1. Echipamente mobile ………………………………………………………………………….3 1.1 Arhitectura GSM ……… ……………………………………………………………3 1.2 Elemente ale arhitecturii… [620369]

1

2 Cuprins:
1. Echipamente mobile ………………………………………………………………………….3
1.1 Arhitectura GSM ……… ……………………………………………………………3
1.2 Elemente ale arhitecturii ……………………………………………………………4
2. Metode de identificare a echipamentelor mobile ……………………………………………..5
2.1 IMEI ………………………………………………………………………………..5
2.2 Msisdn ………………………………………………………………………………6
2.3 IMSI ………………………………………………………………………………. .7
2.4 TMSI ……………………………………………………………………………….8
2.5 SID…………………………………………………………………………………9
3. Adresarea echipamentelor mobile ……………………………………………………………10
3.1 Autentificare ………………………………………………………………………10
3.2 Localizare ………………………………………………………………………….11
3.3 Modalitatea de comunicare a echipamentelor in momentul trecerii dintr -o celula in
alta………………………………………………………………………………… 11
4. Controlul congestiei ………………………………………………………………………….
4.1 Metode pentru evitarea congestiei …………………………………………………
4.2 Metode pentru eliminarea congestiei ……………………………………………..
4.3 Contro lul în comparative cu controlul congestiei ………………………… ………
5. Controlul admisiei ……………………………………………………………………………

3

1.Echipamente mobile

Echipamentele mobile reprezintă totalitatea echipamentelor ce funcționează numai cu
ajutorul unei conexiuni la rețeaua GSM sau conexiunii cu un satelit. Aceste echipamente pot fi
telefoane mobile, laptopuri cu conexiune broadband, televizoare cu legătură prin satelit,
telefoane cu legătură prin satelit etc. Chiar și în cazul legăturii prin satelit considerăm device -ul
echipament mobil deoarece sateliții respectivi sunt geostaționari.
Pentru a putea înțelege fenomenul în cazul usual (telefonie mobilă) , trebuie să înțelegem
structura rețelei GSM.
GSM -ul prorpiu -zis re prezintă un standard de dezvoltare ETSI ( European
Telecommunications Standards Institute) . Din momentul lansării sale în anul 1991 și până în
prezent această rețea a trecut prin mai multe etape când vine vorba de standarde de transmisie a
pachetelor de d ate :GPRS(General Packet Radio Service), EDGE (Enhanced Dată Rateș for
GSM Evolutio), 2G ( generația 2 în tehnologia telefoniei mobile ), 3G ( generația 3 în tehnologia
telefoniei mobile ), 4G ( generația 4 telefoniei mobile ) și în curând 5G ( generația 5 în te hnologia
telefoniei mobile ).
1.1Arhitectura GSM este împărțită în 3 mari categorii :
• acces,
• agregare
• core.

Fig 1.1.1 Arhitectura GSM

4
Accesul reprezintă capacitatea echipamentului mobil de a se conecta la rețea prin intermediul
undelor radio.
Agregarea reprezintă totalitatea informației transmisă de către utilizatori și locul unde se
prelucrează și stocheaza.
Core -ul are rolul de a routa informația cu ajutorul routerelor
disponibile.

1.2 Elementele celor 3 categorii sunt :

• BTS este abrevierea pentru Base Transceiver Station și are rolul de a transmite și a
recepționa apeluri de la echipamentele mobile.Stația de bază oferă semnal radio asupra
celulelor .O celulă reprezintă zona de acoperire a stației de baza.
• BSC este acronimul pentru Base Station Controller. Acest echipament are ca pacitatea de a
manageria resursele disponibile ale BTS -urilor,dar realizează și legătura între acestea.
• MSC (Mobile Switching Station) este “centrala telefonică” complet automatizată a
arhitecturii.
• VLR reprezintă Visitor Location Register și are rolul de a verifică dacă abonații înscriși
temporar în zona de “acțiune” a unui MSC sunt eligibili.Pe scurt,realizează localizarea
unui abonat.
• HLR provine de la denumirea completă Home Location Register și este practic baza de
date cu informațiile subscriptiilor.
• AuC (Authentication Center) este echipamentul care este însărcinat cu baza de date
referitoare la privilegiile și interdicțiile abonatilor.
• EIR (Equipment Identification Register) reprezintă baza de date cu echipamentele ce au
accesul restricționat în rete a.
• PSTN/ISDN (Public Switched Telephone Network/Integrated Services Digital Network)
au rolul de a face conexiunea între telefonia mobilă și cea fixă. .

