1. Domeniul general al consilierii psihologice A. Introducere la tema tratată Domeniul general al consilierii psihologice prezintă prncipalele repere… [609105]

1. Domeniul general al consilierii psihologice

A. Introducere la tema tratată
Domeniul general al consilierii psihologice prezintă prncipalele repere teoretice și
practice ale domeniului.

B. Obiectivul lecției
Cunoașterea limitele consilierii psihologice p e fondul diferitelor modele de
intervenție.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Model de intervenție
Model expresiv
Model de inconduită

D. Rezumatul temei tratate
Consilierea nu este un demers orientat de palierul rațional, din care trăirea afectivă es te
exclusă sau minimizată. Consilierea constă în aplicarea tehnicilor specifice consilierii
sau a altora conexe, din câmpul științelor comportamentului, pentru a susține învățarea
modalităților prin care se pot rezolva probleme sau se pot lua decizii care privesc
cariera, dezvoltarea personală, căsnicia, familia etc. Formarea în consiliere presupune
reflecția asupra modalității de reprezentare a consilierii în raport cu psihoterapia.
Consilierea se definește ca relația dintre un psiholog (format) și un clie nt fundamentată
pe un câmp teoretic și orientată printr -un instrumentar tehnic având drept obiective
susținerea clientului în cunoașterea diferitelor aspecte ale vieții sale cu impact în
rezolvarea problemelor pe care i le ridică mediul familial, social, p rofesional. Nivelul de
dezvoltare și optimizare personală este indicat de : capacitatea de deschidere spre noi
experiențe, sentimentul de valorizare a potențialului propriu, capacitate de auto -reflexie,
perceperea schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate, respingerea
rutinei. Atingerea unui nivel optim al dezvoltarea personale presupune:
 perceperea de sens în viață : prin intergrarea experienței trecutului, prin
capacitatea de trăire a prezentului și gestiunea viitorului;
 accept area de sine : atitudine pozitivă față de sine, acceptarea calităților și
defectelor;
 autonomie: caracterizată prin independență, hotărâre, rezistă la tensiune,
imagine de sine consistentă și stabilă;
 control : capacitatea de control a propriul destin;
 capa citatea de a avea relații pozitive : caracterizate prin încredere, prin
nevoia de a primi și oferi afecțiune;
Consilierea reprezintă, din perspectiva antropologică a raportului dintre cultură și
binomul normalitate -boală mentală, un model de intervenție care urmărește menținerea
individului în cadrul modelelor expresive oferite de cultură și în afara modelelor de
inconduită. Conceptul de cultură expresivă este propus de John Roberts, în 1959 și se
referă la existența de mijloace instituționalizate prin care o cultură permite descărcarea
tensiunilor provocate prin represia specifică. Roberts ilustrează conceptul său prin relația
dintre contextul socio -cultural și jocurile practicate în societatea respectivă. Consideră că

jocurile sunt „modele expresive” prin c are se gestionează simbolic relațiile cu sfera
socială, naturală sau supranaturală. Modelele psihopatologice sunt activate în urma
eșecului celor expresive și sunt definite de Ralf Linton ca modele de inconduită . Orice
entitate psihopatologică – fie din si stemele etiologice tradiționale fie din cele moderne –
este un model prin care subiectul transgresează regulile sociale într -o manieră prescrisă,
fie anodină, fie prestigioasă.
Sănătarea mentală a unei societăți este definită de balansul dintre modalitățil e represive și
cele expresive. Intervenția instituționalizată asupra individului – modelul de intervenție –
se situează la confluența dintre modelul expresiv și cel de inconduită. Prin modelul de
intervenție se încearcă menținerea individului în cadrul mo delului expresiv și prevenția
modalităților de inconduită. Maladia mentală, modelul de inconduită, poate fi privit și
înțeles – după modelul fluxului și refluxului – ca o entitate care se construiește într -un
context socio -cultural și în raport cu acesta s e deplasează spre alte zone și dispare.
Desigur sfera modelului de intervenție este largă, ceea ce ne interesează este includerea
consilierii și a psihoterapiei în acest cadru. Diferențe dintre consiliere și psihoterapie sunt
dificil de operat în mod abso lut din cauza faptului că demersul consilierii este tangent (în
special) celui al psihoterapiilor scurte, de suprafață.
Consilierea se află într -un raport asociativ cu psihoterapia, raport care ajunge, conform
anumitor autori, până la identitatea celor dou ă domenii.
Gândite sub forma polarelor unui continuum, se conturează un model care pare a oferi
cea mai bună măsură a relației controversate dintre consiliere și psihoterapie. Se observă,
la extremele intervalului, o zonă specifică fiecărui domeniu iar în spațiul median, o zonă
de confluență. Modelul este dinamic astfel încât în zona mediană este indicată
interacținea, interpolarea dintre cele două domenii: procesul de consiliere poate trece într –
unul de psihoterapie iar cel de psihoterapie poate conține el emente specifice consilierii.
Demersul de consiliere urmărește în special dezvoltarea unui ansamblu de obiective care
să reflecte nevoile clientului. Clientul este susținut în dezvoltarea comportamentului de
tip intențional, flexibil și, în consecință prod uctiv. Existența de obiective adecvate
determină orientarea subiectului spre viitor, spre oportunitățile care îi conferă sens în
viață.
Subiectul consilierii nu se consideră a avea probleme mentale, fiind considerat client și
nu pacient. Clientul este con siderat a fi capabil în a -și alege scopurile, a lua decizii și a -și
asuma responsabilitatea propriului comportament și a evoluției personale. Consilierul nu
este o ipostază a autorității ci un partener al clientului împreună cu care vizează obiective
comun e. Consilierul se focalizează pe schimbarea comportamentului și nu pe facilitatea
insight -ului.
Consilierea și psihoterapia reprezintă demersuri necesare, preventive sau reparatorii ale
prejudiciilor aduse individului de existența într -un spațiu cultural, cu normele, valorile și
restricțiile sale.
Chiar dacă originează în cadrul educațional și vocațional demersul consilierii a fost
adoptat în numeroase alte domenii:
– consilierea geriatrică – specifică problematicii îmbătrânirii și bătrânului;
– consiliere a matrimonială – centrată pe problemele de cuplu;
– consilierea familială – problematica familiei.
– consilierea recuperatorie – vizeaza personalitatea cu nevoie speciale de ordin fizic sau
psihic;

Caracteristicile relației consilierii nu pot fi ferm sep arate de cele ale psihoterapiei. Atât în
psihoterapie cât și în consiliere este vorba despre o relație orientată spre scopul diminuări
sau înlăturării dificultăților existențiale ale individului. Consilierea poate fi considerată
un proces terapeutic. Consi lierea și psihoterapia au în comun atât un anumit spațiu
teoretic cât și unele tehnici. Diferența dinre cele două domenii este graduală: consilierea
diferă de psihoterapie prin nivelul scăzut de severitate al problemelor cu care se confruntă
subiectul.

Demersul consilierii, ca model de intervenție, este rezultatul unui mediu socio -cultural
caracterizat printr -o consistentă dinamică și nevoie de eficiență. De aceea, s -a impus
inițial în societatea nord -americană, la începutul secolului XX.

E. Concluzii as upra temei tratate
Consilierea, chiar dacă se recomandă din punct de vedere tehnic ca orientată spre
demersul rațional, eficient, al suprafețelelor, nu exclude factorul irațional, al
profunzimilor. Consilierul trebuie atenționat asupra riscului de a deveni un agent al
raționalității prin defensă de planul irațional și eludare a conceptului ființei umane
integrale. Domeniul consilierii este tangent celui al psihoterapiei. Cosilierea poate fi
considerată un demers de psihoterapie focală. Obiectivele sale sunt mai restrânse față de
cele ale psihoterapiei, centrate pe actualitate și dezvoltare.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Care sunt elemente pe care se susține definiția consilierii psihologice ?
În ce constă funcți a și dete rminarea culturală a consilierii psihologice ca model de
intervenție ?
În ce mediu socio -cultural a părut și dezvoltat consilierea psihologică și în ordinea cărui
determinism ?
Care sunt domeniile în care s -a impus consilierea psihologică ?
Care sunt difer ențele esențiale dintre consilire și psihoterapie ?
Care sunt similitudinile dintre consilire și psihoterapie ?
În ce tip de relație se află consilierea cu psihoterapia ?
Care sunt pricipalele categorii de obiective ale consilierii psihologice ?

2. Fundam ente teoretice ale consilierii

A. Introducere la tema tratată
Consilierea psihologică se fundamentează teoretic pe domeniul diferitelor științe umane
și umaniste.

