1. Considerații generale ………………………………………………………………………………………………. 6 2. Locul în… [301981]

Cuprins

1. Considerații generale ………………………………………………………………………………………………. 6

2. Locul în care a avut loc cercetarea …………………………………………………………………………… 14

3. Material și metodă. Tehnologia extractelor ………………………………………………………………. 18

4. Rezultate experimentale ……………………..………………………………………………………… 29

5. Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………… 34

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. 36

Anexe …………………………………………………………………………………………………………………… 40

1. Considerații generale

Mâncarea (plural: mâncăruri) [anonimizat], [anonimizat].

"Odată cu puternica dezvoltare tehnologică și creșterea continuă a [anonimizat]. [anonimizat]. În primii 50 [anonimizat]-[anonimizat] a fost doar o simplă sursă energetică pentru om. Acum, [anonimizat] a [anonimizat]; [anonimizat] o profundă satisfacție spirituală. O [anonimizat], spune că ești ceea ce mănânci."

"[anonimizat] a familiei, au determinat importante schimbări și la nivelul alimentației. Astfel, dorim ca alimentele să ne ofere alături de plăcere și o sănătate și bunăstare corespunzătoare. Totodată, [anonimizat], [anonimizat], uneori elegantă sau exotică și nu în ultimul rând să aibă un preț convenabil. [anonimizat], sigure, ieftine, sănătoase, [anonimizat], variate și uneori elegante sau exotice."

[anonimizat], India, Mesopotamia, Egipt Grecia și Roma descriind și încurajând consumul diferitelor tipuri de produse naturale. [anonimizat] o importantă tradiție legată de folosirea fructelor din flora spontană. La sfârșitul epoci medii și mai ales în cea industrială dezvoltarea chimiei și a tehnologiilor a condus la utilizarea cvasitotală a [anonimizat].

Astăzi are loc o întoarcere la origini, o [anonimizat] o [anonimizat] o treaptă superioară. [anonimizat].

[anonimizat] a fi părintele medicinii (fig. 1.1), este autorul de acum peste 2350 de ani, a primului tratat de medicină numit Corpus (Corpus Hippocraticum), lucrare studiată și în evul mediu de către toate școlile de medicină. Ea a pus bazele cunoașterii și analizei directe și sistematice a naturii, multe capitole fiind redactate și adăugate de către colaboratorii și discipolii săi.

Creșterea calității vieții oamenilor, posibilă prin continua creștere economică a societății, a condus la creșterea ponderii alimentelor și remediilor naturale.

În 1786 medicul german Christian Samuel Hahnemann (fig. 1.2) a dezvoltat conceptul homeopatiei bazat pe principiul similitudinii (simila similibulus curentur). El a căutat să spargă limitele conceptuale ale medicinei clasice stârnind multe controverse și având mulți susținători.

Homeopatia este un sistem din medicina complementară în cadrul căruia alimentele includ doze semnificative de substanțe naturale. Ea este opusul alopatiei.

În multe cazuri se face o confuzie între homeopatie și medicina naturistă (medicina naturală), ambele fiind considerate diferite de medicina clasică intrând în categoria medicinei alternative și constituind pentru mulți viitorul mileniului III.

Medicina naturistă cuprinde un ansamblu complex de practici medicale care folosesc în mod nemijlocit remedii provenite direct din natură: structuri fizice, radiații, energie fizică și psihică. Acest sistem complex include categorii cum ar fi: fitoterapia (terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate – aromoterapia, terapia cu uleiuri – oleoterapia, terapia cu muguri de plante – gemoterapia, etc.), apiterapia, mineraloterapia (argiloterapia, terapia cu cenusa vegetala, terapia cu carbune vegetal etc.), terapia cu insecte – entomoterapia, terapia cu lipitori – hirudoterapia, zooterapia, terapia cu factori naturali (balneoterapia, talasoterapia, helioterapia, hidro-terapia, etc.), dietoterapia (oligoterapia, dieta cu suplimente nutritive, alimentația macrobiotică, alimentația vegetariană, posturile, etc.), terapia radiantă (radioterapia, magnetoterapia, cristaloterapia s.a.), terapia energetică (acupunctura, moxibustia, auriculoterapia, scalpoterapia, bioenergoterapia, terapia prin biorezonanță, cosmo-energoterapia, etc.) și psihoterapia (hipnoterapia, sacroterapia, sofrologia, biofeedback-ul, vizualizarea, meditația, etc.).

În acest context a avut loc reconsiderarea utilizării în alimentație și ca remedii medicale a fructelor din flora spontană (fig. 1.3), mai ales a acelora din zonele montane și premontane, considerate a fi mult mai "curate" decât celelalte zone. Din acest punct de vedere țara noastră este binecuvântată, 1/3 din teritoriul său fiind montan.

Dacă măceșele (Rosa canina), afinele (Vaccinium myrtillus L), fragile (Fragaria vesca), murele (Rubus fruticosus L.) și cătina (Hippophae rhamnoides), se folosesc adesea, altele, cum ar fi porumbele (Prunus Spinosa) și coarnele (Cornus mas) sunt mai rar utilizate (fig. 1.3 și 1.4).

Porumbele sunt fructe ale porumbarului (fig. 1.6), un arbust sălbatic din regnul Plantae/Angiosperme/Eudicotae, ordinul Rosales, familia Rozaceae, genul Prunus, specia Prunus spinosa L.

Porumbarul crește atât la câmpie cât și în zonele montane (1400 m), invadând în țara noastră fânațele abandonate și marginile drumurilor de munte. Atinge o înălțime de până la 3÷5 m, având ramuri spinoase (4÷8 cm), flori albe, frunze eliptice și lungi de 2÷4 cm și late pe jumătate și fructe mici sferice (drupe globuroase) de culoare bleumarin închis brumat, care se culeg în noiembrie (uzual).

Fig. 1.7 Porumbar înflorit

Porumbarul este un arbust extrem de rustic, foarte viguros, în ecoton cu pădurea și fânațele de la marginea sa, utilizând foarte bine condițiile naturale cele mai diverse, fiind rezistent la secetă (chiar prelungită) și la ger. Nu suportă umbrirea, având nevoie de lumină directă.

În Europa el este foarte răspândit (fig. 1.8), dar aici nu se găsesc decât cca. 20 de specii cultivate și sălbatice de Prunus, reprezentând 5 % din cele 400 cunoscute.

