. Acest principiu este influențat de către principiul retroactivității
efectelor nulității. Încă o mențiune asupra acestui principiu este că, restabilirea situației
anterioare are loc numai între părțile actului juridic nu și între terți.
Trebuiesc făcute anumite precizări în legătură cu acțiunea declanșată de către acest principiu.
Astfel că, nu este necesar a se face confuzia între acțiunea în realizarea nulității și restituirea

⁽¹⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil, editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 49.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 273.

prestațiilor realizate sub imperiul unui act juridic an ulat. Partea interesată de soluționarea acestui
litigiu are la dispoziție două cai:
– prima cale este aceea a constatării nulității, dar și a restabilirii situației anterioare în
același timp. Prin acest mod, persoana interesată își va putea recupera prest ațiile efectuate în
urmă încheierii și punerii actului juridic în funcțiune, act care mai apoi, fiind lovit de către
nulitate, nu își va mai produce efectele.
– cea de a doua cale este ca partea să ceară anularea actului juridic lovit de nulitate și
dacă, în urmă procesului, instanța va hotărî desființarea actului, persoana interesată de a -și
recupera prestațiile anterioare, va intenta un nou proces prin care va cere aplicarea principiului
restabilirii situației anterioare.
Menționăm faptul că, dacă reclama ntul nu a dorit decât anularea actului juridic civil lovit
de nulitate, iar pârâtul nu a cerut, folosindu -se de cererea recoventionala, să îi se restituie
prestațiile efectuate în baza actului juridic în care este parte, instanța nu va putea să dispună din
oficiu aplicarea principiului mai sus menționat. Această nu va putea, deoarece ar încalcă un
principiu important al procesului civil, enunțat în art. 129 alin. (6) C.Proc.Civ, referindu -se la
principiul disponibilității.

34 Principiul restabilirii situației anterioare este lovit și de anumite excepții, care, din
anumite considerente, creează situații în care, prestațiile efectuate în pofida unui act juridic civil,
afectat de nulitate, nu pot fi restituite părților. Excepțiile de la acest principiu sunt enumer ate
astfel:
– ”păstrarea de către posesorul (dobânditorul dintr -un act juridic trasnlativ ori constitutiv
de drepturi reale principale asupra unui bun frugifer) de bună -credință, în temeiul art.948 C.Civ
și art.1645 alin. (1) C.civ., a fructelor culese în intervalul de timp cât a durat bună să credință.”⁽¹⁾
( G.Boroi pag 275 ) (exemplu)
– art. 580 C.civ, ar constitui o excepție de la aplicarea principiului restabilirii situației
anterioare. Art.580 se prezintă astfel: “(1) În cazul în care a realizat lucrar ea cu materialele altuia,
proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării, neputând fi obligat la desființarea acesteia și
nici la restituirea materialelor întrebuințate. (2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la
contravaloarea materialelor, precum și la repararea, în condiitile legii, a oricăror alte prejudicii
cauzate”.⁽²⁾ (explicație)
-un alt caz ar fi cel în care s -ar putea invocă uzucapiunea către dobânditorul care a

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 275.
⁽²⁾ Ibidem
încheiat un act juridic, lovit de nulitate mai apoi, în urmă căruia s -a constituit ori s -a transmis un
drept de proprietate ori un alt drept real principal. Soluția se impune ori de câte ori după ce s -a
constatat nulitatea absolută a contractului se împlinește termenul de prescripție în vederea
restituirii prestațiilor care nu pot fi cerute decât pe calea unei acțiuni personale, prescriptibile.⁽¹⁾
– art. 47 C.civ. se referă la limitele obligației de restituire enunțat astfel: “Persoana
lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu este obligată la
restituire decât în limita folosului realizat. Dispozițiile art. 1635 -1649 se aplică în mod
corespunzător”.⁽ ²⁾
Trebuiesc însă adăugate câteva cuvinte în legătură cu felul în care se poate realiza
restituirea. Astfel că, restituirea se poate realiza fie în natură, cum ar fi returnarea bunului în
starea să inițială sau prin echivalent, o suma de bani având valoare a bunului. Însă trebuie
menționat faptul că, deobicei, restituirea are loc în natură. Restituirea prin echivalent are loc
doar în circumstanțele în care există un impediment, o incapacitate a părții căreia îi este atribuit

35 acest fapt. Art. 1641 C.civ aduce o nuanță asupra restituirii prin echivalent, sub circumstantei în
care bunul piere sau este înstrăinat, acest art. fiind enunțat astfel: “În cazul pierii totale sau
înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să p lătească
valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al
înstrăinării, în funcție de cea mai mic dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea -credință ori
obligația de restituire provine din culpă să, atunc i restituirea se face în funcție de valoarea cea
mai mare.”. Se disting astfel 2 situații. Prima, cea în care partea aflată în necesitatea de a face
restituirea a fost de rea -credință sau din motivul culpei sale s a născut această obligație,
rezultanta ace stui fapt se relevă în faptul că acesta va trebui să restituie bunul la valoarea cea mai
ridicată. Cealaltă situație este cea în care debitorul a fost de bună -credință, neavând nici o culpă
în acest caz, valoarea bunului fiind cea de la momentul primirii s ale, ori de la momentul
pierderii sau al înstrăinării, considerându -se minimă valoare a acestuia dintre cele enunțate mai
sus.⁽³⁾
În cazul în care se produce o pierdere a bunului din cauza unui eveniment fortuit, art.
1642 C.Civ consituie o baza în clarif icarea acestui fapt: “Dacă bunul supus restituirii a pierit
fortuit, debitorul obligației de restituire este liberat de această obligație, însă el trebuie să cedeze

⁽¹⁾ Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Ilioara Genoiu, Gheorghe Gheorghiu, Adrian Tutuianu; Institutii de drept civil.
Curs selectiv pentru licenta , Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2016, p. 128.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 276.
⁽³⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 276 -277.
creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie, atunci când nu a
încasat -o încă, dreptul de a primi această indem nizație. Dacă debitorul este de rea -credință ori
obligația de restituire provine din culpă să, el nu este liberat de restituire decât dacă dovedește că
bunul ar fi pierit și în cazul în care, la dată pieirii, ar fi fost deja predat creditorului.”. Astfel că,
și în acest articol, se pot nuanța 2 situații. În cazul în care debitorul a fost de rea -credință, acesta
va trebui să dovedească că bunul ar fi pierit oricum, chiar dacă ar fi ajuns în mâna creditorului
pentru a nu fi supus restituirii. În cazul în car e debitorul a fost de bună -credință, acesta este
eliberat de restituire, însă, astfel cum enunță și art. 1642 C.civ “ […] însă el trebuie să cedeze
creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie, atunci când nu a
încasat -o înc ă, dreptul de a primi această indemnizație. […]”.⁽¹⁾