B. Obiectivul lecției
Precizarea contextului teoretico -practic pe care se întemeiază demersul consilierii
psihologice
C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Imagine se sine
Eu somatic
Eu psihic real

Eul psihic ideal
Stimă de sine
Morală heteronomă
Morală autonomă
Inconștient etnic

D. Rezu matul temei tratate
Din cadrul filosofiei, individualismul recomandă individul ca valoare supremă în timp ce
esențialismul pune problema raportului dintre esență și fenomen și a consecințelor unei
perspective universaliste asupra valorilor. Progresismul re levă importanța experienței și
specificul individual iar existențialismul indică unicitatea existențelor. Aceste perpective
filosofice deschid câmpul de reflecție necesar unei intervenții adecvate de consiliere.
Sociologia permite consilierului înțelegere a determinismului și a presiunii pe care
societatea o opune individului. Consilierul va avea ca obiectiv susținerea clientului în
găsirea modalităților de gestionare a forțelor din câmpul social care îi facilitează
dezvoltarea. Totodată va identifica modul ui în care condiționările sociale determină
relațiile sale, într -o manieră pozitivă sau prin producerea de conflict.
Psihologia fenomenului perceptiv indică necesitatea înțelegerii modalității în care clientul
percepe lumea. Studiile asupra procesului perc eptiv au condus spre ideea conform căreia
comportamentul este determinat în mare măsură de modalitatea în care individul percepe
lumea. Schimbarea poate fi produsă la nivelul câmpului perpectiv plecând dinspre
câmpul reprezentativ, respectiv prin intermend iul relației dintre reprezentarea realității și
percepția acesteia.
Din perspectiva psihologiei învățării, consilierul va decela situațiile care au condus la
întărirea comportamentelor. Teoriile cognitiviste indică posibilitatea de intervenție la
nivelul c omportamentului clientului prin strategii de învățare.
Consilierul trebuie să ia în considerare etapa de dezvoltarea în care se află clientul și
specificul acesteia. Conceptul de imagine se sine permite consilierului înțelegerea
raportului dintre Eul corp oral și cel psihic (afectiv și cognitiv). Imaginea de sine cuprinde
ansamblul (auto) percepției abilităților, atitudinilor și comportamentelor proprii. Prin
imaginea de sine este reprezentată propria persoană – cine sunt eu – sub forma unei
structuri coere nte de informații declarative despre sine cu efect la nivel comportamental –
ceea ce pot face eu . Imaginea de sine are o dublă dimensiune: conștientă și inconștientă.
Dimensiunea inconștientă are valoare de echilibrare și compensare a celei conștiente.
Dimensiunea inconștientă se distribuie atât la nivelul Eului somatic, cât și la nivelul celui
psihic. Eul somatic se stucturează la confluența manierei în care individul se autopercepe
în raport cu percepția (auto -aproximată) a celorlalți. Modalitatea de (aut o)percepție este
determinată de idealurile induse de mediul socio -cultural. Eul psihic real organizează
ansamblul reprezentărilor și afectelor conexe personalității actuale, reale a clientului. Eul
psihic ideal organizează ansamblul afectelor și reprezentă rilor constituite în psihogeneză
prin identificarea cu idealurile reprezentate și prezentate de către persoanele
semnificative din istoria subiectului. Dimensiunea afectivă a Eului psihic reunește
totalitatea afectelor determinate de sine și lume. Eul afec tiv, real și ideal, se construiește
prin relațiile semnificative pe care clientul le -a avut de -a lungul istoriei sale.
Dimensiunea cognitiv -reprezentativă a Eului psihic organizează conținuturile
informaționale despre sine și lume. Aceste conținuturi sunt susținute energetic de palierul

afectiv. Dezvoltarea personală presupune punerea în raport a Eului real cu cel Ideal. La
incidența dintre Eului real cu cel Ideal se definește starea viitoare a Eului. Rezultatul
interacțiunii dintre Eul real și cel ideal es te stima de sine. Stima de sine este vectorul care
organizează raportul dintre Eul somatic și cel psihic. Se operaționalizează prin atitudinea
față de sine, prin ansamblul afirmațiilor publice sau private despre sine. Intervenția va
avea în vedere reducere a diferenței dintre Eul psihic real și Eul psihic ideal, care va avea
ca efect creșterea stimei de sine.
Faptul moral poate fi surprins prin modelarea raportului dintre ceea ce este – starea de
fapt, actuală, reală – și ceea ce trebuie să fie – starea v iitoare, necesară, posibilă, ideală .
Etica permite studiul raportului dintre morala heteronomă a Eului ideal și morala
autonomă a Eului real. Sarcina consilierului constă în susținerea clientului în instituirea
moralei autonome a Eului real.
Etnopsihologi a indică raportul dintre cultură și binomul boală -normalitate. Consilierul va
întâmpina clientul prin intermendiul propriului cod cultural și al inconștientului său etnic.
Tulburarea mentală este un construct cultural: percepția și concepția despre boala m entală
este supusă evoluției și schimbărilor uneori radicale. Normalitatea este distribuită în
funcție de „cerințele” și de structura societății. Devereux propune următoarea nosografie
etnopsihiatrică:
 tulburări tipice;
 tulburări etnice;
 tulburări sacre;
 tulburări idiosincretice.

E. Concluzii asupra temei tratate
Consilierea psihologică se fundamentează teoretic pe domeniul diferitelor științe umane
și umaniste.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Care sunt principalele cur ente ale gândirii filosofice care fundamentează demersul
consilierii ?
În ce constă obiectivul esențial al consilierului din perspectiva sociologiei ?
Care sunt conceptele psihogiei cu interes pentru consilier și care sunt obiectivele pe care
trebuie să le aibă în vedere în raport cu acestea ?
În ce raport se află imaginea de sine cu stima de sine ?
Ce dimensiuni reunește imaginea de sine ?
Definiți conceptele de Eu somatic și Eu psihic ?
Care sunt indicatorii nivelul stimei de sine (pozitivă sau negativă) ?
Din punct de vedere al eticii care este obiectivul principal al consilierii ?
Care sunt tipurile de tulburări delimitate de G. Devereux în nosografia sa etnopsihiatrică?

3. Fundamente psihanalitice ale consilierii

A. Introducere la tema tratată
Psihanaliza oferă consilierului un important câmp de reflecție, un inventar conceptual
util și mai ales repere perene ale unei abordări clinice eficiente.

B. Obiectivul lecției
Precizarea elementelor e sențiale care sunt cu deosebire utile în demrsul consilierii.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Metapsihologie
Punct de vedere dinamic
Punct de vedere economic
Punct de vedere topic
Se
Eu
Supraeu
Mecanisme de apărare

D. Rezumatul temei tratate
Psihan aliza oferă consilierului un important câmp de reflecție. Un prim aport este
modalitatea în care este înțeles mesajul implict pe care îl transmite clientul prin
determinanții inconștienți. Psihanaliza oferă un model al construcției tehnicii în raport cu
realitatea subiectului. Modelul teoretic construit de Freud a fost în permanență remaniat
în raport cu observația clinică. Orice critică a modelului trebuie să ia în considerație
modalitatea în care acesta a fost elaborat și să se fundamenteze pe un bogat ma terial
clinic.
Tehnica se adaptează după noile experiențe ale relației cu subiectul: de la hipnoză, la
metoda catharctică, la metoda asociației impuse, la metoda asociației libere. Relația dintre
teorie și clinică este caracterizată, în psihanaliză, prin remanierile tehnicii analitice și
avansul conceptual (din perioada preanalitică și cea analitică timpurie). Perspectiva
metapsihologică, teoria analitică prin excelență, constă în studiul fenomenului psihic
dintr -un triplu punct de vedere: dinamic, economi c și topic. Din punct de vedere
dinamic., fenomenele psihice sunt considerate ca rezultat al conflictului și interacțiunii
forțelor de origine pulsională. În viziunea freudiană conflictul constituie esența dinamicii
psihice. Din punct de vedere economic, psihismul funcținează grație unui permanent
schimb de energie: înțelegerea distrubuției energiei în diferitele sisteme ale psihismului
este un element de maximă importanță. Punctul de vedere topic (structural) se referă la
diferențierea aparatului psihic în subsisteme cu caracteristici și funcții diferite, aflate în
raporturi complexe.
Se-ul este polul pulsional al personalității. Conținuturile sale, formate din reprezentanți
psihici ai instinctelor și din refulat (tendințe pulsionale respinse de instanțele socializate),
sunt atât ereditare cât și dobândite în cursul psihogenezei.
Eul este instanța centrală a personalității. Trebuie să facă un compromis între cerințele
pulsionale, cele ale Supraeului și cele ale realității. Este organizat în jurul conștiințe i, care
este nucleul Eului. Conține totodată preconștientul, care este în mare parte parte înglobat
în Eu cât și inconștientul, întrucât majoritatea operațiilor defensive sunt inconștiente.
Supraeul este instanța cenzor dobândită prin socializare. Supraeul îndeplinește trei
funcții: autoobservare, conștiință morală și funcția de ideal.
Cunoașterea principalelor mecanismele de apărare, după cum sunt înțelese de psihanaliză
permite înțelegerea necesităților structurante defensive ale clientului. Mecanisme de

apărare reprezintă ansamblul operațiilor inconștiente care au drept scop reducerea sau
anularea efectelor pericolului extern sau pulsional.
Sentimentul de culpabilitate este efectul raportului dintre Eu și Supraeu ș i indică forța
Supraeului. Refularea este operația prin care sunt respinși și menținuți în inconștient
reprezentanți pulsionali. Condiția refulării este ca scopul pulsional să provoace neplăcere
în loc de plăcere. Satisfacerea pulsiunii supusă refulării es te posibilă și produce plăcere
însă generează neplăcere în raport cu alte exigențe. Devine motiv al refulării neplăcerea
care are o forță mai mare decât plăcerea satisfacerii.
Proiecția este operația prin care subiectul expulzează din sine și localizează î n altul
calități, sentimente, dorințe, chiar „obiecte” pe care nu le cunoaște sau le refuză în sine
însuși. Introiecția este mecanismul prin care obiectele sunt trecute, în mod fantasmatic,
din „exterior” în „interior”. De aceea, introiecția se fundamentea ză pe încorporare, ca
prototip corporal al mecanismului. Introiecția nu se oprește însă la limita corporală, ci se
referă la întregul aparat psihic – sunt aduse în Eu obiecte externe. Anularea retroactivă
este mecanismul prin care subiectul anulează, prin revenire ulterioară, reprezentări,
cuvinte, acte înfăptuite cu ajutorul unor reprezentări, cuvinte sau gânduri opuse. Este
vorba despre un comportament reparatoriu, dispus difazic, menit să stopeze un altul. În
urma unei acțiuni care exprimă o tendință vin e o altă acțiune care o oprește sau anulează
pe prima. Izolarea este mecanismul prin care reprezentări, cuvinte, comportamente sunt
izolate de lanțurile lor asociative . Este un mecanism tipic nevrozei obsesionale. În acest
caz, subiectul izolează reprezen tările printr -o pauză în care percepția sau activitatea este
suspendată. Formațiunea reacțională este o atitudine, comportament, trăsătură de caracter
opusă dorinței refulate, constituită ca reacție împotriva acesteia. Pentru a se putea opune
dorinței refu late, formațiunea reacțională – ca un contrasimptom – trebuie să beneficieze
de un curent de investiție de forță egală cu cel al dorinței refulate.

