1. Cele 20 de tari, capitalele si presedintii . America de Sud: Conul de Sud ARGENTINA – Buenos Aires Cristina Fernández de Kirchner (2007-2011;… [618321]

1. Cele 20 de tari, capitalele si presedintii .
America de Sud:
Conul de Sud
ARGENTINA – Buenos Aires
Cristina Fernández de Kirchner
(2007-2011; 2011-2015)
CHILE – Santiago de Chile

Michelle Bachelet
(2014-2018)
URUGUAY – Montevideo
Tabaré Vázquez
(2014-2018)
PARAGUAY – Asunción
Horacio Cartes
(2013-2018)
Tarile andine

BOLIVIA – La Paz
Evo Morales
(2006 – present)
PERU – Lima

Ollanta Humala
(2011-2016)
ECUADOR – Quito
Rafael Correa
(2006-2009-2013; 2013-2017)
BRAZILIA – Brasília

Dilma Roussef
(2010-2014; 2014-2018)
COLUMBIA – Bogota

Juan Manuel Santos
(2010-2014; 2014-2018)
VENEZUELA – Caracas
Nicolas Maduro
(2013-2019)

America Centrala:
GUATEMALA – Ciudad de Guatemala
Otto Perez Molina
(2012-2016)
EL SALVADOR – San Salvador

Salvador Sanchez Ceren
(2014-2019)
HONDURAS – Tegucigalpa
Juan Orlando Hernandez
(2013-2017)
1.

NICARAGUA – Managua
Daniel Ortega
(2007-2019)
COSTA RICA – San José

Luis Guillermo Solis
(2014-2018)
PANAMA – Panama
Juan Carlos Varela
(2014-2019)
2.

Marea Caraibilor:
CUBA – Havanna
Raul Castro
(2006/8-13; 2013-2018)
REPUBLICA DOMINICANA – Santo Domingo

Danilo Medina
(2012-2016)
HAITI – Port-au-Prince
Michel Martelly
(2011-2016)
America de Nord:

MEXIC – Ciudad de Mexico
Enrique Pena Nieto
(2012-2018)
2. In ce an si cine a descoperit america Latina?
La 12 octombrie 1492 Cristofor Columb ajunge in Marea Caribilor dar acest orizont
de timp este mai extins decat aceasta data 12 octombrie 1492 cand incepe de fapt istoria
europeana a Americii Latine . Descoperirea Americii acopera o perioada de timp de aproape
un secol in care europenii cauta cai de fapt pentru a ajunge in India, in Asia. In cautarea
acestor rute mai usoare pentru a face rost de condimente, aur si alte lucruri europenii au
descoperit printr-o eroare de calcul a lui C.Columb ceea ce numim astazi America Latina.
Crezand ca ajunge in India, C.Columb ajunge in Lumea noua, asta explica de ce folosim inca
in mod eronat astazi termenul de indieni pentru locuitorii acestor locuri.
Aceasta sosire a lui C.Columb poate fi explicata prin acumularea a patru factori de
catre monarhiile sud-europene:
1)descoperirea de catre europeni a acestei zone a fost posibila gratiei acumularii unor
cunosti in te tehnice in secolele care au precedata ceasta calatorie, instrumente tehnice
care includeau instrumente nautice si instrumente cartografice
2)baza economica pe care Coroana spaniola si Curtea portugheza le aveau la
dispozitie in acel moment pentru a sustine financiar acest tip de expeditie precum cea a
lui C.Columb
3)necesitatea expeditiei era explicata si de controlul Mediteranei de catre turci si de
nevoie europenilor de a gasi o cale alternativa de a ajunge in Asia pentru lucrurile
ravnite in epoca, aur, condimente, zahar
4)Spania si Portugalia erau ambele monarhii catolice care aveau un spirit de cruciada
extrem de prezent si care gaseau drept foarte util raspandirea adevaratei credinte,

raspandirea credintei catolica, deci factorul religios, credinta catolica fiind unul dintre
elementele importante care au stat la baza organizarii sistemului colonial in Americi.
Inainte de a ajunge in Americi, spaniolii aveau deja o experienta coloniala printr-o
descoperire precedenta pe care o organizasera inca din secolul al XV-lea in Arhipeleagul
Atlantic care include Insulele Azore, Canare, Madeira reprezenand un laborator pentru
institutiile care vor fi organizate si in Lumea Noua de catre spanioli, exista deci o experienta a
europenilor in descoperirea, colonizarea si organizarea institutionala a insulelor care se afla
de-a lungul Africii. Acest laborator al institutiilr coloniale va fi foarte util in momentul in care
europenii vor cuceri vor ocupa teritoriile pe care le numim astazi America Latina.
Hispaniola este numele insulei pe care si-o impart astazi Haiti si Republica
dominicana, primul centru al coloniei spaniole, in prima perioada a organizarii acestei parti a
lumii de catre spanioli institutiile s-au dezvoltat pe aceasta insula.
Aceasta prima calatorie a lui C.Columb s-a efectuat cu ajutorul Coroanei spaniole,
desi intr-un prim moment C.Columb se oferise sa faca aceasta expeditie in numele Coroanei
portugheze, dar a fost refuzat, astefel a ocupat teritoriile in numele Spaniei.
Prima calatorie este cea mai importanta, ea se sfarseste in octombrie 1492, este cea
de descoperire prin care C.Columb ajunge in Caraibe si descopera Bahamas, Cuba si Santo
Domingo, La Espaniola . Ca urmare a acestei calatorii, C.Columb este numit vice-rege si
guvernator al Indiilor pentru ca el moare crezand ca a ajuns in India.
Cea de-a doua calatorie e foarte impoortanta de asemenea, are loc in 1493, este de
confirmare a calatoriilor . C.Columb se intoarce si confirma aceasta descoperire si este
foarte importanta prin prisma semnarii Tratatului de la Tordesillas in 1494 care trasa o linie
intre cei doi poli impartind lumea intre Spania si Portogalia , spaniolii aveau dreptul de a
cuceri ceea ce se afla la Vest de linie, iar portughezii aveau deschidere catre Est . In virtuteaa
acestui tratat portughezii vor ocupa parea de Est a Americii se Sud care se va transforma in
Brazilia de astazi. A doua calatorie e importanta pentru ca recunostea teritoriile descoperite de
C.Columb pentru Spania. aceasta linie trebuie inteleasa in perspectiva epocii in care stiinta
cartografiei era minima si astefel a fluctuat destul de mult aceasta linie. Aceasta cucerire
organizata de europeni are loc doar pe Coasta Americii de sud si respectiv cea de est si cea de
vest si sistemul colonial va fi pana foarte tarziu organizat de-a lungul Coastei.
Cea de-a treia calatorie a lui C.Columb este importanta si a avut loc in 1498. In
1498, ca urmare a acestei calatorii C.Columb a descris ceea ce a cunoscut in aceasta calatorie
ajungand chiar pe coasta continentului sud-american a ceea ce numim Venezuela astazi, pe
continent deci. Concluzia acestei calatorii a fost pierderea privilegiilor de catre C.Columb
asupra teritoriilor pe care le descopera pentru ca in aceasta povestire pe care o face, a
intalnirii cu localnicii, ii trateaza pe acestia drept sclavi si cel putin teoretic acest lucru era
inacceptabil pentru Coroana spaniola, teoretic pentru ca mai apoi sistemul colonial spaniol a
fi organizat pe o punere in sclavie a localnicilor, dar justificata pe o baza religioasa. Ca
urmare a acestei a treia calatorii C.Columb este incarcerat in Spania si inchis pentru 2 ani si
isi pierde toate privilegiile, el inceteaza sa mai fie vice-rege si guvernator al Indiilor.

Atunci cand este elib erat are loc ultima sa calatorie, a patra calatorie, ea care va si
provoca un interes foarte important al celor din metropola, din Spania, pentru aceste teritorii
pentru ca in ultima sa calatorie din 1502 ajunge in ceaa ce numim astazi Panama si
descopera aurul. Aurul fiind al doilea motiv al exploratorilor de a merge in Lumea Noua,
primul era religia catolica.
Pentru brazilieni, data de la care incepe istoria lor nu este 1492, ci 1500, data la care
Pedro Alvarez Cabral ajunge pe Coasta Braziliei de astazi. Istoria natiunii brazilienii incepe
cu 1500 cand exploratorii portughezi vor debuta descoperirea teritoriului si ocuparea acestuia
in numele coroanei portugheze, ocupare care va fi diferita pentru ca nu exista o civilizatie,
portughezii vor intalni triburi razlete pe acest teritoriu si demersul lor nu va fi similar cu cel
al spaniolilot in zona central-mexicana si sud-americana.
Dupa aceste 4 calatorii, respectiv calatoria lui Pedro Alvarez Cabral, o serie de alte
calatorii de explorare au fost facute.Primele institutii vor fi organizate pe acest teritoriu,
Hispaniola, apoi gradual dupa cucerirea Imperiului Aztec acesta va fi cel de-al doilea nucleu
important.
3. Cine traia in America latina la venirea colonistilor?
1)Civilizatia Maya – se afla in decadere – sudul Mexicului, Peninsula Yucatan –
Guatemala de azi
2)Aztecii – Imperiul Aztec – valea Centrala a Mexicului
3)Incasii – Imperiul Inca – Nordul Americii de Sud, din Columbia, continua in Ecuador,
Peru, parte din Bolivia si coboara pana in Chile
4)Pe restetul teritoriului au mai existat si alte populatii ; in mare parte din ce este
Brazilia astazi populatia era absenta
Cele doua zone: central mexicana si central-american si respectiv partea de vest a Americii de
Sud vor fi si cele doua centre ale puterii coloniale.
4. De ce se numeste America Latina? SAU Ce inseamna
America Latina si cum e divizata?
Sintagma de Americana Latina este folosita de Napoleon al III-lea pentru prima data.
Napoleon al III-lea a invadat Mexicul intre 1864-1867 si a numit pe tronul Mexicului un
imparat, Maximilian de Austria . In acest context pentru a marca diferenta acestui teritoriu de
cea a Americii de Nord, Napoleon al III-lea a folosit aceasta sintagma de America Latina.
Napoleon al III-lea spunea ca aceste teritorii sunt diferite si nu SUA trebuie sa le ocupe .
America Latina vrea sa sublinieze aceasta cultura coloniala comuna. Ea s-a consacrat dupa
cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar dateaza din secolul XIX.