Adresarea echipamentelor este făcută de partea de RAN (Radio Access Network) a rețelei.
Scopul acestei rețele de acces este de a avea o acoperire cât mai mare din punct de vedere
geografic, fie printr -o putere mare a antenei de acces ,fie prin mai multe celule răspândite pe o
arie cât mai mare. Multiplexarea semnalelor se face în general folsind TDMA (Time Division
Multiple Access) și FDMA(Frequency Division Multiple Access).

5
În cazul în care avem mai multe celule aflate în aceeași arie trebuie să avem grijă la frecvențele
folosi te deoarece pot apărea interferențe, iar în cazul în care avem o singură antenă puternică cu
mulți utilizatori putem renun ța la frecvențele de multiplexare. Răspunsul optim pentru o
acoperire cât mai bună în funcție de numărul de utilizatori și arie ar fi o hibridizare a acestora
două, în fucntie de necesitățile zonei respective.

2.Metode de ident ificare a echipamentelor mobile

2.1 IMEI
IMEI reprezintă abrevierea denumirii International Mobile Equipment Identity. Acest
lucru se referă la un număr folosit pentru identificarea device -urilor ce posedă abilitatea de a
comunica prin unde radio precum telefoanele mobile sau tablete cu chip SIM.
IMEI -ul este folosit de rețeaua GSM(global system for mobile communications) pentru a
depista dacă dev ice-ul folosit este eligibil pentru serviciul apelat. În cazul în care acesta este
furat, proprietarul poate contacta provider -ul de servicii de telefonie mobile pentru a pune
pe “lista neagr ă” acel IMEI.Rezultatul acestei acțiuni având drept consecință faptul că device –
ului nu îi mai este permisă apelarea acelor servicii pe acea rețea și rețelelor partenere
chiar dacă SIM-ul este schimbat.Obligativitatea provider -ului să implementeze
“lista neagră” rămâne la latitudiea acestuia sau a statului. În SUA abia în anul 2012
companiile mari de telefonie mobilă au fost obligate să implementeze acest
lucru, până în momentul respectiv niciuna neavând această măsură de siguranță.
Acest protocol este folosit în p rezent în principal pentru ameliorarea numărului de furturi
de telefoane mobile. În Anglia schimbarea IMEI -ului poate fi sancționată de către lege în unele
cazuri. În cazul în care un telefon mobil a fost folosit în săvârșirea unei crime, codul IMEI al
acestuia este căutat în National Mobile Property Register ,unde se poate vedea cine este
cumpărătorul original precum și datele de contact ale acestuia. IMEI -ul mai poate fi folosit și la
identificarea subscriber -ului, dar această măsură nu este adoptată decâ t în cazuri extreme,
oamenii în general schimbându -și telefoanele frecvent .
Bineînțeles ,acest sistem de monitorizare a telefoanelor mobile nu este infailibil. Codul
poate fi scos de pe lista neagră a proveder -ilor de servicii mobile în funcția de politică proprie
provider -ului sau în funcție de legile statului respectiv sau mai poate fi mascat. Prin mascare
IMEI -ul original nu este schimbat în vreun fel dar cu ajutorul programelor software se poate
aloca un alt IMEI peste cel deja existent.

6
Începând cu an ul 2004 a a vut loc o standardizare generală a acestor coduri. În prezent forma
generală este :
AA BBBBBB CCCCCC D/EE.

▪ Câmpul A reprezintă codul de identificare al corpului aparatului mobil(serie de “sasiu”);
▪ Câmpul B reprezintă codul seria al producătorului și al brand -ului;
▪ Câmpu C reprezintă seria unică a telefonului;
▪ Câmpul D este o cifră de control a codului imei(aceasta ne spune dacă imei -ul este valid sau
nu).
▪ Câmpul E reprezintă versiunea software a telefonului

Producătorul poate alege între EE sau D.
Cifra de verificare este generată folosind algortmul Luhn. Acest algoritm însumează
toate cifrele câmpurilor A, B și C și apoi adună un număr X pentru că suma să fie divizibilă cu
10. Acel X repezintă cifra de control a codului.