E. Concluzii asupra temei tratate
Coordonatele metapsihologice psihanalizei pot fi, cu succes folosite în abordarea
dinamicii intrapsihice ale clientului.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Prin ce este utilă înțelegerea raportului dintre teorie și tehnica psihanalitică ?
Care sunt consecințele raportului dintre teorie și perso nalitatea subiectului cunoscător ?
Care sunt etapele parcurse de tehnica freudiană până a ajunge la regula asociației libere ?
În ce constă punctul de vedere dinamic ?
În ce constă punctul de vedere economic ?
În ce constă punctul de vedere topic ?
Care es te scopul mecanismelor de apărare ?
Care sunt etapele refulării și caracteristicile acesteia ?
În ce constă mecanismul proiecției ?

4. Fundamentele consilierii din abordările de tip afectiv

A. Introducere la tema tratată
Sunt trecute în revistă principalele abordări în care palierul afectiv este considerat
determinant în funcționarea psihismului.

B. Obiectivul lecției
Familiarizarea cu reperele teoretice fundamentale ale lui co nsilierii centrate pe client, ale
gestaltismului și exitențialismului.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Câmp fenomenal
Câmp de referință
Momentul aici -și-acum
Culpă existențială
Anxietate existențială

D. Rezumatul temei tratate
Perspectiva rogersian ă permite consilierului înțelegerea importanței experiementării în
cadrul consilierii. Clientul experimentează, prin senzația de securitate imanentă cadrului,
realitatea relației cu sine și cu celălalt. Prin deschidere spre experiență și apreciarea
adecvat ă a sa în relație cu celălalt (consilierul), distanța dintre Eul real și cel ideal se
micșorează, autopercepția se îmbunătățește. Consilierea centrată pe client este o abordare
de tipul dacă, atunci. Dacă sunt îndeplinite anumite condiții, atunci este dete rminat un
proces de schimbare a comportamentului sau personalității clientului. Condiții în care se
poate opera schimbarea: contactul psihologic, anxietatea minimă necesară, congruența în
relație, autenticitatea consilierului, atitudinea pozitivă necondiți onată, înțelegere
empatică. Ca urmare a întrunirii condițiilor necesare cadrului, clientul devine mai puțin
defensiv și deschis experiențelor sale. Astfel, se crează condițiile prin care clientul poate
deveni mai obiectiv în aprecierea experiențelor sale – distanța dintre eul ideal și cel real
se micșorează. Eul ideal devine realizabil și, în consecință, autopercepția se ameliorează.
Relația de consiliere este privită ca o relație aici și acum. Momentul actual este
reprezentativ pentru întreaga evoluție și istorie a clientului. Această abordare înlocuiește
diagnosticul care se fundamentează pe o atitudine normativă externă individului –
clasarea acestuia într -o categorie. Cunoașterea rațională nu ajută clientul, de aceea
demersul consilierii se axează pe o c unoaștere afectivă. Prin cadrul consilerii se oferă
clientului posibilitatea de a trăi relația cu consilierul și relația pe care o are cu sine.
Perspectiva gestaltistă remarcă valoarea curativă a momentului aici -și-acum, precizând
caracterul defensiv al c entrării pe trecut prin care clientul își derogă responsabilitatea.
Anxietatea este determinată de trăirea decalajului între momentul actual și cel trecut sau
ulterior. Experiența persoanei alcătuiește un gestalt atunci când se tranzitează cursiv între
experiențele semnificative din trecut și experiența actuală. Scopul esențial al
personalității umane este autorealizarea, toate celelalte scopuri și nevoi sunt consecințe.
Momentul auto -realizării este cel prezent și nu cel viitor: personalitatea reală există atunci
când experiența persoanei alcătuiește un întreg semnificativ – gestalt și există o tranziție
cursivă între seturile de experiențe actuale și cele semnificative. Anxietatea este înțeleasă

ca decalaj existent între momentul aici și momentul trecut sa u ulterior. Individul
părăsește securitatea momentului acum pentru a se preocupa de momentul trecut sau
ulterior resimțit ca insecurizant. Menținerea departe de timpul actual consumă energia
necesară operării reamenajărilor necesare. Anxietatea este înțele asă ca decalaj existent
între momentul aici și momentul trecut sau ulterior. Individul părăsește securitatea
momentului acum pentru a se preocupa de momentul trecut sau ulterior resimțit ca
insecurizant. Menținerea departe de timpul actual consumă energia necesară operării
reamenajărilor necesare.
Teoriile existențialiste, care originează în curentul filosofic, se centrează pe condiția
umană și constituie mai curând o atitudine (decât o tehnică) prin care se urmărește
înțelegerea acesteia.
Libertatea indivi dului și capacitatea sa de decizie se află în relație cu nivelul său de
conștiință. Destinul uman nu este condiționat de forțe exterioare, ci de către individ.
Conștiința condițiilor existenței, a libertății și a necesității de a alege, a consecințelor
deciziei, produc anxietatea existențială. Perpectiva existențialistă arată sursa anxietății
(existențiale): condamnarea la libertatea de alegere și consecințele acesteia pe fondul unui
timp limitat de actualizare a potențialului. Scopul esențial al consilieri i constă în
extinderea lumii individului. În cadrul consilierii lumea clientului este dezvăluită în
scopul de a o înțelege și căuta noi posibilități de experiență. Tehnica este secundară
scopului – orice tehnică este utilă. Scopul esențial al consilierii d e tip existențialist constă
în susținerea clientului în descoperirea de noi semnificații ale vieții cu consecință în
reducerea anxietății asociate pericolului non -existenței.

E. Concluzii asupra temei tratate
Fiecare autor și teorie restituie un aspect de consistență a raportului individului cu mediul
său și, în consecință, resorturi ale intervenției clinice eficiente

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Care sunt pricipalele idei utile în consiliere enunțate de C. Rogers ?
Care sunt condițiile în care se poate opera schimbarea din perspectiva lui Rogers ?
Cum este înțeles individul uman de F. Pearls ?
Care sunt categoriile de probleme din perspectivă gestaltistă ?
Cum este definit individul din punct de vedere existențialist ?
Care sunt etapele consilierii din perspectivă existențialistă ?

5. Fundamentele consilierii din abordările cognitiv -comportamentale.

A. Introducere la tema tratată
Sunt trecute în revistă principalele abordări în care palierul cognitiv este considerat
determinant în funcționarea psihismului.

B. Obiectivul lecției
Familiarizarea cu reperele teoretice esențiale ale perspectivelor cognitiviste și
comportamentaliste ale consilierii.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție

Evenimen t activator
Credințe irațio nale
Întărire socială
Control comportamental
Stare a eului