1)Tarile din America de Sud (in total 12 tari) care fac parte din America Latina:
Venezuela, Columbia (in N Americii de Sud); cele trei tari andine: Ecuador, Peru,
Bolivia; Brazilia; Conul Sud: Chile, Argentina, Uruguay si Paraguay.
2)Din America de Nord avem Mexic.
3)America Centrala este teritoriul care se gaseste intre America de Sud si America de
Nord, intre Columbia si Mexic, care contine 7 state, dar America Latina cuprinde doar
6 dintre acestea (fara Belize): Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa
Rico si Panama.
4)In Marea Caraibilor exista o multitudine de microstate, iar cele dedicate cursului
Americii Latine sunt: Cuba, Republica Dominicana si Haiti (singurul stat care are ca
limba oficiala franceza inclus in America Latina).
5. Trasaturile populatiei latino-americane
Exista si tipologii ale polulatiei latino-americane care vorbesc de trei tipuri de state:
1)popoare martori (cele care se gaseau acolo inaintea europenilor: civilizatiile maya,
azteca si incasa),
2)popoare transplantate de aceste populatii europene care vin la inceputul secolului al
XX-lea si
3)popoare noi care apar in urma metisajului, melajului acestor starturi.
Cea mai importanta parte din polulatia latino-americana este metisa, rezultatul amestecului
intre europeni si indieni si africani.
6. Ce este Conul Sud? SAU Diferente si asemanari intre Am
Centrala, Tarile Andine si Conul Sud.
Conul Sud este format din Chile, Argentina, Uruguay si Paraguay. Vorbim pentru Conul Sud
si pentru mai ales pentru Argentina, Uruguay, parte din Brazilia si din Chile de o civilizatie
europenizata, o influenta europeana recenta ( inceputul secolului al XX-lea) care nu au
legatura cu stratul preeuropean sau colonial.
7. Perioada coloniala si intitutiile coroanei Spaniole
Primele institutii vor fi organizate pe acest teritoriu, Hispaniola, apoi gradual dupa cucerirea
Imperiului aztec acesta va fi cel de-al doilea nucleu important.
In 1502 C.Columb ajunge in Panama de astazi si de aici se va pleca catre sud catre cucerirea
Imperiului incas si apoi catre Cusco si alte locuri importante pentru incasi, catre Buenos Aires
de astazi, Santiago de Chile. Aceste cuceriri se incheie in jurul anului 1550, trebuie spus ca
exista 3 civilizatii importante in 2 zone si cateva cuceriri importante.
Marile cuceriri ale europenilor sunt: Mexicana (azteci si maya), a Imperiului aztec si in
America de Sud cucerirea Peru, a Imperiul incas.

Aceste cuceriri au fost organizate nu atat de trimisi ai coroanei spaniole, cat de exploratori,
aventuriei care isi doreau sa se imbogateasca, sa gasasca resurse impresionante de aur, argint,
care vor fi gasite de Hernando Cortes in Mexic, cat si de Pizarro si Almagro dupa ce ocupa
Cuzco si ocupa de fapt teritoriul care apartinea incasilor . Coroana spaniola a trebuit sa
gaseasca o modalitate prin care sa ii faca pe acestia sa cedeze puterea pe care o obtineau in
urma expeditiilor, coroanei.
Tipul de cucerire care a fost organizata a fost sub controlul acestor aventurieri, cum e cazul
lui Hernando Cortes, care intr-o perioada foarte scurta 1519-1521 cu resurse destul de putine
reuseste sa supuna un teritoriu extrem de extins.
Cucerirea mexicana este prima mare cucerire a europenilor, ea a fost coordonata de
Hernando Cortes si a avut loc intre 1519-1521. Cortes avea o armata de 550 de oameni, 16
cai. Pentru a explica aceasta cucerire atat de usoara de catre spanioli a teritoriului ocupat de
azteci au fost gasite mai multe explicatii:
1)Superioritatea tehnica (prezenta cailor si arme de foc, praful de pusca este unul dintre
elemenele de superioritate tehnica a europenilor folosita de Cortes);
2)Capacitatea lui Cortes de a incheia aliante cu celelalte triburi pe care le intalneste in
aceasta zona, in virtutea aliantelor el este in masura sa supuna Imperiul aztec;
3)Un alt motiv este dat de un factor biologic, intalnirea cu europenilor a dus la
decimarea populatiei pentru ca euroipenii aduceau cu ei boli in fata carora localnicii
nu erau imuni.
Cea mai importanta institutie a fost vice-regalitatea, iar prima vice-regalitate infiintata de
europeni a fost Nueva Espana in 1535 care va fi prima organizareteritoriala, administrativa
si politica de catre spanioli a teritoriului descoperit de acestia. Imperiul aztec si ceea ce
ramanea din civilizatia maya devin Noua Spanie care se transforma in Mexic la inceputul
secolului al XIX-lea.
A doua cucerire importanta a europenilor este cea a Peru si este intre 1524-1532 si este
mai complicata pentru ca sunt doi responsabili: Francisco Pizarro si Diego Almagro.
Tawantinsuyu este cucerit de Pizarro si Almagro in decurs de 8 ani, 1524-1532. Cucerirea
incasa este diferita de cea mexicana pe deo parte prin prisma prezentei a doi cuceritori, ceea
ce a dus la un conflict intre sustinatorii lor pentru impartirea celor pe care le gasesc dupa
ocuparea zonelor bogate in aur din Imperiul incas.
In momentul in care europenii ajung exista deja o lupta interna in Tawantinsuyu pentru
putere, pentru inlocuirea lui Inca, liderul imperiului. Pe de o parte asta faciliteaza cucerirea de
catre europeni pentru ca cei doi frati care isi doreau puterea in acel moment, cei doi fii ai lui
Inca vor fi folositi de europeni pentru a ocupa capitala Cuzco si pentru a prelua puterea. In
pofida existentei acestor 2 lideri incasi, europenii vor numi un al treilea fiu al incasilor pe
tronul imperiului si vor reusi astfel sa ii elimine pe primii si sa ocupe intregul teritoriu intr-o
perioada de timp scurta.

Dupa momentul cuceririi, 1532, urmeaza o perioada de 10 ani in care exista diferite conflicte
localizate intre cei care au fost in intentia lui Francisco Pizarro si Diego Almagro. O alta
diferenta in cucerirea peruana este mutarea centrului politic de la Cuzco la Lima . Cea de-a
doua capitala importanta in Imperiul spaniol in sud va fi Lima.
Dupa acest moment au urmat si alte cuceriri importante din America Centrala, dupa ce a fost
incheiata cucerirea peruana, europenii au plecat catre Sud, traversand desertul Atakama si au
ajuns in anii 1540 si fondeaza Santiago de Chile in 1540. Exista expeditii dupa ce este
ocupat si cucerit teritoriul peruan, exista expeditii si catre Estul continentului, vedem
fondarea Asunción in 1537, care este capitala Paraguayului, Santa María del Buen Aire in
1536, Buenos Aires de azi.
Exista 2 tipuri de institutii care evolueaza, sistemul colonial evolueaza foarte mult:
I.In metropola (pe teritoriul spaniol):
Consiliul Indiilor (1524) care era cea mai importanta institutie din metropola fondata
in 1524 pentru a se ocupa de afacerile indiene, guvern, organizarea afacerilor. Era
institutia cu maxima autoritate pentru colonie
Casa de Contratation (1503) fondata in 1503 se ocupa de tot ceea ce era legat de
comert, comertul cu noile teritorii incorporate monarhiei, dar se ocupa si cu tot ceea
ce era legat de imigratie. Avem o evaluare a populatiei care a mers in noile teritorii in
prima perioada. Se ocupa si de impozitarea comertului, era si institutia dedicata
jurisdictiei civile si criminale.
II.In colonie (pe teritoriul coloniilor)
1. Vice-regalitatea era cea mai importanta institutie din colonie, iar cea mai inalta autoritate
pe teritoriul coloniei o avea vice-regele. Acesta era numit de rege, autoritate suprema, ca
reprezentant al sau pe teritoriul coloniei. La inceput a fost unul la Mexic si unul la Lima.
Vice-regalitatea era aceasta subunitate administrativa si politica, aceasta impartire a
teritoriului colonial in doua vice-regalitati pana in secolul al XVIII-lea:
1)Nueva Espana dupa cucerirea Mexicului 1535, dupa cucerirea Imperiului incas,
2)vice-regalitatea Peru 1543
3)si gradual sunt fondate doua alte vice-regalitati in secolul al XVIII-lea: Rio de la
Plata – 1776 (ceea ce numim astazi Argentina, Uruguay, Paraguay ) si
4)in Nordul Americii de Sud vice-regalitatea Nueva Grenada – 1717-1739 (ceea ce
numim astazi Columbia si Venezuela ).
2. Audiencias era o impartire teritoriala, dar si o institutie dedicata administrarii justitiei, dar
intr-un anume teritoriu. In interiorul unei vice-regalitati gasim aceste audiencias fondate in
jurul unor orase importante, dar care aveau acest sens, adica de administrare, dar si de
organizare a justitiei. Vice-regalitatile erau impartite in provincii de mai mare importanta sau
de mai mica importanta. Provinciile de mai mare importanta erau cele care aduceau resurse
economice importante pentru coroana spaniola (ex: Buenos Aires). In interiorul Patagoniei
era o provincie de mica importanta. Guvernatorii erau sefi la nivel subregional intr-o vice-

regalitate si erau de doua tipuri: guvernatori presedinti (provincie de mai mare importanta) si
guvernatori simpli (provincie de mai mica importanta). In interiorul coloniei erau teritorii mai
importante preum Buenos Aires, Lima, Santiago de Chile, dar si teritorii fara importanta, ceea
ce ne duce la acest peisaj colonial comun, dar cu diferente. La nivel municipal in aceste orase
care se organizeaza incepand cu 1530 exista o forma de administrare municipala care exista si
astazi si se numesc cabildos, care ar fi consilii municipale, o forma colectiva de administrare
a orasului.
3. Real Hacienda era o institutie care se ocupa cu colectarea impozitelor pentru ca localnicii
plateau impozit coroanei spaniole.
4. Guerra era un minister al razboiului sau un minister de aparare, cum l-am numi astazi,
pentru ca teritoriile trebuie aparate, mai ales Coasta America de Sud sau cea Centrala trebuiau
aparate de expeditii alte altori puteri europene.
Daca e sa ne referim la organizarea din punct de vedere economic a coloniei , dupa cea de-
a doua calatorie Columb vorbeste de localnici in termen de sclavi, lucru pentru care este
incarcerat. Situatia acestor comunitati preeuropene care sunt cucerite si dominate de spanioli
este una de sclaviei pana in momentul independentei si chiar si dupa. Pentru a legitima
aceasta impunere a puterii prin forta, indienilor li se citea un text aprobat de coroana, El
requerimento introdus incepand cu 1513, care era un text prin care indienilor li se explicau
drepturile pe care Regele Spaniei le avea asupra lor si ii forta sa accepte religia catolica
precum adevarata religie. Erau evanghelizati cu forta si pentru a fi protejati de pericole
nebanuite, acest explorator ii prelua sub autoritatea sa.
5. Sistemul economic s-a bazat pe o institutie numita La encomienda care era o institutie
prin care un grup de indieni erau dati unui colonizator si in schimbul muncii lor primea
protectie si erau evanghelizati. La encomienda era un sistem bazat pe exploatarea
comunitatilor indigene, legitimata de aceasta putere europeana si prin evanghelizarea acestor
localinici, condiderati suboameni.
Bartolome de Las Casas era un cleric care de foarte devreme s-a revoltata impotriva abordarii
bisericii catolice a acestor noi teritorii pe care le descopera spaniolii. Cartea sa se numeste
Distrugerea indiilor si el se revolta impotriva acestui demers al coroanei de a-i organiza in
acest sistem de sclavie inca de foarte devreme.
Economic, coloniile spaniole s-au bazat pe exploatari miniere in principal dupa ce au
descoperit ca nu erau atat de multe zacaminte de aur pe cum credeau. Exploatarile minelor de
argint au fost principala sursa a coloniilor.
In ceea ce priveste colonia portugheza, Brazilia, nu avea niciun fel de mare civilizatie pe
teritoriul sau, deci cucerirea sa a fost diferita, regele Portugaliei a trebuit sa convinga oamenii
sa mearga in aceasta noua colonie pentru ca nimeni nu isi dorea si 10-15 colonizatori au
primit teritoriul Braziliei de astazi pentru al ocupa. Ei au fost de acord sa mearga acolo, desi
se stia ca nu exista aur, a fost descoperit foarte tarziu, dar s-au oprit pe Coasta. Principala

