1. Definirea/conturarea/ identificarea ariei de cercetare 1.1. Importanța Principala veriga si totodata, cea mai responsabila structura a societatii,… [307867]

1. Definirea/conturarea/ identificarea ariei de cercetare

1.1. [anonimizat] a societatii, care are rolul de a asigura o dezvoltare favorabila a comunitatii, de a executa servicii diversificate pentru cetateni atat in sectorul social cat si in cel economic este administratia publica. Administratia publica este nevoita sa ia decizii pentru asigurarea domeniului optim de desfasurare a activitatilor si indeplinirea cerintelor personajelor implicate prin marirea si modernizarea infrastucturii nationale; cresterea numarului de servicii si aplicatii bazate pe convergenta tehnologiilor; optimizarea serviciilor publice si indeplinirea interactiunii societatii civile prin circumstante electronice adecvate cu administratia publica.

Creearea unei structuri informationale bazate pe TIC reprezinta o etapa fundamentala pentru administratia publica.

Pentru administrația publică se are în vedere crearea de mijloace electronice care să ușureze procesul de informatizare a structurilor administrative și a actorilor cu care acestea intră în contact. Astfel, se au în vedere utilizarea de centre publice de informare pe cale electronică a cetățenilor, [anonimizat] (one-stop-shop), [anonimizat], e-mail, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], rețele civice etc. Și, [anonimizat]-line.

[anonimizat], guvernând practic toată lumea modernă. Prefixul e pune în evidență una dintre cele mai importante facilități oferite omenirii de rețeaua Internet: capacitatea de a [anonimizat], adică de a crea așa numitele comunități electronice /comunități virtuale.

[anonimizat], modernizare și chiar de regândire a rolului și modului de funcționare.

Relatia administratiei publice locale cu cetatenii reprezinta o problema de-a [anonimizat] a imbunatatii acest aspect.

Aceste aplicații reprezintă punctul de pornire pentru inițierea procesului de informatizare a administrației publice si imbunatatirii relatiei cu cetatenii. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a mediului de afaceri.

1.2. [anonimizat].

Pentru a identifica principalele prioritati ale sistemului de informatizare a administratiei publice trebuie sa luam in calcul serviciile publice de baza recunoscute de Comisia Europeana in vederea funizarii acestora in format electronic.

[anonimizat]:

[anonimizat];

[anonimizat]e administrativ teritoriale.

Administrația electronică poate veni în întâmpinarea dificultăților cu care se confruntă e- economia, cautând să clarifice, structureze, clarifice, ordoneze în primul rand e-noțiunile.

Concepte precum Enterprise Resourse Planning (planificarea resurselor unei întreprinderi), Costumer Relationship Management (Managementul relațiilor cu clienții) sunt folosite astazi pentru a explica și a înțelege problemele unei organizații.

S-a trecut astfel la crearea unor subsisteme informatice destinate gestiunii resurselor umane, materiale și financiare ale unei companii sau instituții publice. În aceste condiții, termenul de ERP (Enterprise Resourse Planning) are înțelesul de megaaplicație care integrează procese economice și optimizează resurse disponibile, dar este utilizat și pentru a descrie un sistem multi-modular, proiectat pentru eficientizarea principalelor activități desfășurate într-o organizație.

Referindu-ne strict la sectorul serviciilor publice, castiguriile aduse de acesta notiune, fiind conceputa, în principal, din legarea relatiilor dintre clienții-contribuabili și furnizorii de servicii, reprezinta, micsorarea costurilor privind realizarea serviciilor, remedierea globală a randamentului angajaților, maximizarea eficienței serviciilor prin flexibilitate marita la nevoile specifice pieței serviciilor publice.

Conexiunea dintre cetățeni și administrația publică este de asemenea imbunatatita prin micsorarea problemelor ce pot apărea în lanțul nevoie-cerere-ofertă-serviciu, prin micsorarea timpilor de așteptare, evidențierea și stabilirea perioadelor de soluționare.

Tehnologiile Informației și Comunicației (TIC) reprezintă un component cheie al Strategiei de la Lisabona în ceea ce privește contribuția la creșterea performanțelor economice și a beneficiului pe care-l oferă societății. Politicile Consiliului European în legătură cu Societatea informațională se referă la:

– deplasarea lor de la infrastructură, către servicii pentru cetățenii Uniunii Europene, companii și organizații care utilizează TIC;

– reorientarea asistenței structurale către noile tehnologii (resurse umane, conținut);

– concentrarea pe integrarea Societății informaționale în prioritățile politicilor regionale.

În raportul Comisiei Europene din decembrie 2005 se precizează că noile obiective ale Strategiei de la Lisabona se concentrează pe tehnologiile ambiante și pe inovațiile care facilitează susținerea pe termen lung. Modificările structurale în economia globală, în mod expres dematerializarea, sunt esențiale pentru susținerea avansată. Dematerializarea rezultată din trecerea la economia bazată pe cunoștințe, în care tot mai multă valoare este asociată cu caracteristici imateriale, creează oportunități pentru decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor limitate. După ASA (Advanced Sustainability Analysis) se precizează că există o strânsă corelație dintre rata de dematerializare și investiția în TIC. Tehnologia Informației și Comunicației facilitează participarea cetățenilor europeni la toate nivelurile de activitate socială și economică. TIC poate contribui la susținerea socială în domeniile:

-Administrație publică. Administrația publică eficientă implică guvernarea electronică. În studiul Statistical Indicators Benchmarking the Information Society (SIBIS), se indică faptul că și cetățenii și mediul de afaceri sunt interesați în servicii online;

-Guvernare. Guvernarea îmbunătățită, participarea largă în democrație și viața publică au crescut transparența în administrația publică;

-Sănătate. Acces mai bun la serviciile de sănătate;

-Educație. Acces mai bun la educație pentru persoanele care locuiesc în regiuni îndepărtate; -Lucrul la distanță. O mai bună combinație dintre lucru, educație și familie – prin eworking.

1.3. Explicarea conceptelor în domeniu

La mijlocul anilor 1950, au apărut aplicațiile de prelucrare electronică a datelor (Electronic Data Processing), îndeosebi în domeniul contabilității întrucât utilizează un volum mare de date. Ulterior, sfera acestor sisteme s‐a extins și asupra prelucrării tranzacțiilor, evidenței primare, marketingului, personalului, fabricației etc., având ca rol principal colectarea datelor din domeniile specificate. Ulterior datele, odată culese, au început a fi prelucrate în vederea satisfacerii cererilor de informații ale managerilor, adăugându‐se astfel un nou rol al sistemelor informaționale. S‐a născut astfel conceptul Sistemelor Informaționale pentru Management (Management Information Systems sau Management Reporting Systems), acestea fiind orientate spre furnizarea informațiilor pentru conducerea tactică, sub forma rapoartelor și a altor situații predefinite care asigurau managerilor informațiile necesare proceselor decizionale. Aceste sisteme au intrat în scenă în anii ’60.

La începutul anilor ’70 se încearcă ușurarea procesului decizional, prin preluarea unei părți din efortul organelor de decizie, deoarece devenise evident că produsele informaționale predeterminate nu răspundeau în mod corespunzător multora din nevoile decizionale ale managementului. În consecință, s‐a născut conceptul de Sisteme de Suport Decizional (Decision Support Systems). Noul rol al sistemelor informaționale consta în a oferi managerilor utilizatori un sprijin ad‐hoc și interactiv al proceselor lor decizionale. Acest ajutor trebuie să fie adaptat deciziilor și stilurilor decizionale proprii ale managerilor și să răspundă tipurilor concrete de probleme din lumea reală a afacerilor cu care aceștia se confruntă.

