1 Cenușă (Țibu) Maria, CSEE Proiect de educație și consiliere a părinților 1.Titlul: Părinți informați – copii sănătoși 2.Definirea problemei:… [613509]

1 Cenușă (Țibu) Maria, CSEE Proiect de educație și consiliere a părinților 1.Titlul: Părinți informați – copii sănătoși 2.Definirea problemei: Consilierea părinților în legătură cu efectele pe care le au comportamentele lor asupra copiilor 3.Descrierea problemei: De foarte multe ori întâlnim cazuri în care copiii manifestă un comportament nedorit, negativ sau neadecvat vârstei lor în care factorul responsabil este familia și mediul de acasă. Comportamentele celorlalți membrii ai familiei pot avea efecte asupra sănătății mentale și fizice a copilului, iar în multe cazuri părinții nu sunt informați în această privință și nu realizează consecințele pe care le au asupra copiilor lor. 4.Identificarea posibililor factori de formare și dezvoltare a problemei: Din cazurile întâlnite se pot identifica câțiva factori de formare și dezvoltare a problemei: -mediul social și educațional în care au fost crescuți părinții -lipsa de implicare a părinților în educarea copiilor -probleme familiale de natură conflictuală (fapt care duce la ignorarea problemelor copilului) -stiluri parentale problematice (care reduc șansele unei educații echilibrate a copilului) -probleme familiale de natură financiară 5.Identificarea factorilor de menținere și activare a problemei: Pe lângă factorii de formare apar și factori de menținere a problemelor precum: -lipsa comunicării părinte-școală -mediul social și fizic în care se află familia (sărăcie, cartiere problematice, etc) -lipsa infirmațiilor pe care ar trebui să le dețină părinții în legătură cu dezvoltarea echilibrată a copilului -lipsa comunicării dintre părinți și copii -stresul de acasă și de la locul de muncă 6.Planul de intervenție: a) Obiectiv de lungă durată: Informarea și dezvoltarea capacității părinților de a înțelege importanța propriului comportament asupra copilului b) Obiective specifice: Ne dorim ca părinții să:

2 o acumuleze cunoștințe despre anumiți factori precum stresul în cuplu, stresul la locul de muncă, stresul toxic, și tipurile parentale ce influențează creșterea copiilor și efectele pe care le au asupra acestora o recunoască comportamentele și situațiile problematice prezente în viața lor o asimileze cunoștințe legate de moduri în care pot relaționa mai bine cu proprii copii o îmbunătățească atitudinea legată de relația părinte-copil-școală c) Strategii de interveție: Intervenția va avea loc în școală sub formă de 5 întâlniri, una pe săptămână. Sedința nr. I Obiectiv specific:Informarea părinților în legătură cu factorii ce țin de stres și efectele lor asupra copilului. Ø Introducere: Consilierul se va prezenta și apoi va prezenta scopul întâlnirilor și obiectivele propuse pentru ședințele de consiliere, va stabili regulile grupului (Anexa 1) și va informa participanții în legătură cu tipurile de activități care se vor desfășura pe parcurs. Intercunoaștere: Fiecare părinte se va prezenta pe rând: nume, ocupație, nr de copii și tipul familial din care face parte. Pentru a le ușura începutul și pentru a încuraja exprimarea, cel care va începe cu prezentarea situației personale va fi consilierul. Ø Activitate: Consilierul va adresa pe rând două întrebări grupului pentru ca aceștia să-și împărtășească gândurile și cunoștințele în legătură cu fiecare întrebare. Consilierul doar va asculta, fără să intervină sau să completeze răspunsurile părinților. Acest exercițiu are ca scop o scurtă evaluare a cunoștințelor și credințelor părinților și o aprofundare a intercunoașterii grupului. Întrebări: • Care credeți că sunt factorii care pot afecta creșterea copiilor? • Considerați că viața dumneavoastră personală și profesională poate afecta sănătatea fizică sau psihică a copilului dumneavoastră? Explicați. După ce părinții și-au împărtășit cunoștințele pe care le aveau în legătură cu cele două întrebări este rândul consilierului să facă același lucru prin următorul punct.