resursa, care a dat si numele tarii, a fost un tip de lemn folosit pentru a colora vestmintele,
brasil.
Colonia portugheza s-a bazat, spre deosebire de cea spaniola, pe o exploatare agricola. Inca
de foarte devreme, Columb a fost cel care inca din a doua calatorie a adus din Insulele Canare
in Insulele din Caraibe, trestia de zahar si foarte devreme colonia portugheza din Brazilia s-a
bazat pe acest model al cultivarii trestiei de zahar, care gradual se extinde si in insulele din
Caraibe.
Sistemul colonial functional brazialian, portughez, se organizeaza incepand cu 1549, 1550 in
partea spaniola, incepe fondarea unei birocratii si in partea portugheza.
Impactul pe care l-au avut europenii asupra populatiei locale
Aceasta intalnire intre civilizatii a dus la decimarea populatiei locale, ca rezultat principal se
evoca aceasta chestiune a maladiilor aduse de europeni. Exista 2 estimari in ceea ce priveste
impactul acestei intalniri intre civilizatii: 10 milioane de cetateni in cele 2 zona pana la 110
milioane; 13 mil redusa la 10 mil in secolul al XVII-lea.
Imigratia europeana s-a pus destul de repede in miscare si desi exista un val de migratie
dinspre continentul african foarte devreme, din punct de vedere numeric populatia africana
este mai importanta, dar politic si in interiorul coloniei ramane la un nivel inferior. Intre 1518
si 1570 migratia africana este de 1,5 mil de sclavi care merg in parte spaniola, 1570 fiind anul
cand se termina sclavia africana in America Latina cam peste tot. In Brazilia 3,7 mil de sclavi
africani fac aceeasi calatorie intre 1500 si 1870. Cu toate acestea ei nu conteaza in colonia
spaniola, imigratia europeana este net inferioara, dar societatea coloniala se va organiza in
jurul unei dominatii a albilor. Principalul segment al coloniei, cei mai impotanti oameni in
coloniei vor fi asa numitii peninsulari, veniti din peninsula, albii nascuti in Spania. Cel de-al
doilea segment al societatii coloniala, a pigmentocratiei, era ocupat de asa numitii creoli, erau
albii nascuti pe teritoriul coloniei. Ei vor face revolutia care va duce la independenta, Bolivar
era un creol, creolii nu aveau acces la puterea politica.
Cea mai importanta parte a populatiei, dar fara nicio reprezentare politica pana in momentul
independentei si chiar dupa era ocupata de metisi, sunt cei care au parinti de origine
europeana si respectiv apartinand comunitatilor indigene. Societatea includea si pe aceia care
au parinti de origine indigena si de origine africana. Aceste segmente nu numai ca nu aveau
parte de o reprezentare politica, dar erau printre cele mai discriminate pe aceste baze rasiale.
8. Care au fost tarile care au colonizat America Latina?
Spania si Portugalia.
9. Simon Bolivar
-guvernarea politica a Venezuelei si ideile privind natiunea latino-americana

Ce forma de guvernarea prefera si de ce?
Bolivar argumenteaza pentru republica si in defavoarea formei monarhice . El
argumenteaza pentru federalism , dar considera federalismul nu e o forma potrivita
guvernarii republicii in acel moment.
Procesul de independenta a insemnat declararea independentei la Caracas in 1810, dar
nerecunoasterea acestei forme de guvernamant de catre toate provinciile, iar declaratia
aceasta de independenta s-a vazut opusa unei dorinte la nivel regional de organizare a puterii.
Bolivar, pe baza acestei experiente recte, argumenteaza ca un guvern centralizat, putrnic, la
nivelul capitalei de atunci, Caracas, ar fi mult ai potrivit. Tipul acesta de opozitie intre aceste
doua proiecte va fi vazut in toate tarile latino-americane in momentul acesta al independente
si apoi pana la consolidarea statelor nationale. Acest conflict intre un proiect federal, care
acorda o autonomie mai mare regiunilor sau provinciilor si o putere mai slaba capitalei, va fi
vazut si in cazul argentinian, unde Buenos Aires isi va dori puterea, dar provinciile se vor
opune.
Bolivar argumenteaza pentru experienta Venezuelei impotriva sa, desi spune ca are avantajale
sale.
Cum argumenteaza in favoarea republicii?
Politica monarhiilor este de extindere, iar americanii au nevoie de pace si de centralizare in
acel moment nu de razboi si de despotism. In momentul independentei majoritatea statelor
latino-americane fac aceasta optiune pentru republica prezidentiala cu exceptia mexicana si
braziliana.
Cum ar trebui sa fi guvernata aceasta republica?
Bolivar vorbeste de tricameralism, un element original, este vorba de o camera aleasa, una
ereditara si o autoritate morala a cenzorilor.
Cel care trebuie sa guverneze aceasta republica trebuie se modeleze circumstantelor, iar in
caz de razboi sa fie ferm pana se ajunge la restabilirea pacii. In ceea ce priveste desemnarea
liderului, el vorbeste de crioterii care sa impuna corectitudine, dar in practica el promoveaza
un alt model.
In aceste trei texte el argumenteaza in favoarea unui monarh ales . Puterea pe care el o
estimeaza ca fiind esentiala pentru organizarea noilor state este impotriva formei de
guvernare monarhica, dar in acelasi timp, tipul de putere pe care o sustine este cea tipica unui
monarh. Cel care guverneaza il alege pe succesorul sau pentru ca cetatenii din acel moment
din Americi nu au capacitatea optima de a-l alege, nu sunt pregatiti.
Bolivar vorbeste despre necesitatea organizarii unei puteri autonome in sensul in care ar
trebui sa existe existe echilibrul puterilor in interiorul statului.

Un element important este adoptarea acestei forme de guvernamant pe care el o propune in
cazul Venezuelei in raport cu principiile locului. Asadar, forma de guvernamant trebuie sa fie
adaptata conditiilor istorice din acel moment.
Bolivar a ramas o referinta importanta pentru ca pe langa aceste idei, a propus proiecte
plurinationale. A fost initiatorul a ceea ce s-a numit Grande Colombia care reluat teritoriul
vice-regaliatii Nueva Grenada, din Nordul Americii de Sud care include teritoriile de astazi:
Columbia, Venezuela, Panama si Ecuador.
Acest proiect plurinational isi dorea Bolivar sa acopere intreaga America. Pentru partea de
Sud din America de sud, ceea ce numim astazi Peru si Bolivia el imaginase un proiect
plurinational care a esuat.
Bolivar a sustinut acest tip de model de stat care era bazat mai degraba pe un proiect
confederal si nu federal. Argumentul sau pentru organizarea unei natiuni latino-americane era
bazat pe identitatea comuna .
La Congresul din Panama din 1826 a incercat sa puna bazele unui proiect de uniune latino-
americana, dar nu toate statele existau la acel moment . Acest vis al unitatii latino-americane a
fost realizat in secolul al XX-lea, dar nu printr-un proiect cofederativ, ci printr-un proiect de
integrare regionala, exista incepand cu secolul al XX-lea o sumedenie de organizatii regionale
care includ ori toate statele din America Latina, ori altele. Organizatia Statelor Americane
include toate statele din Americii, cu exceptia Cuba. Comunitatea Statelor Americane si din
Caraibe (CELAC) include toate statele din Americi, cu exceptia Canada si SUA. A fost creata
sub conducerea lui Chavez, dar si a unui presedinte brazilian si al Mexicului de la acea
vreme, Calderon. Visul bolivarian este continuat in secolul al XX-lea prin aceasta forma.
10. Hugo Chavez
Felul in care Chavez si-a propus sa continue ideiile lui Bolivar:
Chavez, presedinte al aceluias stat ca Bolivar, Venezuela, a redenumit Venezuela, Republica
Bolivariana a Venezuelei. Chavez a exhumat cadavrul lui Bolivar pentru a demonstra ca a fost
ucis de o conspiratie imperialista si ca nu a murit in urma maladiei, asa cum s-a crezut in
1830.
Chavez a promovat Alternativa Bolivariana pentru America noastra (ALBA) fondata in 2004
pe baza cooperarii dintre Venezuela si Cuba care isi doreste un model nou de cooperare
economica care sa nu fie bazat pe principii neo-generale. Exista o folosire foarte intensa la
Bolivar.
11. Independenta
Independenta se produce in mare parte in intervalul 1810-1830 (Haiti-1804 in raport cu
Franta si Panama -1903 in raport cu Columbia ). Pe langa aceste repere majoritatea tarilor si-
au castigat independenta intre 1810-1830.