În anii ’80 au apărut câteva roluri noi ale sistemelor informaționale. În primul rând, dezvoltarea rapidă a puterii de prelucrare a microcalculatoarelor, a pachetelor software de aplicații și a rețelelor de telecomunicații a dat naștere fenomenului numit informatica utilizatorului final. Acum utilizatorii pot folosi propriile resurse de calcul pentru a‐și îndeplini sarcinile implicate de activitatea lor, fără a mai aștepta sprijinul indirect al departamentelor de servicii informatice centralizate ale organizației. Apar astfel sistemele de automatizare a muncii de birou cunoscute sub denumirea mai scurtă de (sisteme de) birotică (Office Automation Systems) și sistemele de colaborare pe echipe și grupuri de lucru (Enterprise Collaboration Systems). Noile sisteme se ocupă cu tratarea comunicației umane, prezența lor fiind simțită în toate tipurile de sisteme informatice. În al doilea rând, a devenit tot mai evident că cea mai mare parte a managerilor de vârf ai organizațiilor nu utilizau în mod direct nici rapoartele oferite de sistemele informaționale de management și nici facilitățile de modelare analitică ale sistemelor de suport decizional. S‐a dezvoltat ca atare conceptul de Sisteme Informatice pentru Executivul de Vârf (Executive Information Systems). Ele își propun mult mai mult decât “clasicul” tablou de bord sau arhiuzitatele sisteme de rapoarte, despre care mulți conducători spuneau cu malițiozitate că îi adormeau înainte de a apuca să le citească în întregime. Nici formele moderne de informare mult mai succintă, prin grafice, tabele, scheme, nu i‐au mulțumit. Veritabilii conducători, buni strategi, de multe ori sunt interesați mai întâi să știe ce fac alții, ce se întâmplă pe piața globală și abia apoi doresc să știe detalii despre firma lor. Astfel, aceste sisteme informaționale încearcă să ofere

nivelului strategic al conducerii o modalitate accesibilă de a obține informațiile critice dorite, atunci când este nevoie și „croite” în formatele preferate. În al treilea rând, s‐au înregistrat progrese importante privind dezvoltarea și aplicarea tehnicilor de inteligență artificială (IA) la sistemele informaționale de afaceri .

Astfel, la mijlocul anilor ’80, deși primele încercări din alte domenii decât cel economic sunt mai timpurii, proliferează un nou tip de sisteme, și anume Sistemele Expert (Expert Systems) și alte Sisteme Bazate pe Cunoștințe (Knowledge Based Systems), prin care se trece la prelucrarea cunoștințelor umane. Sistemele actuale includ agenți software inteligenți ce pot fi programați și realizați pentru a acționa la dorința utilizatorului, funcții sistem ce se pot adapta automat la nevoile imediate ale acestuia, aplicații de realitate virtuală, robotică avansată, prelucrarea limbajului natural și o multitudine de alte aplicații în care inteligența artificială înlătură necesitatea intervenției omului, eliberând astfel personalul în vederea realizării unor sarcini mai complexe. Aceste sisteme pot prelua deci, sub forme mult mai performante, o parte din activitățile surprinse prin tipurile de sisteme menționate până acum, jucând rolul unor consultanți pentru utilizatorii lor prin oferirea de sfaturi profesionale (cu un ridicat nivel de expertiză) în anumite domenii concrete.

În anii ’90 s‐a conturat un important rol nou al sistemelor informaționale și anume cel strategic, sistemele respective fiind cunoscute uneori și sub numele de Sisteme Informatice Strategice (Strategic Information Systems). În cadrul acestui concept, tehnologia informațională devine o parte integrantă a proceselor economice, a produselor și serviciilor ce ajută o organizație să câștige un avantaj competitiv pe piața globală (Dănaiață și alții, 2011).

Spre mijlocul anilor ’90 își fac apariția revoluționară Sistemele pe Planificare a Resurselor Întreprinderii (Enterprise Resource Planning). Această variantă a unui sistem informațional strategic adaptată la specificul unei organizații integrează toate laturile activității acesteia, incluzând planificarea, producția, vânzările, managementul resurselor, relațiile cu clienții, operațiile de inventariere, evidența comenzilor, managementul financiar, resursele umane, marketingul, teoretic fiecare funcțiune a organizației.

Avantajul principal al acestor sisteme ERP rezidă în interfața comună pentru toate funcțiunile organizaționale informatizate, deplina lor integrare și partajarea datelor necesare unui proces decizional strategic flexibil.

În fine, dezvoltarea rapidă a Internetului, intraneturilor, extraneturilor și altor rețele globale interconectate după anii ’90 provoacă schimbarea dramatică a posibilităților sistemelor informaționale din domeniul afacerilor la începutul noului mileniu. Astfel, organizațiile pregătite pentru Web, care se bazează pe Internet în activitatea lor și sistemele globale de comerț și

afaceri electronice au devenit numitorul comun al operațiunilor și managementului întreprinderilor actuale .

Fig 1 Modificarea rolului sistemelor informaționale și a impactului acestora

Sursa: (Dănăiață, 2011)

Între serviciile publice electronice ale eGuvernării, cele din domeniul administrației publice ocupă locul cel mai important, fiind cele mai bine dezvoltate și cele mai răspândite (Vasilache, 2007).

Serviciile electronice accesate prin canale electronice diverse (internet, telefonie, televiziune digitală interactivă, etc.) se adaugă serviciilor tradiționale ale unității de administrație publică (UAP) și se desfășoară în paralel cu acestea (Vasilache, 2007).

E-guvernarea este un concept care a prins contur, în cadrul administrațiilor publice, la finele anilor 1980. Conceptul a fost definit, inițial, de o manieră simplistă, prin prisma unor elemente ce aveau rolul de ameliorare, atât a serviciilor oferite cetățenilor, cât și a demersurilor desfășurate de instituția publică, și anume:,,creșterea calității serviciilor prestate cetățenilor’’, ,,gestiunea eficientă a guvernării’’, ,,o nouă formă de guvernare’’, ,,o rețea pentru interconectivitate, descentralizare și transparență’’ (Neamțu, 2013).

Tehnologiile informației și comunicației sunt utilizate în sistemul public, cel puțin în cadrul statelor dezvoltate, de mai bine de 45 de ani. În acest context este absolut necesară identificarea elementelor care conferă un caracter de noutate a conceputului de e-guvernare în secolul XXI.

Punctul de plecare în rezolvarea acestei dileme pare a fi legat de însăși evoluția tehnologiei informației și comunicației. O analiză a primelor aplicații TIC în sistemul public relevă utilizarea unor procese simple, destinate ameliorării capacității de tratare a informațiilor, de stocare a datelor și realizare a unor legături interne.

În prezent, rețelele de tehnologii, cum este de exemplu Internetul, favorizează comunicarea în timp real, cu multiplele sale beneficii: conectivitate, interactivitate, comunicarea personalizată, stimularea colaborării între diferitele categorii de părți implicate, diminuarea costurilor de comunicare și tranzacționare etc. În fapt, din perspectiva interacțiunii, relaționării și comunicării cu diferitele părți interesate, secolul XXI este momentul cheie de dezvoltare și operaționalizare a platformelor de e-guvernare (Neamțu, 2013).

Conform ultimelor date disponibile, funizate de Națiunile Unite, la nivelul anului 2012, scorurile regionale privind nivelul de dezvoltare al platformelor e-guvernare la nivel mondial relevau dominația Europei, cu un index de dezvoltare a e-guvernării de 0.7188, urmată fiind de Statele Unite ale Americii (0.5403) și Asia (0.4992).

Pe regiuni europene, prin prisma nivelului de dezvoltare a e-guvernării, dominantă este Europa de Vest (index 0.8142), urmată îndeaproape de țările din vestul Europei cu 0.8046. În pofida acestui clasament, dinamica cea mai accelerată din perspectiva dezvoltării e-guvernării în intervalul 2010-2012 a fost înregistrată de țările Europei de Sud (+18.11%), urmate fiind de țările estice (+16.22%) (Neamțu, 2013).

Cu un index al dezvoltării e-guvernării de 0.6060, România ocupa, la nivelul anului 2012, poziția a 8-a în clasamentul țărilor est europene și poziția 62 în clasamentul mondial, în scădere comparativ cu anul 2010, când ocupa locul 47. Cu toate acestea, România se regăsește în etapa transformărilor minore, care implică: prezența în mediul on-line, în scopul îmbunătățirii procesului de informare a părților interesate; un nivel mediu de interacțiune, în scopul îmbunătățirii comunicării cu părțile interesate; un nivel redus al prezenței tranzacționale. Din perspectiva

etapelor modelului de evoluție a e-guvernării, România se regăsește în faza de interacțiune, fără însă să o fi integrat complet (64%). (Neamțu, 2013).

Serviciile eAdministrării în cadrul Uniunii Europene, pot fi oferite de către un stat și celorlalte state membre. Aceasta se asigură prin strategia guvernului fiecărui stat de implementare a eGuvernării proprii, strategie care trebuie să țină cont și de o dimensiune transfrontalieră, această dimensiune fiind deja formalizată într-un document normator numit Cadrul European de Interoperabilitate (EIF, European Interoperability Framework). (EIF, 2004).