36 Art. 1643 C.civ se referă la momentul în care bunul supus restituirii suferă o pierdere
parțială. Debitorul va fi nevoit să îl compenseze pe creditor cu o anumită suma pentru a acoperi
această deteriorare. Se pot face însă și excepții în situațiile în care aceste pierderi sunt cauzate de
către folosirea normală a bunului sau dintr -o întâmplare ce nu îi se poate a fi reproșată părții în
cauza. Dacă restituirea poate fi reproșată debitorului, acesta va trebui să restituie bunul în felul
în care se prezintă la momentul la care este depusă acțiunea în judecată.
În cazul în care asupra bunului sunt aduse anumite cheltuieli, art. 1644 C.civ este cel care
ne ajută în a înțelege cum să abordăm situația: “Dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute cu
bunul ce face obiectul restituirii este supus regulilor prevăzute în materia accesiunii pentru
posesorul de bună -credință sau, dacă cel obligat la restituire este de rea -credință, ori cauza
restituirii îi este imputabilă, regulilor prevăzute în materia accesiunii pentru posesorul de
rea-credință”. Altfel spus, debitorul poate cere creditorului să îi se plătească toate cheltuielile
efectuate asupra bunului dacă se va demonstra că acesta este fie de bună -credință, aplicându -se
regulile de la art. 581 C.civ, fie de rea -credință sub imperiul art. 582 C.civ.
Dacă partea asupra căreia există o cerere de a restitui bunul a fost de bună -credință,
această poate păstra fructele produse și culese de la bunul cu pricina, iar în cazul în care acesta a
fost de rea -credință, pe lângă fa ptul de a compensa sumele investite în bun pentru a produce
fructele, acesta va trebui să returneze și fructele adunate. Baza materială se află în conținutul art.
1645. C.civ.⁽²⁾
Un exemplu de acceptare sau refuzarea principiului menționat este în cazul un ui contract
de locațiune, încheiat între două părți și mai apoi, declararea acestuia că fiind lovit de sancțiunea

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 277.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 278.
nulității. Contractul de locațiune, este de cele mai multe ori un contract cu executare succesivă.
Dacă între două părți, s -a încheia t un contract de locațiune, iar mai apoi, s -a declarat nulitatea
actului juridic civil încheiat între acestea, însă executarea contractului deja pornise și a cauzat
efecte juridice, cum ar fi prețul plătit de chiriaș către locator pentru a se putea mută în locație, în
această situație va trebui aplicat principiul restabilirii situației anterioare. Altfel spus, porțiunea
din chirie achitată și folosință bunului de către locatar vor influență compensația pe care o va
primi acesta din partea locatorului din ca uza anulabilității contractului. Locatorul va putea relua
posesia bunului și va păstra acea parte din chirie, ce nu reprezintă folosință până în momentul

37 declarării nulității actului, de la locatar. Părțile vor trebui să ajungă la situația de dinaintea
încheierii contractului. Însă, în acest caz se poate observă că s -ar putea crea un precedent, altfel
spus, soluționarea cazului încălcând anumite prevederi în regimul nulității. Deoarece nulitatea
s-a considerat a fi acea sancțiune ce consideră un act nul că nefiind vreodată încheiat, în acest
caz menționat mai sus, prin aplicarea conversiunii s -ar crea efecte asupra unui act declarat nul.
Instanța, ar putea să evite parțial folosință acestui principiu și să abordeze calea de soluționare
prin verificarea prețu lui chiriei de pe piață, cu ajutorul unui profesionist ori expert. În urmă
acestei verificări, instanța va hotărî cât va trebui să primească locatorul de la locatar.⁽¹⁾
O altă problema în acest domeniu este aceea a retroactivității efectelor nulității în pofida
unui contract cu executare succesivă, însă cu mențiunea, dacă sancțiunea nulității își face simțită
prezența în urmă prestării obligației doar de către o parte, cealaltă neapucand să acționeze în a -și
realiza partea din contract necesară. În această speță, compensarea părților va fi tratată cu multă
atenție, deoarece doar unul dintre subiecții de drept a reușit să realizeze un efect al actului
încheiat. O parte a prestat anumite servicii, de exemplu a început edificarea unui imobil pe
terenul celeila lte părți, această trebuind să îi plătească construcția și s -a declarat nulitatea
contractului încheiat între ele. În această situație, instanța va trebui să analizeze cu rigurozitate
speță. Partea rămasă fără plată, va trebui să primească compensația pent ru faptul că prestat
serviciul. Instanța poate considera a lua prețul din contract ca bornă pentru a realiza compensația,
ori poate dispune o expertiză pentru a află cât este necesar pentru a achita, monetar sau prin
echivalent, repunerea în situația anter ioară.⁽²⁾
Existența nulității absolute ca sancțiune pentru un act juridic civil încheiat într -un mod
defectuos, nesocotind condițiile de validitate, va creea premisa restituirii prestațiilor și punerea
părților în situația anterioară în mai toate contract ele cu executare succesivă. Va trebui însă să

⁽¹⁾
https://www.juridice.ro/172451/efectul -retroactiv -al-nulității -în-materia -contractelor -cu-executare -succesivă.html
⁽²⁾
https://www.juridice.ro/172451/efectul -retroactiv -al-nulității -în-materia -contractel or-cu-executare -succesivă.html

explicăm de ce este nulitatea absolută și nu și cea relativă. Din definiție, nulitatea relativă poate
fi confirmată fie expres fie tacit, sediul materiei fiind în art. 1248 alin. (4) C.civ. Astfel că,
obligația fiind executa tă voluntar, deși cauza de nulitate relativă există,, partea care dorește să
invoce nulitatea relativă a actului va trebuie să arate prin orice metodă că punerea în aplicare a

38 contractului nu a fost în urmă unei confirmări tacite. În cazul în care a fost, asta arată că partea
nu a cunoscut motivul nulității în momentul când a executat fapta, art. 1263 alin. (2) C.civ
neavând influență necesară în acest caz.⁽¹⁾
Astfel că, restabilirea situației anterioare este un concept destul de complex, pentru care
este nevoie de o atenție sporită pentru a rezolva eficace orice speță având în componentă să,
elemente din acest principiu. Trebuie să menționăm câteva exemple concludente în care se
aplică această noțiune, cum ar fi în cazul contractelor cu executare succesivă , în cazul art. 1642
C.Civ, al art. 1643 C.Civ și altele. Dezvoltarea acestui principiu a avut că scop, încercarea
jurisprudenței românești de a interveni în neînțelegeri dintre părți, atunci când actul încheiat de
acestea devine nul și se cere de oricare dintre părți, readucerea la starea inițială și recuperarea
prestațiilor.