Independenta are loc si ca urmare a ceea ce se intampla in metropola, Spania si Portugalia, la
inceputul secolului al XIX-lea. Ce se intampla este de fapt ocuparea de catre Napoleon a
acestor teritorii, ceea ce duce la schimbari si in colonii. Regele Portugaliei pleaca in Brazilia
ceea ce face din independenta Braziliei un fenomen diferit de independenta pe care si-ao
castiga fostele colonii spaniole. Ocuparea Spaniei, incepand cu 1808 are repercursiuni si pe
teritoriul colonial. Dupa ce Ferdinand al VII-lea, regele Spaniei, isi organizeaza o noua putere
formand o juntas de guvernarese trimit emisari politici in colonii sa ii confirme ramanea
acestor teritorii in autoritatea sa, dar si Napoleon trimite emisari la Buenos Aires, Caracas,
Lima pentru a obtine supunerea acestor teritorii fata de guvernarea sa. Acestor emisari li se
raspunde in mod diferit. In prim moment, in 1810, primele declaratii de independenta sunt
pentru a se declara in favoarea continuarii ramanerii sub administratie spaniola . Ceea ce se
intampla ulterior in spania va avea efecte din nou in colonii si gradual aceste juntas de
guvernare vor cauta sa obtina supunerea provinciilor si sa formeze un guvern autonom. Odata
cu recuperarea puterii de catre Ferdinand in 1814, acestea va trimite trupe regale pentru ac
recupera teritoriile si a le administra sub forma precedenta.
Acest proces de castigare a independentei este de lunga durata, cu razboaie interne.
Independenta nu inseamna doar declararea independentei, ci si castigarea sa.
Fostele vice-regalitati, cea din Mexic si cea din Peru si-au obtinut independenta cel mai greu
pentru ca in aceste teritorii fidelitatea fata de coroana spaniola era mult mai puternica. In mai
noile vice-regalitati , Rio de la Plata si Nueva Grenada, independenta a fost declarata si
obtinuta mult mai devreme pentru ca institutiile coloniale erau de mai recenta data si
supunerea era mai putin importanta.
Procesul de independenta latino-american se organizeaza la inceputul secolului XIX si mai
ales dupa invazia lui Napoleon in 1807 a Portugaliei si in 1808 a Spaniei. Procesul de
independenta a avut loc ca urmare a evenimentelor care au loc in Europa. Prima reactie in
colonii a fost vazuta in 1810 . Primele declaratii de independenta la Buenos Aires, la
Carracas, in Mexic au fost facute insa in numele regeleui Ferdinand al VII lea si impotriva lui
Napoleon. Abia dupa acest moment, mai precis in perioada de restauratie monarhica 1814-
1819 cand regele Ferdinand al VII lea revine pe teritoriul spaniol si incearca sa recapete
teritoriile latino-americane aflate sug controlul sau, vedem mult mai clar cum se arculeaza
aceste declaratii de independenta in raport cu monarhia spaniola. Acest proces trebuie inteles
prin prisma faptului ca declaratiile de independenta au avut loc in capitalele viceregalitatilor,
dar nu au fost recunoscute din primul moment de capitalele provinciilor. Dupa declararea
independentei din 1810, aceste provincii multe dintre ele s-au opus. Procesul de independenta
este unul care vede razboaie de independeta in interiorul acestora. Ex. Argentina, unul dintre
statele care isi declara printre primele independenta – Buenos Aires, 1810. Argentina reuseste
sa se cntralizeze din punct de vedere politic in forma in care o vedem astazi, centrul puterii la
Buenos Aires fiind abia la sfarsitul sec. XIX in jurul anului 1880, fiind recunoscut de toate
provinciile care formeaza Argentina. Acest conflict intre un proiect federal care se opune unui
proiect de stat unitar cu o putere centralizata o putem gasi in toate cazurile statelor latino-
americane.

In Columbia aceasta opozitie a luat forma unui conflict partizan. Este vorba despre un partid
conservator si un partid liberal. Acest conflict intre un stat federal si un stat unitar o regasim
si in cazul acestui conflict partizan. Pana la sfarsitul sec. XX, pana la apartia celui de-al
treilea actor important recunoscut de ceilalti ( partidul lui Uribe – anul 2000) Columbia a
vazut aceasta dominatie a partidului conservator si cel liberal. Aceasta opozitie o regasim in
majoritatea tarilor latino-americane in sec. XIX. in Columbia vedem foarte clar cum aceasta
opozitie intre cele doua partide a fost caracterizata de o lupta violenta. Ultimul razboi al
conservatorilor si liberalilor a dus la fondarea ultimului stat latin-american, Panama. Ultimul
conflict dintre conservatorii si liberalii columbieini, asa-numitul razboi al celor 1000 de zile a
avut loc la sfarsitul sec. XIX ( 1899 – 1902) acest razboi a avut ca principal efect pierderea de
catre Columbia a acestui teritoriu numit Panama care a devenit stat independent in 1903.
Dupa acest ultim conflict, in sec. XX cele 2 partide au ajuns la un acord pentru a alterna la
putere.
Acelasi tip de lupta pentru putere in sec. XIX sau el putin la inceputul secolului pe baze
partizane acompaniata de conflicte violente o vedem si in Uruguay. In Uruguay convervatorii
si liberalii poarta nume difertie, fiind vorba de colorados – Partidul Liberal si blancos. Acest
conflict partizan in uruguay se organizeaza si in raport cu cei doi giganti vecini ai statului:
colorados care sunt mai curand PRO Brazilia, si blancos care sunt PRO Argentina. Blancos si
colorados se organizeaza si ca urmare a conflictului ce a dus la aparitia acestui stat considerat
stat tampon intre Brazilia si Argentia. Uruguay a vazut o declaratie de independenta foarte
timpurie in raport cu miscarea de independenta de la Buenos Aires. ( imediat dupa ce are loc
declaratia de independeta de al Buenos Aires din 1810, ea nefiind recunoscuta la Montevideo(
capitala Uruguay) care facea parte din fosta viceregalitate Rio de la Plata. ) Aceasta miscare
de independenta a avut un lider national, Artigas, fiind considerat ca cel care a castigat
idnependenta statului, dar acessta prima miscare nu a avut succes. Uruguay va reusi sa isi
capete independenta ca urmare a conflictului intre Agentina si Brazilia. Intre 1825-1828
Brazilia si Argentia au purtat un coflict pentru a capata acest teritoriu. In cadrul acestui razboi
se organizeaza elita politica din interiorul Uruguay-ului de azi, pe de o parte PRO Argentina,
pe de alta parte PRO Brazilia. Acest clivaj continua sa domine viata partizana in Uruguay de-
a lungul sec. XIX. Cele doua forte politice vor continua sa lupte pentru puterea politica tot
prin razboaie. Uruguay este un alt bun exemplu pentru aceasta dominatie longeviva a acestor
doua curente politice. Pana in 1970 blancos si colorados sunt cei care s-au aflat la putere cu o
dominatie a colorados in fata blancos. Abia in anii 70 apare un alt actor important de extrema
stanga care este anulat odata cu apartiei dictaturii militare.
1819 – 1830 Nueva Grenada ( Venezuela, Columbia, Ecuador si Panama) devine
Grande Colombia, fiind un exemplu de stat plurinational.
1836 – 1839 Confederatia Peruana – Boliviana –
1810 – 1816 fosta viceregalitate Rio de la Plata ( Chile, Argentina, Paraguay,
Uruguay, o parte din Brazilia si o parte din Bolivia) devine Provinciile Unite ale Rio
de la Plata
1816 – 1820 Provinciile Unite ale Americii de Sud
1821 – 1823 Mexic – monarhie Noua spanie – includea si America Centrala

1823 – sfarsitul anilor 30. Provinciilor Unite din America Centrala. Ceea ce numim
acum America Centrala facea parte din Viceregalitatea Noua Spanie.
Pana la sfarsitul anilor 30 Provinciile Unite ale Americii Centrale vor exista ca stat
plurinational. Provinciile Unite ale Americii Centrale includeau cele 5 state pe care le
cunoastem astazi, excluzand Panama: Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua si Costa
Rica. Tarile din America Centrala au continuat pana la jumatatea sec. XIX sa fie organizate
dupa acelasi model politic precum era cazul pe vreme colonie. Exista o continuitate mai lnga
in spatiul central. Exista aceasta solutie gasita de elitele politice in momentul declararii
independentei si in momentul in care trebuiau sa formeze noi state de a continua desenul
colonial din punct de vedere politic si administrativ pentru ca asta facilita lucrurile.
Felul in care arata harat latino-americana in momentul declararii independentei nu este felul
in care arata harta azi. In primul rand, nu toate statele existau pana in acea perioada.
Frontierele s-au schimbat din cazua conflictelor pe care le vedem in sec. XIX intr-o situatie
marcata deabsenta informatiilor foarte precise in momentul declararii independentei legat de
forntiere. Unele dintre aceste state si-au pierdut 2/3 din teritoriu. Cazul cel mai dramatic este
Bolivia. Bolivia a pierdut toate razboaiele cu toti vecinii. Cea mai dramatica pierdere este cea
suferita in urma Razboiului Pacificului (1879-1883), fiind inca cea mai mare drama nationala
in Bolivia si este unul dintre cele mai mari ale sec. XIX. A opus Peru si Bolivia Chile. O parte
a desertului Atacama este cucerita de statul chilian si este ceruta si azi de statul bolivian in
urma uni proces care inca se judeca la Haga.
Un al treilea exemplu de conflict este razboiul Triplei Aliante( 1864-1870) a vazut un conflict
intre Paraguay si Tripla Alianata ( Brazilia, Uruguay, Argentina). Acesta s-a soldat cu o
pierdere importanta dpdv teritorial, dar mai ales in termeni umani. Aceste doua perdante ale
sec.XIX, Paraguay si Bolivia, vor fi actorii principalului conflict al sec.XX. A existat un
razboi extrem de traumatic pentru Bolivia, asa-numitul razboi Chaco- desert pe terituriul
Paraguay si al Argentinei. A vazut un conflict intre aceste doua perdante. Frontiere care se
schimba in acest sec. XIX buna exemplu fiind Bolivia si Paraguay. Alte tari sia-u schimbat
frontierele in raport cu momentul independentei: un al treilea exemplu este cel al Columbiei.
In 1903 Columbia pierde o buna parte din teritoriul national care se transforma in ultimul stat
latino-american, Panama. Toate satele latino-americane au avut la inceputul sec. XIX si apoi
de-a lungul secolului, probleme cu cuntrolarea teritoriului national. Ex. Unele dintre aceste
state au vazut un conflict cu fosta putere coloniala, Peru fiind exemplul concludent. Exista, de
asemenea, diferite razboaie intre Peru si Ecuador. Ce este caracteristic sec. XIX ca trasatura
geenrala este o instabilitatea politica cu schimbari frecvente de Constitutii, de sef de stat.
Numarul mare al sefilor de stat ai Mexicului confirma cele precizate anterior. Numele sefului
de stat care revine in mod constant este Lopez de Santa Anna. A fost de mai multe ori
presedinte al statelor mexicane fiind un bun exemplu de caudillo dar si exemplu al acestui
fenomet specific sec. XIX, si anume obtinerea puterii politice prin forta si o va pierde ca
urmare a unei lovituri de stat. Statele latino-americane sunt inca de la inceput republici
prezidentiale. Exceptia la aceasta regula :Mexic – pe o durata de timp foarte scurta si
Brazilia. Mexicul a avut doua experiente monarhice in sec. XIX ( una la inceputul istoriei
sale nationale1821-1823 iar cea de-a doua ca urmare a invaziei europene 1864-1867) Cazul