2.2 Msisdn
Msisdn reprezintă abrevierea pentru Mobile Subscriber ISDN (Integrated Services
Digital Network Number) deși în funcție de zona în care se face înregistrarea poate însemna
Mobile Station International ISDN Number.Acesta este un cod unic ce identific ă un abonat în
rețeaua GSM(Global System For Mobile Communications). Acest cod leagă numărul
subscriber -ului cu cartela SIM a acestuia. IMSI -ul reprezintă cheia dintre HLR și
MSISDN Msisdn -ul împreună cu imsi (International Mobile Subscriber Identity) sun t două
coduri foarte importante pentru a identifica clientul rețelei respective.
IMSI -ul este memorat în cartelă SIM a abonatului, este unic și identifica stația mobilă și
țară de origine (unde s -a făcut înregistrarea). Msisdn -ul are că scop routarea apelului către
abonat. Imsi -ul nu se poate schimbat, fiind practic hardcodat pe cartelă SIM dar msisdn -ul se
poate schimiba în timp.
În cazul unei portări IMSI -ul rămâne același dar msisdn -ul se modifică pentru a rouța
apelul printr -o altă rețea decât cea precedentă. Acest lucru facilitatează portarea din punct de
vedere al timpului necesar și ușurează și muncă service provider -ului.

7 MSISDN.ul are dimensiunea limitată la 15 cifre,necalculând eventualele prefixe.În
funcție de o anumită regiune(unde se află abonatul) accesta poate avea o denumire diferită ,dar
și o structura diferită :
CC= codul țării
MSISDN=CC+NPA+SN NPA=Standardul local de prefix al localității
SN= Numărul abonatului
CC= codul țării
MSISDN=CC+NPA+SN NPA=Standardul local de prefix al regiunii
SN= Numărul abonatului

2.3 IMSI
IMSI este abrevierea pentru International Mobile Subscriber Identity și reprezintă
ident ificatorul unic al abonatului și acesta apare în toate rețelele de tip GSM (Global System for
Mobile Communications),UMTS(Universal Mobile Telecommunications System) si
EPS(Evolved Packet System).

IMSI -ul este compus din:
▪ MCC (Mobile Country Code) : conține 3 zecimale care sunt asociate unei
diferite țări,astfel se identifică țara în care se află abonatul.De
exemplu:Albania -355 , Bangladesh -880 ,Faroe Islands -298.
▪ MNC (Mobile Network Code):conține 2 sau 3 zecimale prin care se
identifică rețe aua mobilă a abonatului.
▪ MSIN(Mobile Subscriber Identification Number):poate conține un număr
de maxim 10 zecimale cu ajutorul cărora se recunoaște identitatea
abonatului în țara propriu -zisă.Prin intermediul primelor două cifre se
recunoaște HLR.ul în ca re sunt stocate informații despre abonatul
respectiv.

8
Această împărțire este explicată în figura de mai jos:

Maxim 15 zecimale
3 zecimale 2 sau 3 zecimale maxim 10 zecimale

Fig 2.3.1 IMSI

Se poate observă din figura prezentată că National Mobile Subscriber Identity,cu
abrevierea NMSI înglobează datele din MNC și MSIN reprezentând numărul abonatului din țară
propriu -zisa.
Cunoscând faptul că informațiile despre abonați sunt stocate într -o bază de date numită
Home Location Register (HLR),dacă anumiți abonați nu fac parte din rețeaua furnizorilor dintr -o
anumită țară IMSI -ul este înlocuit cu un Global Title,care accesează acea bază de date.Acest
aspect este folosit în roaming.
Se evită folosirea IMSI -ului în comun icațiile mobile ,din motive de s ecurita te , dar în
cazul în care apare o defecțiune în rețea și nu se cunoaște TMSI .
În concluzie, IMSI este o identitate internațională,unică pentru SIM.ul unui abonat.
2.4 TMSI
TMSI reprezintă un număr temporar de identitate ce înlocuiește IMSI -ul .Se evită
folosirea IMSI.ul deoarece acesta fiind codul unic de identificare al abonatului s -a considerat din
motive de securitate să se foloseacă un cod temporar.
TMSI poate identifica un abonat care in ițiază un apel sau un abonat care primește un
apel.TMSI este acordat în funcție de locația abonatului , astfel acest cod de identificare este
primit din VLR . MCC MNC MSIN
IMSI NMSI