1.3.1. Informatizarea la nivelul unei unități administrative

Furnizarea sub formă electronică a serviciilor de bază, existente, ale administrației publice, precum și adăugarea unor servicii noi electronice, reprezintă administrarea electronică, eAdministrare. Aceste servicii publice electronice, eServicii, se adaugă celor tradiționale furnizate de o UAP tradițională informatizată și o transformă pe aceasta într-o eUAP, adică o UAP electronificată. Ideea de electronificare se referă atât la furnizarea eServiciilor prin canale de acces electronice (în principal Internetul) cât și la o reorganizare a UAP-urilor tradiționale, menită a face o adaptare a acestora la noile canale de acces și a aduce, în general, o eficiență mai mare în funcționare. Desigur nu toate serviciile publice oferite tradițional pot fi electronificate complet – astfel unele servicii vor fi electronificate numai parțial, iar altele deloc. Informatizarea unei UAP (numită inițial, uneori, tot electronificare, sau automatizare) formează baza tehnologică, care, extinsă și adaptată, permite implementarea serviciilor publice electronice. Simplificând, dar păstrând aspecte esențiale, vom putea spune că, din punctul de vedere al beneficiarilor, o eUAP este, de cele mai multe ori, o ´UAP plus Internet´, iar din punctul de vedere al guvernării, o eUAP este o ´UAP electronificată și reorganizată´, mai eficientă (costuri mai mici, servicii mai bune), și cu personal mai calificat (Vasilache, 2007).

În fapt, în prezent, majoritatea serviciilor publice ale UAP sunt furnizate sub forma tradițională, cu beneficiari venind la ghișeu și schimbând documente de hârtie, deși există o tendință vădită a beneficiarilor de a trece din ce în ce mai mult la canalele de acces electronice. O eUAP va furniza deci în paralel atât serviciile tradiționale cât și aceleași servicii (sau o parte din ele, sau și altele noi) puse sub formă electronică. (Vasilache, 2007).

Fig 2. Schema funcțională de principiu a unei UAP cu servicii electronice, eUAP

Sursa: (Vasilache, 2007)

De exemplu, un serviciu tradițional prin care o primărie (UAP local) pune la dispoziția cetățenilor informații privitoare la activitatea consiliului local prin afișarea la avizierul primăriei a documentelor care reprezintă hotărârile consiliului.

Același serviciu de informare, dar sub formă electronică, se poate asigura de primărie prin crearea unui site propriu de Internet pe care publică documentele consiliului și care poate fi accesat de orice cetățean, oricând, și de acasă, printr-un calculator propriu cuplat la Internet (un serviciu de eDemocrație). Pe acest site destinat furnizării de informații pot fi afișate cu regularitate o serie întreagă de alte informații ca de exemplu anunțuri cu privire la vânzarea de proprietăți imobiliare, angajări de personal, organizarea de licitații publice, etc., site-ul având funcția de avizier tradițional. În cazul serviciului de plată a taxelor și impozitelor de către cetățeni, unitatea de finanțe va crea un site specific dedicat acestui serviciu prin care cetățenii, după ce se identifică electronic și sunt autentificați (prin nume și parolă, de exemplu) pot afla de pe site ce anume au de plătit, și pe ce categorii, după care pot plăti, prin același site, cu un card financiar sau dintr-un cont personal de bancă.

În mod similar pot fi apelate serviciile electronice ale unor UAP centrale, ca de exemplu serviciul de înmatriculare a autovehiculelor sau serviciul de înmatriculare a societăților comerciale noi (Vasilache, 2007).

Ghișeul electronic, eGhișeu (uneori numit și ghișeu virtual, în engleză eCounter, în franceză eGuichet) este un concept ce reprezintă poarta de acces electronic a beneficiarilor către serviciile publice electronice ale administrației publice electronice, locale și centrale. Desigur și în cazul altor eServicii se poate aplica același concept de eGhișeu (Vasilache, 2007).

Pentru beneficiarul care accesează eServiciile prin Internet, eGhișeul ´se vede´ sub forma unui site creat de furnizorul serviciului, site de pe care poate obține informații sau prin care poate interacționa bidirecțional (primind și introducând date) pentru realizarea unor servicii mai complexe cum ar fi plata taxelor sau participarea la achiziții publice electronice. O eUAP furnizoare de eServicii poate dispune de un singur site, care reprezintă un singur punct de acces (one-stop shop, magazin în care se găsesc de toate), ușurând sarcina beneficiarilor de a căuta serviciile de care au nevoie. Deasemeni toate site-urile de același tip (ale primăriilor de exemplu) pot avea o structură asemănătoare, fiind astfel ´standardizate´ într-o oarecare măsură, iar un unic site central al guvernului (un unic portal guvernamental al eGuvernării) poate face trimiterea către toate eServiciile existente, centrale și locale.

Pentru ca eGhișeul administrativ să fie cu adevărat util beneficiarilor este necesar ca aceștia să dispună de mijloacele de acces la Internet (minim calculator și legătură la Internet) și să aibă și

cunoștințele necesare – întâi să afle de existența eServiciilor, iar apoi să știe cum să folosească calculatorul pentru a utiliza eServiciile (Vasilache, 2007).

Popularizarea eServiciilor cade în general în sarcina UAP (sau AP) care le oferă, iar dotarea tehnică, și pregătirea necesară utilizării mijloacelor tehnice, ar putea reveni guvernului prin programe de favorizare a dobândirii acestora de către populație și micile societăți. Unul din eServiciile importante ale administrației publice este acela de organizare a achizițiilor publice electronice, eAchiziții (eProcurement), prin care agențiile publice achiziționează, de regulă prin licitație, bunurile și serviciile de care au nevoie. Printr-o astfel de achiziție publică, o primărie orășenească de exemplu ar putea achiziționa consumabilele sau calculatoarele de care are nevoie pentru a-și moderniza baza informațională din birouri. Publicul țintit de achiziția publică e format în general din societăți comerciale, sau chiar persoane fizice, de la care se cer oferte. Toate etapele unei achiziții publice pot fi electronificate – anunțul achiziției, primirea de oferte, selectarea ofertelor, atribuirea contractului, trimiterea facturii și efectuarea plății.

eAchizițiile pot fi o armă importantă a politicii guvernului ținând seama de faptul că guvernul este printre cei mai mari agenți economici ai statului iar accesul electronic ușurează mult pătrunderea în acest domeniu a întreprinderilor mici și mijlocii a căror dezvoltare se dorește stimulate (Vasilache, 2007).

1.3.2. Beneficiarii administrării publice electronice și principiul eIncluderii tuturor

Principiul fundamental politic referitor la beneficiari este cel al includerii tuturor, eIncludere (eInclusion). eServiciile eAdministrării (și, mai general, ale eGuvernării) trebuie să fie accesibile tuturor beneficiarilor, fără excepție (Vasilache, 2007).

Din punctul de vedere al beneficiarilor accesul la eServicii ar trebui să fie făcut, la modul ideal, de către ”oricine, oricând, de oriunde și la orice”. Pentru implementarea acestui principiu statul trebuie să activeze în direcția reducerii unei ”divizări digitale” (digital division), adică să evite formarea unei prăpăstii între cei care au mijloacele informatice (digitale) și cunoștințele necesare, și cei care nu le au și nu și le pot permite. O direcție de acțiune în acest sens este crearea unor puncte publice de acces la Internet (PIAP, Public Internet Acces Points), la care accesul tuturor să fie gratuit și eventual asistat de un personal îndrumător, iar o altă direcție poate fi crearea de programe guvernamentale care să favorizeze (la prețuri subvenționate, de exemplu) dobândirea de mijloace necesare (calculator, imprimantă, legătură la Internet) și de cunoștințe aferente, de către familii și microîntreprinderi.

În România principiul includerii tuturor, împreună cu alte principii legate de funcționarea unei administrații publice electronice, este cuprins în primul act normativ important referitor la

eGuvernare, datând din 2001 – Strategia guvernului privind informatizarea administrației publice (Vasilache, 2007).

În contextul guvernării digitale, unul dintre principalele elemente din cadrul politicilor publice este utilizarea Internetului în scopul de a consolida participarea și exprimarea cetățenilor. e‐Participarea poate fi privită ca o strategie pentru a intensifica democrația locală, precum și susținerea unei mai mari implicări civile în luarea deciziilor publice (Dănaiață, 2011).

e‐Democrația implică “utilizarea tehnologiilor informaționale pentru a îmbunătăți relațiile dintre entitățile publice și de guvernare în termenii participării civile și a distribuirii serviciilor publice”. Se poate trage concluzia că Internetul și e‐democrația sunt utilizate pentru a promova și îmbunătăți angajarea cetățenilor în afacerile publice (Dănaiață, 2011).

Democrația poate permite cetățenilor să voteze electronic asupra unor probleme și obiective de interes cetățenesc și apoi să împuternicească "primăria electronică" să le pună în aplicare.

