1 Ciochină Bogdan-Vasile Violența în familie Definiția violenței Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât și în practică, grade… [603500]

1 Ciochină Bogdan-Vasile
Violența în familie
Definiția violenței
Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât și în practică, grade diferite de vizibilitate
și de încadrare a comportamentelor considerate agresive , de la cele ce afectează starea de
sănătate a victimei, la cele care afectează situația ei socială sau stima de sine. O privire de ansamblu
asupra percepției și a încadrării formale sau informale a conceptelor si atitudinilor în registrul
violenței arată o recunoaștere diferențiată a comportamentelorși atitudinilor, de la formele de
violență fizică la formele de violență sexuală, verbală sau psihologică. Definițiile apar în
definirea termenului de violență și în raport cu persoana care este victimă a violenței; astfel este
diferențiată violența asupra femeii, asupra tânarului sa asupra persoanei vârstnice.1

Definiția violenței în familie
Definiția pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violen ței în familie
este următoarea: „(1) Violența în familie reprezint ă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu
intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleia și familii, care provoac ă o
suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violen ță în
familie împiedicarea femeii de a- și exercita drepturile și libertățile fundamentale. În sensul legii,
prin membru de familie se în țelege soțul, ruda apropiată și persoanele care au stabilit rela ții
asemănătoare acelora dintre so ți sau dintre părinți și copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”
Conceptul de „violen ță în familie” este amplu și cuprinde violența domestică (înțeleasă ca violență
ceapare între parteneri, fie ei so ți sau concubini), dar și violența asupra copiilor, b ătrânilor sau altor
rude. În ce privește violența domestică, potrivit unor organiza ții guvernamentale care au efectuat
studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezint ă o serie repetată de comportamente
coercitive și de atac fizic, sexual și psihic pe care o persoan ă le manifestă față de partener, în scopul
controlării și dominării acestuia, utilizând for ța și/sau profitând de incapacitatea de ap ărare a
victimei, ce apare în cadrul unei rela ții de cuplu. Aceasta include și abuzurile de tip economic și
social. Este considerat ă violență domestică și cea făptuită asupra fostei soții/partenere și în relațiile
consensuale.
Definiția violenței împotriva femeilor
Conform Platformei de ac țiune de la Beijing adoptat ă la a patra Conferință Mondială asupra
Problemelor Femeilor din 1995, termenul de „violen ță împotriva femeilor” înseamn ă orice act de
violență fundamentat pe diferen ța de gen, care rezult ă sau care poate rezulta într-o v ătămare sau
suferință fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenin țările cu asemenea acte,
coerciția sau
privarea arbitrară de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viața publică sau privată.
Prin urmare, violen ța împotriva femeilor cuprinde urm ătoarele, fără a fi limitată la acestea:
(i) Violența fizică, sexuală și psihologică ce are loc în familie, inclusiv b ătăile, abuzul sexual al
1Violența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012, p. 3