brazilian face aceasta optiune monarhica prin prisma felului in care se desfasoara
independenta in acest stat. Independenta braziliana -1822, ramanand o monarhie pana la
sfarsitul secolului-1899, are loc intr-un mod diferit acest lucru trasand un desen politic diferit.
In moemntul invaziei napoleoniene, curtea portugheza emigreaza pe teritoriul coloniei
braziliene. 1807-1816 In clipa in care paraseste teritoriul coloniei, va lasa in urma un regent,
Don Pedro. Acesta din urma va declara independenta, dar intr-o forma care contiuna destinul
fata de fosta putere coloniala.
Un bun exemplu de stat care reuseste sa se stabilizeze politic devreme intr-o forma
democratica este exemplul chilian. Chile inca de foarte devreme, se stabilizeza politic in jurul
anilor 1830 si cu ajutorul unui caudillo pe numele sau Diego Portales – intemeietorul
republici chiliene in forma sa conservatoare. Acest stat se va dezvolta dpdv economic de-a
lungul sec. XIX dar mai ales dupa Razboiul Pacificului prin castigarea unei parti a desertului
Atacama, bogat in resurse minerale.
O tema importanta este cea a non realegerii prezidentiale. Acesti presedinti ai sec. XIX sunt
teoretic impiedicati de mentiunile constitutionale sa candideze pentru un nou mandat. Aceasta
non realegere in practica nu era respectata si cei care se aflau la putere reuseau sa deturneze
mentiunile constitutionale desemnandu-si succesori.
Din punct de vedere al organizarii partidelor exista un sistem bipartid.
12. Cele trei faze de dezvoltare ale Americii Latine in secolul
19.
1. 1820-1850. Principala problema a statului este cea a organizarii unui nou stat intr-un
context marcat de conflicte, razboaie. Intr-o absenta a finantelor necersare, vedem opozitia
intre federalisti si partizanii unitatii, respectiv liberalii si conservatori cu stat care se
centralizeaza mai rapid: Peru si Mexic, cu exceptia Argentinei care va resi abia la sfarsitul
sec. XIX cu ajutorul unui caudillo – Juan Manuel de Rosa. dpdv a continuitatii institutionale
avem o continuitate institutionala marcata pe de o parte de continuare frontierelor la nivel
administrativ si politic ( viceregalitatile se transforma in state plurinationale, dar care nu
dureaza foarte mult) o continuitate vizeaza Biserica si a Armata. Aceste doua institutii
continua sa aiba o influienta destul de mare in prima perioada a organizarii statului.Influenta
Bisericii va fi una dintre temele importante esentiale de conflict intre consevatori si liberali.
Limitarea Bisericii Catolice si a privilegiilor pe care aceasta le detine inca pe teritoriul
fostelor colonii va fi o tema importanta de conflict de-a lungul sec. XIX intre conservatori si
liberali. Liberalii vor fi pentru limitarea puterii bisericii in timp ce conservatorii vor milita
pentru continuare a dominatiei acesteia invocand motivul conform caruia este in interesul
noilor state sa se afle intr-o pozitie privilegiata cu fosta putere coloniala si deci, si cu biserica.
Biserica a jucat un rol important si in momentul independentei dar imediat dupa aceasta era
foarte importanta dpdv al proprietatilor pe care le detinea foarte extinse in interiorul unor
state care au fost de obicei preluate de guvernarile liberale cu scopul de a limita puterea.

Armata va fi o „ institutie” foarte importanta in primele republci pentru ca provesul de
independenta a fost marcat de aceste razboie cu lideri militari numiti caudillo. Exista si in
cest sens experiente diferite in sensul in care unele state latino-americane au fost capabile
inca de devreme sa limiteze puterea acestor militari si apoi in sec. XX forteel armate in acele
state nu au fost atat de influenete( cazul mexican) in alte cazuri fortele armate au continuat sa
fie la fel de puternice si dupa sec. XIX si deci in sec. XX pe baza acestei traditii, vedem
accesul acestori forte armate la putere ( exemplul bolivian). In general, dpdv economic,
primele republici au vazut o stagnare a exploatarii miniere ( Peru, Bolivia, Mexic) . De ce?
Durata destul de lunga a conflictelor. In timp de razboi lucrurile nu stau foarte bine dpdv
economic. Inca din aceasta prima perioada se observa o schimbare de model economic in
sensul in care exploatarile miniere erau cele mai importante in timpul coloniei. Pe langa
aceste exploatari se organizeaza o economie bazata pe exploatari agricole si pe cresterea de
vite care se va dovedi foarte importanta pentru teritorii precum cele din America de S sau cele
din S Americii de S cum este cazul Argentinei.( cresterea de vite va duce la succesul
economiei de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX)
2. La mijlocul sec. XIX, intre 1850-1870, urmand acestei republici conservatoare, are loc o
perioada de tranzitie inspre modelul republicii conservatoare dominata de caudillo si
republica oligarhica dominata de elemente liberale. In aceasta perioada de tranzitie are loc o
schimbare la nivelul elitelor. Cei care participasera la viata politica din primele republici si
care participasera, in mod implicit, la castigarea independentei, sunt inlocuiti de cei care erau
marcati mai curand de influente liberale. Din aceasta perioada de tranzitie o influenta a
acestor elite liberale si in ceea ce priveste modelul economic care se va consacra in jurul
anilor 1870. Modelul economic care se organizeaza de la jumatatea sec. XIX si care va
deveni dominant in anii 70 este cel exportator, cunoscut sub nuemele de monoproductie si
monoexport.- fiecare stat latino-american se va specializa pe un produs sau pe o categorie de
produse pe care le va exporta mai apoi. Acest model economic va fi important pentru zona
latino-americana pana la marea criza din 1929 cand se va incerca amendarea lui in urma
efectelor dezastruase.
3. Acest model de monoproductie si monoesport va fi acompaniat in cea de-a treia perioada
de la sfarsitul sec. din jurul anilor 1870 – sfarsitul sec. XX de un model politic cunoscut in
literatura cu numele de republica oligarhica. Republicile oligarhice se organizeaza in directa
legatura cu aceasta exploatare economica bazata pe anumite produse. Republica oligarhica a
vazut un exercitiu direct al puterii politice de catre grupurile economice dominante legate de
activitatile de export. Exista mai ales in cea de-a treia perioada mai multe categorii de tari si
mai multe categorii de produse care duc la aceste hiperspecializari ( tari care produc numai
cafea sau tari care produc numai carne de vita).
13. Organizari economice ale secolului al 19-lea
Exista patru tipuri de economii care se organizeaza in acest sfarsit de secol XIX pe acest
model de monoproductie si monexport.

1)Prima categorie de produse este vazuta in acele tari cu o clima temperata: produse
agricole specifice unei zone temperata care se oncretizeaza in cresterea de vite asa
cum se vede in valea centrala a Chile, in Uruguay, in parti din Brazilia si in Argentina.
Tipul acesta de model economic a avut nevoi speciale. O mana de lucru era necesara,
o mana de lucru care nu exista aceasta fiind adusa din Eropa. Exact in aceste teritorii
sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX prin nevoile specifice ale economiei care se
organizeaza se organzieaza de asemenea o imigratie europeana foarte importanta care
a dus la o dezvoltare unitara a acestor regiuni si nu enclavizata. Fiind vorba de teritorii
ample, alte ramuri ale economiei au reusit sa se dezvolte: transporturile.
2)a doua categorie de produse agricole a fost in regim de plantatie: cafea, trestie- de-
zahar, bumbac, tutun, cacao, banane, cauciuc. Statele in care s-au dezvoltat aceste
tipuri de produse au dus la acel tip de economie de enclave. Avem zone foarte
dezvoltate inconjurate de economii ramase in Evul Mediu. Ce mai este specific
acestor produse tropicale este ca vorbim de o prosperitate redusa in timp. Exista un
boom al cafelei, al cauciucului. Exista economii in care exista o succesiune a acestui
tip de econonmie.
3)a treia categorie de tari care se specializeaza pe un anume tip de produse sunt
produsele de metale si minerale. Este vorba de minerit: aur, argint, cupru si, gradual in
cea de-a doua partea a sec. XX si petrol si gaz natural. ( Peru, Bolivia, Mexic si apoi
odata cu castigurile teritoriale noi, Chile princpialul producator de cupru). In multe
dintre aceste state, un bun exemplu fiind Bolivia, exploatarea miniera domina
economia nationala. 70% din economia boliviana era dominata de exploatarea de
minereuri.
4)a patra categorie foarte restransa vede o productie mixta: Mexic si Venzuela. In cazul
mexican aceasta diversificare este data si de vecinatatea cu SUA care vor domina de-a
lungul sec. XIX economia mexicana. In fiecare dintre aceste state in raport cu aceasta
productie hiperspecializata de monoproductie si monoexport se vor dezvolta oligarhii
care vor avea o influenta politica determinanta. Aceste familii vor domina si politic,
nu numai economic iar acest model este dominant la sfarsitul sec. XIX. Din pacate,
chiar si dupa sfarsitul sec. XIX si buna parte din sec. XX vedem organizandu-se
acelasi model economic si politic, dominatia politica in urma monopolului pe care un
numar restrans de familii va exista si in sec. XX.
Ce se intampla insa tot ca urmare a acestei adoptari a modelului economic bazat pe
monoproductie si monoexport este acea imigratie europeana in S Americii de S. Aceste state
din S Americii de S in ciuda unui model oligarhic, vor vedea si o democratizare foarte
timpurie, o democratizare chiar si inaintea unor state europene. Imigratia europeanea care
soseste in Conul S va avea influente politice prin curentele politice de la anarhism socialism,
idei de organizare a muncitorilor. In celelalte modernizarea si democratizarea este mult
intarziata.
14. Ce este caudillo? (+exemple)
Caudillo – un conducator al statului. Notiunea a aparut dupa razboiul de independenta al
coloniilor din fosta America spaniola. A fost un lider care s-a dovedit capabil sa sudeze o
serie de bande care au fost capabile sa isi exerseze dominatia asupra unor regiuni mai extinse.