Fig. 1.8 Aria de răspândire a porumbarului în Europa

De sute de ani porumbele sunt cunoscute și folosite pentru proprietățile lor terapeutice deosebite sub diferite forme: de decoct, suc, compot, sirop, gem, cidru, ceaiuri, vinuri, must sau combinate cu miere. În scop medicinal, de la porumbar se mai folosesc florile, mugurii, frunzele și coaja arbustului.

Fig. 1.9 Fructe de porumbare

Fructele (fig. 1.9) sunt drupe cu un diametru de 10÷12 mm. Ele se recoltează după căderea brumei (octombrie, noiembrie), când temperaturile scăzute contribuie la dezvoltarea unor reacții biochimice pozitive ce conduc la mărirea procentului de zaharuri. Fructele de porumbar au o acțiune astringentă și diuretică, un efect antidiareic și antidizenteric și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Totodată sunt folosite ca dezinfectant al căilor urinare și în tratamentul artritelor.

Porumbelele au un conținut mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, ce acționează pozitiv asupra imunității organismului și le conferă calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.

Totodată consumul de porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă și tonifică oasele, dinții și unghiile. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare.

Trebuie menționat că porumbele au și un conțin (relativ redus) de glicozid al acidului cianhidric și de aceea nu trebuie consumate în cantități mari. De asemenea, fructele nu trebuie consumate crude, deoarece conțin amigdalină, un acid hidrocianic, din cauza căruia ele devin toxice pentru om. Această substanță este distrusă prin supunerea fructelor la tratamente termice cu temperaturi foarte scăzute (natural – primul îngheț) sau prin fierbere.

Florile se culeg imediat după înflorire (aprilie-mai), una câte una. Acestea conțin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, săruri de magneziu și potasiu și sunt recomandate ca sedativ și diuretic în tratamentul nefritelor, cistitelor și enteritelor. În homeopatie, florile porumbarului se folosesc în diverse preparate pentru combaterea durerilor de cap și a afecțiunile cardiace.

Mugurii porumbarului au un efect tonic general, stimulând mecanismele de creștere și dezvoltare și având un efect pozitiv în dizarmoniile hormonale, fiind astfel recomandați în caz de: deficit imunitar, convalescențe post-gripale sau după boli pulmonare, debilitate psihofizică, anorexie, inapetență, astenie generală, neurastenie, anemie, dizarmonii de creștere la copii, acnee juvenilă și furunculoză provocate de poluarea atmosferică.

Frunzele porumbarului se culeg în luna iulie și ele sunt recomandate pentru a fi folosite în cazul erupțiilor tegumentare, al bolilor de rinichi, vezică, cât și pentru eliminarea toxinelor din corp.

Din coaja porumbarului (cenuși și puțin crăpată) se poate prepara un ceai cu un efect deosebit ce ajută la curățarea plămânilor.

Tema actualei lucrări de diplomă este strâns legată de un concept ce integrează medicina naturistă, homeopatia și slow food, acesta din urmă având astăzi o importanță și semnificație din ce în ce mai mare în domeniul industriei alimentare.

Mișcarea Slow Food a început prin a fi un concept filosofic dezvoltat în anii '80 de către jurnalistul dr. Carlo Petrini, orășelul italian Bra din Toscana fiind locul de baștină al fondatorului mișcării. Ulterior (1986) această mișcare a creat Arcigola pentru a se opune deschiderii localurilor McDonald's în centrul Romei. În anul 1989 s-a semnat la Opera Comică din Paris un manifest internațional (semnat de către personalități din: Argentina, Austria Brazilia, Danemarca, Franța, Germania, Japonia, Italia, Olanda, Spania, SUA, Elveția, Ungaria și Venezuela) intitulat "Protecția și dreptul la plăcere", acesta fiind actul de naștere al Slow Food o organizație non-profit cu obiectiv eco-gastronomic. Ea a fost înființată atât pentru a contracara moda fast food-urilor specifice unei vieți consumate în viteză, cât și pentru a împiedica dispariția tradițiilor gastronomice locale și scăderea interesului oamenilor pentru mâncarea de calitate. A fost o reacție împotriva globalizării producției alimentare și implicit a calității acesteia, cu impact negativ asupra sustenabilității ecosistemelor. Sediul său este în orașul Bra, orașul natal al fondatorului și președintelui Carlo Petrini.

Astăzi organizația Slow Food cuprinde peste 100000 de membrii din aproape 150 de țări. Celule structurii sale organizatorice sunt convivium-urile (peste 1300 la nivel mondial). Slow Food a împrumutat acest termen pentru a desemna asociațiile sale locale din limba latină, el semnificând "festin, recepție, banchet". În zona noastră este convivium-ul condus de către Dr. Lucian Cuibus.

Anul trecut la Festivalul alimentelor naturale (Wild Food Festival – Terr Madre Day) au fost prezentate cca. 200 de specii de plante comestibile din flora spontană reconsiderate ca materii prime alimentare.

2. Locul unde a avut loc cercetarea

Materia primă utilizată, porumbelele, a fost recoltată în diferite localități din Țara Moților, situată pe cursul superior al Arieșului (fig. 2.1). Ea este caracterizată prin faptul că este singurul loc din țară unde există așezări permanente la mare altitudine (peste 1.400 metri) care sunt locuite pe toată durata anului.

Țara Moților are altitudini reduse, doar trei vârfuri trec de 1800 m (altitudinea maximă Vârful Cucurbăta din Munții Bihorului: 1849 m). Munții sunt puternic fragmentați tectonic (fiind atât vulcanici, cât și de încrețire) fiind rezultatul mai multor cicluri și apărând ca masive înconjurate de depresiuni și văi.

Din punct de vedere geologic ei au o mare varietate petrografică care dă diversitatea foarte mare de roci existente: cristalin (precambrian si paleozoic), calcare, flis, vulcanice, etc.

Relieful montan al zonei determină prin altitudinea sa moderată, înclinarea și expoziția versanților, lungimea și adâncimea văilor, caracterul vremii și climatul specific de munte, cu mari contraste pe verticală și orizontală. Clima zonei este una temperat-continentală de tranziție, cu influențe oceanice. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 6 și 10 0C, cu tendințe de creștere datorită încălzirii globale.

Precipitațiile anuale sunt de 700÷1200 mm.

Rețeaua hidrografică este bogată (un adevărat "castel de apă"), din crestele înalte ale munților izvorând numeroase pâraie care deversează în Arieș.