Într‐o societate în care calculatorul și Internetul joacă un rol important în toate aspectele vieții de zi cu zi, sunt voci care consideră că: milioane de oameni sunt excluși din Societatea Informaționala pentru că nu au mijloacele sau abilitățile necesare pentru a fi parte integrantă.

Programul e‐Citizen a fost creat spre a ajuta cetățenii să elimine acest decalaj prin dobândirea aptitudinilor necesare pentru a participa online într‐o serie largă de medii, de la contactul cu diversele departamente guvernamentale la căutarea informațiilor și achiziționarea produselor și serviciilor. Cu ajutorul acestor aptitudini, cetățenii vor beneficia de o viață mai bună, având acces și luând parte efectiv la Societatea Informațională.

e‐Citizen a fost special realizat pentru a acoperi nevoile celor cu un bagaj limitat de cunoștințe de utilizare a calculatorului și a Internetului. Programul se adresează direct nevoilor individului, instituțiilor guvernamentale și publice, cât și organizațiilor comerciale, oferind o certificare care elimină decalajul în abilitățile de utilizare a calculatorului la nivelul marilor mase. În țara noastră, programul e‐Citizen a fost lansat în data de 7 aprilie 2005, împreună cu lansarea Fazei a II‐a a Programului de certificare ECDL (European Computer Driving License) pentru administrația publică din România. Noul program ECDL, e‐Citizen, a fost realizat ca răspuns la Planul de Acțiune eEurope 2005 al Comisiei Europene (Dănaiață, 2011).

1.4. Informatizarea astăzi

Pentru ca societatea informațională să aducă beneficii tuturor, ea trebuie să se dezvolte într- un cadru național care să răspundă cerințelor locale, în corelație cu mediul regional național și internațional.

Pe plan național, problema societății informaționale, cu implicare directă în administrația publică, trebuie abordată pe mai multe paliere, care se influențează și intrecondiționează reciproc. Schematic aceste paliere sunt prezentate în figura 3.

Fig.3 Integrarea administrației publice în societatea informațională

Sursa: (Lupu, 2008)

Schema din figura 3 ilustrează modul în care trebuie să interacționeze cele cinci componente implicate în creșterea nivelului de informare și comunicare, a nivelului cantitativ și calitativ al serviciilor oferite de administrația publică și comunitatea de afaceri, cetățenilor, a rolului primordial pe care trebuie să-l joace sectorul industriei de tehnologie a informației, inclusiv cercetarea științifică din domeniu, în vederea găsirii soluțiilor adecvate, moderne pentru problemele cu care se confruntă administrația publică).

1.4.1. Automatizarea activităților de birou

Nevoia integrării în munca administrativă și de birou a tehnicilor moderne de comunicație și prelucrare automată a datelor, în scopul creșterii calității acesteia a condus la consacrarea unui nou termen, cel de birotică. Rolul acesteia îl reprezintă automatizarea activităților de birou prin folosirea tehnicilor, conceptelor și produsele informatice adecvate operațiilor ce vizează prelucrări

elementare de date, editări de documente, reprezentărigrafice, prelucrări multimedia (Lupu, 2008).

Ca o alternativă pentru munca prestată, la un anumit sediu fix de lucru, a apărut biroul virtual (telemunca). Biroul Virtual este un serviciu ce permite configurarea personalizată, pentru fiecare utilizator a tuturor activităților care se desfășoară la birou: agendă, calendar, activități, întâlniri, sarcini, gestiune documente, forum, chat, mail etc. Pentru posesorii de telefoane mobile, aceste servicii pot fi disponibile și pe WAP (Wireless Application Protocol). Serviciile WAP pentru clienți cuprind consultarea contului personal, consultarea mail-ului, acces la propriul organizator de activități (organizer) precum și la diverse alte informații utile.

Birourile virtuale din domeniul administrațiilor publice vizează următoarele atribuții:

coordonarea și sprijinirea activității consiliilor locale privind:

informatizarea activității de administrație și a serviciilor publice subordonate;

pregătirea personalului pentru operarea pe calculator;

elaborarea în colaborare cu compartimentele Consiliului Județean, a programului pentru lucrările și activitățile ce se vor executa cu ajutorul tehnicii de calcul și supunerea acestuia spre aprobare;

colaborarea cu instituțiile specializate și cu consiliile locale în elaborarea unor studii de informatizare a administrației locale și județene;

elaborarea sau participarea la elaborarea, testarea și exploatarea programelor și aplicațiilor folosind sistemele de calcul din dotare etc. (Lupu, 2008).

1.4.2. Sisteme de lucru pentru cooperare asistată

Necesitatea unei colaborări eficiente în realizarea unor proiecte științifice de către persoane diferite, din locuri diferite, și cu diverse domenii de activitate sau a cooperării interpersonale în cadrul organizațiilor economico – administrative, pentru rezolvarea sarcinilor zilnice de serviciu, ținând cont de posibilitățile tot mai mari de utilizare a sistemelor de calcul pentru comunicație și stocarea de cunoștințe, a condus la apariția unor noi modalități de elaborare a proiectelor comune și de rezolvare a sarcinilor prin asistarea cooperării de către calculator. Așa au apărut sistemele CSCW (Computer Supported Cooperative Work) care în prezent, cunosc o dezvoltare explozivă, în special datorită noilor capabilități tehnologice în sfera comunicației, și a posibilităților de acces, partajare și gestiune interactivă a cunoștințelor prin folosirea bazelor de date partajate (Lupu, 2008).

Suportul tehnologic și software pentru sistemele CSCW îl reprezintă grupurile de lucru (groupware*). În prezent, sistemele CSCW acoperă domenii din știința calculatoarelor și tehnologiile corespunzătoare, (inclusiv interacțiunea om-calculator Computer-Human Interaction), rețele de calculatoare, concepte orientate obiect, baze de cunoștințe.

După dimensiunea aplicațiilor cuprinse, sistemele CSCW, se constituie din:

aplicații pentru grupuri mari, ce lucrează în domeniul public, administrativ și economico-social presupunând săli de conferințe electronice și sisteme de automatizare a fluxurilor de producție;

aplicații pentru grupuri mici (3-10 utilizatori), cu posibilități de conferențiere la postul de lucru (desktop conferencing) și elaborare de aplicații în cooperare (elaborare cooperativă).

Pornind de la premisa că groupware-ul reprezintă un suport ce trebuie să asiste munca individuală în cadrul unei colectivități, într-un mod calitativ nou, se ajunge la concluzia că sistemele CSCW reprezintă o integrare a următoarelor funcțiuni și tehnologii:

comunicație – schimb intens de mesaje;

cooperare – facilitarea unui spațiu de lucru mare, partajat virtual;

coordonare – adăugarea structurilor proceselor economice precum și a atributelor de comunicație și cooperare în vederea posibilității implementării politicilor unor unități economice sau administrative (Lupu, 2008).

1.4.3. Infochioșcurile și SmartCardurile Inteligente

Asigurarea unei eficiențe și transparențe în activitatea administrațiilor publice a condus la realizarea unor sisteme de tip infochioșc care facilitează, pe de o parte informarea cetățenilor și a societății de afaceri, iar pe de altă parte degrevarea funcționarilor publici de o serie de activități de rutină. Ele asigură schimbul de informații atât pe plan local cât și pe plan național sau internațional.

Infochioșcul reprezintă un portal informațional, un sistem distribuit geografic, de informare automatizat, simplu de utilizat pentru cetățeni și firme (Lupu, 2008).

Obiectivele sistemului infochioșc se pot grupa în două categorii:

Obiective ce vizează administrațiile publice și organizațiile ce oferă servicii cetățenilor și comunității de afaceri (operativitate în relația cetățean-administrație, reducerea volumului de muncă a funcționarilor publici, reducerea costurilor din administrație etc.);

* Termenul groupware descrie tehnologiile electronice și aplicațiile software, proiectate să asigure procesul de colaborare între oameni, în cadrul diferitelor grupuri. Groupware se bazează pe comunicare (schimbul de informații), colaborare (participanții lucrează împreună) și coordonare (integrarea lucrărilor individuale într-o lucrare comună, cu caracter integrator).

Obiective care privesc îmbunătățirea relației cetățean sau societate de afaceri cu administrațiile publice (furnizarea de date coerente, consistente și actualizate; participarea conștientă a cetățeanului la viața comunității, familiarizarea cetățenilor cu noile modalități de informare bazate pe tehnica electronică).

Din punctul de vedere al dreptului de acces, Infochioșcul conține date publice și date private (fie ale cetățeanului, fie ale diverselor organisme).