3 Ø Informare: Consilierul va prezenta informații legate de factori ce influențează creșterea copiilor precum: stresul în cuplu, stresul la locul de muncă, stresul toxic și mediul familial. Stresul în cuplu Deoarece este un factor foarte întâlnit în familii acesta poate avea ca rezultat calitatea scăzută a comunicării dintre parteneri, poate determina stări de iritabilitate, risc pentru probleme de sănătate fizice și psihice, diminuarea timpului petrecut împreună de cuplu, și certuri. Starea unui partener depinde în foarte mare măsură de starea celuilalt partener de aceea pentru a nu se ajunge la situații grave precum divorț, partenerii au nevoie de ajutor reciproc în managementul situațiilor stresante. Factorii care pot duce la acest fenomen sunt: lipsa banilor, lipsa unei locuințe, șomajul, participarea scăzută la viața de familie, la treburile gospodărești, boala cronică a unui membru , alcoolism, violența, suspiciunea de gelozie, comportamentul neascultător al copilului, activitatea școlară nesatisfăcătoare, etc. Stresul la locul de muncă Acesta poate determina comportamente ostile din partea părintelui. Părintele poate dezvolta o atenție deoebită indiciilor emoționale negative ce pot avea ca rezultat axietatea și stresul atât la copil cât și la părinte. În aceste cazuri persoanele pot interpreta situații diferite ca fiind negative chiar și atunci când nu sunt. Factorii determinanți ai stărilor personale negative sunt: izolarea, despărțirea de familie, incertitudinea economică, etc. Stresul toxic Există cercetări care arată că problemele majore precum sărăcia extremă, abuzul sau neglijarea pot slăbi dezvoltarea cerebrală a copilului și implementa permanent răspunsuri exagerate ale corpului în situații stresante. Aceste răspunsuri în timp afectează sănătatea fizică și psihică a viitorului adult. În momentul în care experiențete traumatizante prelungite și frecvente sunt resimțite fără ajutorul și suportul unui adult stresul devine toxic acest lucru ducând la probleme pe tot parcursul vieții. Apare riscul de întârziere în dezvoltare, sănătate fizică afectată precum probleme de inimă, probleme respiratorii, probleme ale stomcului și probleme ale sistemului imunitar. Deasemenea multe dintre aceste persoane sunt predispuse la depresie, alcoolism și diabet. Mediul familial Relațiile stabile și de îngrijire sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă. Există studii care arată că acei copii care au relații sigure și de încredere cu părinții și celelalte persoane care îi îngrijesc experimentează eliberare minimă de hormoni pentru stres în momentele critice în comparație cu cei care au parte de relații nesigure care au un răspuns foarte intens la situațiile

4 stresante. Chiar și în cazurile în care copilul nu este ținta directă a conflictelor din familie rezultatele sunt aceleași. Ø Dezbatere: Consilierul va ruga pe câțiva membrii ai grupului (cei care doresc) să dea exemple întâlnite în viața lor de asemenea situații în care se găsește un factor de stres descris mai sus. Ø Încheiere: În încheiere participanții sunt rugați să pună întrebări unde au nelămuriri și apoi să concluzioneze în câteva propoziții ce au înțeles fiecare despre informațiile primite. Ø Temă: Părinții vor fi rugați să scrie pe o foaie 3 moduri în care ei consideră că poate fi ajutat un copil care trăiește în condiții de stres (din cele prezentate la ședință). Ședința nr II Obiectiv specific: Dezvoltarea capacității părinților de a înțelege ce este reziliența și cum își pot ajuta copiii să o dezvolte. Ø Introducere Consilierul va recapitula pe scurt ceea ce s-a discutat la ședința din săptămâna anterioară apoi va prezenta tema și obiectivele ședinței actuale. Consilierul va ruga părinții să citească fiecare în parte ceea ce a scris în tema pentru acasă. Apoi se va discuta liber cu argumente pro și contra despre ceea ce a scris fiecare. Ø Informare Consilierul va explica grupului ce este reziliența și va enumera factorii care ajută la formarea ei. Reziliența este: – capacitatea unei persoane de a se adapta cu succes la factorii disturbatori care îi afectează funcționalitatea și dezvoltarea. – abilitatea de a evita deteriorările comportamentale și schimbările psihice ca răspuns la stresul cronic. – capacitatea de a funcționa pozitiv după anumite evenimente traumatizante. – abilitatea unei persoane de a se adapta cu succes la stresul continuu, traumă și alte forme de adversități.

