1. Concepe ț i un eseu în care să surprinde ț i coordonate ale re la ț iei dintre realitate-imaginar-reprezentare-cunoa ș tere ( pe baza cursurilor… [606675]

SPÎNU ANGELA
CRP III, GR. IV

1. Concepe ț i un eseu în care să surprinde ț i coordonate ale re la ț iei dintre
realitate-imaginar-reprezentare-cunoa ș tere ( pe baza cursurilor 1,2,3; bibliografie –din lista de
lecturi obligatorii: Mesina, Le Goff, Wunenburger, Tudor Cre ț u)

Termenul “imaginar” este asociat în ș tiin ț ele umaniste cu expresii precum fantasmă,
reverie, vis, mit, fictiune. Putem vorbi de un imaginar al concep ț iilor pre ș tiin ț ifice, al literaturii
SF, al credin ț elor religioase, al product ț ilor artistice, fic ț iunilor politice, stereotipurilor ș i
prejudecă ț ilor sociale. Imaginarul nu trebuie confundat cu imagina ț ia, cel mult poate fi un produs
al acesteia, un set de imagini, idei ș i simboluri care de ș i îi apar ț in omului sunt transpuse asupra
lumii determinând o reprezentare a acesteia. Imaginarul nu este mai pu ț in real ca realitatea însă ș i
ci doar un alt fel de realitate, una mentală. Tocmai de aceea nu trebuie sa confundăm imaginarul
cu fantasticul ori cu iluzoriul deoarece realitatea sa este dată de faptele ș i gândurile noastre.
Imaginarul ș i mentalită ț ile, două concepte ale căror raporturi sunt strâns legate ș i
complexe. Imaginarul, chiar dacă î ș i trage seva din profunzimile mentalită ț ilor, se distinge net
prin anumite trăsături particulare. Spre deosebire de configura ț ia oarecum abstractă a
mentalită ț ilor, imginarul presupune o întreagă colecție de imagini sensibile.
El se afirmă ca o altă realitate, îmbinată cu realitatea tangibilă, dar nu mai puțin reală decît
aceasta. Mai mult, imaginarul se prezintă într-un mod mult mai elaborat, uneori chiar deosebit de
sofisticat. Mituri, religii, utopii, sisteme de alterități, ficțiuni literare, ipoteze științifice: ne găsim
la un nivel mai "elevat", mai "formalizat", mai apropiat de ideologii decît de mentalități
(ideologiile nefiind, din punctul de vedere al imaginarului, decît mitologii secularizate).
Una dintre coordonatele care leagă realitatea de imaginar este imaginea.
Etimologic, imaginar derivă din imagine, și chiar dacă domeniul nu se reduce doar la registrul
reprezentărilor sensibile, acestea constituie o armatură indispensabilă. Gesturile cotidiene ale
oamenilor sînt "contrabalansate" de prezența eroilor și zeilor. Peisajul citadin, activitățile
politice, războiul – elemente esențiale ale civilizației grecești – lipsesc cu desăvîrșire.
1

Această dispozi ț ie lumin ează logică proprie a imaginarului: elemente reale ș i fictive amestecate
ș i turnate într-un mulaj sp ecific.
Mitul, de asemenea, poate fi perceput ca pe o construc ț ie imaginară: povestire,
reprezentare sau idee, care urmăre ș te în ț elegere esen ț ei fenomenelor cosmice ș i sociale în func ț ie
de valorile intrinseci comunită ț ii ș i în scopul asigurării coeziunii acesteia.
În contextul motivării crizei valorilor politicului prin influen ț ele imaginarului ș i
solu ț ionării iluministe pe calea întăririi rolului ra ț ionalită ț ii, lucrarea lui Jean-Jacques
Wunenburger constituie un posibil răspuns la întrebarea: este realmente imaginarul responsabil
de aceasta criză?
Criticând epoca ra ț ionalită ț ii de tip modern din perspec tiva e ș ecurilor de legitimare, a
fanatismelor ra ț iunii, autorul propune reorientarea analizei politicului asupra întrepătrunderii
ideilor ra ț ionalită ț ii cu imaginile simbolice cu rol stabilizato r ș i de legitimare, subliniind
importan ț a metodologică a mitografiei politice, a edificării asupra valorii hermeneutice a mitului,
la nivelul imaginarului puterii.
Structura lucrării cuprinde două păr ț i. Prima, " ​ Elemente de mitologie politică ​ " se
focalizează asupra liniilor de for ț ă ce structurează imaginarul politic al antichită ț ii,
concluzionând că încercările ra ț ionalită ț ii politice de a organiza o cetate social-politică au întâlnit
invariabil -ca limită externă – mitul.
Partea a doua, " ​ Limitele ra ț iunii politice moderne ​ " critică modelul contractualist din
perspectiva unei epistemologii alternative asupra fundamentelor simbolice din geneza unor
concepte cardinale precum autoritate, lege, egalitate, stat, na ț iune.
Pentru a decela elementele constitutive ale problemei fiin ț ei-împreună, din prisma imaginarului
politic, este vizat dintru început mitul central al culturii europene: Mitul Vârstei de aur, în dubla
provenien ț ă greco-latină ș i iudaică. Acest nucleu al credin ț elor colective are sensul de fic ț iune a
unei fericiri imposibile, într-un timp al originilor, fiind mitul fondator prin excelen ț a datorită
articulării principiului unită ț ii socio-politice.
Nivelurile analizei sunt multiple: temele constitutive (topologia ș i cronografia Vârstei de aur),
structura dramatica (fondarea istorică a comunită ț ii), semnifica ț iile morale ș i politice,
principalele reactualizări ale mitului în istoria ideilor.
2