Sistemul infochioșc are la bază o arhitectură care respectă următoarele principii:

soluție distribuită;

arhitectură deschisă extensibilă;

proiectare scalabilă;

platforme stabile și sigure în exploatare;

disponibilitatea soluțiilor, atât prin Infochioșc, cât și prin Internet.

Infochioșcurile sunt integrate în sisteme informaționale diverse și asigură legătura cu baze de date locale sau centrale, inclusiv cu depozite de date centrale, permițând accesul la informații, furnizarea de documente și chiar posibilitatea completării acestora, plata diverselor taxe și impozite etc.

Figura 4 Locul Infochioșcurilor în sistemele informaționale

Sursa: (Lupu, 2008).

1.4.4. Alte tehnologii de vârf folosite în Administrația Publică

O altă coordonată a informatizării în administrația publică o constituie folosirea rețelelor civice. Ele sunt în general rețele comunitare cu un cost scăzut, ușor de utilizat pentru a permite accesul cetățenilor la e-mail, buletine de informații și informații relevante pentru comunitate.

Rețelele civice trebuie conceptualizate ca rețele publice de informații, create și întreținute de către agențiile locale în colaborare cu liderii comunității, grupurile de interese adecvate, colegiile și universitățile locale.

WWW-urile (World Wide Web) întreținute de către agențiile publice tind să devină mai degrabă, un mijloc pentru relațiile publice decât de externalizare a organizației. Un studiu1 realizat în SUA, relevă faptul că cele mai multe site-uri erau simple adrese prin care cetățenii puteau să contacteze oficialitățile guvernamentale și foarte puține erau construite pentru discuții interactive, pentru întreținerea unui buletin informativ, pentru furnizare de date și informații (Lupu, 2008).

Administrația publică poate spori eficiența operațiunilor uzuale, zilnice și îmbunătăți relațiile cu partenerii ei externi (întreprinderi, instituții economice financiare și diverse alte administrații publice), prin folosirea schimbului electronic de date (EDI- Electronic Data Interchange), minimizând cantitativ tranzacțiile olografe și interacțiunile umane, precum și redefinirea datelor, tipărirea și transmiterea documentelor prin poștă sau fax.

Tranzacționarea mărfurilor și serviciilor se poate realiza și prin intermediul mijloacelor electronice. Comerțul electronic înseamnă orice tranzacție financiară care utilizează tehnologia informației și oferă mai multe tipuri de tranzacții, unele active, altele în așteptare2: business-to- business, business-to-consumer, business-to-administration, business-to-employee, consummer- to-administration.

Business-to-Business (B-2-B) cuprinde toate tranzacțiile ce se efectuează între doi sau mai mulți parteneri de afaceri.

Business-to-Consumer (B-2-C) este o categorie de comerț electronic care s-a extins foarte mult datorită WWW și se referă la relațiile dintre comerciant și consumatorul final.

Business-to-Administration (B-2-A) acoperă toate tranzacțiile dintre firme și autorități administrative locale sau centrale.

1 Nunn, Samuel and Joseph B. Rubleske, Webbed'Cities and Development of the National Information Highway,Journal of Urban Technology 4 (1) pp.53-79

2 http://www.cci.ro, Your European Gateway to Electronoc Commerce, broșură editată la inițiativa Comisiei Europene și tradusă de Euro Info Centre București.

Business-to-Employee (B-2E) se referă la tranzacțiile destinate personalului angajat al unei organizații și care se efectuează prin propriu său sistem Intranet (Lupu, 2008).

Consummer-to-Administration este o categorie de comerț destinat domeniului plăților ajutoarelor sociale sau a compensațiilor stabilite în urma calculațiilor de venit global.

Figura 4. Locul Infochioșcurilor în sistemele informaționale

Sursa: (Lupu, 2008)

În informatizarea administrației publice trebuie avute în vedere și Cartelele inteligente – smart cards folosite în efectuarea tuturor tipurilor de plăți (în sănătate pentru plata medicilor curanți sau către instituțiile de asistență medicală, plata salariilor, a achizițiilor etc.), votul electronic etc.

Pentru îmbunătățirea activității administrative, în mod global, se impune conceptul de Oraș digital (Intelligent city, Digital city). Acesta constituie o modalitate modernă de administrare care are la bază TIC și poate contribui substanțial la economisirea resursei vitale a omului – timpul, eliminând treptat birocrația din instituțiile publice.

Comisia Europeană a elaborat un proiect intitulat European Digital Citye care are în vedere asigurarea colaborării dintre administrațiile publice municipale, orășenești și regionale în vederea construirii Societății Informaționale, în special la nivelul aplicațiilor telematice (Lupu, 2008).

1.4.5. Informatizarea administrației publice prin managementul de proiecte

Extinderea și renumele pe care le cunoaște managementul proiectelor au încurajat eforturile de a determina o serie de principii fundamentale, care au rolul de a ghida activitatea propriu-zisă și de a o standardiza în vederea performanței. Principiile managementului proiectelor sunt simple, dar uneori proiectul presupune câteva zeci sau chiar sute de activități, iar aceste activități sunt dependente unele de altele – unele se desfășoară în paralel, altele sunt interdependente, se intercondiționează, în sensul că începutul lor depinde de încheierea (cu succes) a altora, atunci când resursele, de o varietate deosebită, trebuie alocate în momente de timp diferite, în cantități diferite,când finanțarea provine din mai multe surse, când banii de la o anumită sursă vin în tranșe, când există mai mulți parteneri cu diverse grade de implicare în proiect, când echipa de proiect este asamblată din diferite departamente ale organizației, când o parte din activități este subcontractată către terți, managementul proiectelor începe să devină o activitate cât se poate de complexă și de riguroasă, în nici un caz ușoară sau care poate fi abordată superficial. Astfel că, preocuparea de a concepe o serie de principii „fundamentale”, care să fie agreate de către întreaga comunitate a specialiștilor în managementul proiectelor pornește de la o serie de premise:

persoanele implicate în activitățile specifice proiectului urmăresc aceleași obiective;

obiectivele proiectului sunt cele declarate, nu există obiective ascunse sau care nu au fost

declarate în mod explicit;

persoanele implicate în activitățile specifice proiectului sunt oneste unele față de altele;

toți membrii echipei au un bagaj minim de cunoștințe și de expertiză în managementul

proiectelor, precum și cunoștințe legate de domeniul propriu-zis al proiectului;

există o motivație puternică a membrilor echipei cu privire la încheierea cu succes a proiectului;

toți membrii echipei cunosc foarte bine cine este finanțatorul și care sunt obiectivele acestuia, cât și cui se adresează proiectul (cine este clientul/grupul țintă/grupul de beneficiari).

Pornind de la aceste premise, se pot proiecta șapte principii fundamentale ale managementului proiectelor (Wideman, 1999), (Florescu și alții).

Principiul angajamentului

Acest prim principiu subliniază faptul că, între finanțator (sponsor, furnizor de resurse, agenție de finanțare) și instituția/organizația care își propune să deruleze un proiect trebuie să existe un tip de angajament echitabil înainte de începerea oricărei activități. Acest angajament înseamnă că ambele părți implicate cunosc foarte bine ce efort trebuie depus pentru a se realiza proiectul, cunosc, cel puțin în mare, procesele și riscurile asociate proiectului, sunt dispuse să își împartă și să își asume responsabilitățile, riscurile și un eventual eșec.

Principiul succesului predefinit

Al doilea principiu are în vedere faptul că normele pe baza cărora proiectul este considerat un succes, atât în ceea ce privește derularea, cât și produsul final.Acestea să fie definite de la bun început, înainte de declanșarea oricărei activități. Astfel, criteriile de succes convenite pot să constituie baza procesului de luare a deciziei și a evaluării finale. Există două tipuri de criterii de succes, cele referitoare la derularea proiectului, care au în vedere respectarea limitelor de timp, a bugetului, exploatarea eficientă a tuturor celorlalte resurse (oameni, echipamente, sedii) și o percepție creată în jurul proiectului și cele referitoare la produsul final, care au în vedere calitatea, standardele tehnice, relevanța proiectului, eficiența sa, domeniul de acțiune, precum și percepția creată în jurul produsului/rezultatului final.

Principiul eficienței/consistenței interne/interdependenței

Cel de-al treilea principiu se referă la relația de interdependență care există între aria de cuprindere a proiectului, timpul alocat, bugetul stabilit și calitatea proiectată a produsului final. Cele patru elemente sunt interrelaționate, trebuie să fie realizabile și să se reflecte unul pe celălalt. Cu alte cuvinte, bugetul, spre exemplu, trebuie să fie în concordanță cu toate celelalte elemente – nu se poate solicita o sumă foarte mare de bani pentru rezolvarea unei probleme minore, cu o arie de cuprindere foarte îngustă. Orice modificare a unuia dintre aceste elemente antrenează modificări ale celorlalte. Modificarea ariei de cuprindere a proiectului antrenează modificări în ceea ce privește calitatea, timpul și resursele necesare proiectului.