D. Rezumatul temei tratate
Din perspectivă rațional -emotivă schimbarea se operează la nivelul gândirii: fericirea este
o consecință a gândirii raționale. Individul gândește, simte și acționează în tr-o manieră
simultană. Cele trei paliere: gândirea, simțirea și acțiunea se condiționează reciproc.
Pentru a schimba cele trei paliere este suficientă modificarea unuia – prin interacțiunea și
interdependența lor și celelalte se vor modifica. Scopul consi lierii constă în demonstrarea
faptului că auto -verbalizările sunt sursa tulburărilor afective întrucât sunt ilogice și
iraționale. Tulburările afective sunt rezultatul ideilor ilogice despre anumite situații.
Fiecare individ dispune de un set de idei irați onale majore care îl determină să se fie
defensiv . Gândirea irațională conținută în auto -verbalizare determină tulburări afective.
Sarcina consilierului constă în deconstrucția ideilor iraționale.
Obiectivele consilierii din perspectivă rațional -emotivă co nstă în:
1. identificarea cognițiilor ilogice ;
2. indicarea relației pe care o au cu tulburările comportamentale și afective;
3. susținerea clientului în a negocia și schimba cognițiile ilogice;
4. discutarea, dincolo de ideile iraționale ale clientului,a filosofiei sale de viață.
Una din tehnicile specifice este tema pentru acasă: clientul i se dau sarcini specifice prin
care să încerce comportamente și situații de care se teme, să își asume riscuri, să eșueze
în mod voluntar.
Din perspectivă comportamentalistă clien tul este un produs al experienței sale înțeleasă în
sensul raportului dintre comportamentele adaptative și cele non -adaptative.
Comportamentul este rezultatul istoriei întăririlor și a unui stimul declanșator.
Pentru consilierul comportamentalist clientul este un produs al experienței sale.
Comportamentele nonadaptative sunt comportamente învățate. Comportamentul nu pot fi
apreciat după un nivel generic de adaptare, ci după modalitatea în care individul resimte
situația. Orice comportament care conduce spre rezultate plăcute sau le reduce pe cele
neplăcute va fi repetat. Paradigma stimul -răspuns este esențială pentru
comportamentaliști: orice reacție comportamentale este predictibilă dacă este cunoscut
stimulul și istoria experienței și întăririlor comportam entale.
Consilierii comportamentaliști sunt mult mai puțin preocupați de procesul consilierii.
Interesul se centrează pe scopurile consilierii, alese de clientul sub asistența consilierului.
Consilierea comportamentală subliniază importanța obiectivării p rogresului consilierii.
Schimbările survenite în comportamentul clientului pot fi observate atât de beneficiar cât
și de anturaj, ceea ce reprezintă un alt factor de întărire.
În perspectivă tranzacțională eul conține trei stări: Părinte, Adult, Copil . Eul Parental
(exteropsyche) – este structurat pe valori, pe comadandament și comportamente ale
persoanelor semnificative internalizate. Eul Parental limitativ, critic, este centrat pe reguli
interdictive. De aceea poate fi asociat cu imperativul trebuie. Eul Parental protectiv se
referă la ansamblul afectiv și comportamental centrat pe relația protectivă așa cum este
traită de părinte în raport cu copilul. Eul Adult (neopsyche) – este centrat pe a face și nu

pe a trăi, pe estimarea probabilității și pe proces ul decizional prin testarea realității. Poate
fi asociat cu întrebările de tipul cine, ce, cum și când. Eul Copil (archeopsyche) – nu se
referă la partea infantilă din fiecare individ ci la partea copilăroasă, antrenată în joc și
bucurie. Segmentul de tip c opil din eu are următoarele forme: Eul copil natural (care se
desfășoară într -o totală libertate – conține impulsul natural spre dragoste, afecțiune,
creativitate, agresiune, spontaneitate și rebeliune), Eul copil adaptat (care a descoperit
modalitățile de expresie nereprimate de Eul Părinte – consecința constă în apariția de trări
precum vinovăția, mânia, frustrarea) și Eul copil rebel (care se opune condiționărilor
parentale). Pentru Eul copil lumea se construiește conform lui doresc, îmi place.
Tranzacți a reprezintă unitatea acțiunii sociale. Analiza tranzacțională se centrează pe
identificarea stărilor eului prin care se realizează un schimb social. Obiectivul constă în
obținerea controlului asupra tendințelor individului de a manipula sau de a fi manipu lat.
Consilierul va indentifica interacțiunile care au loc la nivelul eului în scopul realizării
schimbului social. Comportamentul adaptat este rezultatul intervenției celor trei strări ale
eului în raport cu situația.

E. Concluzii asupra temei tratate
Palierul cognitiv, ultimul consolidat în ordine psihogenetică , joacă un rol important în
dinamica personalității, condesând vectorii comportamentali ai individului

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Care sunt caracteristici le individului din perspectivă rațional -emotivă ?
Care sunt ideile iraționale majore identificate de abordarea rațional -emotivă ?
În ce constă ABC -ul tulburărilor afective rpopus de Ellis ?
Care sunt obiectivele consilierii din perspectivă rațional -emotivă ?
Cum este înțeles individul în abordarea coportamentală ?
Cum se realizează schimbarea comportamentală ?
Care sunt informațiile prin care se realizează analiza unui comportament?
Care sunt cele trei stări ale eului definite de abordarea tranzacțională ?

6. Abordarea holistică în consiliere

A. Introducere la tema tratată
Abordarea holistică se întemeiază pe modelul holografic al universului, specific
abordărilor fizicii cuatice.

B. Obiectivul lecț iei
Precizarea raportului dintre parte și întreg, dintre analitic și sintetic, în demersul
consilierii, precum și necesitatea perspectivei holistice asupra clientului.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Peratologie
Consiliere holistică

D. Rezumatul te mei tratate

Fundamentele consilierii pun problema factorului predilect prin care este antrenată
schimbarea. În manieră ireductibilă, fundamentele consilierii distribuie factorul
determinant al intervenției între palierul irațional, afectiv, de profunzime ș i cel rațional,
cognitiv, al suprafețelor.
În manieră ireductibilă posibilitatea de schimbare este înțeleasă ca distribuindu -se între
palierul afectiv (i -rațional) și cel rațional (cognitiv). Având în vedere ordinea de
structurare filogenetică a celor două paliere, ordine enunțată în special de perspectivele
dinamice, binomul în discuție glisează în cel dintre psihismul de profunzime, afectiv,
irațional și psihismul suprafețelor, cel rațional – în sensul în care gândirea rațională
(auto)reflexivă este o ach iziție filogenetică relativ târzie (după cum este și eul și
personalitatea). Fiecare perspectivă teoretică, pentru a -și defini maniera de intervenție
trebuie să de -limiteze factorul predilect mediator al intervenției. În consecință, acest
factor devine def initor pentru individul uman. Teoreticianul re -prezentă, „construiește”
ființa umană prin trasarea unei limite specifice, recomandând umanitatea ca predilect
definită fie prin factorul rațional fie prin cel irațional.
Orice teorie care fundamentează demers ul consilierii întemeiază o peratologie și intră
totodată în spațiul de interes al unei antropologii filosofice care are ca obiect de studiu
limitele ontologice ale ființei umane.
Raportul dintre irațional și rațional este exprimat de raportul cosmogonic dintre haos și
cosmos. Limita dintre haos și cosmos, trasată de mitul cosmogonic este determinată
cultural. Cultura și societatea actuală trasează limita ființei umane între palierul rațional și
cel irațional. Iraționalul este lăsat în afara umanității def inită de cultura actuală a vitezei
și a informației. Demersul consilierii se recomandă în acest context ca garant al nevoilor
societății actuale în care subiectul intervenției nu își mai permite să fie pacient ci client.
Relația economiei publice pare a se muta în cea a ecomoniei psihice. Consilierul nu este
departe de „a vinde” un produs clientului său. Statutul de pacient deranjează o societate
care trebuie să își marcheze foarte limpede modelele de inconduită.
Chiar dacă este o consecință a mediului soc io-cultural, consilierul trebuie să aibă în
vedere riscul pe care îl presupune excluderea iraționalului din orizontul de interes al
teoriei și practicii. Consilierea holistică susține drepturile egale ale celor două paliere,
rațional și irațional în recupe rarea fi inței umane în întregul său, la interferența dintre
soma și psyche .
Consilierea se dorește un demers de tip focal normat mai mult de „timpul comunitar”
decât de cel al individului pe când psihoterapiile, cele dinamice în special, încearcă să își
gestioneze demersul în special printr -un „timp al individului”.
Este probabil ca dificultățile de separare ale domeniilor consilierii și psihoterapiei să fie
determinate pe fond tocmai de oscilația individului, a practicianului între nevoile dictate
de sine le său profund aflat într -un spațiu din ce în ce mai clivat de realitatea socio –
culturală tehnicistă și eul său de suprafață prins în vâltoarea vitezei și a informației.
Trebuie însă mereu subliniat pericolul produs prin trasarea absolută a graniței dintr e
personalitatea profundă, topos al iraționalului și cea de suprafață, între intervenția
specifică profunzimilor și cea adecvată suprafețelor.
Perspectiva holistică asupra personalității umane poate fi mult mai profitabilă sub
aspectul restituirii umanită ții individului în întregul său.
Abordarile de tip comportamental pot fi considerate în anumite situații unica soluție
eficientă, însă, pe fond, trebuie avut în vedere faptul că palierul afectiv este subiacent

oricărui demers de intervenție clinică. Din ac estă perspectivă a face consiliere pare a fi
opus cu a aborda subiectul într -o manieră (psih)analitică sau de tip afectiv, din demersul
consilierii fiind exclus factorul irațional. O asemenea perspectivă asupra consilierii
considerăm că nu este adecvată a fenomenologiei subiectului beneficiar al intervenției de
consiliere.
Recomandarea holismului se referă în special la considerarea (înțelegerea și trăirea)
comportamentului subiectului atât din perspectivă rațională cât și sub aspectul
iraționalității sale , prin aplicare concertată a abordărilor de tip afectiv cu cele de tip
comportamental. Trebuie ținut cont de faptul că tehnici fundamentale de comunicare în
consiliere, precum empatia, interp retarea, reflectarea, nu pot fi aplicate fără recursul la
factorul afectiv și irațional.

E. Concluzii asupra temei tratate
Obiectul consilierii este personalitatea totală a clientului, care integrează dimensiunea
corporală și cea psihică într -un stil de viață adaptat atât mediului fizic cât și mediului
socio -cultural. Obiectivul principal al perspectivei holistice rămâne însă abordarea
clientului printr -un judicios balans între irațional și rațional, între afect și cogniție.