Pe acest fond mistic, imaginarul omului postmodern este imprimat de motive, structuri și teme
referitoare la condi ț ia um ană, din care aș aminti:
* mitul conspirației: ce apare în perioadele de criză, are darul de a coagula – prin
intermediul fricii – societatea;
* mitul salvatorului: strâns legat de primul, atestă nevoia unei mâini forte, un Mesia, care
să salveze societatea de conspirație;
* mitul vârstei de aur: când, îndepărtat de o anumită bunăstare, omul simte mersul
lucrurilor ca pe o degradare și o îndepărtare de o perioadă de aur; pe acest fond putem numi
tendința de a refuza modernitatea sub forma conceptului ​ return to inocence ​ , o nostalgie a omului
modern de a se reîntoarce în sânul naturii, a unei vieți paradisiace, ideal puternic reflectat în
mistica mișcării hippy din anii '70;
* mitul unității: într-o societate multicoloră, ideea de unitate a omenirii este sugerată prin
idealul uniformizării și transgresării diferențelor naționale și politice, mitul Europei Unite, al
globalizării și mondializării economiei, în ideea unor dușmani comuni care vin dintr-o altă
constelație (Psihoza Războiului Stelelor, mult mediatizat în America);
* mitul revoluției: ideea că împotriva structurii osificate a lumii se declanșează ura
puternică a unui război devastator, în care cei răi sunt distruși definitiv în acea vale a morții
numită Armaghedon;
​ * mitul progresului: ideea că după această revoluție care restabilește ordinea mondială,
omul, prin reforme și schimbări, va evolua spre o societate ce va corespunde din ce în ce mai
mult ideii de Paradis Terestru, ideea milenaristă a celor 1000 de ani de bine, după de satan va fi
închis în iad;

3

* mitul decadenței: strâns legat de ideea vârstei de aur; este sugerată stricăciunea și
corupția ireversibilă a omenirii, pe acest fond al sfârșitului de mileniu apărând o serie de secte
care propovăduiesc acest mesaj justițiar și fanatic de Cavaleri ai Apocalipsului, cu profund
caracter milenarist, profetic (exarcebarea demersului catastrofic) și mesianic (venirea unui Mesia
care să îndrume omenirea)
Trebuie subliniat faptul că transmiterea acestor mituri care probabil au existat de-a lungul
întregii istorii, are loc conform noilor structuri ale limbajului, aici înțelegând orice semn,
semnificant, care este capabil să transporte mesajul la nivelul subconștientului fiecărui om. Însă
pentru ​ apocalipsa timpului nostru ​ , rolul cel mai important îi revine imaginii, ea este
responsabilă de introducerea unor mutații la nivelul imaginarului colectiv, spațiul sensibil al
miturilor, deosebindu-se de acestea prin faptul că, deși își trage seva din ele, se dovedește ca „o
colecție veritabilă de imagini sensibile" care se afirmă „ca o altă realitate, îmbinată cu realitatea
tangibilă, dar nu mai puțin reală decât aceasta; mai mult, imaginarul se prezintă mult mai
elaborat, uneori chiar deosebit de sofisticat."
Dacă ajungem în zilele noastre nu se poate să nu observăm că în ciuda aparen ț ei,
majoritatea vie ț ii noastre se desfă ș oară într-o lume imaginară. Nu ne dăm seama de asta fiindcă
această lume secundă este, pînă la un punct, foarte apropiată de realitate.
 

Bibliografie

● http://www.atheneum.ca/homo-pnevmatikos/imaginarul-postmodern-2 ​ , accesat la data
17.05. 2018, 21.00
● Lucian Boia, ​ Pentru o istorie a imaginarului ​ , Humanitas, Bucure ș ti, 2000
● Jacques le Goff, ​ Imaginarul mediaval, ​ Meridiane, Bucure ș ti, 1991
4

5