5 Factori care ajută la formarea rezilienței: -relațiile de suport din partea unei persoane adulte (părinte, îngrijitor, profesor, etc), relații protectoare. -comportament adaptativ, abilități de adaptare a comportamentului în situații diferite. Acest lucru poate fi învățat de copil prin exemplu și ajutor din partea părintelui (adulului) atunci când acesta se află în situații stresante. -experiențe pozitive Reziliența este rezultatul dintre interacțiunea dinamică dintre predispozițiile interne și experiențele exterioare. Imaginați-vă o balanță care are pe o parte experiențe negative iar pe cealaltă parte experiențe pozitive. Pentru ca reziliența să fie dezvoltată este necesar ca balanța să fie înclinată spre experiențele pozitive. Dacă acestea predomină, copilului îi va fi mai ușor să treacă peste factorii de stres. Experiențele pozitive pot fi construite alături de oricine (prieteni, adulți care au grijă de copil, îngrijitori, părinți, profesori, etc) face parte din viața copilului. Copiii care dezvoltă reziliență rămân mai sănătoși în urma stresului toxic atât fizic cât și mental. În concluzie învățarea de a face față situațiilor stresante este o parte importantă în dezvoltarea sănătoasă a copilului. Când sunt amenințate corpurile noastre activează o serie de răspunsuri psihologice care includ creșterea ritmului cardiac, presiune arterială și eliberarea hormonilor de stres. Când un copil este protejat de relații de suport din partea unui adult el învață cum să facă față acestor încercări zilnice și răspunsul corpului său revine în parametri normali. Ø Activitate Consilierul va împărți membrilor grupului o fișă (Anexa 2) pe care aceștia o vor completa. Ø Dezbatere În urma celor completate pe fișă, se vor expune toate punctele de vedere ale tuturor membrilor pentru a fi o experiență cu cât mai multe exemple pentru a ajuta părinții să găsească cât mai multe asemănări cu cele din viața lor. Ø Încheiere: În încheiere consilierul va ruga grupul să exprime în câteva cuvinte ce au învățat din ședința din acea zi. Ø Temă: Părinților li se va da o fișă (anexa 3) pe care ei vor trebui să o completeze acasă pe parcursul săptămânii.

6 Ședința nr. III Obiectiv specific: Informarea părinților în legătură cu importanța implicării lor în viața școlară a copilului. Ø Introducere: Consilierul face o scurtă introducere în subiect. Din studiile făcute în țata noastră reiese că implicarea părinților în activitățile școlare ale copilului, ajutor la teme și participarea la ședințele cu părinții de la școală este mai puțin de jumătate. Acest lucru este îngrijorător deoarece duce la rezultate scăzute la învățătură, motivație scăzută a copiilor de a învăța, neglijarea părintelui asupra dezvoltării afectiv-atitudinale a copilului și absenteism. Ø Activitate: Consilierul va adresa o întrebare la care vor răspunde toți participanții ședinței pe rând. Acest exercițiu are ca scop cunoașterea de către părinți a cât mai multor opinii legate de viața școlară a copilului și atitudinea tuturor părinților prezenți vizavi de acest lucru. • În ce măsură puteți dumneavoastră influența performanțele școlare ale copilului dumneavoastră și în ce mod? Ø Informare: Consilierul va oferi informații rezultate din studii și cercetări în legătură cu implicarea părintelui în viața școlară a copilului. Participarea la viața școlară a copilului aduce părintelui o mai bună cunoaștere a propriului copil, o mai bună înțelegere a comportamentului acestuia, îi oferă încredere în el, motivația copilului crește iar datorită ajutorului și a unei mai bune înțelegeri a informațiilor școlare sporesc șansele de reușită ale elevului. Diferențele din reușita școlară a copiilor sunt influențate de implicarea părinților în viața școlară a acestora, ajutorul la teme, interesul părinților pentru activitățile de la școală, timpul alocat copilului pentru temele acasă și prezența părintelui la ședințele școlare. Cunoașterea de către părinți a colegilor, grupului de prieteni, a profesorilor copilului duce spre o relație mai bună a părinților cu copilul iar nivelul de aspirații al părinților este unul conform cu realitatea și adaptat capacităților copilului. Acest mod de implicare în viața copilului va duce la o educație mai de succes și copilul va simți siguranță și va fi motivat spre mai bune rezultate școlare și ulterior profesionale.