9
În ceea ce privește dimensiuenea , Temporary Mobile Subscriber Identity este pe 4 octeți,dar are drept
restrictie faptul că nu trebuie ca toți biții să fie 1 ,caz în care TMSI nu mai este considerat valid.
VLR TMSI

Figura 2.4.1 TMSI transmis de VLR

În concluzie , TMSI are dimensiunea mai mică față de IMSI și este un cod temporat alocat de
rețea.
2.5 SID
SID-ul este un cod unic pentru autentificarea telefoniei mobile alocate unui anumit
abonat.Acesta este format din 5 cifre .În momentul în care telefonul mobil este aprins și se
dorește realizarea conexiunii la rețea ,se verifică dacă SID -ul primit de către rețea este același ca
cel al telefonului , at unci nu se realizează conexiunea la rețea ,iar telefonul mobil transmite
utilizatorului faptul că nu există semnal.
În cazul în care SID -ul este identic,atunci se realizează conexiunea la rețea ,iar centrul de
comutație cunoaște faptul că device -ul respect iv s-a conectat .Din acest moment se pot iniția
apeluri.Centrul de comutare este format în principiu de HLR /VLR și MSC asigurând legătura
între celule.

Fig. Rețeaua de telefonie mobil ă [1]
0 0 Biti 29 -0
01 Biti 29 -0
10 Biti 29 -0

10 Dacă abonatul se află în roaming atunci după verificarea inițială a SID -ului , acesta este diferit
față de telefonia mobilă în care se află în acel moment . Abia după ce rețeaua străină v erifică
SID-ul din cel din rețeaua în care este înregistrat abonatul se poate inițializa o conexiune.

3. Adresarea echipamentelor mobile

În momentul în care telefonul mobil este aprins ,acesta încercă să se conecteze la rețeaua GSM
prin intermediul unui SID (System Identification Code) recetionat care identifică reateaua
restectivă .
Trebuie să se țină cont de 2 pași importanți în conectarea unui abonat la rețeaua GSM:
▪ autentificare
▪ localizare
Codul SID este cheia de autentificare pentru telefonul mobil,astfel se verifică cu codul de pe
SIM sau din telefon și dacă sunt identice atunci se conectează la rețeaua respectivă .Dacă un
abonat intră în zona de acoperire a unui MSC ,atunci IM SI este stocat temporar în VLR
deoarece prin această procedură avem informații despre locație.Mai detaliat pentru
conectarea în rețea se face o cerere de apel către MSC ,iar acesta prin interfața MAP
primește informații despre locația abonatului respectiv, identificat prin intermediul
MSISDN.
3.1 Autentificare
Abonat MAP

IMSI cheia de autentificare cheia de autentificare

Daca sunt identice autentificare cu success
Fig 3.1 Autentificarea abonatului MSC HLR

11
Este necesară actualizarea locației în mod periodic pentru a cunoaște poziția abonatului ,deoarece
există posibilitatea ca abonatul să fie considerat într -un anumit MSC ,iar acesta să nu se afle
acolo.

3.2 Localizare

Fig3.2.1 Actualizarea locației

În momentul în care un abonat iese din celula unui MSC și intră în alta ,acesta nu sesizează acest
lucru ,iar IMSI abonatului este trimis către noul VLR .În acest moment se poate trimite către
HLR informații legate de autentificare ,iar HLR trimite înapoi tripletele (RÂND,SERS,kc)
necesare pentru actualizare .După ce acestea sunt comparate cu cele ale abonatului se trimite
cererea de actualizare a rețelei ,iar noul VLR primește profilul abonatului ,ISD.ul.
Este necesar ca vechiul VLR în care au fost stocate informații despre abonat să șteargă
localizarea precedentă abonatului și să confirme executarea acestui lucru.

