1. DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC) Din 1989 si pân ă în prezent , rata abandonului maternal nu a cunoscut o sc ădere, ci, dimpotriv ă a crescut în… [630701]

1

ABANDON MATERNAL

1. DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC)

Din 1989 si pân ă în prezent , rata abandonului maternal nu a cunoscut o
sc ădere, ci, dimpotriv ă a crescut în ciuda liberaliz ării avortului și a m ăsurilor luate de
Guvernele care s-au succedat dup ă Revolu ție.
Fenomen cu cauze multiple , de o complexitate ce at inge punctele sensibile ale
unei ță ri care de-abia a aderat la Uniunea European ă, abandonul maternal reclam ă cu
stringen ță m ăsuri de combatere și prevenire
Abandonarea copiilor (la na ștere) reprezint ă o modalitate rudimentar ă de
gestionare a na șterilor nedorite sau neacceptate din cauze cultural e sau/ și
economice . Prezen ța sau persisten ța lor în societ ăț ile moderne este generat ă de
absen ța unor servicii, de func ționare a unor institu ții sau de absen ța culturii utiliz ării
lor.

În România, ca și în alte culturi, au existat dintotdeauna copii ab andona ți, f ără
ca acest fapt s ă ia vreodat ă o amploare, în timp și spa țiu, prin care ar deveni tradi ție
sau ar defini o tr ăsătur ă cultural ă a poporului român.
Dup ă c ăderea comunismului, în anii ’90-’91 s-a sperat la o sc ădere “natural ă”
a fenomenului de abandon, ca urmare a liberaliz ării avorturilor și a accesului liber la
contraceptive. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În anii scur și dup ă 1989 abandonul a
căpătat determin ări din ce în ce mai complexe care au f ăcut dificil ă g ăsirea solu țiilor
pentru sc ăderea num ărului de copii abandona ți.
Paralel a avut loc o criza de valoare și s ărăcirea profund ă a unor categorii
largi de popula ție.
În acela și timp, noile politici sociale dezvoltate fa ță de copiii în dificultate, au
purtat amprenta vechilor mentalit ăț i care erau ata șate valorilor institu ționale de
protec ție, dezvoltate în afar ă și cu ignorarea importan ței familiei și a satisfacerii
nevoilor copilului.

Copiii abandona ți în spitale sta ționau mult timp în aceste institu ții. Plecarea lor
prin instituirea unei m ăsuri de protec ție dura de la câteva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea
lor normal ă era periclitat ă nu numai de îmboln ăviri, dar mai ales de ignorarea
nevoilor lor de dezvoltare . Luarea tardiv ă a m ăsurilor de protec ție se “justifica”
conjunctural în diferitele momente politice. La înc eput, în spitale se considera c ă nu
exist ă personal calificat desemnat s ă rezolve aceste probleme iar personalul medical
era limitat în posibilit ăț ile sale de interven ție.

Dup ă 1989 s-au desfiin țat multe leag ăne de dimensiuni foarte mari . Amploarea
abandonului fiind aceea și, copiii r ămâneau în continuare mult timp în maternit ăț i și
spitale de pediatrie pentru c ă nu aveau unde s ă plece . Ulterior, închiderea leag ănelor
a provocat acelea și blocaje chiar și în condi țiile dezvolt ării formelor alternative de
protec ție (asisten ți maternali, centre maternale) pentru c ă acestea nu puteau acoperi
nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru c ă ie șirile din sistemul de protec ție sunt

2 pu ține. Copiii r ămân la asisten ții maternali perioade comparabile cu cele petrecute în
centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebu ie create noi locuri (noi asisten ți
maternali).

În prezent abandonul copiilor sub 5 ani continu ă s ă fie o realitate dur ă pentru
România, care a fost prea pu țin influen țat ă de reformele implementate în domeniul
protec ției copilului, dup ă 1989. În anii 2003 și 2004, abandonul copiilor s-a
manifestat pe acelea și coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele i mplementate
dup ă 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri in stitu ționale și servicii în
domeniul protec ției copilului au evoluat paralel cu fenomenul aband on ării copiilor, de
vreme ce maternit ăț ile și spitalele de pediatrie continu ă s ă fie “gazdele predilecte” ale
acestora.
Pentru anii de referin ță 2003 și 2004 s-a constatat c ă aproape 4000 de copii
nou-n ăscu ți sunt abandona ți (în fiecare din ace ști ani) în maternit ăț i, la care se adaug ă
peste 5000 de copii, abandona ți (anual) în spitale/sec ții de pediatrie. În spitalele și
sec țiile de pediatrie rata abandonului exprim ă num ărul de copii abandona ți la 100 de
intern ări și a fost de 1,5% în 2003 și de 1,4% (2,1%) în 2004.