7 Ø Activitate: Consilierul le va înmâna părinților o fișă cu 6 puncte la care ei vor răspunde ( Anexa 4) după care fiecare dintre părinți va alege un subiect de pe acea fișă despre care va vorbi un minut (daca este de acord cu importanța lui sau nu și de ce?) Ø Încheiere: În încheiere consilierul va ruga părinții, să prezinte în câteva cuvinte ce au învățat fiecare nou din această experiență. Ø Temă: Consilierul va da participanților căte o fișă (Anexa 5) ce va trebui completată acasă pentru a putea fi dezbătută la următoarea ședință. Ședința IV Obiectiv specific: Dezvoltarea capacității de recunoaștere de către părinți a tipurilor parentale și acumularea de informații legate de acest lucru Ø Introducere: Consilierul va prezenta scopul și obiectivul întâlnirii acestei ședințe. Toți participanții vor dezbate fișa pe care au avut-o de completat pentru acasă. Fiecare iși va spune punctul vedere în legătură cu tipurile de disciplinare care consideră ei că sunt mai eficiente în educarea copiilor. Ø Informare: Copiii au nevoie de dragoste arătată de către părinți prin disciplinare, ascultare, îmbrășișări, afecțiune, onestitate pentru a-și dezvolta încrederea în ceilalți; respect pentru a învăța să respecte; înțelegere, acceptare, răbdare, corectitudine, constanță și timp petrecut cu părinții pentru a se dezvolta armonios și a crește sănătos. Există roluri pe care unii părinți le adoptă uneori sau mai des în funcție de situații care pot afecta comportamentul emoțional al copiilor. Ele pot bloca comunicarea cu copilul: – Rolul de comandant- părintele dă ordine, comenzi, amenințări care se cer executate imediat. – Rolul de moralizator- acel părinte care folosește permanent „ar trebui” sau „nu ar trebui să faci asta”. – Atotștiutor- părinții care permanent arată cât de mult știu ei și cunosc toate răspunsurile. – Judecător- părintele care cataloghează vinovăția copilului fără a evalua faptele. El are dreptate mereu în timp ce copilul greșește mereu.