12 3.3 Modalitatea de comunicare a echipamentelor în momentul trecerii dintr -o celulă în alta
Trebuie să se pună și problema modului în care este menținut u n apel în momentul în care
un abonat în mișcare trece dintr -o celulă în alta .Nu se dorește ca convorbirea să fie influențată
,astfel sistemul trebuie să analizeze canalele libere din vecinătate și să decidă care este cel mai
potrivit în funcție de ceea ce se emite .În momentul în care telefonul mobil transmite că s -a
conectat la un alt canal disponibil în noua celulă, se eliberează vechiul canal din celulă
precedentă .
4. Controlul congestiei
În primul rând , pentru înțelegerea acestui proces este necesară cunoașterea termenului de
congestie.Astfel,congestia, din punctul de vedere al rețelei, este fenomenul prin care se dorește
transmiterea unei cantități de date mai mare decât capacitatea suportată pentru tranfer.Ac est
fenomen are ca efect pierderea informațiilor , pachetelor de date .
Congestia este o problemă ,care apare în rețelele cu comutație de pachete.În aceste rețele
comutația este asincromă,deoarece informația care e organizată în pachete de lungimi
diferite se transmite asincrom. Cuvintele de sincronizare au rolul de a realiza transmiterea
sincromă a pach elor ,care pentru a putea fi identificat sunt delimitate chiar de aceste cuvinte de
sincronicare. În rețelele cu comutație de circuit nu apare fenomenul congestiei deoarece în acest
caz conexiunea este stabilită încă de la început ,informația fiind transmi să constant pe
o cale stabilită din momentul inițierii conexiunii propriu zise.

Figura 4.1 .Fenomenul congestiei

Pachete de date Nodurile retelei intre care se doreste transmisia datelor 1
2 3 4
Sursa
1
Sursa
2 Destinatie

13 O rețea poate controla un anumit număr de pachete , dacă acest număr este depășit atunci
în rețea apare congestia , care reduce performațele acelei rețele producând întârzieri în
transmiterea pachetelor de date ,chiar și pierderea unor pachete .
În figura 4.1 este prezentată o rețea formată din 4 noduri .F iecare sursă transmite pachete
de date către destinația propriu -zisă .Capacitatea link -urilor între cele 4 noduri este aceeași .În
momentul în care cele două surse transmit pachete astfel încât să atingă rată maximă cu care pot
transmite ,apare fenomentul de congestie.Sursă 1 și Sursă 2 pot transmite maxim câte 5 pachete
între nodurile 1 -3 și 2 -3.Cum capacitatea link.urilor este egală înseamnă că și între nodurile 3 -4
se va putea transmite maxim 5 pachete ,rămând 5 pachete în așteptare .La nodul 3 avem un
buffer ,în care sunt stocate aceste pachete,dar pentru că în cazul prezentat se poate stoca în
buffer doar 4 pachete maxim ,înseamnă că pachetele care găsesc această memorie plină se pierd.

Figura 4.2. Funcționarea dorită

Figura 4.3 . Rețeaua utilizată sub nivelul capacității de transmitere Sursa
1
1
2 3 4
Sursa
2 Destinatie Sursa
1 1
2 3 4
Sursa
2 Destinatie

14 Din cele trei figuri rezulta ca transmis ia datelor in functie de capacitatea retelei :

Transferul Tranf er ideal
Congestie

Starea retelei
Figura 4.4 Graficul in functie de transfer

Controlul congestiei:
-poate fi definit ca un proces destul de complex prin care sa se evite congestia sau sa se elimine .
Initial primul aspect in rezolvarea problemei congestiei la care am putea sa ne gandim este
marirea memoriei buffer la dimensiuni infinite ,dar acest argument este imposibil de realizat .
Astfel, in functie de obiectivele urmarite controlul congestiei poate fi clasificat din punct de
vedere al acestora:
Clasificare:
• Dupa modul in care se evita congestia (open loop)
1. Politica de retransmitere
2. Mecanisme pe baza de ferestre
3. Politica de confirmare
4. Politica eliminarii
5. Politica de admitere
• Dupa modul in care se elimina congestia (close loop)
1. Contrapresiune
2. Choke Packet
3. Semnalizare implicita a congestiei
4. Semnalizare explicita a congestiei

15 4.1 . Primul criteriu de clasificare are drept obiectiv gestionarea congestiei de catre expeditor sau
de catre destinatar , astfel incat sa se evite un flux aglomerat de date ,pachete.Prin evitarea
acestui flux ,se evita in principiu congestia prin diferite decizii statice .Acestea sunt considerate
statice deoarece nu se tine cont de modul in care evolueaza transmiterea informatiei in retea.
Politicile ,care gestioneaza congestia avand drept scop evitarea acesteia ,organizeaza deciziile
care trebuie luate cu privire la momentul de acceptare al traficulu i ,dar si de momentul in care nu
este acceptat.Astfel :
1. Politica de retransmitere
Cunoscand faptul ca retransmiterea poate ridica nivelul congestiei , astfel incat sa
inrautateasca situatia,exista si cazuri in care se considera ca un pachet a fost pierdut si se
cere retransmiterea .Daca aceasta politica este proiectata in mod corespunzator ,atunci ea
ar trebui sa optimizeze transmisia pachetelor si sa mareasca eficienta ,incat congestia sa
fie inlaturata.