Faptul c ă nu exist ă indicatori ai fenomenului de abandon maternal, imp une
măsuri de urgen ță pentru cuno șterea manifest ărilor complexe ale fenomenului, de aici
derivând m ăsurile necesare în vederea combaterii abandonului m aternal.

2. CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUI

CAUZELE FENOMENULUI

Cauzele care au dus cre șterea ratei de abandon maternal sunt:
• Sărăcia
• Nivelul sc ăzut de educa ție
• Lipsa locuin ței sau condi ții improprii de locuit
• Neutilizarea m ăsurilor contraceptive și de planning familial, fie din
necuno știn ță , dar de cele mai multe ori ignoran ță
• Lipsa educa ției sexuale
• Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, rela ția cu partenerul în cazul
uniunilor consensuale
• Problemele de s ănătate ale copilului (malforma ții congenitale, distrofic)
• Starea de s ănătate a mamei (boli psihice, infec ție HIV, TBC)

EFECTELE FENOMENULUI

Cronicizându-se deja prin lipsa m ăsurilor concrete de prevenire și combatere,
problema are efecte de lung ă durat ă, cu consecin țe nu numai asupra grupurilor direct
afectate ci asupra tuturor membrilor societ ăț ii:
• Cre șterea num ărului de copii ai str ăzii,
• Cre șterea delincven ței juvenile,
• Cre șterea num ărului de consumatori de droguri.

3 Efectele acestui fenomen pe termen scurt implic ă cheltuieli materiale și umane pentru
institu ționalizare, dar mai ales cele pe termen lung. Dup ă împlinirea vârstei de 18 ani,
ace ști copii se vor g ăsi în imposibilitatea de a î și asigura existen ța și vor încerca s ă
supravie țuiasc ă apelând la activit ăț i ilegale (consecin țele traumei pe care o poart ă).

Problema nu este o noutate în România, aceasta exis tând din perioada
regimului comunist. Cu toate c ă au fost realizate mari progrese în domeniul protec ției
drepturilor, prin crearea unor noi structuri instit u ționale centrale și locale, dezvoltarea
de servicii pentru copii și familii în dificultate și pentru prevenirea situa țiilor de risc,
România continu ă s ă se confrunte cu problema abandonului copiilor, ap ărut ă și
acutizat ă cu mult înainte de 1990.

Reformele, mai mult sau mai pu țin reu șite, în sistemul de protec ție social ă și
de asisten ță medical ă, în general, și de protec ție a copilului, în special, nu au ac ționat
predilect în aceasta zon ă, l ăsând fenomenul s ă devin ă mai amplu și mai complex.

Consim ță mântul, toleran ța și indiferen ța fa ță de acest fenomen ale institu țiilor
sau ale profesioni știlor care au responsabilit ăți directe în protec ția copilului pot fi
elemente determinante.

Persisten ța acestui fenomen în toate determin ările sale, care afecteaz ă direct și
pe termen lung șansele copiilor la o dezvoltare normal ă, reclam ă cunoa șterea
amplorii lui în vederea diminu ării acestuia.

3. LEGISLATIE – (puncte tari si puncte slabe )

În urma analizei fenomenului de abandon maternal, a m constatat c ă exist ă înc ă
lacune legislative de importan ță major ă.

Anul 1997 poate fi considerat o piatr ă de hotar în privin ța protec ției drepturilor
copilului prin intrarea în vigoare a Ordonan ței de urgen ță 26/1997, care
reglementeaz ă în principal protec ția diferitelor categorii de copii neglija ți,
abandona ți – temporar sau definitiv – sub denumirea generic ă de copii afla ți în
dificultate . Acest act normativ evit ă sintagma copil abandonat din cauza unei alte legi
(Legea 47/1993), în vigoare la aceea dat ă, lege care urm ăre ște clarificarea situa ției
juridice a copilului abandonat de p ărin ți în institu ții. Conform prevederilor acestei
legi, se putea atribui copilului abandonat statutul de abandonat de o instan ță
judec ătoreasc ă pe baza unor criterii și condi ții definite, pentru ca acesta s ă poat ă
beneficia de unele m ăsuri de protec ție cum ar fi plasamentul familial și adop ția. Dup ă
intrarea în vigoare a legii mai sus men ționate, mul ți profesioni ști din sistemul de
protec ție al copilului au considerat c ă pot fi numi ți abandona ți numai copiii declara ți
juridic abandona ți, pentru ceilal ți copii abandona ți recomandând o no țiune mai pu țin
savant ă, aceea de părăsit .