Solurile sunt corelate cu condițiile petrografice, climatice și biogeografice. Astfel, apar în succesiune cambisolurile (brune și brunacide) favorizate de climatul umed și răcoros și de vegetația forestieră de foioase. La altitudini mai mari sunt dominante spodosolurile (podzolurile brune și brune acide) sărace în humus. În unele depresiuni se găsesc luvisoluri sau soluri aluvionare, iar pe calcare rendzine și pseudo-rendzine.

Condițiile naturale relativ favorabile pentru zona montană, numărul mare al depresiunilor și văilor, precum și altitudinile moderate au creat condiții pentru dezvoltarea așezărilor umane vare aveau ca principale activități prelucrarea lemnului și creșterea animalelor (bovine și ovine).

Scăderea drastică a activității în zootehnie a condus la invadarea fânațelor cu diverse specii, în multe cazuri printre acestea fiind dominante porumbelele.

Declinul zootehniei a condus la abandonarea multor fânațe, acestea fiind "cotropite" de diverse specii, în special de arbuști și specii forestiere de slabă calitate. În acest context valorificarea superioară a porumbelelor este o oportunitate pentru satisfacerea cerințelor consumatorilor și pentru creșterea veniturilor procesatorilor, contribuind la dezvoltarea socio-economică rurală.

Tratarea termică a materiei prime s-a făcut în instalațiile Laboratorului de Frig al Depar-tamentului De Științe tehnice și ale solului de la Facultatea de Agricultură a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

Fig. 2.2 Laboratorul de frig al USAMV Cluj-Napoca

Analizele chimice au fost efectuate în laboratoarele Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică INOE 2000 – Institutul de Cercetări pentru Instrumentație Analitică ( ICIA) din Cluj-Napoca (fig. 2.3).

Fig. 2.3 ICIA Cluj-Napoca

3. Material și metodă

Pentru reprezentativitate fructele de porumbar au fost recoltate din patru zone diferite ale ariei în care s-a făcut cercetarea (din fiecare zonă cca. 500 g). Media greutății unui fruct a fost de 1,36 g la un diametru mediu de 13,3 mm.

După recoltare probele au fost divizate în două părți, dintre care una a fost proaspătă și cealaltă tratată termic prin congelare (la -20 0C). Pentru analizele fizico-chimice s-au pregătit probe de 4 g.

Analizele fizico-chimice au fost făcute cu ajutorul unor metode acreditate RENAR.

Determinarea capacității antioxidante din probe s-a realizat prin fotochimluminescență. Extragerea probei pentru analiză s-a făcut cu un amestec de apă și metanol analiza fiind făcută cu aparatul din figura fig. 3.1, la care excitarea fotochimică a radicalilor liberi este combinată cu detecția luminometrică. Menționăm că măsurătorile nu depind de o valoare specifică a pH-ului sau a temperaturii.

Fig. 3.1 Instalația pentru determinarea capacității antioxidante

Reactivii folosiți pentru determinări au fost: Kit ACW format din: soluție de diluare pentru probe hidrosolubile, soluție tampon, soluție de fotosensibilizator, soluție standard de antioxidant; Kit ACL format din: soluție tampon, soluție de fotosensibilizator, soluție standard de antioxidant; metanol și apă ultrapură.

Rezultatele experimentale sunt exprimate în echivalent acid ascorbic folosind relația: pentru probele hidrosolubile și echivalent trolox pentru probele liposolubile.

Pentru probe solide se aplică următoarea metodă de calcul:

(3.1)

în care:

Q – nmol (acid ascorbic sau trolox) citit la aparat

D- factorul de diluție

M- masa moleculara (acid ascorbic=176.13 ng/nmol si pentru trolox=250,3 ng/nmol)

V- volumul de extractie în ml

PV- volumul pipetat în eprubetă

Mp – masa probei în g

Pentru probe lichide se aplică următoarea metodă de calcul:

(3.2)

(3.3)

unde:

Q – nmol (acid ascorbic sau trolox) citit la aparat

D- factorul de diluție

M- masa moleculară (acid ascorbic=176.13 ng/nmol și pentru trolox=250,3 ng/nmol)

PV- volumul pipetat în eprubeta

Echipamentele utilizate pentru determinări au fost: eprubete de plastic; eprubete cu capac de 50 ml pentru centrifugă; Photochem Analytik Jena seria 3600344/N.I 20302; pipete automate monocanal (500-5000 µl, 100-1000µl, 10-100µl); centrifugă D-78532HETTICH – Germania (Seria 0000252-01-00 / NI 20258).

Extracție:

Pentru probele solide: se cântăresc 0,5÷5 g, proba pentru analiza omogenizată într-un flacon de plastic de centrifuga de 50 ml se adaugă 20 ml soluția de extracție. După ce se agită manual pentru omogenizare probele se pun în centrifugă timp de 5 minute la o turație de 10000 rpm. Supernatantul se ia în analiză.

Probele lichide nu necesită operația de extracție.

Determinarea polifenolilor totali (fig. 3.2) s-a făcut prin spectrofotometrie (metoda Folin-Ciocalteu). Principiul metodei: în mediu bazic și în prezența fenolilor, amestecul de acizi fosfotungistic și fosfomobibdic este redus la oxizi albăstrii de tungisten și molibden cu maximul de absorbție la 750 nm. Pot să apară interferențe datorită pH-ului acid.

Reactivii utilizați în cadrul determinărilor experimentale au fost: etanol, pentru analiza; apă ultrapură; carbonat de sodiu; soluție Folin-Ciocalteu; acid galic (acidul galic este un acid trihidroxibenzoic, un tip de acid fenolic cunoscut și sub denumirea sistematică de acid 3,4,5-trihidroxibenzoic).

Fig. 3.2 Instalațiile pentru determinarea polifenolilor

Fig. 3.2 Instalațiile pentru determinarea polifenolilor

Echipamentele utilizate pentru determinări au fost: eprubete de plastic cu capac de 20 ml și de 50 ml; pipete automate monocanal (500-5000 µl, 100-1000 µl); baloane cotate de 250ml și 50 ml spectrofotometru cu absorbție moleculară în ultraviolet-vizibil Lambda 25, Perking Elmer 101N8031701/N.I 20246; cuve de cuarț cu grosimea de 1 cm; balanță analitică electronică (IU nr.88, 32202102/ N.I 20298); centrifugă.