Lider militar regional care se afirma prin forta in razboaiele de independenta si care este
specific unei anumite perioade, primei perioade a sec. XIX, pana in 1850. Se foloseau de
carisma pentru a guverna si pentru a se impune in fata celorlati. Carisma este importanta din
perspectiva legaturii pe care o putem face intre acesti lideri care se afirma la inceputul sec.
XIX si dictatorii care le vor urma. In multe cazuri de regimuri dictatoriale, carisma este
exploatata. De pe vremea caudillo, o personalitate carismatica avea mai multa intaietate.
Aspectul legat de absenta unui cadru institutional este definitoriu pentru perioada caudillo si
ii separa pe acesti lideri de la inceputul sec. XIX de dictatori. Absenta institutiilor statului
moderne. In acest vid apar posibilitati pentru ca acesti lideri militari sa exercite o putere
extinsa. Caudillo isi impart prada ca urmare a unei actiuni specifice absentei institutiei.
Personalizarea – el persoanlismo relatiilor intre caudillo si cei care il urmeaza vorbeste de
absenta institutionalizarii. Acest personalismo se refera la legatura spirituala. Caudillo avea
mai multi fini si pe baza acestei relatii se distribuia bogatia. Este important si daca ne gandim
la legatura cu dictatorii: multi practica acest lucru, instituie acest tip de relatie directa cu
cetatenii. Sunt rare exemplele caudillo care reusesc sa domine pentru o lunga perioada de
timp.
Exemple de caudillo:
Lopez de Santa Anna – presedinte al Mexicului, dar a pierdut puterea imediat
Martin Guemes- caudillo regional, in zona andina a Argentinei exemplu pentru cum
se organiza la nivel regional.
Jose Paez in Venezuela
Juan Manuel de Rosa a dominat Buenos Aires 1829-1850 Argentina
Rodriguez Francia vedem deja organizarea puterii sub completa dominatie a lui
Francia si este considerat drept un exemplu de dictator, lasand la moartea sa
guvernarea ginerelui sau si observam si o institutionalizare destul de devreme
Diego Portales – Chile exemplu al felului in care acesti caudillo domina politica fara
sa fie necesar ca ei sa fie alesi.
Pentru a stabili puterea aveau nevoie de 4 elemente: biserica, armata, teritoriile largi si
ideologia factiunilor politice. acesti caudillo sunt importanti in tipul de proiect national. Un
caudillo trebuia sa fie capabil sa domine diferitele factiuni.
Trebuiau sa fie carismatici, sa aiba bogatie pentru a reusi sa isi asigure sustinerea din partea
acelei bande de mercenari, sa aiba o personalitate puternica care sa ii asigure dominatia pe
baza relatiilor personale de la om la om si nu prin intermediul institutiilor pe care trebuiau sa
le domine in acelasi fel.
15. Curentele poltice ale secoului al XIX -lea in America
Latina?
Secolul al XIX-lea poate fi conceptualizat plecand de la 3 subperioade care la randul lor
definesc doua modele politice: republicile conservatoare cu lideri militari care guvernau prin
violenta, forta si nu prin mijloace institutionale legale (caudillios), iar la sfarsitul secolului al

XIX-lea avem asa-numita republica liberala definita si de un model economic care a vazut
organizarea unor specializari.
Modelul economic, monoproductie si monoexport, ramane definitoriu pana la inceputul
secolului al XX-lea in America Latina. Veritabila schimbare a modelului economic latino-
ametrican va fi adusa in perioada interbelica, ca urmare a crizei economice. Exista tari in
care acest model de monoproductie si monoexport persista pana in anii 1960-1970 (ex:
Cuba).
Principalele tipuri de partide politice care apar in secolul al XIX-lea sunt partide
conservatoare si liberale. Acest clivaj il gasim in toate tarile latino-americane, el ramanand
definitoriu pentru Uruguaz, Columbia, Mexic.
Unele tari se stabilizeaza politic foarte devreme, cum e cazul Chile, care reuseste din anii
1930 sa aiba o democratie, cu limitele sale, ceea ce duce si la o certa dezvoltare economica
timpurie, comparativ cu alte state. Paraguay este un caz complet diferit cu regim autoritar de
foarte devreme.
Acele state care au fost marcate de conflicte interne sau de conflicte cu vecinii lor au avut
probleme in a-si stabiliza teritoriul si in a se dezvolta economic. Exemplul cel mai bun este
cel al Argentinei care se stabilizeaza la sfarsitul secolului al XIX-lea cand Buenos Aires este
recunoscut centrul politic al tarii. In acest sens, si anume, state care sunt dominate de
conflicte interne care au efecte politice si economice, am citat si exemplul Columbiei,
Razboiul celor 1000 de zile, ultimul conflict armat intre cionservatorii si liberalii columbieni.
Aceste state marcate de conflicte interne sunt acompaniate de acele state care au pierdut
conflicte cu vecinii lor, ex: Bolivia; Bolivia a pierdut toate razboaiele si cel mai important
conflict al secolului al XIX-lea nu numai din perspectiva boliviana, dar si din perspectiva
efectelor pe termen lung este Razboiul Pacificului care opune Chile vecinilor sai din Nord,
Peru si Bolivia 1879-1883, acest conflict armat care duce la pierderea litoralului bolivian este
principala chestiune care opune aceste state si astazi.
In termeni de pierderi umane cel mai important conflict al secolului al XIX-lea este Razboiul
Paraguayului. Acest conflict este initiat de Fernando Lopez care in aceeasi optica a construirii
unui regim personal porneste acest conflict cu Brazilia si mai apoi Argentina, Uruguay.
Venezueladezvolta incepand cu separarea sa de Grande Colombia in 1830 si pana in 1935 un
regim politic dominat de lideri autoritari carora le urmeaza o serie intreaga de dictatori. Din
secolul al XX-lea si pana la sfarsitul anilor 1990 va fi o exceptie democratica, incepand cu
anii 1950 va fi acel taram unde exilatii politici latino-americani se vor refugia.
La momentul independentei statele latino-americane fac o alegere republicana si anume,
pentru un sistem prezidential si aceasta alegere nu a fost invalidata. Inca si astazi statele
latino-americane, cu exceptia Cubei, sunt inca republici prezidentiale. Exista si exceptii.
Principala exceptia in aceste sens este Braziliacare din momentul independentei 1822 si pana
in 1889 este monarhie, 1889 este anul primei republici braziliene.

A doua exceptie este Mexic, dar de scurta durata. Mexicul a avut o experienta monarhica la
inceputurile sale ca stat autonom 1821-1823, iar mai apoi ca urmare a unei interventii interne,
invazia lui Napoleon al II-lea, intre 1864-1867.
16. Relatiile dintre SUA si tarile din america Latina
Relatia dintre SUA si America Latina de la sfarsitul secolului al XIX-lea
Relatiile sunt diferite daca ne uitam la subregiuni. Zonele apropiate de teritoriul Nord
american, America Centrala, America de Nord, Mexic, dar si zona Caraibelor ,,au beneficiat„
de o abordare agresiva la sfarsit de secol XIX si la inceputul secolului al XX-lea, in timp ce
America de Sud nu a vazut o interventie directa in politica, in afacerile interne, dar asta nu
inseamna ca interventia nord-americana nu este omniprezenta in secolul al XX-lea si in sud,
doar ca modalitatile pe care le capata acest interventionism nord-american sunt diferite in sud
fata de zona de Nord a Americii Latine, zona Caraibelor si America Centrala mai ales.
Aceasta abordare a SUA este vizibila nu numai de la la sfarsitul secolului al-XIX-lea, ea este
enuntata inca din perioada in care unele state latino-americane nu isi castigasera
independenta, in 1823 este enuntata Doctrina Monroe care ramane un principiu definitoriu
pentru politica nord-americana in america Latina chiar si astazi. Doctrina Monroe spunea ca
America apartine americanilor si anume, voia sa marcheze felul in care statele europene
trebuiau sa isi limiteze dreptul de interventie in afacerile interne ale statelor latino-americane
care luau nastere in acel moment. Doctrina Monroe era enuntata in aceasta perioada de
formare a statelor latino-americane, nu a putut fi respectata in mai multe momnente, un
exemplu este cel al interventiei lui Napoleon al II-lea in Mexic, este un esec pe care il putem
evoca.
Abordarea SUA trebuie conceptualizata la mai multe niveluri. Exista acest interventionism
nord-american adesea organizat si de agentii precum CIA in secolul al XX-lea, dar exista si
alte elemente care ne ajuta sa intelegem relatia dintre SUA si America Latina.
Un alt nivel al relatiilor dintre aceste doua zone este cel institutional, este cel al principiilor
enuntate de Guvernul de la Washington si de Congres, principii democratice care sunt
sustinute in unele momente si uitate in altele, dar le putem observa la acest nivel. OEA-1948
(Organizatia Statelor Americane), nivel institutional al relatiilor dintre cele doua zone, apare
de fapt inca la sfarsitul secolului al XIX-lea si sub impulsul Guvernului de la Washington.
Deja de la sfarsitul secolului al XIX-lea si mai exact, ca urmare a Razboiului Pacificului, a
fost pretextul gasit de Administratia de la Washington pentru a propuneo serie de conferinte
interamericane organizate la Washington isi doreau sa ofere un for institutional in care statele
din zona americana sa poate discuta conflictele pe care le au si sa ajunga la o solutie pacifica.
Razboiului Pacificului este ocazia gasita de SUA pentru a crea acest for institutional,
conferinte interamericane care vor fi organizate la un interval inegal de ani si vor crea pana la
urma pe baza acestor releatii in 1948 cea mai importanta organizatie din Americi, OEA care
exista si astazi. Ea include toate statele statele din Americi, cu exceptia Cubei.

Cubasi Puerto Rico (nu e o tara) => erau ultimele posesiuni spaniole in Caraibe si au avut o
experienta comuna ca urmare a unui scurt razboi pe care Spania si SUA l-au purtat in 1898.
In Cuba, inainte de momentul independentei evocat diferit, 1898 sau 1902, de-a lungul
secolului al XIX-lea in Cuba au existat diferite miscari de independenta, in anii `60, `70 si
apoi cel de-al III-lea Razboi de Independenta castigat la sfarsitul anilor `90 cu acest
amendament fundamental al controlului nord-american al insulei pana la revolutia din 1959,
chiar daca nu in mod direct.
Inca din acesta perioada si mai ales spre sfarsitul secolului al XIX-lea a existat in Cuba, ca si
Puerto Rico un curent de opinie care acompania un curent de opinie care exista la Washington
care isi dorea sa faca din Cuba si Puerto Rico teritorii parte din teritoriul SUA. A existat pe de
o parte dorinta de a castiga independenta, de a exista ca stat autonom, iar pe de alta parte era
o parte a elitei cubaneze care isi dorea anexarea Cubei de catre SUA. Exista ambele curente
de opinie si in Cuba si in Puerto Rico.
Momentul independentei in cele doua teritorii a dus la rezultate diferite:
Cuba => devine stat
Puerto Rico => teritoriu asociat neincorporat SUA, nu este un stat. Cetatenii din Puerto Rico
au cetatenie SUA din 1917, dar nu au dreptul de a vota.
Momentul independentei este dat de un incident pe care SUA l-au folosit pentru a declara
acest scurt razboi Spaniei. La 1 ianuarie 1898, ca urmare a exploziei unui vapor american in
Golful de la Havana, SUA declara razboi Spaniei si prin asa-numitul Tratat de la Paris din
1898, semnat de SUA si Spania recunostea independenta Cubei si ceda SUA foste posesiuni
spaniole: Puerto Rico, Guam si Filipine.
Independenta Cubei devine efectiva in 1902 si va fi o independenta in limitele sale. Intre
1898-1902 Cuba este ocupata militar de nord-americani care organizeaza politic acest
teritoriu, scriu prima Constitutie a Cubei in 1901. Constitutia din 1901 includea si dreptul de
interventie a SUA in politica interna a insulei pentru 30 de ani, este vorba de amendamentul
Platt inclus in Constitutie. Acesta ofera dreptul SUA de a interveni de cate ori considerau
necesar.
Tot prin acordurile semnate ca urmare a acestei ocupatii directe pana in 1902 a fost cedata
SUA si baza de la Guantanamo printr-un tratat semnat in 1903 intre SUA si Cuba in schimbul
unei chirii de 2000 de $ pe an.
Panamaeste ultimul stat care isi obtine independenta, in 1903. A fost parte din Columbia. Ca
si in Cuba, in acest teritoriu care devine Panama, a existat o dorinta de a crea un stat
independent inca din secolul al XIX-lea. SUA nu creeaza artificial Panama, ci exista o dorinta
de independenta nationala in secolul al XIX-lea si care profita de momentul Razboiului celor
1000 de zile pentru a duce la crearea ultimul stat latino-american. Razboiul celor 1000 de zile
in Columbia opunea conservatorii liberalilor (1899-1902), dar acest moment dificil pentru
Columbia este o ocazie favorabila gasita de Administratia nord-americana pentru a pune in