Perspectiva din care se confer ă actualmente, copilului atributul de abandonat
sau p ărăsit – este aceea a mamei/p ărintelui. Aceast ă perspectiv ă ignor ă și las ă
nesanc ționate juridic și moral practicile de men ținere în stare de perfect ă abandonare
(vreme îndelungat ă și la vârste extrem de importante) a copiilor în uni t ăț i sanitare

4 unde dezvoltarea normal ă a copilului este profund periclitat ă pentru c ă nu îi sunt
satisf ăcute nevoile fundamentale.

Legea nr.272/2004 privind protec ția și promovarea drepturilor copilului
stabile ște obliga țiile autorit ăț ilor administra ției locale în garantarea și promovarea
drepturilor copilului. Aceasta utilizeaz ă no țiunile de copil p ărăsit, g ăsit dar și
abandonat de mam ă, strict din aceea și perspectiv ă și f ără ca s ă le defineasc ă.

Alt act legislativ care reglementeaz ă abandonul maternal este ordinul nr
275/2005 , privind coordonarea activit ăț ilor de prevenire a abandonului în unit ăț ile
sanitare care au în structur ă sec ții de nou-n ăscu ți și/sau de pediatrie . Acesta
reglementeaz ă activitatea asisten ților sociali din cadrul acestor sec ții, care vor urm ări
ducerea la îndeplinire a tuturor m ăsurilor privind eliminarea oric ărui risc de abandon
al copilului în unit ăț ile sanitare. Totusi, din unitatile sanitare, mai putin de 45 %
au asistent social .
Legisla ția actual ă privind protec ția copilului nu este explicit ă în privin ța
modului în care ar trebui s ă se ac ționeze pentru prevenirea abandonului în
unit ăț i de tip medical . Legisla ția nu cuprinde responsabilit ăț i pentru institu ție în
ceea ce prive ște practicile de "îngrijire a mamei și copilului. Abandonul copiilor
imediat dup ă na ștere, sau a celui din spitale pediatrice, se datore az ă și faptului c ă
mamele nu cunosc procedurile prin care copiii lor p ot ajunge în serviciile oferite de
direc ția pentru protec ția copilului.

In ultima perioada, s-a incercat modificarea anumit or aspecte,si anume

• Adaptarea legisla ției la nevoile persoanelor aflate în situa ție de risc de
abandon maternal,
• Stabilirea unei accep țiuni unitare asupra termenilor de abandon și copil
abandonat,
• Elaborarea unei legi cu urm ătoarele prevederi :
/head2right Obligarea maternit ăț ilor s ă se implice în prevenirea abandonului și
astfel s ă se responsabilizeze unit ăț ile spitalice ști astfel încît DJPDC-
urile s ă poat ă s ă ac ționeze în conformitate cu legisla ția,
/head2right Sanc ționarea unit ăț ilor spitalice ști -sec țiile pediatrie și maternitate, care
nu au angajat un asistent social, conform prevederi lor legisla ției în
vigoare,
/head2right Reglementarea sarcinilor personalului medical, cu privire la
responsabilit ăț ile în cazul nou-n ăscu ților și copiilor pân ă în 5 ani
abandona ți (eviden ța evolu ției st ării de s ănătate a acestora și acordarea
îngrijirilor medicale),
/head2right Crearea obligatorie de rooming-in în maternit ăț i.

4. POLITICI IN DOMENIU

În vederea îmbun ăta țirii actualului sistem de protec ție social ă din România și a
minimaliz ării ratei abandonului maternal , Guvernul României a pomovat urm ătoarele
măsuri :

5 – Redimensionarea m ăsurilor de protec ție social ă pasiv ă /ajutor financiar pentru
familiile cu nevoi speciale și dinamizarea m ăsurilor active de solidaritate familial ă; –
– Reducerea disparit ăț ilor fa ță de accesul la resursele dezvolt ării existente între
familiile din mediul urban și cele din mediul rural;
– Redimensionarea cadrului legal și institu țional privind protec ția maternit ăț ii,
cre șterea natalit ăț ii și reducerea abandonului de copii;
– Reducerea fenomenului violen ței în familie, cre șterea gradului de educa ție și
securitate familial ă;
– Sporirea particip ării active a societ ăț ii civile și dezvoltarea durabil ă a parteneriatului
în beneficiul dezvolt ării și protec ției familiei.
O importanta aparte are promovarea programului de r educerea a abandonului
de copii și sporirea natalit ăț ii având în vedere :
– acordarea unei indemniza ții lunare pentru cre șterea copiilor pân ă la 2(3) ani
femeilor neasigurate în sistemul asigur ărilor sociale pentru fiecare din primii trei
copii;
– acordarea unei indemniza ții lunare pentru cre șterea copilului pân ă la 2(3) ani,
persoanelor asigurate care î și reiau activitatea în acest interval de timp.