2.2.3. Principiul anulării actului subsecvent că urmare a anulării actului
inițial

Următorul principiu al efectelor nulității actului juridic civil este principiul anulării actului
subsecvent că urmare a anulării actului inițial sau “resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis”. Altfel spus, dacă actul principal, lovit de nulitate absolută, ajunge să fie anulat,
atunci și actul secundar (accesoriu), având o legătură cu actul pri ncipal, va urma aceeași cale,
adică va fi anulat.⁽²⁾
Sediul materiei se află în art. 1254, specific în aln. (1) și (2), enunțate astfel: “ (1)
Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. (2)
Desființar ea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate
în baza lui”.
Acest principiu este o urmare, în primul rând a celorlalte două principii ale efectelor
nulității actului juridic civil, însă, în al doilea rând, est e și o consecință a faptului că “nimeni nu

⁽¹⁾
https://www.juridice.ro/172451/efectul -retroactiv -al-nulității -în-materia -contractelor -cu-executare -succesivă.html
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 279.

39 poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are”,⁽¹⁾ ori, folosindu -ne de
expresia latină din literatură de specialitate al acestui principiu, “nemo plus iuris ad alium
transferre potest, quam ipse ha bet (nemo dat qoud non habet )”. Actele juridice la care se poate
referi actul subsecvent nu trebuiesc a fi doar acte juridice din sfera celor constitutive ori
translative de drepturi reale, ele se pot referi și la drepturile de creanță. Principiul actului
subsecvent își poate găsi folosință și dacă actul inițial încheiat între părți este cu un scop
declarativ, actul următor putînd fi desființat dacă actul inițial a fost desființat.⁽²⁾
Și în cazul acestui principiu există anumite excepții deoarece sunt anum ite situații în care,
anularea actului juridic inițial nu conduce și la anularea actului juridic subsecvent. Chiar dacă
între cele două acte există o corelație, actul juridic secundar va fi menținut deoarece, prin
anularea acestuia se vor produce anumite e fecte păgubitoare pentru părți, dar și pentru terțe
persoane. Menținerea actului secundar se bazează mai mult pe existența bunei -credințe sau pe
respectarea anumitor situații civile. Sunt câteva excepții, pe care le vom enumeră mai jos:
– în situația locat arului de bună -credință, bazat pe art. 1819 alin. (2) C.civ care se afirmă
astfel: “(2) Cu toate acestea, locatiunea va continuă să producă efecte și după desființarea titlului
locatorului pe durata stipulată de părți, fără a se depăși un an de la dată des ființării titlului
locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună -credință la încheierea locatiunii.”. Condiția
pentru că acest articol să își poată avea efecte este că locatarul să fi fost de bună -credință atunci
când s -a încheiat contractul de loc ațiune.
– în cazul art. 1649 C.Civ este reliefată o excepție al principiului în cauza, deoarece
contractele cu executare succesivă vor produce efecte în continuare, timp de un an, dar nu mai
mult, după ce titlul principal a fost desființat. Condiția neces ară pentru că acest articol să aibă
rezultat este că să fie respectate formalitățile de publicitate.⁽³⁾
– o altă situație în care se poate aplică ideea excepției de la principiul enunțat este aceea a
actelor de conservare ori cele de administrare. Necesita tea menținerii acestor acte, deși actul
principal a fost anulat, este aceea de a conservă dreptul, bunurile supuse acestor acte, fiind un
interes social, economic. Conservarea acestora mai poate fi necesară și dacă anularea actului
subsecvent, având la baz a un act de conservare or administrare, ar afecta o persoană ce a dat
dovadă de bună -credință la încheierea contractului și ar leza -o. Însă trebuie menționat faptul că,
în cazul în care, persoană este găsită a fi în rea -credință, atunci actul de administra re va fi anulat.
– cazul art. 1648 C.Civ, enunțat astfel: “ (1) Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat,

40 ⁽¹⁾ http://www.dreptonline.ro/resurse/expresii_latine_drept.php -traducere
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civ il. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 279.
⁽³⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 279 -281.
acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva terțu lui dobanditor, sub rezervă regulilor de
carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună -credință a bunurilor mobile, ori, după caz, a
aplicării regulilor privitoare la uzucapiune. [..]”. În această situație, terțul care a dobândit un bun,
va putea invoc ă uzucapiunea pentru a -și apară dreptul sau, deoarece nu ar fi de bun augur
solicitarea desființării actului juridic civil, având în vedere faptul că acesta a început posesia
utilă asupra bunului, iar mai apoi a dobândit proprietatea acestuia prin uzucapiu ne;⁽¹⁾
– aplicarea art. 937 alin. (1) C.Civ creează o excepție de la principiul în cauza. Astfel că, în
cazul în care proprietarul unui bun mobil consideră să îl înstrăineze, actul juridic fiind deja
supus nulității, iar mai apoi, cel care a dobândit propr ietatea asupra bunului, îl va înstrăina unei
terțe persoane, care nu avea habar de faptul că bunul provine dintr -un act lovit de nulitate, deci
este de bună -credință, prin folosirea aln. (1) din art. 937 C.Civ, actul încheiat de dobanditor cu
terțul în cau za își va menține efectele;⁽²⁾
– art. 54 alin (2) C.Civ reprezintă un alt exemplu al aplicării exceptei principiului anulării
actului subsecvent. Acest fapt este conturat prin faptul că, în urmă unei greșite hotărâri
judecătorești a morții unei persoane, a ceastă va fi nevoită a cere desființarea hotărârii, iar în
urmă anulării, deși ar putea cere restituirea bunurilor sale ce au fost transferate către un
dobanditor cu titlu oneros, de bună -credință, această cerere nu va avea succes decât în măsură în
care p oate fi dovedit faptul că, dobânditorul avea cunoștințe sau trebuia să aibă cunosinta că
persoană era de fapt în viață;⁽³⁾
– în situația art. 909 aln. (2) C.civ, menționată de către G.Boroi astfel “ [..] ipoteza
subdobanditorului de bună -credință și cu tit lu gratuit ( prin donație sau legat cu titlu particular )
al unui drept real, însă numai dacă au trecut 5 ani de la dată la care s -a înregistrat cererea lui de
înscriere a respectivului drept în cartea funciară”;⁽⁴⁾
– o altă excepție de la acest principiu este exprimată cu ajutorul art. 293 alin. (2) C.Civ, care
se referă la ideea că “În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s -a recăsătorit și, după
această, hotărârea declarativă de moarte este anulată, nouă căsătorie rămâne valabilă, dacă soțu l
celui declarat mort a fost de bună -credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe dată
încheierii noii căsătorii.”. Realizarea celei de două căsătorii a fost efectuată în urmă hotărârii
declarative de moarte, prin care prima căsătorie se declara a f i încetată;⁽⁵⁾