În cazul probelor solide se cântăresc 5mg÷250mg, proba pentru analiză fiind apoi omo-genizat într-un flacon de plastic cu ajutorul centrifugii de 50 ml se adaugă 15 ml soluția de extracție (40 % etanol). După ce se agita manual pentru omogenizare se pun în centrifugă 5 minute la o turație de 10000 rpm. Supernatantul se ia în analiză. Probele lichide nu este necesară extracția.

Pentru determinări 0,5 ml de probă, se pipetează într-un balon gradat de 10 ml, care conține 0.5 ml soluție Folin-Ciocalteu, 5 ml apă distilată și 1,5 ml soluție de carbonat de calciu (20%), balonul fiind umplut până la semn cu apă ultrapură. Baloanele gradate cu probe se lasă 90 de minute la temperatura camerei după care se măsoară la o lungime de undă de 765 nm față de o soluție blank. Măsurătorile se compară cu o curbă de calibrare de acid galic (25, 50, 100, 250, 500 ppm), iar rezultatele sunt exprimate în echivalent de acid galic.

Rezultatele experimentale se exprimă în echivalenți acid galic.

Pentru probe solide se aplica următoarea metoda de calcul:

(3.4)

în care:

C – concentrația care se obține prin introducerea absorbatei citită la spectrofotometru pe curba de calibrare de acid galic

D- factorul de diluție

V- volumul de extractie în ml

Mp – masa probei în g

Pentru probe lichide se aplică urmatoarea formulă de calcul:

(3.5)

unde:

C – concentrația care se obține prin introducerea absorbatei citită la spectrofotometru pe curba de calibrare de acid galic

D- factorul de diluție

Determinarea unor metale (Cd, Pb, Zn, Cu, Fe) s-a făcut prin spectrometrie de absorbție atomică cu cuptor de grafit după digestie sub presiune conform SR EN ISO 14083:2003, EN 13805:2015.

Pentru determinarea metalelor (Cd, Cu, Fe, Pb și Zn) din soluția de probă prin spectrometrie absorbție atomică cu cuptor de grafit după digestie sub presiune se face mineralizare probei în vase închise etanș, într-un cuptor cu microunde, într-un amestec de acid azotic și apă oxigenată urmată de diluția soluției rezultate cu apă. Această metodă se aplică pentru determinări din diverse tipuri de produse alimentare.

Concentrația de microelemente din apă și reactivii folosiți trebuie să fie suficient de scăzută pentru a nu afecta rezultatele determinării. Astfel, reactivii folosiți sunt: acid clorhidric, de minim 30 %, (fracție de masă), având densitatea de aprox. (HCl) = 1,13 g/ml; acid azotic, minim 65 %, (fracție de masă), având densitate de aprox. (HNO3) = 1,4 g/ml; acid azotic, c=0,1 mol/ml; acid azotic diluat (7 ml), c=3 mol/l (se diluează 200 ml acid azotic concentrat cu apă la 1000 ml); apă oxigenată, minim 30%, având o densitate de aproximativ (H2O2) = 1,11 g/ml; soluții stoc (cadmiu, soluție stoc de 1000 mg/l cadmiu; cupru, soluție stoc de 1000 mg/l cupru; fier, soluție stoc de 1000 mg/l fier; plumb, soluție stoc de 1000 mg/l plumb; zinc, soluție stoc de 1000 mg/l zinc; soluție de compensare la zero, care conține apă și o cantitate de acid egală cu concentrația acidului din soluția de probă; agenți modificatori.

Pentru soluțiile etalon se diluează soluțiile stoc pentru a obține concentrațiile necesare pentru etalonare; aceste concentrații trebuie alese în așa fel încât să fie situate în domeniul linear al curbei etalon. Se recomandă să se folosească cel puțin 3 soluții etalon cu concentrații diferite. Con-centrația de acid a soluțiilor etalon trebuie să fie egală cu cea a soluției de probă.

Agenții modificatori ai matricei pot varia considerabil atât din punct de vedere al compoziției cât și în concentrație.

Se mai folosește soluție de azotat de magneziu (rezultată prin dizolvarea a 0,25 g azotat de magneziu hexahidrat, Mg(NO3) 6H2O în 100 ml apă); soluție de azotat de paladiu / magneziu (rezultată prin dizolvarea a 0,075 g paladiu în 2 ml acid azotic fierbinte, se diluează la 25 ml cu apă, se adaugă 0,05 g Mg(NO3) 6H2O și se aduce la 50 ml cu apă; soluție de fosfat de amoniu / azotat de magneziu (rezultată prin dizolvarea a 0,5 g fosfat monoamoniu (NH4H2PO4) în apă, se adaugă·0,05 g Mg(NO3) 6H2O și 1 ml acid azotic și se aduce la 50 ml cu apă) ; soluție de paladiu / acid ascorbic. Pentru:

soluția A: se adaugă 500 l acid clorhidric la 1 ml soluție stoc de paladiu care conține 10 g paladiu pe litru și se aduce la 10 ml.

soluția B: se dizolvă 1 g acid ascorbic în 100 ml apă.

Se prepară și o soluție de paladiu / acid ascorbic prin amestecarea unei părți în volum de soluție A cu o parte în volum de soluție B.

Pentru determinările experimentale s-au utilizat următoarele echipamente și materiale: materiale și sticlărie curentă de laborator; sticlărie curentă de laborator (pipete cotate, pipete gradate, baloane cotate, pâlnii de sticlă, pahare de sticlă (înainte de utilizare s-a făcut spălarea întregii game de sticlărie de laborator cu acid azotic diluat (5%) urmată de clătirea de mai multe ori cu apă); blender de laborator model cu 10 viteze (IU-89, seria 115006-005-000, N.I 20.308); balanță analitică electronică (aparat de cântărit cu funcționare neautomată), Tip XT 220A SCS, Precisa Elveția (IU-01, Seria S10061, NI 30145); digestor cu microunde SpeedWave, Berghof (IU-52, Seria 000222, NI 150008); spectrometru cu absorbție atomică cu cuptor de grafit, PinAAcle 900T, Perkin Elmer (IU-06, Seria PTCS 1411 2503, NI 201). Cu corecție a zgomotului de fond (se recomanda corecție Zeeman), cuptor de grafit alimentat cu argon și sistem de înregistrare și de măsurare; tuburi de grafit (tuburi placate pirolitic cu sau fără platforma L'vov); dispozitiv de injecție automată; lămpi specifice elementului (lămpi cu catod scobit sau lămpi cu descărcare fără electrozi) pentru cadmiu, cupru, fier, plumb și zinc.