2. Mecanisme pe baza de ferestre
Exista mai multe tipuri de ferestre ,iar in functie de fereastra aleasa poate afecta congestia
in mod negativ sau pozitiv . Avem doua tipuri de ferestre , cea de repetare selectiva si cea
de GO BACK N.Cea dea doua influenteaza congestia in sensul ca o inrautateste
,deoarece se dubleaza pachete care deja au fost receptionate .In schimb , cu fereastra de
repetare selectiva se vor retransmite doar pachetele ,care nu au fost receptionate.

3. Politica de confirmare
In acest caz congestia este influentata indirect prin intermediul receptorului care
recunoaste sau nu un pachet primit . Aceasta este modalitatea prin care congestia poate fi
redusa ,deoarece in momentul in care receptorul nu recunoaste un pachet ,el intarzie si
sursa care trimite aceste pachete.Daca se doreste o incarcare mai mica a retelei ,atunci
receptorul trebuie sa re cunoasca cat mai putine e pachete .

4. Politica eliminarii
Aceasta tehnica consta in eliminarea pachetelor mai putin sensibile,astfel mesajul ce se
doreste transmis isi pastreaza calitatea .

5. Politica de admitere
Politica de admitere gestioneaza in principal calitatea serviciilor , astfel pentru acceptarea
unui flux de date in retea se analizeaza daca exista posibilitatea de aparitie a congestiei.

16 4.2In cazul eliminarii congestiei(close loop) congestia are loc ,urmand ca prin diferite
metode aceasta sa fi e eliminate .Solutile obtinute prin eliminare tin cont de starea in care
se afla reteaua in orice moment de timp .

1. Contrapresiune ( I )
Pentru intelegerea acestei metode se va ilustra urmatorul exemplu :

I I I

Congestie
Flux de date

Figura 4.2.1 Co ntrapresiune
Sursa trimite pachete catre destinatie ,iar acestea trebuie sa treaca prin nodurile 1, 2 si 3 .In
aceasta retea fiecare nod cunoaste informatii despre nodul precedent ,fiind o retea cu circuit
virtual . Metoda de contrapresiune realizeaza contro lul congestiei care se stabileste asupra unui
nod ,de exemplu in nodul 3 , astfel acesta transmite nodului 2 faptul ca a aparut congestia si ca
isi incetineste fluxul de date .Acest aspect are ca rezultat realizarea congestiei si in nodul 2 ,care
la randul lui determina aparitia congestiei si in nodul 1 . Astfel , sursa este anuntata despre
congestia in circuit si isi tranmite mai rar pachetele.

2. Choke Packet ( II )

In aceasta metoda in momentul in care apare congestia a supra unui nod ,el trimite un mesaj
direct catre sursa pentru a informa despre congestie.In acest caz nu mai este informat nodul
precedent despre aparitia congestiei.

1 2 3 Sursa Destinatie

17
II

Flux de date Congestie

Figura 4.2.2 Choke Packe t
3. Semnalizare implicita a congestiei
Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca reteaua isi poate da seama cand apare o
congestie prin diferite moduri ,cum ar fi lipsa confirmarii dupa un anumit
timp.Metoda aceasta poate fi definita doar prin simple presupuneri consolidate de
anumite semne din interiorul circuitului.

4. Semnalizare explicita a congestiei
Metoda nu este cu mult diferita in comparatie cu semnalizarea implicita a congestie i,
diferenta constand doar in fa ptul ca mesajul de semnalizare in c eea ce priveste
congestia nu este trimis separate ,ci se afla impreuna cu pachetele de informatii.Acest
mesaj poate fi transmis in directii diferite ,fie in sensul congestie ,fie in directia
inversa acesteia.