2 Ciochină Bogdan-Vasile
copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violen ța legată de zestre, violul marital, mutilarea
genitală a femeilor, violența extra-maritală și violența care decurge din exploatare;
(ii) Violența fizică, sexuală și psihologică ce apare în comunitate, inclusiv violul, abuzul sexual,
hărțuirea sexuală și intimidarea la locul de munc ă, în instituțiile de educație și în altă parte,
traficul cu femei și prostituția forțată;
(iii) Violența fizică, sexuală și psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat, oriunde
apare aceasta2
Violența asupra copiilor
Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violență fizică sau emoțională la
care sunt supuși sau expuși copii. În România, Legea 272/2004 privind protecția copiilor încearcă să
clarifice aceste aspecte și să ofere suportul legal pentru a identifica cazurile de abuz. Departe de a fi
perfectă oferă un cadru care poate fi folosit stoparea comportamentelor abuzatoare asupra copiilor.
O dezvoltare a legii ar trebui să permită evoluția de la acțiuni reactive în caz de abuz către acțiuni
preventive care să evite apariția abuzurilor asupra copiilor. Conform acestei legi instituțiile statului
sunt obligate să prevină și să protejeze copiii de orice act de violență, abuz fizic, psihic sau sexual
împotriva lor. Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituție
care ar trebui să se ocupe de protejarea sau educația copiilor. Plângerile și sesizările cu privire la
abuzuri împotriva copiilor pot fi depuse atât de către copil cât și de către oricare persoană din
apropierea copilului care observă semnele unor abuzuri asupra acestora.
Săvârșirea abuzului implică acțiunea voluntară a abuzatorului, care periclitează existența și
dezvoltarea copilului, indiferent de existența unui posibil consimțământ al copilului. Există diverse
tipuri de abuz: fizic (orice formă de pedeapsă corporală, imobilizarea fizică, reducerea alimentației),
emoțional (rejectarea, intimidarea verbală prin diverse amenințări, abuzul verbal prin adresarea unor
injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc.), sexual (act
sexual cu copii, implicarea copiilor în producția, răspândirea,distribuirea unor materiale
pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor
materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale în prezența copiilor). Aceste forme de
abuz pot fi asociate și cu neglijarea copilului (vezi declarația martorei Stoica) sau cu diverse forme
de exploatare a acestuia. Abuzul se referă la orice formă de violența intenționată împotriva copilului
sau orice tratament dăunător care nu implică întotdeauna violentă.

2Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică
pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 6

3 Ciochină Bogdan-Vasile
Tipuri de abuz asupra copilului:
Prin abuz asupra copilului se înțelege „orice acțiune voluntară a unei persoane care se afla într-o
relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care este periclitată viața,
dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică
sau psihică a copilului” . Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care
abuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului și, în contextul realizării
acestor relații, pune în pericol, în mod voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața
copilului.
Abuz fizis (violență fizică) care constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale,
inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna
asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traaume fizice (vânătăi, fracturi).
Abuzul în scop educativ sunt acele bătăi primite când copilul nu obține rezltatul dorit. Textul Legii
272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror pedepse fizice precum și privarea copilului de
drepturi care îi pot pune în pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul.
Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și integritatea ca persoană, de a
fi protejat împotriva oricăror forme de abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie
(naturală sau substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță, școala,
centru de plasament etc.).
Abuzul sexual deși conține elemente de abuz fizic și emoțional, este o categorie aparte de rele
tratamente acordate minorului. Acesta constă în hărțuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute,
diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului,
penetrearea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în fața
copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului,
obligarea minorului de a viziona materiale care conțin pornografie; forțarea minorilor sub 18 ani să
aibă contacte sexuale cu alte persoane indiferent dacă este vorba de alți minori sau de adulți sau
mutilarea organelor genitale ale copiilor. Câteva categorii de abuz sexual sunt: violul (actul sexual
împotriva voinței copilului), pedofilia (atracția sexuală a unui adult față de copii) și
respectiv incestul (legătura sexuală între părinți și copii sau între frați și surori).
Abuzul emoțional , Garbarino et al. (1986 p. 8) îl consideră ca fiind „atacul concentrat al uni adult
asupra dezvoltării și cunoașterii de sine și a concepției sociale a copilului”. Formele de abuz mai
des întâlnite sunt cele la care recurg părinții sub forma a diverse pedepse: izolarea copilului
(legarea, închiderea lui în diferite spații închise) neacordarea răspunsurilor emoționaleț, terorizarea
copilului, refuzul de a-l ajuta etc.
Abuzul verbal (numit și violență verbală) reprezintă o formă de abuz emoțional și respectiv de
tratament umilitor în care adulți sau grupuri de copii și adulți folosesc cu privire la minor apelative
care îl desconsideră și care îl umilesc. Conform legii 272/2004 „Sunt interzise tratamentele
umilitoare, poreclele, catalogările privarea de hrană etc. Prin urmare, în familie și în toate instituțiile
publice și private care au în îngrijire copii sunt interzise pedepsele corporale și tratamentele
umilitoare. Înjurăturile la adresa copilului sau folosirea unui limbaj obscen la adresa lui reprezintă,
de asemenea, tot forme de violență verbală și sunt extrem de dăunător, putând lăsa traume psihice
asupra copilului. 3
3http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_copilului