Fig. 3.3 Instalația pentru determinarea metalelor

Pentru digestia sub presiune se cântărește o cantitate de probă echivalentă cu 0,2 g până la 0,5 g substanță uscată într-un vas de digestie sau cantitatea recomandată de producătorul cuptorului cu microunde folosit. Cantitatea maximă de probă pentru analiză pentru un eșantion cu un conținut de apă de 50% este de 1g (= 0,5 g substanța uscată); pentru un produs cu un conținut de apă de 95 % proba pentru analiza poate fi de 2 g (< 0,5 g substanță uscată). Se include un martor al reactivilor în fiecare serie de analiză. Se adaugă în vasul de digestie 5 ml acid azotic (5.3) și 2 ml apa oxigenata (5.6) sau cum recomandă producătorul cuptorului cu microunde folosit. Se închide vasul și se pune, în suportul lui, în cuptorul cu microunde și se închide ușa. Se reglează programul cuptorului (putere funcție de timp) după recomandările producătorului pentru tipul de probă cântărită.

Programul de lucru al cuptorului include o etapă la putere scăzută timp de câteva minute urmată de una sau mai multe etape la puteri mai mari. Se recomandă o creștere gradată între etapele selectate pentru a preveni apariția de creșterii bruște de presiune În vasul de presiune în tabelul nr. 3.1 este arătat un exemplu de program.

Programul folosit este valid în condițiile în care întregul număr de vase de presiune este tratat simultan. Dacă sunt supuse digestiei mai puține vase, vasele rămase pot fi considerare ca martori. Dacă cuptorul folosit include controlul presiunii numai într-un vas de presiune, trebuie monitorizat vasul cu cea mai mare presiune presupusă. Acesta este în general vasul cu cantitatea cea mai mare de probă calculată ca substanță uscată.

Tabelul 3.1 Program de digestie sub presiune

Atunci când se supun digestiei probe necunoscute, se urmărește procesul cu atenție deoarece o cantitate prea mare de probă ar putea distruge membrana de siguranță a vasului de digestie. În general, probele cu conținut ridicat de carbon (în special zahar, grăsime și/sau etanol) pot cauza creșteri bruște de presiune în timpul procesului de calcinare. În toate cazurile, proba luată în lucru trebuie să fie în concordanță strictă cu recomandările producătorului.

Pentru diluare se scoate vasul de digestie din cuptorul cu microunde și se lasă să se răcească complet înainte de a-l deschide. Se deschide și se spală capacul și pereții cu apă într-un balon cotat. Se aduce la un volum definit, de cel puțin 25 ml, cu apă. Se tratează martorul reactivilor în același mod.

În vederea reglării spectrometrului de absorbție atomică cu cuptor de grafit înaintea fiecărei determinări, se reglează aparatul conform prescripțiilor din manualul de operare al producătorului. Apoi se stabilește un grafic optim de analiză (folosind o matrice a probei), luând în considerare, în special, parametrii fundamentali: temperatura și timpul de descompunere, temperatura și timpul de atomizare. În plus se verifică modificările făcute matricei și volumele injectate. În tabelul 3.2 sunt date exemple de parametrii ai aparatului:

Tabelul 3.2 – Parametrii aparatului

Determinarea AAS. Absorbanța se determină pe o cotă parte din soluția de probă prin absorbție atomică. Dacă nu apare o diferență semnificativă între panta curbei etalon în cazul metodei cu adaos de etalon și metoda simplă de etalonare, poate fi folosită aceasta din urmă. Interferențele pot fi reduse prin folosirea modificatorilor de matrice împreună cu platforma L'vov.

Pentru etalonare se reglează aparatul la zero folosind soluția de compensare la zero (5.6). Se stabilește curba etalon pentru fiecare element prin măsurarea absorbantei soluțiilor etalon cu diferite concentrații de element. Se trasează curba reprezentând absorbantele obținute funcție de concentrații.

Pentru fiecare element se stabilește domeniul linear al curbei etalon și se verifică regulat. Etalonarea se face în limitele domeniului linear cu o soluție etalon al cărei concentrație este apropiată de concentrația elementului din soluția de digestie. Se face apoi determinarea din soluția de digestie, fie ca atare fie, dacă concentrația este în afara domeniului linear, după o diluare corespunzătoare. În cazul seriilor de măsurători relativ lungi se verifică, la intervale, punctul zero cu soluția de compensare și puncte de pe curba etalon.

Pentru metoda cu adaos de etalon se determină domeniul linear al curbei etalon ca și în cazul metodei simple de etalonare. În acest caz este important ca măsurătorile să se facă în domeniul liniar. O curbă cu adaos de etalon trebuie să constea din cel puțin trei puncte din care cel puțin două să corespundă la adaosuri de etalon. Concentrația etalonului cel mai ridicat trebuie să fie de 3 până la 5 ori mai mare decât concentrația soluției de probă. Concentrația etalonului cel mai scăzut trebuie să fie jumătatea concentrației etalonului cel mai ridicat.

Se trasează un grafic al absorbanțelor obținute în acest fel funcție de concentrațiile adăugate și se extrapolează linia dreaptă rezultată până când intersectează axa concentrațiilor.

În cazul spectrometrelor de absorbție atomică prevăzute cu dispozitiv automat de injecție și pentru care adaosul se face direct în cuptorul de grafit, determinarea se face fără diluare prealabilă, ceea ce reduce considerabil riscul contaminării.

Pentru exprimarea rezultatelor se calculează conținutul, w, ca fracție de masă, al elementului de determinat, în miligrame per kilogram de proba, folosind următoarea formula:

(3.6)

unde:

a – concentrația elementului din soluția de probă, în miligrame pe litru;

V – volumul soluției de digestie după aducere la semn, în mililitri;

f – factorul de diluție al soluției de probă;

m – masa inițială a probei pentru analiză, în grame.

Funcție de condiții, se scade conținutul elementului din soluția martor.

În cadrul experimentărilor efectuate s-a realizat atât tinctură, cât și un elixir, ca produse finale la prelucrarea fructelor de porumbar.