Controlul fluxului in comparati e cu controlul congestiei

Cele doua mecaniste sunt usor diferite ,deoarece controlul fluxului se refera la met odele prin care
este controlat fluxul de informatie ,astfel incat la receptie sa nu aj unga o cantitate mult prea
mare .In concluzie , mecanismul contr oleaza fluxul dintre o anumita
Sursa si o anumita destinatie , in schimb controlul congestiei influenteaza intreaga retea , avand
drept scop eliminarea posibilitatii de a se pierde pachete de date. 1 2 3 Sursa Destinatie

18 Controlul fluxului are in vedere modul in care o sursa transmite informatii si daca destinatarul
poate primi acea informatie fara efort .In cazul in care datele sunt transmise prea rapid ,atunci
intervine acest mecanism.
Prin controlul congestiei reteaua reuseste sa controleze traficul singura ,astfel incat se tine cont
de evitarea unui colaps congitiv care sa poate produce intreruperea unei conexiuni . Pentru ca
performantele sa nu fie reduse trebuie ca capacitatea de transmitere a pachetelor sa nu
depaseasca aproximativ 80% din capacitatea retelei .

Cont rolul admisiei
Pentru o comunicatie mobila eficienta se urmaresc cateva obiective :
• sa se poate controla accesul pentru initializarea unui ape
• sa se repartizeze canalele in functie de disponibilitate si de datele transmise
• posibilitatea de a gestiona locatia
Tinand cont de aceste aspecte se poate observa gradul de complexitate pe care il necesita
comunicatiile mobile.
Controlul admisiei ajuta la controlul resurselor radio , fiind un mecanism semi -dinamic care isi
are rolul in momentul initializarii unor noi servicii sau pachete de date.
Pentru indeplinirea obiective lor prezentate mai sus un rol important il are controlul admisiei ,
deoarece prin acceptarea sau nu a unor noi servicii in reteaua de comunicatii este influentata
calitatea serviciilor (QoS) .Astfel , in momentul in care se ia o decizie nu se tine cont doar de
resursele disponibile , se ia in considerare si nodurile din retea ,prin care trece informatia .Aceste
noduri analizeaza latimea de banda ocupata ,astfel se calculeaza dis ponibilitatea in canalul
alocat.

Sursa Controlul
Admisiei Retea

19

Modul de functionare a metodei

Acest proces ajuta si la eliminarea congestiei, astfel cele doua procese sunt strans legate intre ele

Daca traficul este constant atunci metoda este simplista ,deoarece se poate calcula usor
capacitatea retelei .Controlul admisei are in acest caz conditia :
∑ 𝑝𝑖+𝑝𝑖𝑖+1≤𝐶𝑁
𝑖=1
Unde 𝑝𝑖=𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑣𝑎𝑟𝑓 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖
𝑝𝑖+1=rata de varf pentru noua conexiunea
N=numarul de noduri
C=Capacitatea totala suportata
In cazul in care rata de bit este variabila metoda devine mai complexa.Pentru a afla capacitatea
totala se urmareste metodele de control al admisiei.
Metode de control al admisiei
➢ se pot imparti in doua categorii,metode bazate pe masurare si metode bazate pe
parametri.Acestea au in prim p lan obiectivele prezentate initial.

▪ Algoritmul pentru masurarea sumei Cm+ 𝑟𝑁+1<𝜇C,unde Cm=capacitatea
existentain retea ,iar 𝜇 utilizarea capacitatii si apartine intervalului (0,1). Criterii

20 • Algoritmul HOEFFDING – -Acesta se bazeaza pe parametrul Hoeffding 𝐶𝐻 ,care
intra in relatia 𝐶𝐻 +𝑟𝑁+1<𝜇C
▪ Algoritmul de alocare a ratei de varf -Acesta are ca obiectiv rata de varf a fiecarei
conexiuni , care primeste capacitatea necesara care trebuie.In acest caz conditia
devine :
∑ 𝑝𝑖+𝑝𝑖𝑖+1≤𝐶𝑁
𝑖=1
Folosind aceasta metoda nu exista posibilitatea de a pierde pachete .

In concluzie , algoritmul controlului congestiei are rolul de a accepta sau nu un nou serviciu,dupa
ce analizeaza daca acesta afecteaza serviciile deja existente .

[1]
http://www.scientia.ro/images/stories/articles/cum_functioneaza_lucrurile/telefonul_mobil/retea_
telefonie.jpg