8 – Critic- ca și ceilalți trei dinainte este părintele care le știe pe toate și scopul lui este acela de a arăta permanent că el are dreptate dar în plus ridiculizează și critică permanent copilul. – Psiholog- părinții care oferă copiilor soluții din propria perspectivă, nu cea a copilului și neadaptată nevoilor copilului. – Cloșcă- acel părinte care asigură permanent copilul că totul este în regulă chiar și atunci când nu este așa. Toate aceste atitudini reprezintă bariere în comunicarea cu copilul. În continuare consilierul va prezenta tipurile parentale clasice pe care le cunoaștem de multă vreme, apoi va vorbi și despre hiperparentalitate și 4 tipuri de părinți care intră în această categorie. Tipuri de părinți: – Părintele competent- acest tip de părinte este asociat cu acceptare și legături strânse cu copilul, tehnici adaptative de control și oferă copilului independență potrivită situațiilor în care se află. Studiile arată că acest tip de părinte ajută copilul să abă rezultate crescute în creativitate și autoresponsabilizare. – Părintele autoritar- este părintele care are un nivel mic de acceptare și legătură apropiată de copil dar un nivel ridicat de control asupra acestuia și nu oferă independență copilului. El afectează creativitatea copilului într-un mod negativ. – Părintele permisiv- el are un mod calm și binevoitor de a disciplina copilul, nu are așteptări de la el și nu își impune controlul asupra comportamentului copilului. Acești părinți dau voie copiilor la orice vârstă, chiar și atunci când aceștia nu sunt capabili să ia singuri decizii. În acest tip de aducație copilul nu are linii clare după care să se ghideze, încearcă singur situațiile fără ajutor care să-i ușureze înțelegerea. Acest tip de părinți de multe ori își exprimă căldura și afecțiunea dar nu și atenția, iau mai degrabă rolul de prieten pentru copilul lor și nu influențează cu nimic copilul. – Părintele neglijent-acest tip de părinți nu petrec timp de calitate cu copilul lor, nu se implică în viața copilului, nu-l ceartă, nu-l laudă și nu arată interes asupra lui. Rezultatele acestui tip de educare sunt unele negative, deoarece neglijența face parte din categoria abuzului emoțional. Pe lângă aceste tipuri mai există și categoria hiperparentabilității sau acei părinți care exagerează în implicarea lor în educarea copilului. Din acestă categorie fac parte: – Părinții elicopter- acei părinți care încearcă să rezolve toate problemele copilului și să-l protejeze de orice pericol. – Părinții care oferă copilului tot ce-și dorește din punct de vedere material. – Părinții care nu acceptă nimic sub excepțional de la copilul lor

9 – Părinții care controlează în întregime orarul copilului implicându-l în numeroase activități extracuriculare pentru a-i „oferi un avantaj în viață” fără a lăsa timp copilului de joacă și recreere. În concluzie – părinții pot avea un impact major în rezultatele academice, sănătatea fizică, psihică și socială a copiilor lor fie într-un mod pozitiv sau negativ, de aceea este foarte important ca toți părinții să aibă informațiile necesare pentru a putea disciplina copiii într-un mod cât mai benefic pentru ei. Ø Dezbatere: Consilierul va pune 3 întrebări la care se va răspunde în sală și se vor dezbate cu argumente pro și contra răspunsurile date. • Care tip de părinte vi s-a părut cel mai eficient și îndreptat spre beneficiul copilului? • Care considerați că sunt plusurile și minusurile fiecărui tip de părinte? • În ce contexte credeți că se manifestă aceste tipuri de disciplinare? Care sunt cauzele? • Cum putem să facem posibilă informarea tuturor părinților în legătură cu disciplinarea corectă a copiilor în opinia dv? Ø Încheiere: În încheiere consilierul va ruga pe fiecare părinte să exprime prin 2-3 cuvinte starea sa și ce impresie i-a lăsat ședința de azi. Ø Temă: Consilierul va oferi o fișă (Anexa 6) fiecărui părinte care va trebui să fie completată acasă pe parcursul săptămânii ce va urma. Ședința V Obiectiv specific: Dezvoltarea capacității părinților de a disciplina pozitiv Ø Introducere: Consilierul prezintă tema de la acestă ședință și obiectivele apoi dă o fișă (Anexa7) participanților pentru a fi completată. Ø Informare: Consilierul va explica participanților ce este disciplinarea pozitivă și cum se poate realiza. Recomandări în disciplinarea pozitivă: Ascultarea reflexivă: înseamnă înțelegerea a ceea ce simte și a ceea ce vrea să spună copilul, apoi repetarea ideilor sale pentru a-l face să se simtă ascultat și înțeles. Fiți atenți la tonul pe