41 – art. 704 C.P.C înfățișează utilizarea excepției mai sus menționate asupra actelor de
executare realizate în instituția executării silite. Astfel că, în cazul în care asupra unui act de
executare silită sau asupra executării silite ca și ma terie, se constată necesitatea utilizării nulității
ca și sancțiune, deoarece au fost încălcate anumite condiții de validitate, actele următoare ce țin

⁽¹⁾⁽²⁾⁽³⁾⁽⁴⁾⁽⁵⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 281 -283.
de actul principal lovit de nulitate, vor fi și ele afectate de nulitate.
Potrivt art. 179 alin. (3) C.proc.civ, “Desființarea unui act de procedura atrage și
desființarea actelor de procedura următoare, dac ă acestea nu pot avea o existența de sine
stătătoare.”. Din această reglementare putem sesiza aplicarea principiului anulării actului
subsecvent că urmare a anulării actului inițial. Astfel că, dacă instanța va decide să anuleze un
act de procedura din cau za faptului că a fost constatată nulitatea, iar actul următor acestuia se
află într -o strânsă legătură cu cel de dinainte, atunci și actul aflat într -o strânsă legătură va fi
lovit de aceeași sancțiune. În cazul în care între cele două acte nu există un pu nct de legătură,
atunci actul subsecvent nu va fi declarat nul, dacă cel principal a fost declarat. Cu titlu de
exemplu, în cazul în care mînuță a fost considerată a fi nulă, atunci și hotărârea va fi desființată.
Un alt exemplu ce poate fi reliefat este a cela al raportului de expertiză ce a fost declarat nul de
către instanța, dar anulabilitatea acestui act nu ar trebui să creeze și lipsirea de efecte juridice a
declarațiilor martorilor. Însă, dacă proba a fost considerată a fi nulă, iar hotărârea instanțe i s-a
bazat pe acest mijloc de proba, până să fie luată o decizie în privința validității probei, atunci
nulitatea va avea rezultanta de a lasă hotărârea fără efecte juridice.⁽¹⁾
Un alt exemplu ce are conexiune cu acest principiu este o situație ce poate apărea în pofida
contractelor de vânzare -cumpărare. În cazul în care, din motivele menționate de către părți în
instanța, va fi necesară desființarea contractului, atunci și orice act subsecvent contractului de
vânzare -cumpărare încheiat între părți va fi desființat. Însă trebuie menționat că nu orice act
subsecvent va avea parte de acest rezultat. Ci doar acele acte juridice ce au o legătură importantă
cu actul principal. Rezultanta unei astfel de operațiuni va crea și necesitatea restituirii prestațiilor
efectuate de către părți, prin aplicarea principiului restabilirii situației anterioare. Nu este o
reglementare care să stabilească felul în care aceste prestații trebuiesc realizate, putând să aibă
loc fie în natură, fie prin echivalent.⁽²⁾ (D. Florescu, pag.50).
Este important de verificat întotdeauna, atunci când este vorba despre sancționarea unui act
juridic civil cu nulitate, dacă există și acte subsecvente pentru a se pune în aplicare principiul

42 anulării actului subsecvent celui inițial. O incorectă verificare poate duce la situații juridice
inedite deoarece, actul subsecvent poate crea false impresii asupra realității unui raport juridic.
Astfel că, un terț de bună -credință va avea de suferit de pe urmă unei astfel de situații, deoarece,
fiind în nec unoștință de cauza, a acceptat actul propus că fiind unul valabil și astfel și -a creat
obligații ce nu ar fi trebuit să existe din primul rând.

⁽¹⁾ Mihaela Tabarca; Drept procesual civil, Editia a II -a, Vol. I. Teoria Generala , Editura Solomon, Bucures ti, 2017,
p. 919.
⁽²⁾ Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a, Editura Universul Juridic, 2014,
Bucuresti, p. 50.
2.3. Cazurile care înlătura principiul “qoud nullum est, nullum producit
effectum”

Nulitatea este acea sanc țiune a dreptului civil prin care un act juridic încheiat între două
părți, va rămâne fără efecte, dacă această a fost încheiat prin nerespectarea unor condiții de
validitate. Această sancțiune este realizată cu ajutorul celor trei principii. Însă există a lte
principii sau excepții, prin care nulitatea sau principiul “qoud nullum est, nullum producit
effectum” este înlăturat. Trebuie menționat că existe anumite situații când este înlăturată
nulitatea însăși, dar există și anumite situații când sunt înlătura te doar anumite efecte ale
nulității.⁽¹⁾
Cele trei cauze care înlătura principiul nulității sunt: conversiunea actului juridic, error
communis facit ius și principiul răspunderii civile delictuale. Trebuie arătat faptul că, în cazul
principiilor “error c ommunis facit ius” și principiul răspunderii civile delictuale, este înlăturată
chiar nulitatea.
Principiul “error communis facit ius” este exprimat prin art. 17 C.civ alin (1), potrivit
cu care “nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși”. Alin. (2)
al art.17 aduce o lămurire a ideii exprimate mai sus, astfel “Cu toate acestea, când cineva,
împărtășind o credință comună și invicibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o
anumită calitate juridică, instan ța judecătoarească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî,
că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când
ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu i -ar cauza niciun prejudiciu. ”. Cea mai
ușoară metodă prin care poate fi explicată această excepție, este prin folosirea ideilor cunoscute

43 în cazul actelor de stare civilă, mai ales al art. 102 C.civ, care ne indică astfel “Actele de stare
civilă întocmite de o persoană care a exercit at în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă,
cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea
această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul
întocmirii lor, lipsa acestei calități.”.⁽²⁾
Al doilea principiu este cel al răspunderii civile delictuale. Se cunoaște faptul că, în
anumite situații, prin utilizarea acestui principiu, un act juridic civil ce a fost lovit de către
nulitate, își poate menține efectele. A ceastă idee reiese din constatarea că, deși partea care a
cauzat nulitatea își dorește anularea actului, cealaltă parte ar putea să sufere un prejudiciu major

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Ha mangiu, 2012,
Bucuresti, p. 284.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 287.