Principiul strategiei

În accepțiunea acestui principiu orice proiect trebuie să aibă la bază o strategie. În cazul domeniului pe care îl avem în vedere – managementul proiectelor – planificarea precede întotdeauna execuția. În termeni simpli, acest principiu stabilește ce trebuie făcut și când trebuie făcut. (8)

Principiul controlului

Conform acestui principiu toate proiectele trebuie să beneficieze de politici și proceduri riguroase și eficiente de control și monitorizare. Spre deosebire de principiul anterior, acest principiu stabilește cum trebuie făcut un anumit lucru și de către cine.

Principiul canalului unic de comunicare

Potrivit acestui principiu, între finanțator și managerul de proiect trebuie să existe un singur canal prin care sunt comunicate deciziile de importanță vitală pentru proiect. Totodată acest principiu nu îl exclude pe cel al transparenței sau pe cel al accesului neîngrădit la informație.

Important este ca, în procesul de luare a deciziilor și de comunicare a acestora în cadrul unui proiect, atât finanțatorul, cât și promotorul proiectului să comunice prin intermediul unui sinreprezentant. Altfel, deciziile ajung la unitatea de execuție în mod eronat, devin contradictorii, afectând substanțial bunul mers al proiectului.

Principiul mediului de lucru stimulativ

În sfârșit, ultimul principiu se referă la datoria pe care o are managerul de proiect de a crea, pentru membrii echipei, un mediu de lucru stimulativ, care să exploateze întreg potențialul acestora. Crearea acestui mediu încurajator se realizează atât prin adoptarea unui stil managerial adecvat tipului de proiect, cât și prin administrarea inteligentă a relației cu organizația în ansamblu. Managerul de proiect trebuie să fie preocupat ca echipa pe care o conduce să nu fie izolată în ansamblul organizației, ca proiectul de care este responsabil să fie cunoscut, acceptat și apreciat la nivelul organizației.

Principiile managementului proiectelor au valoare universală pentru majoritatea proiectelor, indiferent de dimensiunea sau complexitatea lor. Gestionarea riguroasă a proiectelor presupune aplicarea unor mecanisme și proceduri formale importante și utilizarea unor resurse organizaționale însemnate.

1.4.6. Erorile software

Există o mulțime de erori de software, programele de calculatoare fiind printre cele mai complexe sisteme create de om. Din cauza acestei complexități (sau set de programe care colaborează) este greu de realizat o testare completă înainte de rulare.

Astfel procesul de creare și întreținere a unui cod program e legat de un proces incremental de rafinare și detecție/corectare a erorilor. Însă erorile pot fi descoperite în zile, luni, ani, după modificarea software-ului, mai ales într-o mulțime de programe corelate, în momente diferite de oameni diferiți. În aceste cazuri, pot apărea erori în contextul în care sute de procese concurează pentru cip-uri și memorie, sursa fiind foarte greu de găsit. De multe ori trebuie să fii Sherlock Holmes ca să găsești cauza greșelii, să culegi indicii să acorzi priorități și relevanța dovezilor în afară de informația deterministă folosită, programatorii ce își folosesc de multe ori intuiția, bazată de fapt pe cunoștințe acumulate în timp, despre modul cum diferite tipuri de greșeli au cauzat diferite erori. De multe ori cei ce au făcut codul sunt îndepărtați de el, iar un instrument software

care ar găsi greșeala e foarte prețios luându-se în calcul informațiile despre tipul de eroare, apoi estimându-se căile pe care ar fi putut să le urmeze programul pe baza structurii acestuia. De multe ori o analiză logică e suficientă, dar de cele mai multe ori nu. În aceste cazuri avem de obicei un set de căi candidate de explorat și seturi de erori de bază pentru fiecare cale. Dar se pot lua in calcul probabilitățile ca fiecare cale să conțină erori, se ordonează după aceste probabilități și se analizează în ordine structura și probabilitățile de la experți militari: am presupus că nu există greșeală decât pe una dintre căi; trebuie analizate toate căile posibile (Crețu, cap.3).

2. METODOLOGIA CERCETĂRII (STUDIU DE CAZ)

2.1. Agenția națională Anti-Doping (ANAD)

Agenția Națională Anti-Doping este o instituție publică, cu personalitate juridică, cu autonomie decizională în activitatea anti-doping, aflată în subordinea Guvernului României. Este coordonată de către Primul-Ministru și este finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Agenția a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr.1091/2005. Laboratorul de Control Doping a fost înființat în anul 1984 și până în 2005 a funcționat în cadrul Institutului Național de Cercetare pentru Sport.

Activitatea educativă și de prevenire are un rol important în eradicarea dopajului în sport, dar oricât de perfect construit ar fi un program educativ, nu va avea sorți de izbândă dacă nu va fi dublat de un program de testare coerent și eficient, în care accentul se va pune pe testarea în afara competiției, fară aviz prealabil și pe testările țintă. Numai măsurile coercitive nu vor putea duce la diminuarea dopajului, ele trebuie sa fie urmate obligatoriu de fapte pentru a putea spera în practicarea unui sport curat. În acest context, rolul laboratorului de control doping este determinant, laboratorul furnizează date incontestabile în baza cărora Agenția poate lua decizii corecte.

De asemenea, cei implicați în activitatea anti-doping caută mereu noi posibilități de descurajare a practicării dopajului și iată că stiințele sociologice rămase mult timp la periferia unui domeniu de cercetare blocat aproape în exclusivitate de medici, fiziologi, biologi, farmacologi, chimiști, au revenit în prim plan pentru a testa și evalua fenomenul de dopaj în dimensiunea sa socială.

Cu siguranță, dimensiunile individuale au o pondere suficient de mare, dar nu trebuie neglijat faptul ca sportivul de mare performantă este, în prezent, produsul unui sistem organizat pentru el și în jurul lui.
De unde și deviza Agentiei Naționale Anti-Doping "Împreună pentru un sport curat", prin care se adresează sportivilor, antrenorilor, medicilor, managerilor structurilor sportive, mass-media, familiei și, nu în ultimul rând, formatorilor din facultatile de educatie fizica si sport și are ca scop diminuarea dopajului în sport.

PROCEDURI OPERAȚIONALE

Compartimentul de prevenire și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante

Serviciul relații publice

Compartimentul testare și programe social-educative

Serviciul economic și administrativ

Serviciul juridic și resurse umane

– În cadrul laboratorului de control doping funcționează un puternic departament de cercetare. Laboratorul de Control Doping beneficiază din anul 2004 de acreditarea ISO 17025 și a obținut și în anul 2008 certificarea ISO 9001 în domeniul prevenirii și combaterii dopajului în sport și traficului ilicit de substanțe. Laboratorul este al 35-lea laborator din lume acreditat de către Agenția Mondială Anti-Doping, fiind singurul laborator din Europa de Est( ANAD.gov.ro)

2.2. Programe folosite în ANAD

Sistemul SIMPA este un instrument destinat gestiunii proiectelor din portofoliul instituției pentru asigurarea controlului încadrării în timp, buget și parametrii de calitate asociați obiectivelor, cât și pentru predicția cheltuielilor de investiții în vederea întocmirii bugetelor și transparentizarea managementului fondurilor publice.

Prin accesul diferențiat pe paliere de competență la diverse situații și rapoarte compuse, precum și prin prezentarea evoluției în timp a indicatorilor, sistemul este un tablou de bord care permite managementului luarea deciziilor optime privind gestiunea fondurilor precum și transparentizarea actului managerial.

Submodulele sistemului sunt:

1 Buget de capital și portofoliu de proiecte.

Componenta permite întocmirea portofoliului de proiecte incluzând atât proiectele pe anul în curs cât și cele multianuale, cu ierarhizarea acestora în funcție de criterii care le stabilesc importanța.

2. Managementul proiectelor.

Permite definirea, planificarea, organizarea, urmărirea derulării și întocmirea rapoartelor aferente proiectelor. Constituie un instrument de management al proiectelor permițând planificarea și urmărirea derulării acestora.

3. Invest – urmărirea financiară a derulării proiectelor de investiții.

Submodulul are în centru lista obiectivelor de investiții organizată pe programe, cu posibilități de filtrare și căutare pe criterii diverse: clasificație bugetară, surse de finanțare, destinație. Rapoartele standard ale modulului constituie un suport pentru analize sintetice și detaliate referitoare la investițiile gestionate de sistem.