10 care îl folosiți, nu răspundeți la fiecare comentariu al copilului și fiți atenți la situațiile în care copilul dorește comunicare și la cele în care nu își dorește să vorbească. Vă puteți aștepta la un răspuns mai puțin plăcut din partea copilului la început. Nu trebuie forțat să vorbească despre sentimentele proprii. Așteptați o nouă oportunitate. Cum construim și oferim mesajul? Oferirea sfaturilor „ fă asta”, „eu cred că ar trebui să”, nu-i ajută pe copii să-și rezolve problemele, iar dacă sfatul nu funcționează veți fi răspunzător. Trebuie să fiți alături de el în identificarea și evaluarea rezolvării problemelor. Exprimați-vă nemulțumirea față de comportamentul copilului în funție de consecințele acestuia. După ce folosiți ascultarea activă, găsiți cât mai multe soluții la problemă, ajutați copilul să aleagă o variantă, discutați posibilele consecințe ale deciziei luate, obțineți angajamentul copilului și timpul în care el își propune să rezolve problema, În corectare, laudă și încurajare este important să eliminăm din exprimare orice limbaj care exprimă judecată (bine, grozav, excelent) și să le înlocuim cu propoziții care ăncurajează. Etape în aplicarea disciplinării pozitive. Pentru a aplica disciplinarea pozitivă trebuie urmăriți câțiva pași: -observăm comportamentul -evaluăm comportamentul -analizăm motivele -alegem metoda -explicăm regulile -aplicăm metoda -oferim un model -evaluăm metoda – încurajăm copilul Ø Activitate: Din fișa completată acasă în săptămâna anterioară consilierul va ruga părinții să spună fiecare pentru un comportament negativ cum cred ei că trebuie corectat. Exercițiul se va face oral oferind posibilitatea oricărui părinte să intervină cu alte completări pentru o experiență cât mai amplă a exercițiului.

11 Ø Încheiere: În încheiere consilierul va înmâna un chestionar (Anexa 8) fiecărui participant, care conține câteva întrebări legate de toată experiența celor 5 ședințe, fișă care va fi colectată pentru a ajuta la evaluarea intervenției. 7.Evaluarea intervenției Evaluarea intervenției se va face la fiecare ședință prin grile de observare comportamentală, care vor fi realizate de către consilier în funcție de feed-back-ul fiecărui participant la activitățile și informațiile primite. Pe lângă acestea va fi un chestionar de sfârșit de ședințe pe care îl vor completa părinții.

12 Bibliografie: Stimularea comportamentelor pozitive ale copiilor, Ghid de bune practici pentru educația pozitivă a părinților, cadrelor didactice și elevilor, Salvați copiii, psiholog Diana Stănculescu, Irina Petrea, 2011. Educația în familie- Repere și practici actuale, Coord. Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu, București, 2006 Manualul Educați așa, Fundația „Copiii Noștri” Disciplinarea pozitivă, Adina Botiș, Anca Tărău, Cluj-Napoca, 2004 Stresul în viața de familie, Lector dr. Petruța Rusu, Facultatea de Științe ale Educației, Universutatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, Stres și coping didactic, Lector dr. Petruța Rusu, Sciencedirect.com: Hyper-parenting is negativelz associated with physical activity among 7-12 year olds, Ian Jenssen, Preventive Medicine, 2015, vol 73 The relationship between Parenting styles and Creativity and the Predictability of creativity by parenting styles, Seyed Abolghasem Mehrinejad, Sara Rajabimoghadam, Mahadieh Tarsafi, Procedia-Social and Behavioral Science, 2015, vol 205 https://drive.google.com/file/d/1iNdaGzRM154J0H-QmNo6iRVLiuwxmhRB/view https://developingchild.harvard.edu/resources/inbrief-resilience-series/ https://developingchild.harvard.edu/resources/inbrief-the-impact-of-early-adversity-on-childrens-development-video/ https://developingchild.harvard.edu/resources/toxic-stress-derails-healthy-development/ https://drive.google.com/file/d/1axR1Tmolx4r1w8ytRPLrMAs3BFX8zpLH/view https://www.ted.com/talks/nadine_burke_harris_how_childhood_trauma_affects_health_across_a_lifetime https://developingchild.harvard.edu/resources/8-things-remember-child-development/