din cauza acestui fapt. Astfel că, persoana care va trebui să plătească acest prejudiciu nu va fi
decât cel responsabil de cauza nulității. În literatura juridică din România, acest principiu este
observat mai mult în cazul minorului ori al persoanei puse sub interdicție judecătorească. Se
poate oferi un exemplu: Un minor poate induce în eroare ceal altă parte, influențând persoana în
a crede că acesta este major și astfel, prin folosirea unor manevre dolosive, ar săvârși o fapta
ilicită de ordin civil, incheiand și un contract cu respectivă parte. Mai apoi, minorul ar cere că
acest contract să fie an ulat, având în vedere cauza că el este minor, cealaltă parte a contractului
ar fi afectată de această decizie, prejudiciată. Minorul, care a săvârșit delictul, va trebui să îl
despăgubească pe cel prejudiciat. Rezultanta acțiunii sale va rezultă din chiar anularea actului.
Instanța va lua în considerare cea mai bună soluție, aceea fiind de a păstra actul juridic în
funcțiune, prin care se poate realiza repararea prejudiciului creat părții de către acțiunea ilicită a
minorului. Respingerea cererii de anulare a actului juridic, nu va crea o pagubă în detrimentul
minorului, ci va ajută la stoparea creării unei situații anevoioase pentru cocontractant. Astfel,
mențiunea lui G.Boroi în acest caz ajută la înțelegerea acestui principiu “Practic, în baza
principiulu i executării în natură a obligațiilor și a principiului reparării în natură a pagubelor,
actul lovit de nulitate va fi menținut, întrucât reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce
s-ar putea produce cocontractantului prin fapta ilicită a minorulu i [..]”.⁽¹⁾
Se poate observa, în aceste cazuri, un conflict între două principii, principiul ocrotirii
persoanei fără capacitate de exercițiu sau având o capacitate restrânsă și principiul răspunderii
civile delictuale. Ideea este bazată pe art. 45 C.civ, cum că “Simplă declarație că este capabil să

44 contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă,
nu înlătura anulabilitatea actului.”. Având în vedere exemplu dat mai sus, putem concluziona că,
principiul ocrotirii persoanei fără capacitate de exercițiu va fi preferat în defavoarea principiului
răspunderii civile delictuale. Nuanțarea va fi oferită de către ideea art. 45 teza a II -a C.civ, prin
care se menționează “Dacă însă a folosit manopere dolosive, ins tanța, la cererea părții induse în
eroare, poate menține contractul atunci când apreciază că această ar constitui o sancțiune civilă
adecvată”.⁽²⁾
Ideea principala enunțată și explicată mai sus, poate reprezenta un exemplu de rezolvare,
o cutumă pentru că instanța, dar și părțile, să poată lua cea mai eficace hotărâre. Eroarea ce se
manifestă în privința părții cocontractante nu ar justifică anularea contractului civil încheiat între
acesta și partea care l -a introdus în această stare. Nulitatea sau anular ea contractului cerută de

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 287.
⁽²⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu , 2012,
Bucuresti, p. 288.

către partea căreia îi este imputabilă falsa reprezentare nu va trebui a fi acceptată ca și soluție de
către instanță.
Următoarea cauza ce înlătura principiul “qoud nullum est, nullum producit effectum”
este conversiunea actulu i juridic. Prin această instituție de drept civil “se înțelege considerarea
manifestării de voință în sensul în care reprezintă un act juridic valabil, iar nu numai în sensul în
care reprezintă un act juridic lovit de nulitate.”. Altfel spus, conversiunea se referă la acea
acțiune prin care manifestarea de voință este considerată că fiind “echivalentă unui anumit act
juridic, chiar dacă nu este valabilă că alt act juridic.”. Art. 1260 alin. (1) C.Civ, prezentat ca
fiind “Un contract lovit de nulitate absolu tă va produce totuși efectele actului juridic pentru care
sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.”, se referă la nulitate absolută,
însă s -ar putea consideră aplicarea instituției conversiunii și asupra nulității relative. Următo rul
exemplu poate contura mai bine această idee: Un testator lasă într -un legat un anume bun,
printr -un titlu particular, iar până la efectuarea completă a legatului, acesta vinde bunul. Actul
juridic prin care a vândut bunul este lovit de către nulitatea relativă, însă nu din cauze ce țin de
acesta, ci care țin de cumpărător, cum ar fi nerespectarea anumitor norme specifice capacității de
exercițiu al celui care cumpără bunul. În urmă declarării nulității contractului de vânzare, acesta
va fi anulat, iar c a rezultat, va avea loc și revocarea legatului. Această idee este bazată pe Art.

45 1068 alin. (2) “Orice înstrăinare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular,
consimțită de către testator, chiar dacă este afectată de modalități, revoca implicit legatul pentru
tot ceea ce s -a înstrăinat.” și pe alin. (3) al aceluiași articol.⁽¹⁾
Pornind de la definiție, actul juridic civil lovit de către sancțiunea nulității, va trebui să
fie anulat și efectiv. Prin această idee, conversiunea nu va fi c onfundată cu nulitatea parțială,
adică prin păstrarea anumitor efecte ale acestuia și nici cu momentul în care actul juridic civil
este considerat a fi în funcțiune în continuare și își va produce efectele întregi, deoarece nu a fost
anulat.⁽²⁾
În doctrina s -au manifestat mai multe idei în privința explicării exacte a felului în care un
act poate fi convertit, depinzând de tipul de nulitate de care este lovit. Având în vedere faptul că
nulitatea absolută și cea relativă produc aceleași efecte într -un final, se consideră că nu există o
influență a nulităților asupra conversiunii. Însă Noul Cod Civil nu expune o imagine concretă
dacă conversiunea actului anulat lovit de nulitatea relativă este adevărată, rămând la conturarea
imaginii că doar actele lov ite de către nulitatea absolută sunt cele care pot utiliza conversiunea

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 284 -285.
⁽²⁾ https://www.universuljuridic.ro/conversiunea -actului -juridic -civil-probleme -teoretice -și-practice -iii/ Cristian
Paziuc, p. 76.

ca și excepție.⁽¹⁾
Conversiunea actului juridic civil nu va fi afectat de către viciile de consimtamnt. Deși
viciile de consimțământ sunt afectate din anumite puncte de vede re de către sancțiunea nulității,
conversiunea actului nu va putea fi luată că și soluție pentru rezolvarea situației create între părți.
Altfel spus, influență viciilor nu vor crea soluția conversiunii asupra unui act civil. Avocatul
Cristian Paziuc, în l ucrarea să, explică această abordare: “Actul inițial și cel subsecvent
valorifica, […], aceeași manifestare de voință, motiv pentru care viciul de consimțământ […] va
constitui cauza de nulitate relativă a actului subsecvent.” Însă trebuie remarcat faptul că,
principiul conversiunii este utilizat asupra unui act subsecvent valabil.
Conversiunea actului juridic civil mai poate fi înțeles și din art. 1260 C.Civ, cu putere de
prezentare cităm alin. (1) “Un contract lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele
actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.”.
Alin. (2) al acestui articol ne prezintă cazul în care părțile menționează în actul lovit de nulitate