4 Ciochină Bogdan-Vasile

Formele violenței sunt conturate clar în cadrul cercetărilor. Astfel, potrivit Cercetarii
Naționale privind Violența în Familie și la Locul de Muncă formele violenței sunt :
§ Violența psihologică (agresiuni verbale, intimidare, batjocură, umilire)
§ Violența fizică (vătămări produse prin pălmuire, lovire cu sau fără obiecte sau bătaie)
§ Violența socială (izolarea față de familie și prieteni, monitorizarea activităților,
restrângerea accesului la informație)
§ Violența economică (oprirea accesului la resurse financiare sau alte mijloace
economice)
§ Violența sexuală (forțarea victimei pentru activități sexuale nedorite)

Dacă specialiștii în sociologie, criminologie, psihologie, medicină și asistență socială susțin
ca fiind grave consecințele și mari costurile sociale ale violenței asupra femeii și copiilor acesteia,
în conștiința publică existe grade diferite de acceptare a violenței. În Europa, potrivit
Eurobarometrului, 62% dintre europeni consideră violența asupra femeii inacceptabilă în orice
condiții, în timp ce 2% apreciază violența acceptabilă în anumite condiții și 0,7% apreciază violența
acceptabilă în orice circumstațiale. 4

3,3 3,4 3,5 3,6 3,7 3,8 3,9 4violenta sexualavioleta psihologicaviolenta fizicarestrictionarea libertatiiam enintarea
Bar 13,93,623,863,583,52violenta
sexualavioleta
psihologicaviolenta fizicarestrictionarea
libertatiiam enintarea

Sursa:
Eurobarometru 51.0
Europeans and their views on domestic violence against women (1999)
Date colectate vizează țările membre al
Uniunii Europene

Studiul panel realizat de National Research Council (SUA) ca și Raportului Mondial al Sănătății
arată că deși studiile realizate până acum, privind violența în familie, au fost focalizate cu precădere
asupra violenței fizice, continuă să existe lipsa unui acord al specialiștilor asupra definiției și
modalităților de măsurare a violenței fizice. Dezvoltarea unor instrumente de măsurare a violenței
fizice se impun în special din cauza dezacordului asupra conținutului definiției violenței; multe
4Violența în familie suport de curs pentru învățământul la distanță, Drd. Ana RADULESCU, p .8, 9, 10

5 Ciochină Bogdan-Vasile
dintre definițiile utilizate de către cercetători, ca și definițiile întâlnite în legislație, cuprind o gamă
largă de comportamente; violența fizică poate fi încadrată de la forme relative minore, cum ar fi
pălmuirea, la forme extreme care produc moartea. De asemenea, încadrarea culturală a violenței
impune claritate asupra actelor violente accidentale sau intenționate.

Violența asupra bărbaților
Violența asupra bărbaților este studiată în literatura de specialitate ca reacție a violenței
realizată asupra femeii și copiilor, la comportamentul violent al bărbatului. A. Browne (1878), într-
un studiu realizat pe 250 de femei bătute, dintre acestea 42 si-au ucis soțul sau iubitul, prezintă
factorii care favorizează apariția violenței feminine:
−frecvența actelor de violență ale bărbatului;
−abuzul de alcool și alte substante;
−severitatea abuzului produs asupra femeii;
−abuzuri sexuale asupra femeii;
−abuzuri repetate asupra copiilor;
−tendința de suicid a femeii;
Cazurile în care femeia agresează bărbatul sunt sub 10%. De regulă acest lucru se întămplă
când femeia se apară de partenet.5
Constituția României
Constituția României garanteaz ă egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice fără
privilegii sau discrimin ări (articolul 16), precum și drepturile și libertățile tuturor persoanelor. De
asemenea, prevede c ă nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeaps ă sau
tratament degradant sau inuman. Articolul 23 declar ă drept inviolabile libertatea individual ă și
siguranța persoanei, iar dreptul la ap ărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).
Consacrarea prin Constitu ție a acestor drepturi înseamn ă, implicit, și respectarea libertăților și
drepturilor femeii și interzicerea supunerii acesteia la orice act de violen ță sau tratament degradant
de natură să atenteze la siguranța sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintre
aceste drepturi sau libert ăți, femeia poate și trebuie să beneficieze de protec ția legii.
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violen ței în familie
Legea nr. 217/2003 define ște violența în familie ca fiind orice ac țiune fizică sau verbală săvârșită cu
intenție de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleia și familii, care provoac ă o
suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. De asemenea, împiedicarea femeii de a-
și exercita drepturile și libertățile fundamentale se încadreaz ă tot în conceptul de violen ță în familie.
5Asistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si Dumitru Stan, p
106, editura Polirom 2005