4. Acon – gestiunea achizițiilor.

Submodulul asigură suportul informatic necesar procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică. Aplicația permite întocmirea Programului anual de achiziții și clasificarea intrărilor în această listă după tipul achiziției – produse, lucrări, servicii – codul vocabularului comun CPV și procedura de atribuire – dialog, licitație deschisă sau restrânsă, negociere, cerere de ofertă, concurs de soluții (Indecosoft.ro n.d).

Aplicația Invest are ca scop gestionarea investițiilor prin urmărirea derulării proiectelor care au ca scop realizarea obiectivelor investițiilor respectiv a achizițiilor aferente acestora.

Modulul are în centru lista obiectivelor de investiții organizată pe programe, cu posibilități de filtrare și căutare pe criterii diverse: clasificație bugetară, surse de finanțare, destinație. Pentru fiecare obiectiv sunt stocate detalii privind:

tipul de investiție: de capital (achiziții), de dezvoltare, programe de reparații și întreținere, dotări independente, alte investiții;

data începerii, data finalizării – estimată și realizată;

costurile estimate respectiv realizate, defalcate pe surse de finanțare.

Structurarea investițiilor în acord cu clasificația bugetară asigură automatizarea calculului costurilor realizate pentru o investiție odată cu evoluția execuției bugetare. De asemenea pentru investițiile care fac obiectul unor proiecte se pot urmări:

fazele proiectului;

contractele aferente fiecărei faze;

devizele și situațiile de lucrări.

Rapoartele standard ale modulului constituie un suport pentru analize sintetice și detaliate referitoare la investițiile gestionate de system (Indecosoft.ro n.d).

Sistemul integrat GeCon este destinat gestionării contractelor încheiate între instituțiile publice și persoanele fizice sau juridice.

Sistemul gestionează următoarele tipuri de contracte:

contracte cu taxă fixă, cu/fara TVA, în lei sau valută;

contracte de vânzare în rate cu dobandă fixă/variabilă, cu/fără TVA, în lei/valută;

contracte de vânzare în rate cu rată/anuitate fixă cu procent de dobandă fix, cu dobandă repartizată uniform pe toată durata contractului;

contract de refacturare servicii (apă/canal, gaz, energie electrică etc.) – redistribuire sume facturate către consumatori în funcție de criteriile stabilite;

Contract pe bază de contorizare;

Contracte pe bază de tarif lunar sau zilnic, pe zone;

Abonamente de parcare.

Sistemul asigură:

instituirea creanțelor, la începutul contractului sau periodic, cu algoritmi de calcul conform clauzelor contractuale;

emiterea facturilor în conformitate cu debitele instituite, “în bloc” sau selectiv;

gestiunea majorărilor, scutirilor sau facilităților;

înregistrarea, procesarea și evidența plăților efectuate de contribuabili;

evidența contabilă a veniturilor, generarea înregistrărilor contabile în conformitate cu normele metodologice stabilite de către Ministerul Finanțelor;

gestiunea activității de urmărire și executare silită a creanțelor;

transferul încasărilor în registrul de casă;

securitatea datelor pe baza de utilizator și parola, cu păstrarea în istoric a operațiunilor efectuate de utilizatori;

pe partea de situații se asigură evidența contractelor, debitelor și majorărilor calculate, facturilor, încasărilor, generarea de balanțe lunare, generarea notelor contabile și înregistrarea lor în contabilitate, încasarile prin casă se pot exporta în registrul da casă.

Modulul Circulația Internă a Documentelor este destinat urmăririi fluxului și stocării documentelor în format electronic și a imaginilor documentelor scrise din cadrul unei instituții. Este proiectat în tehnologie Web fiind astfel accesibil prin browser, pe bază de autentificare.

Aplicația pune la dispoziție următoarele facilități:

stochează și administrează documentele cu caracter local, corespondența internă și externă, cererile cetățenilor, firmelor sau diverselor organizații;

posibilitatea gestionarii mai multor registre pentru documente.

permite adăugarea, modificarea, transferul, operarea unui document;

afișează traseul circulației documentului, astfel încât în orice moment se știe unde se află orice document;

ține evidența stadiului de procesare al unui anumit document;

afișează lista documentelor filtrate după mai multe criterii: documente în lucru, urgente, expirate, documente de expediat;

afișează registru general indexat, cu toate documentele din anul curent sau un an anterior;

permite localizarea rapidă a unui document prin unelte de căutare complexă după diverse criterii;

listează borderouri și rapoarte pe o anumită perioadă de timp sau zilnice.

Documentele electronice sunt arhivate și protejate împotriva pierderilor sau distrugerii accidentale (Indecosoft.ro n.d).

Modulul EDA de arhivare electronică este destinat arhivării documentelor din cadrul unei instituții, în format electronic. Este proiectat în tehnologia web, fiind accesibil prin browser, pe bază de autentificare.

Aplicația pune la dispoziție următoarele facilități:

organizarea si stocarea documentelor electronice în locații bine definite;

localizarea rapidă a unui document prin unelte de căutare complexă după diverse criterii;

afișează registrul general, cu toate documentele din anul curent sau din anii anterior;

scanarea documentelor și adăugarea lor în arhivă;

preluarea documentelor din modulul de Circulația Internă a Documentelor și arhivarea acestora;

listarea de borderouri și rapoarte ale documentelor arhivate în funcție de tipul documentelor;

Acces rapid la unele informații cum ar fi: perioada de timp în care au fost arhivate, departamentul de care aparțin etc.

Protecția documentelor arhivate împotriva pierderii sau distrugerii accidentale.

Modulul eAudiențe permite depunerea și vizualizarea online de către contribuabil de cereri pentru audiențe către instituții ale administrației locale (primării, consilii județene sau altele).

Modulul are următoarele funcțiuni:

adăugare cereri specifice pe baza unor formulare predefinite;

completarea informațiilor specifice și transmiterea electronică a documentului;

informarea solicitantului prin email despre înregistrarea, programarea sau reprogramarea audienței solicitate;

căutare complexă după diferiți parametri pentru accesul rapid la o cerere;

vizualizarea regiștrilor indexați de cereri pe perioade calendaristice;

consultarea stadiului cererilor depuse online ( Indecosoft.ro n.d).

A.N.A.D.

Începand din anul 2007 programul informațional a fost implementat cu succes, acesta este un sistem de adminstrare și gestionare de date. Scopul lui este localizarea sportivilor pentru controlul doping .

Funcțiuni:

poate fi accestat de către sportivi pentru a-și decela poziția actuală de localizare

este un instrument eficient în slujba agenților de control

este un sistem global

2.3. PROPUNERI

În urma discuțiilor purtate și analiza rezultatelor din chestionarul electronic, propunerea mea de sistem informatics, sistemul DEEP (decizie eficiență evaluare productivitate), ce poate fi un instrument destinat angajaților în privința activităților ce trebuiesc coordonate pe ordinea de zi. El poate fi sub formă de platforme informatice ce masoară obiectivele calitative și cantitative a managementului proiectului indicȃnd acțiunile optime decizionale.

Sistemul va avea urmatoarele funcțiuni:

Măsurarea timpilor de lucru

analize grafice decizionale

posibilitatea introducerii datelelor în același timp din mai multe puncte de lucru în sistem

probabilitate statistică

prelucrare și asigurare a calitații datelor

analiza economico-financiară

simulare operațională

Sistemul va fi destinat în principal instituțiilor publice. Acesta are ca scop optimizarea activității managementului de proiecte. Este un program pilot ce este testat în cadrul Agenției Naționale Anti Doping (ANAD). Aplicarea sistemului este utilizată în derularea proiectelor cu fonduri europene.

2.3.1. Stadiu de piață calitativ

Obiectivele cercetării

-Cunoașterea opiniei angajaților cu privire la crearea unui instrument de management al proiectelor

-Obținerea de sugestii legate de programul pilot

-Chestionarea utilitații programului pilot

Metodologia cercetării

-Discuții privind Tehnologia informației și comunicării angajaților din Agenția națională Anti –Doping

-Intervievarea unui numar de 13 angajați, cu diferite funcții din ANAD și elaborarea unei fișe de observații.

2.3.2. Rezultatele studiului

În cadrul studiului au fost intervievați prin intermediul unei fișe de observații, un număr de 13 persoane, din care 7 de sex feminin si 6 de sex masculin reprezentȃnd 25% din totalul angajaților din ANAD.

Varsta repondenților este cuprinsă între 20 -65 ani, remarcȃndu-se o majoritate cuprinsă în grupa 30-40 ani, deci relativ tineri.