46 sau reiese din atitudinea avută de părți la înc heierea contractului, că acestea nu își doresc a se
folosi de instituția conversiunii. Pentru a avea o realizare perfectă a conversiunii actului juridic
civil lovit de nulitate, trebuiesc atinse anumite condiții, cum ar fi:
– existența unui element sau mai multe elemente ce vor face diferența între actul care a
fost declarat nul (actul prim altfel spus, cel încheiat prima oară de către părți, încălcând anumite
condiții de validitate) și actul următorul, cel care va fi considerat a fi valabil. O explicație
potrivită este realizată de către G.Boroi în lucrarea să, astfel “acest element de diferența poate
privi natură celor două acte juridice (spre exemplu, primul este un contract, iar cel de -al doilea
un act juridic unilateral), conținutul acestora […], efecte le sau formă celor două acte;”⁽³⁾
– o caracteristică importantă pentru a putea realiza diferențierea concretă între actul nul și
noul act este aceea că actul nou să aibă parte de toate condițiile de validitate, iar aceste condiții
să fie împrumutate chiar din actul ce a fost desființat. Altfel spus, condițiile de validitate ale
actului vechi vor fi transferate actului nou, folosindu -se de instituția conversiunii. Această idee a
fost menționată și în art. 1260 alin. (1) C.civ.;
– un alt aspect important pent ru realizarea acestui principiu este cel al manifestării de
voință exprimată de către părți. Astfel că, manifestarea de voință va trebui să fie pozitivă,
acceptând această soluție, de a folosi conversiunea pentru a transformă actul juridic încheiat
între acestea și lovit de nulitate, într -un act juridic ce respectă condițiile de validitate. Revenind

⁽¹⁾ https://www.universuljuridic.ro/conversiunea -actului -juridic -civil-probleme -teoretice -și-practice -iii/ Cristian
Paziuc, p. 78.
⁽²⁾ https://www.universulj uridic.ro/conversiunea -actului -juridic -civil-probleme -teoretice -și-practice -iii/ Cristian
Paziuc, p. 79.
⁽³⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, p. 285.
la art. 1260 alin (2) de această dată, prin care se explică faptul că, de părțile vor menționa
conversiunea că și soluție ori atitudinea acestora va nuanță această instituție de drept civil, atunci
conversiunea va putea fi aplicată. În caz contrar, conversiunea nu își va putea pr oduce efectele.
Anumite cazuri însă, nu vor exemplica folosirea conversiunii ca și soluție pentru
îndepărtarea sancțiunii nulității asupra actului juridic civil. Astfel că, există:
– cazul în care sunt diferențe din punctul de vedere al clauzelor, unele fi ind menținute,
altele fiind anulate. În acest caz se poate observă o nulitate parțială ca și sancțiune;

47 – părțile au încheiat două acte juridice, mențiunea fiind că cele două părți să fie aceleași,
desființarea are loc doar în cazul unui act dintre cele do uă;
– art. 1259 C.civ este folosit în această situație “Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau
în parte, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege la dată refacerii lui. […]”;
– art. 1261 C.civ este o reprezentare a unei situații în care nu se poate aplică conversiunea.
Validarea contractului, menționat în alin. (1) “Contractul afectat de o cauza de nulitate este
validat atunci când nulitatea este acoperită” și confirmarea acestuia menționată în alin. (2),
demonstrează neaplicarea principiul ui;
– novația, exprimată prin art. 1609 C.civ este un alt exemplu de caz în care nu se poate
discuta despre excepția conversiunii deoarece novația este considerată a fi expresă, pe când
conversiunea se subînțelege din manifestarea părților.
Art. 1068 alin . (3) C.Civ reprezintă o aplicare a conversiunii, deoarece, deși actul prin
care a fost înstrăinat un anumit bun a fost lovit de nulitate, acesta rămâne valabil pentru a ajuta
la revocarea legatului ce avea că obiect bunul.⁽¹⁾

⁽¹⁾ Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte generala , Editura Hamangiu, 2012,
Bucuresti, pp. 285 -286.

48 CAPITOLUL 3 – Studiu de caz

Preț fictiv și neserios. Efectele nulițății. Subdobânditor cu titlu oneros, de
buna -credință

C. civ., art. 948, art. 1303

1. Obiectul contractului de vânzare -cumpărare ȋl constituie, pe de o parte,
lucrul vândut, iar, pe de alta parte, prețul, iar lipsa acestora sau neȋndeplinirea condițiilor
prevazute de lege in privința lor echivalează cu nevalabilitatea contractului inch eiat.
Prețul stipulat in contract, fata de prevederile art. 1303 C. civ., nu a fost
nici sincer, nici serios, ȋntrucât nu a fost plătit, iar cuantumul sau a fost disproporționat in
raport de valoarea bunului.
2. Una dintre excepțiile de la principiul anularii actului subsecvent ca
urmare a anularii actului inițial exista in situația terțului cumparator de buna -credință și
cu titlu oneros al unui imobil.
Prezumția de buna -credinta nu poate fi susținuta in cazul in care
cumparato rul, cu minime diligențe, ar fi putut afla situația juridica reala a imobilului.

C.A. București,
Secția a IV -a civilă, decizia n r. 1603
din 12 septembrie
2006, in P.R.
nr. 1/2007, p. 116

Prin acțiunea ȋnregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, ȋn
dosarul nr. 2323/1995, reclamanții V.I. si V.N. au solicitat in contradictoriu cu pârâții P.I. și
M.S., pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună constatarea nuli tății absolute a