practica o dorinta care exista deja in acesta zona. Mai ales, ca urmare a preluarii Filipinelor
prin Tratatul de la Paris se cauta de catre SUA o cale mai usoara pentru a lega Oceanul
Atlantic de Oceanul Pacific. Pe la jumatatea secolului al XIX-lea calea privilegiata pentru a
crea acest canal interoceanic a fost Nicaragua. Actualmente in Nicaragua a fost demarat un
proiect pentru a construi acest canal de catre guvernul Ortega impreuna cu un sprijin financiar
chinez. Nord-americanii au abandonat aceasta solutie a Nicaragua si au privilegiat construirea
unui canal pe teritoriul Panama. Planul pentru a construi acest canal exista deja, fiind sustinut
si de britanici, inaintea castigarii independentei, dar SUA au sustinut construirea acestui canal
interoceanic pentru a putea beneficia in mod direct de acesta.
Declaratia de independenta a Panama este recunoscuta imediat in 1903 de SUA care
semneaza tot in 1903 un tratat cu noul stat care oferea teritoriul canalului, dar si o zona de 10
mile de fiecare parte a canalului SUA. Acest canal Panama a ramas sub control american
pana in 1999.
17. Revolutia Mexicana
Mexic dezvolta in secolul al XX-lea un sistem politic atipic statelor latino-americane,
dezvolta un model politic diferit in secolul al XX-lea. Exista o diferenta fundamentala intre
experienta mexicana si cea sud-americana sau central-americana si aceasta diferenta consta in
stabilitatea sistemului politic al Mexicului in secolul al XX-lea. Aceasta stabilitate trebuie
inteleasa prin prisma experientei secolului al XIX-lea care duce la aceasta solutie politica pe
care Mexicul o gaseste odata cu 1929, cand se instituie PRI care guverneaza 71 de ani
neintrerupt.
Principala schimbare din punct de vedere teritorial intre 1821 si jumatatea secolului este
disparitia partii de Nord a primului stat. Experienta primei parti a secolului al XIX-lea in caz
mexican nu o regasim in alte experiente nationale si duce la pierderea prin razboi in principal,
dar si ca urmare a vanzarii, a jumatate din teritoriul pe care Imperiul Mexican il avea. Din
1823 cand prima republica mexicana este inaugurata vedem aceasta detasare teritoriala si
crearea provinciilor unite ale Americii Centrale.
Prima republica (1823-1864) il are ca personaj central pe Lopez de Santa Ana, principalul
personaj politic al primei republici, caudillio al primei republici mexicane, presedinte de 9 ori
si in alte ocazii, cel care numeste succesorii si controleaza puterea politica. Trasatura
principala a acestei republici este instabilitatea politica cronica. Aceasta nu este rezolvata
decat ca urmare a unui razboi important pentru istoria politica mexicana pe care il poarta
conservatorii si liberalii la jumatatea secolului, este vorba de Razboiul Reformei (1858-
1861). Pentru ca o alta trasatura a secolului al XIX-lea pe care o regasim foarte clar in cazul
mexican este lupta pentru puterea politica intre conservatori si liberali.
Prima Constitutie importanta pentru Mexic este data de liberali in 1857, iar printre elementele
incluse in aceasta erau decizii privind limitarea puterii bisericii, ceea ce provoaca un razboi
intern foarte important, Razboiul Reformei, o reactie conservatoare care este de fapt
deschiderea favorabila in care aceasta interventie externa europeana a lui Napoleon al III-lea
are succes. Este vorba de un conflict intern care duce la incapacitatea statului mexican de a-si

mai plati datoriile, iar pentru a recupera acest esec Napoleon invadeaza Mexicul, ceea ce duce
la cel de-al II-lea Imperiu Mexican, al doilea episod monarhic cand Maximilian von
Habsburg este numit imparat (1864-1867) si fiind sustinut de Partidul Conservator care din
perioada independentei isi dorea aceasta solutie, dar care va fi de scurta durata. Maximilian
von Habsburg este ucis in 1867 si avem o reintoarcere la forma republicana.
In 1835 Texas isi decalara independenta. Exista un conflict intre Texas si Mexic, Lopez de
Santa Ana nu recunoaste independenta Texasului, astfel el ocupa Texas si este invins, asadar
trebuie sa recunoasca independenta Texasului care in 1845 este anexat de Congresul SUA. Ca
urmare a acestei anexarii avem Razboiul Mexicano-American care pune capat controlului de
catre Mexic a acestor state, actualmente parte din SUA. Exista un tratat din 1848 semnat de
SUA si Mexic ca urmare a acestui razboi, iar in 1850 Lopez de Santa Ana vinde Arizona si
New Mexico.
In urma celor doua conflicte, Mexic-Texas, Mexic-SUA, acest teritoriu impreuna cu
California si Valea Colorado sunt pierdute, iar Arizona si New Mexico sunt vandute pentru a
plati datoriile. In 1850 partea de Nord a Mexicului trece la SUA, iar in mexic se cristalizeaza
acest sentiment anti-SUA.
Dupa uciderea lui Maximilian von Habsburg si intoarcerea la republica mexicana avem o
dominatie liberala. Cel care domina in aceasta republica mexicana esteBenito Juárez care
castiga Razboiul Reformei si este de 3 ori presedinte. Lui i se va opune dupa cel de-al treilea
mandat cel care provoaca pe de alta parte evenimentul fundamental al secolului al XX-lea,
Porfirio Diaz care este tot un lider liberal care va guverna 35 ani (1876-1911)cu un scurt
mandat pe care il da unui apropiat. Porfirio Diaz desi se opune realegerii lui Juárez si este
pentru limitarea realegerii este reales de 7 ori, dar va reusi sa stabilizeze politic mexicul si va
putea asigura o dezvoltare economica importanta care se va organiza intr-un model politic
exclusiv, va exclude o buna parte din cetateni si care va beneficia unei oligarhii.
Porfirio Diaz va nega mandatul electiv in timpul regimului sau, iar pe langa concentrarea
puterii politice si excluderea unor actori politici avem o concentratre a proprietatilor, astfel
incat se estimeaza ca intre 80-95% dintre tarani nu aveau drept la proprietate. Multi dintre
acestia isi pierd prioprietatile in timpul lui Porfirio Diaz si pentru difetritele proiecte pe care
acesta le organizeaza cum ar fi construirea unor cai ferate care duc la exproprieri fara
despagubiri.
Revolutia mexicana (1910-1920) poate fi inteleasa plecand de la 2 elemente:
o miscare politica pentu a termina cu acest porfiriato, cu acest control al unei
persoane, a unui lider cvasi-autoritar
o miscare sociala care reclama dreptul taranilor la proprietate privata
Un efect al Revolutie va fi reforma agrara si recuperarea dreptului la proprietate, iar un alt
efect va fi tocmai crearea acestui Partid al Revolutiei Institutionale.

Revolutia mexicana ciontine o avalansa de personaje si de evenimente care trebuie intelese la
cele doua niveluri. Pe de o parte chestiunea politica care ii priveste pe acei reprezentanti ai
elitei mexicane, iar aici il regasim pe primul lider al Revolutiei, Francisco Madero care este
de fapt un membru al elitei politice exclus de la competitia politica prin aceasta organizare a
puterii lui Porfirio Diaz. Madero va cere reintoarcerea la democratia electiva, la mandatul
reprezentativ. Cel de-al doilea manifest care ii apartine lui Emiliano Zapata contine referiri la
drepturile pierdute de tarani. Zapata va fi o referinta importanta prin aceasta dorinta de a
vedea recuperarea drepturilor pentru tarani.
Ca urmare a proclamarii acestui manifest a lui Madero in 1910 au loc miscari politice, acestea
duc la abandonarea puterii de catre Porfirio in 1911 si noi alegeri sunt organizate, fiind ales
primul lider revolutionar, Madero, care nu este recunoscut de revolutionarii lui Zapata in Sud.
Madero este inlocuit.
In aceasta perioada 1910-1920 se pun bazele sistemului politic de dupa 1929. In aceasta
perioada revolutionara este scrisa una dintre cele mai importante constitutii din America
Latina, constitutia din 1917, este principalul efect al Revolutiei mexicane, care este de
actualitate si mai ales art. 27 care garanta dreptul la proprietate privata. Va fi baza pe care se
va scrie si legea reformei agrare. Cel de-al doilea element care face din Constitutia mexicana
un text constitutional revolutionar pentru America Latina si care va inspira si alte texte
constitutionale este art. 123 care introducea foarte devreme masuri sociale revolutionare
(dreptul la greva, limitarea zilei de munca la 8 h) care vor fi incluse 40 de ani mai tarziu de
Peron in Argentina. Art. 30 limita puterea bisericii.
Pe plan politic non-realegerea presedintelui era inscrisa in Constitutie lucru care este
continuat mult mai clar mai ales in perioada post-revolutionara de catre Lazaro Cardenas care
va datrasaturile definitorii PRI. PRI continua efectele revolutiei si isi propune sa instituie un
regim care sa blocheze derivele pe care le vazuse Mexicul in timpul lui Porfirio si chiar in
perioada imediat post- revolutionara. In timpul PRI vom avea o succesiune pacifica la putere
cu desemnarea unui succesor. Chestiunea reformei agrare este introdusa si stabilita foarte clar
de Lazaro Cardenas, iar in 1938 a introdus o serie de programe de nationalizare printre care
cea mai importanta care acum a fost anulata de actualul presedinte, este cea a exploatarii
petroliere, PEMEX, companie de stat.
18. PRI in Mexic
PRI (Partidului Revoluționar Instituțional)
Cum reuseste PRI sa guverneze singure 71 de ani?
PRI a eliminat mizele competitiei politice.
control al media
fraudarea alegerilor