F. Lista subiectelor pentru p regătirea în vederea evaluării finale
Care este utilitatea unei perspective antropologice în discutarea abordării holistice a
consilierii ?
Este limita, dintre haos -cosmos, irațional, rațional instituită cultural ?
Ce indică în mod esențial mitul cosmogoni c ?
În ce raport se află societatea actulă cu factorul irațional ?
Care este pericolul excluderii factorului irațional din câmpul conislierii ?
În ce constă abordarea holistică ?
Care este principala recomandare pe care o face perspectiva holistică în cons iliere ?

7. Raportul dintre fundamentele teoretice și personalitatea consilierului

A. Introducere la tema tratată
În consiliere, p ersonalitatea este un concept ca re pune problema personală a propriei
structuri și dinamici intrapsihice ca element fundamental.

B. Obiectivul lecției
Sublinierea importanței formării în consiliere prin înțelegerea locului personalității în
eficiența intervenției.

C. Conceptele -cheie t ratate în lecție
Personalitatea consilierului
Valorile consilierului

D. Rezumatul temei tratate
Eficiența consilierului este rezultatul flexibilității consilierului în abordarea problematicii
clientului, capacității de implicare în non -defensivă relație ș i al capacității consilierului de
a realiza o sintenză teoretico -tehnică adecvată. Capacitatea de gestiune afectivă și

cognitivă a consilierului este reflectată de capacitatea de a -și accepta propriile experiențe,
de atitudinea pozitivă, de capacitate de a ngajare în relație, de a se lăsa perceput de ceilalți
așa cum este, de a accepta responsabilitatea pentru propriul comportament, de a avea
aspirații realiste și de a-și conștientiza sistemul de valori. Valorile consilierului nu pot fi
total reprimate întru cât sunt exprimate atât de elementele de cadru cât și de reacția
consilierul la conținutul problematicii Valorile consilierului nu pot fi conștient exprimate
întrucât aduc atingere procesului de autoevaluare necesar individuării clientului. Analiza
și sint eza corpului teoretico -tehnic se face prin personalitatea consilierului care
„construiește” realitatea clientului.
Personalitatea consilierul este unul dintre elementele de cadru esențiale întrucât se
constituie într -un model pentru client. Mesajul de fond pe care îl emite personalitatea
consilierului se referă la chiar problematica constituită în obiect al consilierii: consilierul
a reușit să își negocieze diferitele probleme personale. Întrucât a putut să își orienteze
viața spre sensul unei existențe efi ciente poate să se indice ca ghid pentru client. În acest
plan reiese, din nou, importanța factorului afectiv și a raportului cu cel rațional.
Capacitatea consilierului de a fi putut depăși problemele specifice existenței sale
presupune un bun indice de fl exibilitate atât la nivel afectiv (irațional) cât și rațional.
Eficiența este determinată însă de personalitatea consilierului în ansamblul său și este
indicată de elemente precum capacitatea de a accepta propriile experienț, gândire și
atitudine pozitivă față de lume, capacitatea de angajare în relați , capacitatea de a se lăsa
percepuți de ceilalți așa cum sun, capacitatea de a accepta responsabilitatea pentru
propriul comportamen, capacitatea de a avea aspirații realist, conștientizarea propriului
sistemu lui de valori.
Axiologia este disciplina filosofică interesată de studiul genezei, interacțiunii, ierarhizării
valorilor. Valoarea se întemeiază pe relația socială, prin raportarea și corespondența
obiectelor sau faptelor cu trebuințele mediului socio -cultural. De aceea, criteriile
axilogice sunt dinamice și determinate de evoluția mediului pe care îl susțin.
La nivel generic, valorile sunt echivalente: nici un set de valori nu poate fi considerat a fi
superior altui set de valori. Cu toate acestea, consil ierul deține propriul sistem axiologic
care se exprimă în procesul consilierii. Procesul consilierii este eficient în condițiile în
care există un anumit grad de asonanță axiologică între consilier și client – un optimum
de asonanță între sistemele axiolog ice. În situațiile extreme în care fie sistemele
axiologice sunt foarte apropiate, fie foarte îndepărtate procesul consilierii nu este eficient.
Principala valoare necesară consilierului este libertarea, valoare care permite alegeri
creative și responsabi le.
Acceptarea clientului reprezintă premisa oricărui demers de schimbare, dezvoltare și
optimizare. Capacitatea de acceptare a clientului, element esențial al demersului
consilierii, se întemeiază pe un just raport al consilierului cu sistemul său axiolog ic.
Teoria furnizează date și aproximează prin generalizare, facilitează înțelegerea
fenomenelor complexe, prezice acolo unde limitele psihice (afective și cognitive) ale
cercetătorului (consilierului) intervin. Teoria și modelul teoretic reprezintă un tip de
abordare sistematic a problemei. Teoria propune principii, discurs metaclinic. Saltul din
palierul speculativ al teoriei în cel al stării de fapt, al obiectului – în speță al clientului –
este abrupt. Realitatea clientului este frecvent dificil de înțe les. Consilierul „construiește”
personalitatea clientului din sursele de informație diferite oferite de acesta. Este vorba

despre informații factuale, explicite și de informații de profunzime care sunt receptate pe
canale implicite care nu mai țin de capac itățile raționale.
Trecerea de la stilul directiv la cel non -directiv este susținută de abordarea relativită a
clientului. Lumea clientului este considerată diferită de cea a consilierului. În consecință,
intervenția directivă, conformă personalității cons ilierului nu este adecvată întrucât
maschează realitatea diferită a clientului.
Orice teorie a fost concepută de un individ și se înscrie în modalitate în care acesta a re –
construit lumea, construcție acceptată la un moment dat și de alți indivizi, subiecț i ai
cunoșterii din acel domeniu. Resorturile imaginarului epistemic, științific, sunt reglate de
psihismul conștient dar în special de cel inconștient. Insight -ul, momentul „aha!” poartă
marca reorganizării informației la nivelurile profunde ale personali tății. Apetența pentru o
anumită teorie se află în relație cu gradul de asemănare dintre structura și dinamica
psihică a creatorului de teorie cu cea a beneficiarului, a aspirantului la cunoșterea acelei
teorii. Cu alte cuvinte și în cazul formării în dome niul științei modelul și idealul sunt
elemente determinante. Consilierul va prelua teoriile care îi par consistente sub aspect
cognitiv, dar care în fapt sunt susținute de structura și dinamica personalității sale în
ansamblu prin similarități cu personali tatea creatorului de teorie, devenit ideal.

E. Concluzii asupra temei tratate
Personalitatea consilierului reprezintă instrumentul esențial al intervenției, fiind modelul
implicit de gestiune a situațiilor de viață problematice.

F. Lista subiectelor pent ru pregătirea în vederea evaluării finale
Pe ce factori se fundamentează eficiența consilierului ?
Care sunt caracteristicile comportamentului eficient al consilierului ?
Care sunt calitățile necesare consilierului ?
Care sunt atitudinile raționale pe care le poate avea consilierul în gestiunea ipotezelor de
lucru sau a sistemului teoretic ?
Prin ce se caracterizează personalitatea consilierului eficient ?
Care sunt pozițiile consilierului în raport cu sistemul său axiologic ?
Care sunt principiile utile în abordarea realității clientului, din perspectivă epistemologică
?
Care este funcție epistemologică a personalității consilierului ?
În ce constă trecerea de la stilul directiv la cel non -directiv ?

8. Cadrul general al consilierii

A. Introducere la tema tratată
Relația de consiliere se definește prin intermediul unor elemente de reglementare a
întâlnirii. Ansamblul acestor elemente, în formă lor particulară constituie fundamentul
intervenției.
B. Obiectiv ul lecției
Precizarea elementelor de cadru, astfel încât să fie precizat rolul și rostul lor în demersul
consilierii.
C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Cadrul consilierii