Cea mai mare parte din cei chestionați sunt licentiați și au studii masterale.

Majoritatea chestionaților au funcția de cercetător în cadrul Laboratorului de Control Doping.

Mai mult de jumătate dintre repondenți au cunoștințe la nivel mediu privind Tehnologia Informației și comunicării.

Întrebări legate de softul prezentat.

O majoritate covȃrșitoare au încredere în informațiile furnizate de un soft, doar un respondent fiind împotrivă.

De asemenea majoritatea repondenților simt nevoia unui ajutor în plus pentru elaborarea unui proiect.

Scurtarea timpului de lucru este o cerință a majorității repondenților.

Evidențierea rezultatelor reprezintă opinia majorității cu privire la efectul graficelor.

Deținerea monopolului de piață a companiei Microsoft își face prezența și în opțiunea repodenților de a folosi un produs al acestei companii.

Întrebări despre managementul proiectelor

Avȃnd printre domenii de activitate cercetarea treisferturi dintre repondenți au intenția de a accesa fonduri europene.

O parte dintre repondenți utilizează graficele Gantt pentru managementul timpului în cadrul proiectelor.

Se pare ca identificarea riscurilor este o problemă pentru angajații acestei organizații.

Evident, legat de întrebarea anterioară și metodele de analiză a riscurilor asociate constituie o problemă pentru majoritatea repondenților.

Reducerea numărului de categorii statistice de baza pentru clasificarea deciziilor este apreciată pozitiv de majoritatea repondenților.

Indicatorii financiari par a fi cei mai solicitați de a fi introduși într-un soft de managementul proiectelor.

Repondenții apreciază pozitiv capacitatea unui soft de a gasi fondul structural potrivit în funcție de obiectivele proiectului.

Agenția Naționala Anti-Doping folosește metode moderne de evidență contabilă, cea a tranzacțiilor bancare.

Majoritatea repondenților și-ar dori ca softul să identifice fondul structural la introducerea obiectivului unui proiect.

Repondenții doresc în mod egal ca softul să cuprindă atȃt obiectivele, cȃt și activitățile din cadrul unui proiect.

3. CONCLUZII

În ultima perioadă de timp tot mai multe agenții guvernamentale au accesat fonduri europene. S-a remarcat că și în cadrul instituțiilor, agențiilor sau a oricărei unități ce ține de administrația publică, accesarea fondurilor a fost facută exclusiv de departamente.

Conform studiului de caz prezentat, încrederea angajaților într-un sistem informatic destinat ca mijloc de ajutor pentru aceste fonduri, este ridicată.

Impactul tehnologiei informației și comunicării în administrația publică este vitală pentru desfăsurarea activității, mai ales azi în secolul douzeci și unu.

S-a dovedit că fondurile europene sunt o sursă financiară externă destinată atȃt desfașurării activității zilnice, cȃt și de cercetare a unităților administrative.

Managementul proiectelor poate fi numită stiința care se ocupă cu coordonarea proiectelor.

Crearea unui sistem informatic destinat managementului proiectelor este un plus pentru orice angajat, fapt dovedit de studiul de caz. La baza acestei afirmații stă analiza facută repodenților atȃt în cazul studiilor profesionale, cȃt și a funcției pe care o dețin în organizație.

Managementul timpului este un factor nesemnificativ ce nu trebuie luat în calcul în crearea unui soft, concluzie dedusă din răspunsurile repondenților.

Am remarcat în acest chestionar folosirea programului Microsoft Project ceea ce poate duce la părerea subiectivă ce indică că popularitatea companiei Microsoft a dus la folosirea acestuia.

Am remarcat că, majoritatea repondenților nu folosesc mijloace de identificare a riscurilor. Acest fapt ar putea duce la concluzia că abilitatea necesara unui soft de a găsi riscuri este neatractivă.

O apreciată funcție a unui soft este reproducerea unui grafic ce să evidențieze rezultatele, conform fișei de observații.

Conform eșantionului studiat reducerea numărului de categorii statistice de bază pentru clasificarea deciziilor este un factor de care trebuie să se țină cont în crearea unui sistem informatic pentru managementul proiectelor.

Deși timpii de lucru,conform repondenților, nu par a fi importanți putem deduce că activitatea de cercetare a adus un aport în rapiditatea implementării unui proiect, concluzie dedusă din ultima întrebare analizată.

Mergȃnd pe aceiași idee s-a dovedit că este benefic introducerea în sistemul informatic găsirea fondului structural potrivit.

Partea financiară este cel mai important aspect în implementarea unui proiect. Mă bazez pe această concluzie din chestionarea unor cercetători aflați în eșantionul din studiul de caz.

Implementarea unui sistem informatic al managementului proiectelor ar trebui acceptat de angajații Agenției Naționale Anti-Doping.

4. RECOMANDĂRI

angajații solicită un instrument adecvat al managementului timpului deși angajații ANAD sunt bugetari și nu depind de concurența acerbă regăsită în mediul privat . Ar trebui găsi conceptul de performanță al funcționarilor publici, trebuie implementat din metodele folosite de sectorul privat.

crearea unui instrument de identificare a riscurilor asociate proiectelor deoarece nefolosirea este o altă deficiență a sectorului public (mai precis în cazul supus testului). De aceea este benefic introducerea într-un sistem informatic a acestei funcțiuni.

organizarea pentru angajații ANAD de training-uri specifice pentru sistemele informatice de managementul proiectelor.

4.1. LIMITE ȘI RISCURI

unul din riscurile folosirii sistemului informatic DEEP este căderea rețelei de internet pe plan local

un alt risc căderile de tensiune din rețeaua electrică

riscul infectării sistemului cu viruși informatici

există riscul ca fară o instruire adecvată a operatorului, integritatea datelor să aibă de suferit

riscul ca să nu existe o infrastructură adecvată (harwere, servere, rețele)

o limită poate fi crearea unei rețele de internet separate de cea mondială în cadrul Uniunii Europene

o altă limită presupune schimbarea regulilor internetului (în ultimile forumuri mondiale de internet se ia în considerare schimbarea regulilor neutralității, aceasta presupune ca fiecare utilizator să aibă aceiași bandă de internet alocată pentru același site).

Bibliografie:

Burlacu,Sorin – Informatizarea administrației publice, Administrație și management public 3/2004, p.113-115

Crețu Alina, Peptan Elena Incertitudine si portofolii optime, cap 3.3, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3 accesat 12 martie 2018

Dănăiață, Doina; Hurbean, Luminița; Margea, Camelia – Sisteme informatice pentru administrația publică (Ediție online 2011), Timișoara 2011

Florescu, Margareta și colaboratori, Managementul proiectelor. Dezvoltare durabilă; cap 3

Lupu, Valeriu – Tehnologia informației în administrația publică, cap 8, SEAP.USV, 2008

Neamțu, Florentina – Comunicare și interacțiune în serviciile publice din România prin implementarea programelor de e-guvernare, Lucrare de doctorat 2013, Universitatea Transilvania din Brașov.

Ștefan, Ileana – Informatizarea administrației publice – motor al dezvoltării durabile a organizațiilor , „Studia Universitatis Petru Maior, Series Oeconomica, fasciculus 1, anul IV, 2010, p.60, ISSN 1843-1127

Vasilache, Dan – Guvernarea electronică. O introducere, 2007, cap.3.

WEBGRAFIE

ANAD. Gov.ro http://www.anad.gov.ro/html/ro/structura.php, accesat la 12.03.2018

European Interoperability Framework for Pan-European eGovernment Services, EIF, v1.0, 2004, http//europa.eu.int/idabc/en/document/2319/5644

http//www.esiig.gva.es. Versiunea următoare a EIF este așteptată la mijlocul anului 2008, www.epractice.eu/newsletter/clickthrough/10/0/3698.accesat 12 martie 2018

http://www.indecosoft.ro/site/produse-si-solutii/produse-pentru administrația-publică, accesat la 12.03.2018

http://www.anelisplus.ro/

http://www.sibis-eu.org/files/Huesing_Selhofer_DDIX_2002.pdf

ABREVIERI

ANAD- Agenția Națională Anti-Doping CSCW – Computer Supported Cooperative Work DEEP -Decizie eficiență evaluare productivitate ECDL -European Computer Driving License EDI- Electronic Data Interchange

EIF- European Interoperability Framework

ERP- Enterprise Resourse Planning PIAP- Public Internet Acces Points

TIC- tehnologia informației si comunicării TVA- taxa pe valoarea adaugata

UAP- unitați de administrație publica WAP -Wireless Application Protocol