49 contractului de vânzare -cumpărare nr. 3223 din 27 ianuarie 1995, autentificat la Notariatul de
Stat al Sectorului 3 București și repunerea părților in situația anterioara ȋncheierii contractului.
La prezentul dosar, a fost conexa t dosarul nr. 9739/2000 al Judecătoriei
Sectorului 3 București, având ca obiect constatarea nulitatii contractelor de vanzare -cumparare
incheiate intre P.L. si M.S., cat si intre M.S. si F.G.C., respectiv dintre F.G.C. si M.A., in
aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
In motivarea actiunilor, s -a aratat ca reclamantii l -au ȋmputernicit pe P.L. sa
vândă apartamentul, proprietatea lor, la pretul pe care il crede de cuviinta, pret pe care l -au
convenit ulterior, pri ntr-o chitanta sub semnatura privata. Mandatarul a vandut apartamentul la
un pret cu mult sub cel stabilit, către M.S., acesta vanzand ulterior, cu aceeași suma, imobilul lui
F.G.C. Acesta cunoștea ca apartamentul făcea obiectul judecății, avand ca obiect anularea
titlului de proprietate al vânzătoarei, deoarece formulase cerere de intervenție in interes propriu
in acel proces. F.G.C. a vândut, la rândul sau, apartamentul către M.A.
Reclamanții au arătat ca procura data este un act simulat cu privire la
valoarea prețului apartamentului, ca pârâții -cumpărători au fost de rea -credința, intenționând sa
revândă apartamentul la un pret superior, in scop de specula, cauza contract ului fiind ilicita. A
fost incalcata o conditie a validității contractului de vânzare -cumpărare, respectiv aceea ca prețul
să fie sincer și serios.
Prin sentința civilă nr. 2099/2005, prima instanță a respins ca neȋntemeiată
cererea conexă.
Prin decizia civila nr. 516/2005 a curtii de Apel București, Secția a VII -a
civila, a fost admis apelul formulat de către reclamanți, anulata sentința apelata si, după
rejudecarea cauzei, au fost respinse cererea principala si cererea conexa, pentru urm ătoarele
considerente.
Judecarea cauzei la termenul din 2 martie 2005 s -a realizat in condițiile
vicierii procedurii de citare a pârâților, cu nerespectarea termenului legal imperativ de citare de
15 zile, prevăzut de art. 93 alin. (3) C. proc. ci v.
Pe fond, s -a constatat ca reclamantii nu au dovedit incalcarea prevederilor
legale imperative care reglementeaza incheierea contractelor de vanzare -cumparare succesive.
Prin sentința penală nr. 567/2004 a Tribunalului București, Secția I penală,
irevocabilă, a fost admisă acțiunea civilă formulata de părțile civile, reclamante in prezenta

50 cauza, iar inculpatul P.I. a fost obligat la plata sumei de 973.502.000 lei, cu titlu de despăgubiri
civile, către V.I. si V.N., reprezentând prețul ȋn casat in urma vânzării bunului.
Instanta penala a apreciat, in motivarea recursului, că, la momentul ȋncheierii
contractelor de vânzare -cumparare, cumparatorii au fost in pozitia tertului -cumparator, prezumat
a fi de bună -credință, motiv pentru car e au facut aplicarea principiilor ocrotirii bunei -credinte si
a protejarii sigurantei circuitului civil.
In apel, aceasta a considerat ca repararea pagubei numai prin echivalent banesc
nu exclude un proces civil in constatarea nulitatii contractelo r de vanzare -cumparare, pe cale
separata, in cadrul caruia sa fie analizata amplu legalitatea actelor juridice, respectiv a procurii si
a contractelor de vanzare -cumparare, cat si buna -credinta a cumparatorilor.
Prin urmare, solutionand latura civi la, instanta penala nu a analizat aspectele
care fac obiectul prezentei cauze.
Impotriva deciziei civile nr. 516/2005 a Curtii de Apel Bucuresti au formulat si
motivat recurs apelantii -reclamanti in termen legal, invocand motivele de recurs prevazu te de art.
304 pct. 7 -9 C. pro. civ.
In dezvoltarea acestora, s -a aratat ca in mod gresit instantele nu au analizat
toate motivele de nulitate care puteau fi invocate si din oficiu.
Astfel, procura data mandatarului P.I. era lovita de nulit ate, deoarece privea
instrainarea unui imobil dobandit in baza Decretului nr. 61/1990 si a Legii nr. 85/1992, care, in
mod imperativ, interziceau instrainarea apartamentului timp de 10 ani.
Contractul de vânzare -cumpărare nr. 323/1995 este lovit de nulitate și pentru ca
prețul este total neserios ȋn raport de zona 0 a orașului București ȋn care este situat apartamentul,
cat si nesincer, asa cum rezulta din declaratiile lui P.I. si M.S.
Buna -credinta nu poate fi sustinuta nici pentru ultimul cu mparator, care, cu
minime diligențe, ar fi aflat despre situatia juridica a imobilului, aflat in litigiu, făcând o vizită ȋn
acest apartament, ocupat și ȋn prezent de către reclamanți.
Motivarea ca vânzarea s -a realizat ȋn baza unei procuri valabile este nelegală,
atat timp cat mandatarul a fost condamnat penal pentru modul in care si -a exercitat mandatul.
Reaua -credinta a mandatarului este dovedita de nerespectarea de catre acesta a
promisiunii de vanzare, asa cum rezulta din inscrisul aflat l a dosar.

51 Reaua -credinta a celorlalti intimati -parati rezulta din lipsa raspunsului la
interogatoriu, in mod gresit instanta de apel nefacand aplicarea dispozitiile art. 225 C. proc. civ.
Pe parcursul solutionarii recursului, intimatul -parat F.G .C. a fost citat la ambele
adrese cunoscute, cat si prin afisare la usa instantei, in raport de datele din care rezulta ca ar fi
plecat din tara.
Analizând recursul formulat, ȋn raport de motivele invocate, Curtea apreciază ca
acesta este fondat, pen tru următoarele considerente.
Ambele instanțe de fond au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 948 C. civ.
și a excepției de la principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului principal,
principiu exprimat prin adagiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Potrivit art. 948 C. civ., una dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei
conventii este aceea de a avea un obiect determinat.
In situatia contractului de vanzare -cumparare, drept contrac t sialagmatic, care da
nastere la obligatii reciproce, obiectul il constituie, pe de o parte lucrul vandut, iar, pe de alta
parte, pretul.
In lipsa acestor elemente sau daca ele nu indeplinesc conditiile prevazute de lege,
contractul de vanzare -cumpa rare nu poate fi considerat valabil incheiat.
Articolul 1303 C. civ. stipuleaza conditia ca pretul vanzarii sa fie serios si
determinat de parti.
In ceea ce priveste contractul de vanzare -cumparare nr. 323/1995, incheiat intre
M.S. si P.I., Cur tea constata ca pretul platit nu a fost nici sincer, nici serios, in sensul ca nu a fost
platit, deci a fost fictiv, iar cuantumul sau a fost disproportionat in raport de valoarea bunului.
Desi P.I. a recunoscut prin declaratiile date in procesul pe nal, care se coroboreaza
cu chitanta sub semnatura privata din data de 12 ianuarie 1995, ca a vandut apartamentul la un
pret mult mai mic decat cel convenit cu mandatarii, iar M.S., in calitate de cumpărătoare, a
declarat că nu a plătit niciun preț, instan țele nu au reținut caracterul nesincer și neserios al
pretului, deci ȋncălcarea art. 1303 C. civ., coroborat cu art. 948 C. civ.
Sancțiunea ȋn cazul nerespectării condițiilor esențiale la ȋncheierea contractului
de vânzare -cumpărare este nulitatea acestuia.
Efectele nulității constau ȋn lipsirea actului juridic de efectele contrare normelor
edictate pentru ȋncheierea sa valabilă.