D. Rezumatul temei tratate
Modalitatea în care este stabilit cadrului consilieri i este determină eficiența demersului.
Cadru consilierii este constituit din ansamblul elementelor care reglementează și susțin
relația dintre consilier și client în sensul atingerii obiectivelor specifice. Cadrul fizic
spațial se referă la ansamblul condi țiilor mediului ambiant în care se desfășoară
consilierea. Cadrul fizic temporar se constituie din modalitatea de raportare a consilierul
la durată. Cadrul alianței de intervenție este constituit din personalitatea consilierului și
influența acesteia asupr a clientului. Elementul esențial de cadru al consilierii este
personalitatea consilierului și modalitatea în care acesta poate construi relația cu clientul.
Relația de cadru se constuie într -un tip de „alianță” între client și consilier orientat de
obiect ivele comune. Alianța de intervenție, element necesar progresului și succesului
consilierii, este determinată de personalitatea consilierului, de modul în care consilierul
este perceput de client, de nivelul de încredere acordat. Personalitatea consilierul ui și
modalitatea în care este percepută de client va influența alianța de intervenție stabilită
între consilier și client în vederea atingerii obiectivelor demersului. Cadrul deontologic al
consilierii adună principii necesare reglementării relației cu cl ientul.
În activitatea sa, consilierul va fi ghidat atât de drepturile clientului, de etica profesională
cât și de standarde morale, valori individuale și culturale specifice clientului. Regula
fundamentală a oricărui cod etic profesional se întemeiază pe ideea că individul trebuie
respectat și protejat, ceea ce devine posibil numai în condițiile în care consilierul este
onest, integru și obiectiv în relația sa cu clientul.
În ordinea eticii profesionale și a respectării drepturilor clientului, consilieru l trebuie să
fie ghidat de următoarele principii: primum non nocere, je le pensay, dieu le guerit, vis
medicatrix naturae, confidențialitatea, relevanța, simetria.
Obiectivul de fond al primei întâlniri cu clientul constă în evaluarea motivației pentru
consiliere și în testarea modalităților de relație specifice clientului în timp ce obiectivul
specific se referă la conținutului problematicii. În raport cu prima întâlnire clientul poate
fi adresat unui alt consilier. Clientul va experimenta și testa raportu l său cu consilierul în
prima întâlnire, prin comportamente implicite care vizează gradul de acceptanță al
consilierului, capacitatea de a impune limite, interesul personal al consilierului, interesul
material al consilierului, onestitatea consilierului. Rolul consilierul se constituie la
interferența dintre expectațiile clientului și comportamentul său real. Prima întâlnire este
indicativă pentru decursul relației. În acest moment se condensează specificul
interacțiunii care va guverna relația dintre consi lier și client. Prima reacție, de natură
afectivă, pe care o are atât consilierul cât și clientul este relevantă. Această reacție oferă
informația brută, ne -elaborată (în manieră represiv -culturală), privind personalitatea
celuilalt așa cum „poate” fi perc epută.
În anumite cazuri, evaluarea problematicii clientului poate necesita mai multe întâlniri
(două sau trei). La finalul interviului de evaluare se va reveni asupra regulilor care susțin
cadrul consilierii.
Finalul consilierii este în general decis împ reună cu clientul. Există situații în care
consilierul este cel care decide momentul terminării relației. În acest caz consilierul va
explora nevoia clientului de a continua ședințele. În situația în care clientul dorește să
ternine prematur procesul, cons ilierul va interpreta comportamentul fără însă a forța
clientul în continuarea întâlnirilor.

Consilierul are sarcina de a -l susține pe client în conștientizarea alternativelor, alegerea și
urmarea celei mai bune modalități de rezolvare a problemelor sale. În virtutea acestui
enunț, există situații în care clientul trebuie adresat unui alt consilier. Adresarea poate fi
percepută de client ca derogare a competenței. Decizia de adresare a clientului este
susținută de o bună imagine profesională a consilierului . Acesta își cunoaște capacitățile
sale și poate alege cea mai indicată soluție pentru client, chiar dacă aceasta înseamnă
întreruperea relației de consiliere.
Rolul consilierului în cadru este rezultatul interacțiunii dintre expectațiile clientului,
modal itatea în care este fantasmat și comportamentul său real.
Aproximarea cât mai bună a personalității reale a consilierului are valoare de optimizare.
Astfel, cunoașterea rolului real al consilierului de către client este premisa unei relații
eficiente. Cons ilierul trebuie să își definească rolul și limitele sale fără a încerca să
„seducă”, atrage sau menține clientul în afara nevoilor de susținere reală ale acestuia.
În general, idealizarea consilierului reprezintă o etapă situată în debutul relației de
consiliere. Idealizarea consilierului poate genera dificultăți dacă este susținută de
consilier. Consilierea, privită din perspectiva teoriilor învătării, reprezintă un proces de
restructurare comportamentală în care personalitatea consilierului are rolul unu i model.
La nivelul relației, idealizarea acționează ca factor de stagnare. Consilierul, cu o imagine
de sine deficitară poate susține clientul în această atitudine, resimțită ca gratificantă.
Refugiul într -un rol profesional supracalificat și prezentarea ca atare în fața clientului este
un indicator al dubiilor profesionale ale consilierului și a unor marcate dificultății de
relație.
Deși consilierea de grup este un concept relativ răspândit nu s -a ajuns la un consens
teoretic asupra acestei tehnici. Grupu l se constituie începând cu trei membri care se
influențează reciproc și sunt influențați la rândul lor de mediu. În consecință, în orice
grup există influențe reciproce însă specificul grupului de consiliere constă în faptul că
efortul de a influența trăi rea, gândirea și comportamentul este deliberat. Astfel, în
consilierea de grup, interacțiunea dintre indivizi este folosită în scopul de a facilita
înțelegerea de sine și schimbarea comportamentală.

E. Concluzii asupra temei tratate
Fiecare element de ca dru re flectă personalitatea consilierului și are influență determinantă
asupra eficienței demersului.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
În ce constă ca drul fizic al consilierii ?
Care sunt recomandările principale privind amenajarea cadrului fizic al consilierii ?
Cum poate forța clientul cadrul temportal al consilierii ?
În ce constă cadrul alianței de intervenție ?
Care sunt perspectivele care interacționează în relația de consiliere ?
Ce vizează comportamentele prin care clientul testează personalitatea consilierului ?
Care sunt principiile deontologice ale consilierii ?
Care sunt normele de aplicare a principiului confidențialității ?
Care este obiectivul esențial al primei întâlniri cu clientul ?
În ce condiții poate fi adresat clientul unui alt consilier ?
Care este rolul consilierului ?

Cum este imaginat consilierul „atotputernic” ?
În ce situații nu este prescrisă consilierea de grup ?
Care sunt obiectivele consilierii de grup ?
Care sunt limitările consilierii de gru p ?

9. Tehnici fundamentale în consiliere

A. Introducere la tema tratată
Elemente ale comportamentul eficient al consilierului sunt condensate sub forma unor
„conduite prototip” care nu au efect ca recomandări cognitive, ci maniere de manifestare
implicită a consilierului, grație formării sale.

B. Obiectivul lecției
Inventarierea principalelor repere tehnice aplicabile în demersul consilierii.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Tehnici de consi liere
Relație de tip suportiv

D. Rezumatul temei tratate
Relația de tip suportiv constituită în cadrul consilierii este o relație intensă și dinamică
susținută în special de palierul afectiv al consilierului. Psihoterapia suportivă urmărește în
special fu ncția protectivă a demersului în ordinea restabilirii unui echilibru psihic. În
zona comună cu consilierea, psihoterapia suportivă are ca obiectiv adaptarea la mediul
social prin îmbunătățirea abilităților de negociere și gestionare a conflictului. Relația de
tip suportiv este utilă în situațiile de criză – clienți cu diferite adicții, cu dezadaptare
masivă, cu problematcă psihosomatică.
Mesajul non -verbal al consilierului este o consecință a dinamicii personalității sale și este
determinat de palierul afec tiv. De aceea, controlul rațional al mesajului non -verbal este
dificil și oricum ineficient prin caracterul defensiv. Comportamentul non -verbal are atât
determinații culturale cât și specifice individuale de care se va ține cont în interpretare.
Abilitate a în domeniul comunicării non -verbale este un factor necesar consilierului
eficient. Sunt prezentate caracteristicile unei comunicări eficiente (empatie, autenticitate,
neutralitate binevoitoare, specificitate) și practici care afectează comunicarea. Înțelegerea
empatică se fundamentează pe un proces de identificare, prin adoptarea cadrului de
referință intern al clientului. Presupune un răspuns senzitiv, adaptat și non -evaluativ la
sentimentelor și trăirile clientului. Empatia constă esențial în capacitate a de transpunere
în situația clientului, fără a fi însă un efect al încercării de identificare cu acesta.
Autenticitatea reprezintă capacitatea consilierului de a fi el însuși, fără a avea nevoie să
se apere printr -o atitudine rigidă. Este consecința congr uenței dintre reacțiile interne și
atitudinea externă. În situația în care consilierul nu poate conține reacții afective ale
clientului comunicare se blochează iar procesul consilierii eșuează. Există grade ale
autenticității care variază de la o atitudine impersonală și folosirea timpului trecut la
raportul personal cu consilier și folosirea timpului prezent.
Consilierul are o atitudine de acceptare neutru binevoitoare, non -posesivă sau directivă.
Atitudine pozitivă creează clientului senzația că este acce ptat de consilier în mod

necondiționat de sistemul de valori sau comportament. Capacitatea de acceptare a
clientului sustinută de o atitudine pozitivă non -posesivă, de neutralitate binevoitoare, este
simetrică nivelului de acceptare de sine și auto -respect al consilierului. Atitudinea
pozitivă se referă la capacitatea consilierului de a percepe clientul ca pe o persoană dotată
cu calitățile necesare rezolvării problemelor. Această atitudine permite clientului
demontarea și reconstrucția modalităților de apă rare, autenticitatea în relație. În cazul în
care consilierul nu poate susține atitudinea de neutralitate binevoitoare procesul consilieri
este blocat. Neutralitatea binevoitoare adoptată fomal poate să devină o atitudine
construită prin represia trăirilor consilierului.
Specificitatea se referă la capacitatea consilierului de a da expresie specifică trăirilor
clientului. Capacitatea de a „pune în cuvânt” într -o manieră adecvată afectele,
reprezentările suscitate de procesul de consiliere și este determinan tă pentru susccesul
consilierii.
Comportament defensiv al consilierului este indicat de nevoia sa de a da sfaturi și
soluții, a evalua, a învinovăți, a moraliza, a interpreta, a analiza, a eticheta, a
comanda, a fi directiv, a lauda, a simpatiza, a acorda suportul la modul general, a
amenința, a avertiza, a evita, a condiționa, a patrona, a impune reluarea unui subiect.
Sunt reprezentate tehnici fundamentale folosite în consiliere: tehnica interogativă, tehnica
ascultării, tehnica tăcerii, tehnica reflectăr ii, tehnica sumarizării, identificarea temei,
exprimarea și modelarea afectelor, interpretarea, confruntarea cu fluxul reprezentativ,
rezolvarea de probleme, tehnici gestaltiste (personalizarea discursului, transformarea
întrebărilor în afirmați, asumarea responsabilității, jucarea rolului proiectat, tehnica
scaunului gol), tehnici comportamentale (desensibilizarea sistematică, contractul
comportamental, modelarea socială) și direcții ale optimizării personale.