Tinctura este un extract hidroalcoolic din plante (proaspete sau uscate) obținut la tempe-ratura camerei, procentul de etanol fiind minim 25÷60 % și ajungând uneori chiar la 90 %. În cazul utilizării plantelor uscate acestea sunt inițial prelucrate prin măcinare cu ajutorul unei mori cu bile (fig. 3.4). Etanolul are avantajul că este un foarte bun solvent atât pentru componentele acide, cât și pentru cele bazice. După cca. 7 zile de extracție urmează filtrarea soluției. Unii autori reco-mandă și un proces de tratament termic la 37 0C.

Fig. 3.4 Construcția unei mori cu bile

1 – material; 2 – bile; 3 – tamburi de acționare

Elixirul este un lichior preparat pe bază de fructe (gamă diversă) macerate în alcool. De obicei, el are o rețetă complexă care este secretul producătorului. Elixirul preparat în cadrul lucrării de față a fost realizat prin combinarea tincturii de porumbele cu sirop de arțar, care la rândul său este un produs organic/natural.

Substanța uscată s-a determinat prin uscare în etuvă la o temperatură de 100 ± 2 0C.

În cadrul lucrării s-a făcut și analiza senzorială a produselor, urmând analiza hedonică și testul triunghi. Panelul a fost alcătuit din șase persoane (cu o vârstă cuprinsă între 23 și 65 ani) și a lucrat într-o cameră iluminată natural, cu o temperatură stabilă de 21 0C și o umiditate de 82 %.

Pe scala utilizată 1 este minim și 7 maxim (fig. 7.5).

Fig. 3.5 Scala pentru analiza senzorială

Scheme tehnologice de obținere a tincturilor și a elixirului sunt prezentate în figurile 3.6 și 3.7.

Rezultate experimentale

Analiza compoziției fructelor de porumbar (tab. 4.1), proaspete și congelate, relevă că între fructele proaspete și cele congelate există doar mici diferențe, nesemnificative din punct de vedere practic.

Tabelul 4.1

Compoziția fructelor de porumbar

Practica a demonstrat importanța deosebită a recoltării fructelor la momentul oportun, după căderea brumei sau la instalarea înghețului. Totodată, solul și climatul influențează compoziția acestora.

Analizele chimice au relevat conținutul ridicat de antioxidanți al fructelor de porumbar (tab. 4.2). Se remarcă totuși scăderea cu 12,5 % a conținutului de vitamina C în cazul fructelor congelate. Conținutul de β-caroten este scăzut, acesta ne fiind prea mult afectat de tratamentul termic prin congelare.

Tabelul 4.2

Conținutul de antioxidanți ai fructelor de porumbar

Raportul dintre ponderea acidului ascorbic și cea a acidului dehidroascorbic este în favoarea acestuia din urmă care este de 98,6 %, fapt care conferă porumbelelor calități deosebite având în vedere facilitatea trecerii sale spre creier unde este apoi transformat în acid ascorbic.

În cadrul familiei fructelor de pădure, porumbelele sunt printre cele mai bogate în tanin fapt care le oferă gustul astringent caracteristic.

Fructele de porumbar au totodată un conținut metale importante precum cupru, zinc, fier, magneziu (tab. 4.3), la un nivel ce le conferă efecte pozitive în corpul uman. Astfel, cuprul ajută la neutralizarea radicalilor liberi care sunt asociați cu creșterea riscului de cancer.

Tabelul 4.3

Conținutul în metale a extractului de porumbele (cu etanol)

Analiza senzorială. Consumul produselor alimentare este influențat major de culoarea, mirosul, gustul și textura acestora.

În cele ce urmează se prezintă rezultatele testelor privind cele două produse: tinctura (diluată) de porumbele și elixirul realizat prin combinarea acesteia cu siropul de arțar. Principal caracteristicile urmărite au fost: culoarea; aroma; gustul; proprietățile reologice;

Culoarea este definită ca fiind totalitatea radiațiilor de lumină de diferite frecvențe pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei o impresie specifică (aspectul colorat al corpurilor).

Culoarea produsului este prima cu care intră în contact consumatorul și de aceea ea trebuie să inspire acestuia încredere și totodată o chemare la degustare.

Culorile pot fi descrise sub trei aspecte fundamentale:

nuanța (HUE) – descrie ''culoarea'' culorii dacă este roșie verde sau albastră;

saturația (SATURATION) – descrie intensitatea culorii și depărtarea sa față de gri;

strălucirea (BRIGHTNESS) – descrie iluminarea culorii, ea putând fi mai închisă sau mai deschisă.

Fig. 4.1 Paleta de culori roșu

În China, culoarea roșie simbolizează, în concepția Feng Shui, focul și corespunde direcției sud. Această culoare are o conotație pozitivă, fiind asociată curajului, onoarei, succesului, norocului, fertilității, fericirii, pasiunii și anotimpului de vară. Totodată ea este asociată cu bucuria dată de nuntă (tradiția chineză spune ca miresele trebuie să se îmbrace în roșu), iar hârtia roșie este adeseori folosită pentru a împacheta banii și cadourile.

Culoarea roșu închis (cu o paletă de culori depinzând de gradul de diluție, cuprinsă între maroon și auburn) a tincturii de porumbele este una caldă, atât în lumina zilei cât și în cazul celei artificiale (bec electric). Această coloare este foarte sensibilă pentru ochiul uman.

Elixirul pe bază de tinctură de porumbele și sirop de arțar are o culoare mai caldă, mai deschisă, introdusă de acesta din urmă (carnelian-crimson).

Aroma este definită ca fiind substanța care dă unui produs (alimentar) miros sau gust plăcut. Ea este dată de substanțele volatile conținute. Aromele sunt de două tipuri: principale și secundare, descoperirea acestora din urmă impunând o mai mare experiență pentru degustător.

Tinctura de porumbele are o aromă distinctă, aroma pădurii. Ea este dată de către conținutul ridicat de polifenoli & tanini și de structura acestora. Se remarcă dulceața caracteristică cu note de cireșe, prune, marțipan și lemnos. Această fapt recomandă tinctura de porumbele pentru fabricarea băuturilor de tip gin de înaltă calitate.

În cazul elixirului pe bază de tinctură de porumbele siropul de arțar mărește complexitatea aromei și introduce o notă distinctă de subtilitate & finețe produsului prin aroma florală și lemnoasă.

Gustul este unul dintre simțurile umane, recepționat cu ajutorul papilelor gustative situate pe limbă. Sunt tipuri de gusturi de bază: dulce, amar, acru, sărat și umami (gust plăcut savuros).