5. CONCLUZII SI PROPUNERI

Prin reducerea num ărului de copiii abandona ți în maternit ăț i și sec ții de
pediatrie, o parte din fondurile publice pot fi dir ec ționate pentru rezolvarea cazurilor
existente într-un timp scurt și crearea posibilit ăț ii de a motiva personalul specializat
din cadrul serviciilor publice de asisten ță social ă prin diferite recompense.

Prin implicarea sectorului non-guvernamental se pot oferi servicii de o calitate
mult mai bun ă, se ob ține o capacitate de informare mai mare și se pot atrage noi
fonduri.

Competitivitatea în sectorul ONG.
Lupta pentru atragerea de noi fonduri va genera o c ompeti ție între organiza țiile care
doresc s ă se implice.

Cre șterea accesului la asisten ță primar ă, de s ănătate și de educa ție a categoriilor
marginale de popula ție .
Se impune astfel recomandarea în ceea ce prive ște sus ținerea serviciilor comunitare
care î și pot converge rezultatele c ătre sprijinirea men ținerii copilului în mediul s ău
familial.

Recomand ări : promovarea programelor de planning familial, îmbu n ătăț irea
serviciilor din maternit ăț i și sec țiile de pediatrie, cre șterea competen țelor
profesioni știlor implica ți în diferite niveluri de decizie, campanii de medi atizare la
nivel na țional privind amploarea acestui fenomen pentru sens ibilizarea opiniei publice
și pentru a trezi interesul atât din partea actorilo r cu putere mare de decizie cît și din
partea cet ăț enilor.

6 Comunicarea cu persoanele aflate în situa ția de risc reprezint ă una din primele
ac țiuni prin care se poate aprecia riscul și se pot lua primele m ăsuri .
Solu țiile survin dezvolt ării urm ătoarelor domenii :
– educa ție sanitar ă , sexual ă și contraceptiv ă în licee , promovarea imaginii
femeii și a mamei ; prevenirea sarcinilor nedorite ;
– dezvoltarea serviciului de asisten ță social ă ;
– monitorizarea sarcinilor din punct de vedere medica l , cu aprecierea din timp,
a riscului social ; dezvoltarea unor activita ți care s ă favorizeze ata șamentul
mam ă – copil ;
– modificarea / adaptarea legisla ției la nevoile și la dificult ăț ile cu care se
confrunt ă societatea romaneasc ă .

Pentru a diminua fenomenul de abandon maternal trebuie trezit interesul
tuturor actorilor sociali implica ți în solu ționarea acestui fenomen si anume :

1. Ministerul Muncii, Solidarit ăț ii Sociale și Familiei (MMSSF)
2. Autoritatea Na țional ă pentru Protec ția Copilului și Adop ție (ANPCA)
3. Ministerul S ănătăț ii
4. Ministerul de Interne
5. Serviciile Publice Specializate pentru Protec ția Copilului și Adop ție
(SPSCA)
6. Consiliile locale/prim ăriile
7. Organiza țiile Interna ționale (UNICEF, UNESCO, Funda ția Interna țional ă
pentru Copii si Familie)
8. ONG-uri
9. Biserica
10. Beneficiarii (familii și mame aflate în situa ția de risc de abandon maternal)
și comunitatea

7 BIBLIOGRAFIE

Fern K. Greenwell , Raportul USAID Reforma bun ăst ării copilului în România:
abandon și dezinstitu ționalizare, 1987-2000
Mihaela Lambru , Influen țarea politicilor publice- Ghid practic pentru organ iza țiile
neguvernamentale, Bucure ști, 2005
Mihaela Lambru, Ioan M ărginean, Parteneriatul public-privat în furnizarea de
servicii sociale, Bucure ști, 2004
Studiul UNICEF Situa ția abandonului copiilor în România , 2005
Programul de Guvernare – Politica de protec ție social ă (cap 7 )