E. Concluzii asupra temei tratate
Eficiența „tehnică” în consiliere este efectul formării și al preluării explicite de prescripții
comportamantale.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale
Care sunt caracteristicile relației de tip suportiv ?
Care sunt canalele prin care s e comunică non -verbal ?
În ce constă „comportamentul de prezență” al consilierului ?
Are sunt caracteristicile unei comunicări eficiente ?
În ce constă atitunidea empatică a consilierului ?
Care sunt indicatori ai deficienței în atitudinea empatică ?
La ce se referă caracteristica autenticității consilierului ?
Care sunt obstacolele abordării unei atitudini neutru -binevoitoare ?
Care sunt practicile cu efect negativ în comunicare ?
Care sunt pricipalel tipuri de întrebări folosite în tehnica interogativă ?
Care sunt factorii care susțin ascultarea activă ?
Care sunt funcțiile pozitive și negative ale susținerii tăcerii clientului ?
În ce constă tehnica reflectării și a sumarizării ?
Care sunt temele frecvente abordate de clienți ?
În ce constă exprimarea și modelerea afectelor ?
Care sunt pricipalele metode interpretative ?

În ce constă tehnica confruntării cu fluxul reprezentativ ?
Care sunt metodele de generare a soluțiilor alternative în cadrul rezolvării de probleme ?
Pe ce capacități cognitive se bazează procesul rezolutiv ?
Care sunt etapele procesului rezolutiv ?
Care sunt principalele tehnici gestaltiste folosite în consiliere ?
Care sunt principalele tehnici conportamentale folosite în consiliere ?
Care sunt direcțiile principale ale optimizării perso nale ?

10. Elemente de consiliere în situații specifice

A. Introducere la tema tratată
Consilierea în situații particulare presupune abilității specifice pe fondul dificultăților, a
urgențe i și caracterului dramatic al diferitelor situații de viață.

B. Obiectivul lecției
Prezentatarea elementor de teorie și tehnică utile în situații specifice de consiliere.

C. Conceptele -cheie tratate în lecție
Criză
Pierdere
Reacție la boală somatică
Conf lict

D. Rezumatul temei tratate
Psihiatric se face diferența dintre angoasă și anxietate: angoasa este anxietate cu
acompaniament somatic (constricție laringiană, toracică, algii precordiale). Angoasa are
un conținut psihofiziologic în timp ce anxietatea unul psihic. În situația angoasei sunt
expuse pricipalele etape ale intervenției: identificarea surselor de angoasă, conștientizarea
semnelor angoasei, dezvoltarea unor abilități și comportamente de gestiune a angoasei,
stabilirea și menținerea unui suport social adecvat, dezvoltarea unui stil de viață adecvat,
dezvoltarea stimei de sine.
Consilierea pe probleme de sexualitate are ca obiect atât prevenția cât și remedierea
anumitor probleme. Condiția inițială a eficienței în consilierea pe probleme de sexua litate
este un bun raport al consilierului cu propria sexualitate. Prin consiliere, individul este
ajutat să își operaționalizeze educația sexuală primită din mediul său în comportamente
sexuale adaptate și responsabile.
În consilierea personanelor cu nevo ie speciale se vor avea în vedere atât condițiile
speciale de care clienții au nevoie cât și percepția nerealistă a acestora care are un impact
negativ supraadăugat pe imaginea de sine și determină comportamente supra -deficitare.
Una din pricipalele proble me ale acestei categorii de clienți constă în senzația de izolare
pe care o resimt acut. Prin dizabilitățile de natură fizică, afectivă sau cognitivă, această
categorie de clienți este izolată ca efect al etichetării, atribuirii, stereotipului și a
imposib ilității de a beneficia de facilitățile oferite de comunitate. Din acest punct de
vedere consilierul trebuie să fie informat în privința condițiilor de mediul social în care
trăiește clientul cu nevoi speciale.

Clientul cu nevoi speciale se confruntă cu trei categorii de probleme care se determină
reciproc: condițiile și nevoile sale speciale, percepția nerealistă a diferitelor persoane din
mediul social, profesional, impactul percepției nerealiste asupra imaginii de sine.
În consilierea pentru emigranți obiectivul pricipal constă în înțelegerea diferențelor
culturale dintre mediul de proveniență și cel actual al clientului și interferența dintre cele
două culturi. Problema care se pune apăsat în consilierea inter -culturală se referă la
raportul în care se află consilierul cu valorile sale și modul de reprezentare al
comportamentul uman. Condiția minimală, pentru a putea trece în dimensiunea inter –
culturală, este asumarea coerentă a propriilor valori și capacitatea de acceptare a unor
valori depărtate de cele personale.
Obiectivul principal al consilierii emigranților este determinarea specificului interferenței
dintre cele două culturi. Interferența poate provoca situații conflictuale chiar dacă
„distanța culturală” dintre cultura de origine și cea actual ă este minimală. Pentru
atingerea acestui obiectiv, consilierul trebuie să dețină informații despre codul cultural
existent în cultura de origine. Intervenția se poate realiza prin folosirea alternativă a celo
două coduri culturale, pentru a developa natur a conflictului.
Obiectivul principal a intervenției de criză constă în evitarea consecințelor majore și
stabilirea unui moment de echilibru în dinamica personalității clientului. Criza este
percepută de client ca generatoare de consecințe cu efect catastro fal asupra vieții sale
individuale și familiale. Efecte crizei sunt corespondente modalități perceptive
distorsionate în care situații cotidiene capătă dimeniunii majore. Sunt prezentat e etapele
intervenției de criză: a înțelege prin ce anume trece client ul, ce simte și gândește ; a
stabili de comun acord ce a mai bună soluți e ; a discuta alternative de implementare a
soluției convenite.
Consilierea pentru situația de pierdere se referă la toate situațiile în care clientul este
separat de un obiect investit . De aceea, situația de pierdere se referă atât la evenimentele
trăite negativ cât și la cele trăite pozitiv. Sunt discutate cele două categorii importante de
pierdere, doliului și divorțul și elemente de intervenție. În cazul pierderii rpin deces,
sarcina consilierului constă în a susține travaliul de doliu – dezinvestirea treptată a
persoanei dispărute și reinvestirea obiectelor actualității. Modelul propus de Kubler Ross
este valid în orice situație de pierdere, indicând fazele necesare elaborării psihic e a
împre jurării.
Consilierea clienților aflați în situația de boală (somatică) reprezintă un demers de criză.
Boala aduce în discuție întregul univers de viață al clientului, personalitatea și identitatea
acestuia. În funcție de gravitatea afecțiunii, res imțită atât la nivel somatic, cât în special la
nivel imaginar (funcția diagnosticului în negocierea cu boala), boala pune în discuție și
orizontul social al clientului. În consilierea clienților aflați în situație de boală somatică se
va avea în vedere mo dalitatea în care este imaginată boala și mecanismele de apărare
activate, regresia și denegarea.
Sunt prezentate elemente ale consilierii situației de conflict, funcțiile acesteia, roluri în
negociere, strategi de a rezolvare a conflictului și erori de argumentare.

E. Concluzii asupra temei tratate
Fiecare situație specială de viață necesită, în vederea abordării eficiente, cunoașterea
principalelor resorturi ale reacției la realitatea traumatică.

F. Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evalu ării finale
Care sunt etapele intervenției în situația de angoasă ?
De ce este condiționată eficiența intervenției în problematica sexuală ?
Care sunt categoriile de probleme cu care se confruntă clientul cu nevoie speciale ?
Care ste obiectivul principal în consilierea emigranților ?
Care sunt efectele situației de criză ?
Ce are în veder consilierul în gestionarea situației de criză ?
Care sunt etapele intervenției în situația de criză ?
În ce constă situația de pierdere ?
Care este caracteristica actuală a raportului pe care mediul socio -cultural în are cu decesul și
moartea ?
Care sunt funcțiile ritului funerar ?
Care sunt fazele trăirii situației de divorț ?
Care sunt avantajele prezentate de situația de conflict ?
Care sunt funcțiile activate în situaț ia de conflict ?

1. Aplicații:

a. Test de autoevaluare:

1. Ce tip de relație se instituie între consilier și clientul său ?
a. participare și colaborare reciprocă;
b. opoziție ;
c. distanță reciprocă ;
d. alianță;
e. colegialitate;

2. Psihoterapia și consilierea se află î ntr-o relație de :
a. asociativ ă;
b. de opoziție;
c. disjunctivă;

3. Consilierului , prin demersul său, se aseamănă în special cu un:
a. psihoterapeut analitic;
b. sofroterapeut;
c. psihoterapeut „focal”;
d. psihanalist;
e. hipnoterapeut.