Produsele realizate, atât tincturile (diferențiate prin diluție) cât și elixirul, sunt caracterizate printr-un mare echilibru.

Tinctura de porumbele este dominată de gustul astringent (cu efect de scădere a secrețiilor mucoaselor sau a glandelor și strângere a țesuturilor) cu un impact pozitiv asupra consumatorului: antiinflamator, antiperspirant, antitoxic, antidiabetic, calmant, depurativ, răcoritor și nutritiv, și ajută asimilarea grăsimilor. În același timp, produsele alimentare cu gust predominant astringent (bitter- amar), pot produce consumatorilor o serie de emoții cum ar fi: un calm profund; claritate; introspecție; mulțumire și detașare. Gustul ușor amar face să crească rafinamentul produsului.

La elixirul pe bază de tinctură de porumbele, siropul de arțar dă un plus de dulceață atenuând în mare măsură gustul astringent, precum și dând o notă ușor picantă și întărind gustul de vanilie și lemnos. Ca atare, crește semnificativ rafinamentul produsului final. Gustul ușor amar dă o impor-tantă notă de distincție elixirului.

Atât tincturile, cât și elixirul sunt corpoase, umplând cavitatea bucală.

Odată cu creșterea conținutului de alcool (la 45 % volum) gustul produselor devine mai provocator pentru degustător (consumator) având un efect senzorial mai intens.

Diagrama rezultată în urma analizei senzoriale (fig. 4.2) arată că tincturile și elixirul cu un conținut mai ridicat de alcool au calități superioare, după aprecierea panelului. Față de tincturi elixirul este mai apreciat datorită atenuării gustului astringent

Fig. 4.2 Rezultatele analizei senzoriale pentru produsele realizate

(tinctura 1 – 25 % alcool (în volum, ABV); tinctura 2 – 35 % alcool; tinctura 3 – 45 % alcool

elixirul 1 realizat pe baza tincturii 2 și elixirul 2 realizat pe baza tincturii 3)

5. Concluzii

În urma studiilor efectuate au rezultat o serie de concluzii, astfel:

Provenind din flora spontană produsele realizate pe bază de porumbele pot fi încadrate în clasa produselor alimentare organice.

Tinctura și elixirul ce au fost preparate după o rețetă tradițională au o compoziție complexă alcătuită din multe substanțe volatile.

Porumbele sunt o importantă sursă de antioxidanți.

Porumbele sunt cele mai bogate în tanin dintre toate fructele de pădure din România. Ele conțin și o serie de minerale importante în alimentația umană, cum ar fi: calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu, dar și vitamine precum provitamina A, vitamine din complexul B și vitamina C.

Porumbele (fructe, flori, frunze, scoarță) constituie o importantă materie primă pentru diferite preparate: tincturi, băuturi fermentate, ceaiuri, etc.

Congelarea fructelor nu diminuează calitățile nutritive și antioxidante ale acestora.

Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Conțin totodată minerale importante precum pentru sănătatea umană: calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu, dar și vitamine precum provitamina A, vitamine din complexul B și vitamina C.

Tinctura de porumbele poate fi folosită cu succes la prepararea înghețatelor speciale și a unor prăjituri și torturi.

Pentru o cunoaștere aprofundată a impactului utilizării porumbelelor în alimentație (fig. 5.1) consider că este nevoie de efectuarea unor studii pe o durată mai mare de timp, în cadrul unor echipe de cercetare complexe, incluzând specialiști din mai multe domenii (industrie alimentară, agronomie, chimie, medicină, etc.) și care să abordeze în mod integrat această problematică. Astfel:

Se impune efectuarea unor teste microbiologice detaliate, în special cu referire la: Salmonella abony, Escherichia coli ATCC, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Candida albicans, Bacillus subtilis, etc.

Este de studiat, în viitor efectul maturării (îmbătrânirii) tincturii și elixirului.

Fig. 5.1 Impactul consumului de porumbele

Se remarcă potențialul deosebit al porumbelelor (fig. 5.1) care trebuie prezentat spre informarea consumatorilor.

Bibliografie

Apostu, S., Naghiu Al. (2008) Analiza senzorială a alimentelor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Berger, R.G. (1995) Aroma Biotechnology, Springer, Berlin, Heidelberg

Briones, Ana , Ubeda-Iranzo, J., Hernández-Gómez, L. () Spirits and Liqueurs from Melon Fruits (Cucumis melo L.), University of Castilla La Mancha, Ciudad Real

Chevalier, J. (1969) Dicționar de simboluri, Editura Robert Laffont, Paris

Crăciun, F. și colab. (1976) Farmacia naturii, Editura Ceres, București

David E. Allen, D.E., Gabrielle Hatfield (2004) Medicinal plants in Folk Tradition, Timber Press, Portland

Deng, G.F. și colab. (2013) Antioxidant capacities and total phenolic contents of 56 vegetables. J. Funct. Foods 5, 260–266

Dimple Singh-Ackbarali și Rohanie Maharaj (2014) Sensory Evaluation as a Tool in Determining Acceptability of Innovative Products Developed by Undergraduate Students in Food Science and Technology at The University of Trinidad and Tobago, Journal of Curriculum and Teaching, Vol. 3, No. 1

Hernández-Gómez, L.F., Úbeda-Iranzo, J., Arévalo-Villena, M., Briones-Pérez A.I. (2009) Novel alcoholic beverages: production of spirits and liqueurs using maceration of melon fruits in melon distillates. Jounal of Science Food and Agricultural, 89, 1018-1022

Hanelt, P. (1997) European wild relatives of Prunus fruit crops, Bocconea 7

Horwitz, W., Latimer, G. (Eds.), (2005) Official Methods of Analysis of AOAC International, 18th Edn., AOAC International, Gaithersburg, MD 2005

Huang, J. și colab. (2001) Dehydroascorbic acid, a blood–brain barrier transportable form of vitamin C, mediates potent cerebroprotection in experimental stroke, PNAS September 25, 2001. 98 (20) 11720-11724

Morales Patricia și colab. (2013) Wild edible fruits as a potential source of phytochemicals with capacity to inhibit lipid peroxidation, Eur. J. Lipid Sci. Technol., 115, 176–185

Nacci, G. (2008) Thousand Plants against Cancer without Chemo-Therapy

Naghiu, Al. (2016) Tehnica frigului și climatizare în industria alimentară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Overton, I. și colab. (2013) Nexus Webs: A Conceptual Framework for the Linkages and Trade-offs Between Water Use and Human Livelihood