52 Printre principiile efectelor nulitatii, raportate la terti, se afla si principiul anularii
actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial – resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis.
De la acest principiu exista exce ptia instituita de situatia tertului -cumparator de
buna -credinta si cu titlu oneros al unui imobil, al carui contract de vanzare -cumparare este salvat
de la nulitate, ca urmare a incidentei altor doua principii: principiul ocrotirii bunei -credinte a
subdob anditorului cu titlu oneros si principiul asigurarii stabilitatii circuitului civil.
In cauza s -a solicitat de catre reclamanti, dosarul nr. 9739/2000 al Judecatoriei
Sectorului 3 Bucuresti, ca, in urma conexarii, sa se constate ca fiind nule toate contractele de
vanzare -cumparare succesive, in temeiul principiului mentionat, iar partile sa fie repuse in
situatia anterioara.
Prin urmare, Curtea va analiza aplicabilitatea exceptiei de la acest principiu
relativ la contractele de vanzare -cumpara re nr. 6645/1995, autentificat de notar L.L., si nr.
728/2000, autentificat de notar L.L. si E.C.
Contractul de vânzare -cumpărare nr. 6645/1995 a fost ȋncheiat ȋntre M.S. și
F.G.C., având același preț ca și ȋn primul contract de vânzare -cumpărare.
Din declaratiile date in cursul urmaririi penale de catre P.I. si M.S., coroborate
cu lipsa răspunsului la interogatoriu, cu privire la care, in mod gresit, nu s -a făcut aplicarea art.
225 C. civ., rezulta ca F.C.G. nu a platit pretul catre M.S. si a avut cunostinta ca apartamentul
este in continuare ocupat de catre primii vanzatori. Cu toate acestea, in contractul de
vânzare -cumpărare, se mentionează ȋn mod nereal că la data autentificării se predă și posesia
imobilului.
In urma confruntării ȋ n dosarul penal, M.S. și F.G.C. au declarat că nu s -au
văzut niciodată, deși erau părți ȋn contractul de vânzare -cumpărare nr. 6645/1995, ceea ce
dovedește reaua -credință a ambilor.
Prin urmare, nefiind de buna -credință, F.G.C. nu poate beneficia de aplicarea
excepției menționate, contractul de vânzare -cumpărare nr. 6645/1995 urmând a fi anulat, ca
urmare a anulării contractului de vânzare -cumpărare nr. 3223/1995, autentificat de notar A.T.,
care a constituit titlu de proprietate al autoarei sale.
Urmând același raționament și cu privire la contractul de vânzare -cumpărare nr.
728/2000, autentificat de notar I.L. si E.C., ȋncheiat ȋntre F.G.C., ȋn calitate de vânzător, și M.A.,

53 in calitate de cumparator, Curtea constata ca nici acest contract nu poate beneficia de exceptia de
la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial.
Aceasta deoarece nici cumparatorul din acest contract nu este la adapost de orice
indoiala cu privire la buna sa credinta.
Terțul achizitor a cunoscut sau, cu minime diligențe, putea să cunoască nevalabilitatea
titlului de proprietate al ȋnstrăinătorului, ceea ce exclude buna sa credință.
Din declaratia lui F.G.C., data in cursul urmaririi penale, rezulta ca acesta a adus la
cunostinta lui M.A. situatia juridica a imobilului, respectiv faptul ca apartamentul este ocupat,
insa M.A. a inteles sa cumpere in aceste conditii.
Din cuprinsul contractului de vanzare -cumparare, rezulta, insa, ca la data autentificarii
s-a realizat si transmisi unea posesiei, ceea ce este nereal si dovedeste ca partile au contractat fara
a insera in contract situatia reala asupra posesiei imobilului de catre alte persoane, ceea ce este
de natura a dovedi reaua -credinta a acestora.
Prin urmare, nici acest contract nu poate fi exceptat de la aplicabilitatea principiilor ce
guvernează efectele nulitatii.
Astfel fiind, Curtea a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare -cumparare nr.
3223/1995, autentificat de notar L.L., si nr. 728/2000, autentifica t de notar L.L. si E.C. si a
dispus repunerea partilor in situatia anterioara, asa cum s -a solicitat de catre reclamanti.
Cu privire la celelalte critici aduse prin motivele de recurs, Curtea le considera ca fiind
nefondate, deoarece instanta se poate pron unta numai asupra cererilor cu care este investita, in
raport de temeiul juridic invocat si de caile de atac, neputandu -se primi critici direct in recurs cu
privire la aspecte care puteau fi invocate pe calea apelului.
Pentru aceste considerente, apreciind incident in cauza numai motivul de recurs prevazut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in raport de prevederile art. 312 C. Proc. Civ., recursul a fost
admis.
A fost modificată ȋn parte decizia recurată, ȋn sensul că au fost admise cererile conexe,
constat ată nulitatea absolută a contractelor de vânzare -cumpărare nr. 3223/1995, autentificat de
notar A.T., nr. 6645/1995, autentificat de notar L.L. și nr. 728/2000, autentificat de notar L.L. si
E.C., și s -a dispus repunerea părților ȋn situatia anterioara.

54 In temeiul dispozițiilor art. 274 C. civ., au fost obligați intimații, ca părți căzute ȋn
pretenții, la cheltuieli de judecată către recurenți, la solicitarea acestora, conform chitanțelor
depuse la dosar.

55 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

56
A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu; Curs de drept civil. Parte
generala , Editura Hamangiu, 2012, Bucuresti
2. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat; Curs de
drept civil. Drepturile reale principale , Editia a 2 -a, Editura Hamangiu, 2013,
Bucuresti
3. Dumitru C. Florescu; Contractele Civile in noul cod civil , editia a IV -a,
Editura Universul Jur idic, 2014, Bucuresti
4. Lucia Uta; Nulitatea actului juridic civil , Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2013
5. Pavel Filip; Nulitatea actului juridic civil prin prisma interesului ocrotit,
Editura Hamangiu, 2016
6. Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Ilioa ra Genoiu, Gheorghe Gheorghiu,
Adrian Tutuianu; Institutii de drept civil. Curs selectiv pentru licenta , Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2016
7. Mihaela Tabarca; Drept procesual civil, Editia a II -a, Vol. I. Teoria
Generala , Editura Solomon, Bucurest i, 2017
8. Gabriel Boroi, Mirela Stancu; Drept procesual civil , Editia a 3 -a, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2016
9. Luminita Cristina Stoica; Ineficacitatea actului juridic civil. Practica
judiciara. I. Nulitatea , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009
B. Pagini web
1.https://www.juridice.ro/172451/efectul -retroactiv -al-nulității -în-materia -contractelor -c
u-executare -succesivă.html

57 2.https://www.universuljuridic.ro/conversiunea -actului -juridic -civil-probleme -teoretice -ș
i-practice -iii/
C. Legislatie
1. Noul Cod Civil
2. Noul Cod de Procedura Civila