4. Ce este proiecția din perspectiva cons ilierului ?
a. un tip de apărare arhaică ;
b. operația prin care subiectul expulzează din sine și localizează în altul calități,
sentimente, dorințe, chiar „obiecte” pe care nu le cunoaș te sau le refuză în sine
însuși;
c. o manieră de voluntară de deformare a reali tății,

5. Anxietatea existențială este produsă de:
a. trecutul individului;

b. conștiința condițiilor existenței;
c. grupul de apartenență ;
d. conștiința libertății și a necesității de a alege;
e. consecințele deciziei, ale alegerii.

6. Principalele calități ale consil ierului sunt :
a. dependență ;
b. închidere în sine ;
c. capacitatea de a accepta;
d. flexibilitate;
e. sinceritate .

7. În care dintre zonele indicate de proxemică se recomandă situarea consilierului față de
clientul său ?
a. zona intimă;
b. zona personală;
c. zona socială;
d. zona pu blică;
e. nici una.

8. Comportament ul defensiv al consilierului este indicat de nevoia acestuia de:
a. a da sfaturi și soluții ;
b. a moraliza ;
c. a susține expresia afectivă a clientului;
d. a evalua, a învinovăți ;

9. Desensibilizarea sistematică este o tehnică :
a. gesta ltistă;
b. tranzacțională
c. comportamentală;

10. Din perspectiva lui Carl Rogers anxietatea este:
a. o falsă problemă a clientului;
b. rezultatul distanței dintre imaginea de sine și experiența individului;
c. rezultatul incongruenței dintre eul ideal și cel real.

b. Răspunsurile la testul de autoevaluare:

Întrebarea 1 = a+d
Întrebarea 2 = a
Întrebarea 3 = c
Întrebarea 4 = a+b
Întrebarea 5 = b+d+e
Întrebarea 6 = c+d+e
Întrebarea 7 = c

Întrebarea 8 = a+b+d
Întrebarea 9 = c
Întrebarea 10 = b+c

c. Tematică pentru semi narii:
I. Aspecte generale ale consilierii .
II. Personalitatea consilierului.
III. Consiliere și psihoterapie .
IV. Fundamente psihologice ale consilierii .
V. Fundamente psihanalitice ale consilierii .
VI. Relația de tip suportiv.
VII. Tehn ici de comunicare eficientă

2. Exemple de teste de autoevaluare din toată materia:

1. Conform Asociației Britanice de resort, scopurile consilierii se referă la a susține și
favoriza:
a. autoacceptarea;
b. dezvoltarea resurselor profesionale;
c. traumatismele;
d. maturizarea;
e. cunoaște rea de sine.
RĂSPUNS = a+b+d+e

2. Obiectivul consilierii constă în a ajuta clientul să:
a. retrăiască experiențele timpurii;
b. înțeleagă și clarifice modalitatea în care își percepe viața;
c. uite întâmplările neplăcute;
d. fie în cea mai bună formă fizică;
e. învețe s ă își atingă scopurile esențiale.
RĂSPUNS = b+e

3. Este adevărat următorul enunț ?
Procesul consilierii pune problema modalităților de învățare cât și a condițiilor în care o
personalitate se poate dezvolta în mod optim.
RĂSPUNS = A

4. Demersul consilier ii se centrează pe:
a. dimensiunea preventivă a tulburărilor afective și comportamentale;
b. tratarea tulburărilor psihosomatice;
c. dimensiunea rezolvării de probleme;

d. resuscitarea experiențelor primilor ani de viață;
e. dezvoltare și optimizare personală.
RĂSPUNS = a+c+e .

5. Nivelul de dezvoltare și optimizare personală este indicat de :
a. capacitatea de deschidere spre noi experiențe;
b. sentimentul de valorizare a potențialului propriu;
c. capacitate de auto -reflexie;
d. perceperea schimbărilor de sine pozitive;
e. eficiență, flexibilitate, creativitate, respingerea rutinei.
RĂSPUNS = a+b+c+d+e

6. Este adevărat următorul enunț ?
Conceptul de cultură expresivă se referă la existența de mijloace instituționalizate prin
care o cultură permite descărcarea tensiunilor provocate pri n represia specifică
RĂSPUNS = A

7. Prin modelul de intervenție se încearcă:
a. scoaterea individului în afara culturii;
b. menținerea individului în cadrul modelului expresiv;
c. prevenția modalităților de inconduită.
RĂSPUNS = b+c.

8. În perioada postbelică ap are:
a. consilierea pentru situația de criza;
b. consilierea pentru situații de pierdere;
c. consilierea pentru emigranți.
RĂSPUNS = a+b+c

9. Este adevărat următorul enunț ?
Mod elele expresive sunt supape de siguranță ale ordinii sociale, sunt o formă de
„comentar iu meta -social” care codifică tensiunile societății.
RĂSPUNS = A

10. Pe care din următoarele dimensiuni este centrat demersul consilierii:
a. prezent și viitor;
b. normalitate;
c. spațiul dezvoltării;
d. actualitate;
e. termen scurt.
RĂSPUNS = a+b+c +d+e

11. În care d intre următoa rele categorii pot fi dispuse o biectivele consilierii:
a. promovarea stării de bine și a sănătății clientului;
b. dezvoltarea personală a clientului;

c. prevenția situațiilor care aduc atingere stării de bine și dezvoltării personale a
clientului.
RĂS PUNS = a+b+c

12. Care dintre următorii autori au contribuit la constituirea și dezvoltarea domeniului
consilierii:
a. Jesse B. Davis;
b. Clifford Beers;
c. John Heiserg ;
d. Frank Parsons;
e. Stanley Grandville Hall.
RĂSPUNS = a+b+d+e

13. Din perspectiva fundamentelor s ociologice, sarcina consilierului constă în:
a. identificarea modului în care condiționările sociale determină relațiile sale, într -o
manieră pozitivă sau prin producerea de conflict;
b. recuperarea trecutului clientului ;
c. analiza modalităților de acțiune a contr olul social în diferitele spații de existență
ale clientului.
RĂSPUNS = a+c

14. În ce tară europeană a fost deschis în 1917 -1918 Biroul de consiliere a părinților și
tinerilor ?
a. Franța;
b. Germania;
c. Elveția;
d. Olanda;
e. Austria.
RĂSPUNS = c

15. Un bun nivel al stimei de sine este indicat de:
a. sentimentul de autoapreciere;
b. comportament dependent;
c. egocentrism;
d. încredere în propriile capacități;
e. asumarea de responsabilități;
RĂSPUNS = a+d+e

16. Este adevărat următorul enunț ?
Consilierea urmărește dezvoltarea compo rtamentului de tip intențional, flexibil, productiv
al clientului.
RĂSPUNS = A

17. Stima de sine:
a. este rezultatul interacțiunii dintre Eul real și Eul ideal;
b. depinde de resursele menezice ale subiectului;

c. este vectorul care organizează raportul dintre Eul somatic și cel psihic;
d. este o dimensiune opțională a personalității;
e. se operaționalizează prin atitudinea față de sine, prin Răspuns amblul
afirmațiilor publice sau private despre sine.
RĂSPUNS = a+c+e

18. Deficiențe ale stimei de sine sunt indicate de :
a. nepăsare sau rebeliune;
b. incapacitatea de implicare;
c. nivel ul de studii ;
d. delegarea responsabilității.
e. dependență.
RĂSPUNS =a+b+d+e

19. Este adevărat următorul enunț ?
Consilierul nu este o ipostază a autorității ci un partener al clientului împreună cu care
vizează obiective comune.
RĂSPUNS = A

20. Este adevărat următorul enunț ?
Din perspectiva fundamentelor etice ale consilierii, domeniul lui este limitează,
periclititează, anulează libertatea individului.
RĂSPUNS = F

21. Explicația metapsihologică psih analitică este completă numai dacă abordează
fenomenul psihic sub următoarele trei aspecte:
a. tehnic;
b. dinamic;
c. istoric;
d. economic;
e. topic -structural.
RĂSPUNS = b+d+e

22. Din perspectiva lui Carl Rogers anxietatea este rezultatul:
d. distanței dintre imaginea de sine și experiența individului;
e. falsă problemă a clientului;
f. rezultatul incongruenței dintre eul ideal și cel real.
RĂSPUNS = a+c

23. Pe care din următoarele dimensiuni este centrat demersul psihoterapiei:
a. patologie (nevroze)
b. trecut;
c. termen lung;
d. reconst rucție;
e. problematică profundă.
RĂSPUNS = a+b+c +d+e

24. Este adevărat următorul enunț:
Scopul esențial al consilierii de tip existențialist constă în susținerea clientului în
descoperirea de noi semnificații ale vieții cu consecință în reducerea anxietăți i asociate
pericolului non -existenței.
RĂSPUNS = A

25. Care sunt, în viziune rațional -emotivă, ideile iraționale majore:
a. individul trebuie să se gândească în mod constant la posibilitatea de a fi implicat
într-o situație periculoasă;
b. este mai ușor să fug i de responsabilitate și dificultăți decât să te implici, să te
confrunți cu acestea;
c. indivizii au nevoie să depindă de ceilalți și să fie conduși de cineva cu autoritate,
mai puternic;
d. evenimentele din trecut determină comportamentul prezent și nu pot fi schimbate;
e. există întotdeauna un răspuns precis și corect la orice problemă și este catastrofal
să nu îl găsești;
RĂSPUNS = a+b+c +d+e