13 ANEXE Anexa 1 Regulile grupului: – Păstrăm confidențialitatea asupra celor împărtășite de ceilalți membrii ai grupului – Ascultăm fără să întrerupem – Facem tot ce putem pentru a fi cât mai activi în activități pentru ca experiența să fie una cât mai plină de învățături – Nu lipsim de la nici o ședință. Toate sunt importante în egală măsură. Anexa 2 „Ioana are 11 ani. Ea s-a născut într-o familie foarte săracă. La scurt timp după nașterea sa tatăl a plecat de acasă și nu s-a mai întors. Ea împreună cu mama ei stau în chirie și abia ăși duc existența de pe o zi pe alta. Le mai ajută vecinii cu haine și câteodată cu mâncare. Mama lucrează dar cu greu îi ajung banii de chirie și de striczul necesar.” • Care considerați că ar putea fi factorii care ar putea ajuta la formarea rezilienței Ioanei? (Factorii pot proveni din orice mediu, de la oricine: rude, vecini, mamă, școală etc) • În ce mod pot aceștia ajuta?

14 Anexa 3 Observați timp de o săptămână întâmplările prin care trece copilul dumneavoastră și notați-le în balanță. …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Întâmplări pozitive Întâmplări negative

15 Anexa 4 Răspundeți următoarelor întrebări: 1. Știu cu cine își petrece copilul meu timpul liber când iese afară. DA……NU…… 2. Știu care sunt cei mai buni prieteni ai săi la școală. DA……NU……. 3. Particip la majoritatea ședințelor cu părinții deoarece mi se par importante. DA…….NU……. 4. Contează multe notele pe care le obține copilul meu.DA…….NU……. 5.Consider că știu la ce materii este bun copilul meu și fac tot posibilul să îl ajut acolo unde are nevoie.DA…….NU…… 6. Care considerați că este cea mai eficientă cale de comunicare a părinților cu școala? ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

16 Anexa 5 După părerea dumneavoastră, cum ar trebui să reacționeze un părinte atunci când află despre copilul său că acesta lipsește de la școală fără ca acesta să știe? 1.Copilul ar trebui să fie pedepsit prin interzicerea activităților preferate DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 2. Părintele ar trebui să afle cauzele pentru care copilul a lipsit discutând cu acesta DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 3. Copilul ar trebui pedepsit fizic (cu bătaia), deoarece doar așa va fi convins să nu mai lipsească de la școală. DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 4. Copilului ar trebui să i se dea exemple de alți copii mai cuminți de aceeași vârstă care nu fac așa ceva. DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 5. Părintele ar trebui să-l supravegheze pe copil pentru a vedea dacă se va mai repeta comportamentul DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 6. Părintele ar trebui să explice copilului care sunt consecintele absenteismului DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 7. Părintele ar trebui să discute cu profesorii/dirigintele să fie mai exigenți cu el la școală DA……. NU…….. NU ȘTIU…… 8. Părintele nu ar trebui să facă nimic deoarece copilul trebuie să ia singur decizii DA……. NU…….. NU ȘTIU……

17 Anexa 6 Ce comportament îmi place la copilul meu Ce comportament nu îmi place la copilul meu

18 Anexa 7 Notați comportamente ale copilului dv. în următoarele contexte: la masă, la teme, la joacă, în situații de conflict etc. pe care copilul refuză să le facă Notați reacția/metoda de disciplinare pe care o folosiți în fiecare context Notați comportamente pozitive ale copilului dv./funcționale Notați reacția dv./metoda de apreciere pe care o manifestați în fiecare situație

19 Anexa 8 Chestionar 1.Ce considerați că ați învățat nou din această experiență? 2.Care sunt ideile pe care le veți pune în practică din ceea ce ați învățat? 3.Cu ce nu ați fost de acord și nu veți aplica niciodată? 4.Dacă ați avut neclarități le puteți nota aici.