Pop. Gr. (2000), Carpatii si Subcarpatii Romaniei, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca

Victoria Reyes-García și colab. (2015) From famine foods to delicatessen: Interpreting trends in the use of wild edible plants through cultural ecosystem services, Ecological Economics 120, pg. 303–311

Ruiz-Rodriguez, Brígida María și colab. (2014) Wild blackthorn (Prunus spinosa L.) and hawthorn (Crataegus monogyna Jacq.) fruits as valuable sources of antioxidants, Fruits, vol. 69, p. 61–73

Sikora, E. și colab. (2013) Composition and antioxidant properties of fresh and frozen stored blackthorn fruits (Prunus spinosa L.), Acta Sci. Pol., Technol. Aliment. 12 (4)

Schmid, O. și colab. (2009) Analysis of Regulatory Framework affecting Sensory Properties of Organic Products, Research Institute of Organic Agriculture (FiBL)

Smith, W.D. (2002)The Hippocratic Tradition, Cornell University Press

Tzulker, R. și colab. (2007) Antioxidant Activity, Polyphenol Content, and Related Compounds in Different Fruit Juices and Homogenates Prepared from 29 Different Pomegranate Accessions, J. Agric. Food Chem., nr. 7, 55 (23)

Ya Li și colab. (2017) Bioactivities and Health Benefits of Wild Fruits, Int. J. Mol. Sci. nr. 17

Yuksel, A.K. (2015) The Effects of Blackthorn (Prunus Spinosa L.) Addition on Certain Quality Characteristics of Ice Cream, Journal of Food Quality, Wiley Periodicals, Inc.

Directive 2004/24/EC of the European Parliament and the Council of 31 March 2004 amending, as regards traditional herbal medicinal products, Directive 2001/83/EC on the Community code relating to medicinal products for human use, Official Journal L – 136, 30/04/2004, p. 85-90

HG – Cerințele privind calitatea și comercializarea materialului forestier de reproducere creează cadrul necesar aplicării Directivei 1999/105/CE a Consiliului din 22 decembrie 1999 privind comercializarea materialului forestier de reproducere publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JO L 11, 15.1.2000, p. 17-40)

https://en.wikipedia.org/wiki/Homeopathy

https://de.wikipedia.org/wiki/Hom%C3%B6opathie

Aproximativ 40 de tone de fructe de pădure, valorificate pe piața internă

https://www.click.ro/utile/sanatate/ceasca-de-sanatate-fructele-de-porumbar-un-remediu-pentru-zeci-de-boli

Porumbele – Sirop, Ceai, Gem, Vin și Tinctură – Remediile Naturii

https://jurnalspiritual.eu/leacuri-de-la-bunici-porumbele/

http://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/porumbar-prunus-spinosa_14440

https://pl.wikipedia.org/wiki/%C5%9Aliwa_tarnina#/media/File:BlackthornFruit.jpg

http://www.oasicannevie.com/schede/Pruno-selvatico.pdf

http://www.zoogdierwinkel.nl/

https://www.neraplant.ro/planta/porumbarul-prunus-spinosa-/

Medicinal Plants Act (Закон за лечебните растения) – Bulgaria

www.intechopen.com

Fresh Fruits and Vegetables, Manual, USDA, 2012

http://www.farmacianaturala.com/porumbar/porumbar.html

https://www.plantextrakt.ro/

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphar.2017.00680/full

Forest fruit

http://taladev.com/ebook/products/0-13-190443-4/view1_chem05_techs01.pdf

https://en.oxforddictionaries.com/definition/homeopathy

USDA – Fresh Fruits and Vegetables Manual (2012)

Anonim – Industrial Use of Medicinal and Aromatic Plants

https://www.millenniumassessment.org/en/

https://www.researchgate.net/

ANTHROPOSOPHIC PHARMACEUTICAL CODEX, 2007, International Association of Anthroposophic Pharmacists, Goetheanum

http://www.formula-as.ro/2006/729/medicina-naturista-25/medicina-mileniului-trei-homeopatia-7217

http://www.medicnaturist.ro/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%A2ara_Mo%C5%A3ilor

https://www.slowfood.com/wild-food-festival/

https://dexonline.ro/definitie/tinctura

https://www.slowfood.com/wild-food-festival/

https://ierburiuitate.wordpress.com/2013/08/06/porumbar/

Take it sloe…

* * * , Live Local Plant Local (6th edition), Nillumbik Shire Council

https://fr.wikipedia.org/wiki/D%C3%A9coction

EN 13804:2013 – Foodstuffs. Determination of elements and their chemical species

SR EN ISO 14083:2003 – Produse alimentare. Determinarea microelementelor. Determinare plumb, cadmiu, crom și molibden prin spectrometrie de absorbție atomică cu cuptor de grafit (GFAAS) după digestie sub presiune

https://en.wikipedia.org/wiki/Ball_mill

https://www.researchgate.net/figure/A-schematic-diagram-of-a-tubular-ball-mill-The-balls-compose-the-milling-elements-and_fig1_317859961

PROPERTIES OF BLACKTHORN (Prunus spinosa L) FROM STARA PLANINA

http://www.cfs.purdue.edu/fn/fn453/pdf_full/sensory_2.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Sensory_analysis

Absolut Sensory Analysis Workshop: Part 1

http://www.danyelle.ro/gustul-astringent.html

https://www.click.ro/utile/sanatate/

http://www.elixirpublishers.com/

https://dexonline.ro/

https://publications.nigms.nih.gov/findings/mar05/popups/lead_sb.html

https://www.thermofisher.com/blog/food/iron-may-be-part-of-a-healthy-diet-but-metal-is-not/

https://www.slabsaugras.ro/fructele-de-padure-gustul-dulce-acrisor-al-sanatatii/

https://simple.wikipedia.org/wiki/Colour

http://www.webdex.ro/online/dictionar/culoare

http://www.dsource.in/course/visual-design-colour-theory/colour-description-and-colour-theories

http://www.klador.ro/sticla-colorata.php

https://www.diane.ro/2014/10/semnificatia-culorii-rosii.html

http://www.fengshui-bp.ro/articole/66-culoarea-rosu-in-feng-shui.html

https://www.sciencedirect.com/topics/food-science/food-rheology

https://oss.adm.ntu.edu.sg/wong1064/category/17s1-dn1002-tut-g06/final-project-17s1-dn1002-tut-g06/

Anexe