6 Ciochină Bogdan-Vasile
Astfel, această lege extinde conceptul de violen ță în familie și la alte forme de violen ță decât cea
fizică. În sensul acestei legi, prin membru de familie se în țelege soțul sau ruda apropiat ă, așa cum
este definit în articolul 149 din Codul penal, îns ă de efectele acestei legi beneficiaz ă și persoanele
care au stabilit rela ții asemănătoare acelora dintre so ți sau dintre părinți și copil, dovedite pe baza
anchetei sociale (articolele 3 și 4).
De asemenea, legea instituie obliga ția ministerelor și a celorlalte autorit ăți centrale de specialitate
de a desemna personal specializat în vederea instrument ării cazurilor de violen ță în familie
(articolele 5 și 6).
Legea prevede colaborarea dintre autorit ățile locale și organizațiile neguvernamentale, precum și
implicarea întregii comunit ăți locale în sprijinirea ac țiunilor de combatere și prevenire a acestui
fenomen (articolul 7).
Legea creează la nivel național o instituție denumită Agenția Națională pentru Protecția Familiei,
cu atribuții în elaborarea, implementarea și aplicarea unei strategii na ționale în domeniul violen ței
în familie.
Agenția trebuie să finanțeze sau să cofinanțeze programe specifice în domeniul ap ărării și
consolidării familiei, precum și al îngrijirii și protecției victimelor violen ței în familie (articolul 9
alineat 1 litera c).
Constituția României
Constituția României garanteaz ă egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice fără
privilegii sau discrimin ări (articolul 16), precum și drepturile și libertățile tuturor persoanelor. De
asemenea, prevede c ă nici o persoană nu poate fi supusă torturii sau oricărui alt fel de pedeaps ă sau
tratament degradant sau inuman. Articolul 23 declar ă drept inviolabile libertatea individual ă și
siguranța persoanei, iar dreptul la ap ărare al persoanei este de asemenea garantat (articolul 24).
Consacrarea prin Constitu ție a acestor drepturi înseamn ă, implicit, și respectarea libertăților și
drepturilor femeii și interzicerea supunerii acesteia la orice act de violen ță sau tratament degradant
de natură să atenteze la siguranța sa fizică sau psihică. În cazul încălcării unuia sau altuia dintre
aceste drepturi sau libert ăți, femeia poate și trebuie să beneficieze de protec ția legii.
Codul penal
Codul penal a fost modificat prin legea nr. 197/2000 care stabile ște măsurile și sancțiunile aplicate
persoanelor care săvârșesc acte de violență împotriva membrilor familiei cauzatoare de suferin ță
fizică sau psihică. În caz de viol comis asupra unui membru al familiei, pedeapsa stabilit ă este cea
cu închisoarea între 5 și 15 ani.6
6Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American. Inițiativa juridică
pentru Eupopa centrala și Eurasia, p. 11, 12

7 Ciochină Bogdan-Vasile
Bibliografie
Violența în familie note de curs, Maria Pescaru, Craiova 2012
Violența în familie în România: legislația și sistemul judiciar – Asociația Baroului American.
Inițiativa juridică pentru Eupopa centrala și Eurasia
Asistența socială Studii și aplicații. Violența în familie și metodologia intervenției, G. Neamțu si
Dumitru Stan, editura Polirom 2005
Violența în familie suport de curs pentru învățământul la distanță, Drd. Ana RADULESCU