Trasaturile specifice autoritarismului stabilit de PRI: autoritarismul impus de PRI are limitele
sale daca ne uitam la definitiile (din teoria politica) regimurilor totalitare. Pentru unii autori
prezenta unui partid stat este semnalul unui regim totalitar, dar regimul mexican al PRI nu
este totalitar pentru ca nu regasim in aceeasi masura exercitarea violentei de catre stat intr-o
forma bazata pe un criteriu ideologic. PRI, „cameleon ideologic”- capacitatea PRI de a migra
de la stanga la dreapta.
Nu putem vorbi de un regim totalitar in absenta unui proiect ideologic, asadar, regimul PRI
este unul autoritar. Absenta proiectului ideologic ne da o definitie diferita, definitie elaborata
de Juan Linz care introduce aceasta a treia categorie de regim, regim autoritar, intre regimul
totalitar si cel democratic. Linz analizeaza regimul lui Franco in Spania si descopera ca in
cazul spaniol nu exista un proiect ideologic asa cum existase pentru sovietici. Absenta acestui
proiect ideologic si mentinerea altor proiecte politice separa cele doua regimuri, regimul
autoritar de cel totalitar.
PRI permite de-a lungul celor 71 de ani aparitia si mentinerea altora actori politici.
Pluralismul limitat este o alta trasatura a unui regim autoritar care este foarte rar vizibila in
cazul unor regimuri totalitare. Controlul asupra presei complet ne trimite de cealalta parte, de
regim totalitar.
Regimul PRI este un regim autoritar care foloseste in acelasi timp represiunea, dar intr-o
masura similara in acest sens cu dictaturile militare din America de Sud. Unul dintre
traumatismele secolului al XX-lea este masacrul studentilor din 1968 de catre guvernarea PRI
si in contextul jocurilor olimpice din Mexic exista acest protest al tinerilor, in principal,
carora li se raspunde cu forta. Cateva sute dintre acestia sunt ucisi in 1968, dar nu vorbim de
o eliminare in masa a populatiei acelui stat, ci de o masura represiva a PRI. Nu era un regim
democratic, poate parea o forma prosta de democratie, dar nu vorbim de un regim
democratic.
Regimul PRI reuseste sa se mentina si prin forta la putere, de fapt, solutia gasita de PRI care
explica cei 71 de ani de guvernare este tocmai o solutie care indeparteaza regimul PRI de
definitia regimurilor autoritare.
Regimurile autoritare se bazeaza pe excludere, pe cand cele totalitare pe includere. In regimul
PRIvedem din timplul lui Cardenas o strategie de incluziune, nu de excludere. Organizarea
partidului se face integrand in PRI segmente ale societatii, muncitori, tarani,cei din
administratia statului, militari. Sunt cele 4 segmente ale PRI pana foarte tarziu caresunt
mobilizate de partid, fiind integrate, cooptate in partid. Toate cererile sociale sunt de fapt
anulate prin aceasta strategie de cooptare, de includere si nu de excludere, asta face din PRI
un actor original si un partid care reuseste sa detina puterea 71 de ani.
PRI este cel care in 1994 instituie NAFTA (Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord),
care include pe langa SUA si Mexic, Canada.
Liderul EZLN (Armata Zapatista de Eliberare Nationala) este Subcomandante Marcos, nu
Emiliano Zapata.

Acest acord economic NAFTA promovat de SUA, promova deschiderea granitelor si
eliminarea diferitelor tipuri de taxe care privilegiau produsele mexicane, de exemplu cele
produse in statul Chiapas si inundarea pietei mexicane cu produse mai ieftine venite din
Nord. Cei care sufereau in mod direct in urma NAFTA erau cei mai saraci, precum cei din
Chiapas. Astfel, ei gasesc ca singura modalitate de a se exprima aceasta cale revolutionare
sub conducerea lui Subcomandante Marcos pentru ca fiind un regim controlat de PRI alte cai
politice, canalele institutionale erau blocate. Astfel, schimbarea pe care o provoaca revolta
EZLN este de jos in sus si care duce si participa la tranzitia la democratie care e validata de
alegerile din 2000, tranzitie electorala, ceea ce separa cazul mexican de celelalte tari din
America Latina, aceasta tranzitie la democratie prin recunoasterea rezultatului alegerilor
prezidentiale de catre PRI, asta duce la tranzitie, recunoasterea pierderii alegerilor de catre
PRI.
In 1989 se fragmenteaza PRI, astfel se formeaza PRD (Partidul Revolu iei Democratice) sub ț
conducerea lui Cuauhtémoc Cardenas, fiul lui Lazaro Cardenas, care se situeaza la stanga
spectrului politic si care nu recunoaste desemnarea in interiorul partidului a lui Salinas de
Gortari si acest lucru provoaca o prima mare problema pentru PRI, aceasta fractionare. Apoi
acesta face pasi in pierderea controlului pe care il detinea si anume, frauda alegerilor. Alt pas
este aceasta revolta si in cele din urma pierderi electorale importante. Momentul final al
tranzitiei este cel al alegerilor din 2000.
Probleme actuale:
Perspectiva relatiei pe care Mexicul o organizeaza in prezent cu SUA este nu numai din punct
de vedere economic prin NAFTA inca din 1994, dar si prin problemele care sunt de lunga
date: imigratii ilegale, droguri care din anii 1990 cand cartelurile columbiene sunt desfiintate
si cartelitos apar in locul acestora, iar la jumatatea anilor 1990 vedem aceasta migratie a
puterii asupra acestui trafic inspre Mexic.
In ceea ce priveste chestiunea imigratiei ilegale mexicane nu trebuie uitat faptul ca partea de
N a Mexicului devine Nord-americana la jumatatea secolului al XIX-lea, trece la SUA, dar
exista aceasta experienta de lunga data de apartinere la vice-regalitate Noua Spanie si in
primii ani la statul mexican, tocmai acele state in care acesta imigratie are loc.
In secolul al XX-lea intre 1942-1964 au fost instituita aceasta imigratie mexicana printr-un
program legal, Brasero (brate de lucru), care a fost un program legal de migratie a unor
lucratori pentru munci agricole de scurta durata. Dupa ce perioada programul s-a incheiat,
migratia a continuat, dar intr-un cadru deja ilegal. Acest lucru duce la situatie astazi in care
10% din populatia mexicana, nascuta in Mexic, traieste in SUA, ceea ce face inseamna
aproximativ 10 milioane. Lucrurile s-au schimbat aparent de cand a inceput criza economica
si multi cetateni mexicani fac drumul inapoi. Mult timp acest drum catre SUA a dus la solutii
abstracte, ca de exemplu, un zid construit de Administratia Bush, in principal, care sa
impiedice aceasta migratie ilegala, dar este un esec al Administratia Bush.
O a doua problema importanta de actualitate priveste razboiul contra traficului de droguri,
90% din piata drogurilor latino-americane este reprezentata de piata SUA, cumparatorii

principali sunt cei din SUA, iar solutia imaginata, destul de punitiva pentru producatori, a fost
de a elimina acesti sefi ai cartelurilor de droguri si organizatiilor criminale asociate. Exista
deja, chiar si in Mexic si Columbia, solutii de legalizare a anumitor tipuri de consum de
droguri. Uruguay a instituit in 2013 consumul legal de Marijuana. Razboiul contra drogurilor
pe langa aceasta chestiune legata de legalitate vs. ilegalitate provoaca in ultimii ani in Mexic
o situatie similara celei din Columbia de la sfarsitul anilor 1980, inceputul anilor 1990, si
anume, de o violenta extrema. Violentele care acompaniaza luptele intre diferitele carteluri
pentru suprematie teritoriala si in ceea ce priveste luptele a dus la un bilant al victimele
impresionant si escaladarea tipul de violenta a dus la un context de neconceput. In timpul
presedintelui Felipe Calderon (PAN; 2006-2012) au facut peste 50.000 de victime carora li se
adauga cei disparuti, descoperiti in gropi comune langa granita cu SUA.
Incepand cu 2008 miliarde de dolari sunt acordate de Congresul American prin initiativa
Merinda pentru militarizarea Mexicului (cresterea capacitatii fortelor armate de raspuns in
fata tipului de amenitare a cartelurilor), dar asta nu rezolva problema.
Reintoarcerea la putere a PRI – Enrique Pena-Nieto (2012-2016)
In pofida unui control perfect al media a luat nastere in timpul campaniei si continua si astazi
„Eu sunt 132”, cea mai importanta miscare de protest impotriva lui Enrique Pena-Nieto si a
PRI, a tipului de frauda prin care a castigat PRI alegerile. „Eu sunt 132” se mobilizeaza pe
retele de socializare.
Reformele introduse de Enrique Pena-Nieto in 2013 sunt apreciate in spatiul nord-american
foarte mult pentru ca principala reforma pana acum a fost tocmai amendarea articolului 27
din Constitutie, care garanta proprietatea privata, dra garanta si dreptul exclusiv al statului
mexican din subsolul tarii. Cu alte cuvinte, acorda monopolul asupra exploatarii resurselor
naturale unei companii de stat PEMEX, creata in 1938. In decembrie 2013, printr-un acord
mai larg care a inclus si PAN si PRD, Congresul a validat deja permiterea participarii la
exploatarea miniera, care include solutii blamate, unor companii straine.
19. Conul de Sud
Trei niveluri de dezvoltare in prima perioada a sec. XX concentrandu-ne asupra celor 3
niveluri: economic, vom vedea cum se schimba primele societati latino-americane la
inceputul sec XX. Discutand mai in detaliu despre Conul S ( Chile, Argentina, Uruguay si
mai putin Paraguay pentru ca nu trece printr-o reforma importanta si chiar si Brazilia este
introdusa de unii autori in aceasta categorie).
Sudul americii de S ar fi vazut la inceputul sec XX un anume grad de reformism societal si
politic. In aceste tari din S Americii de S au avut loc reforme politice importante incepand cu
extinderea dreptului de vot, foarte devreme comparativ cu celelalte tari, mai ales tarile andine
precum Bolivia care vede o astfel de reforma doar la jumatatea sec XX. Conul S se
incadreaza cel mai bine sub aceasta definitie a modernismului si reformismului social si
politic. Alte parti ale Americii Latine vor vedea in aceasta perioada altfel de evenimente
politice : tipurile de interventie militara pentru ca la sfarsitul acesteti perioade, incepand uc
anii 30, in America de S si America Centrala, armata devine un actor politic important. De

altfel, printre tarile care s-au modernizat politic timpuriu si care vor avea acest tip de
experienta si anume o interventie constanta a fortelor armate in politica in cea de-a doua
jumatate a sec XX este Argentina. Argentina, intre 1930 si 1983, timp de peste 50 de ani a
vazut aceasta constanta si anume o prezenta a fortelor armate in politica, deci ea facea parte
dintr-un grup de tari care au vazut reforme politice si reforme sociale la inceputul sec. Exista
tari care au continuat in aceasta perioada timp de 30 sa fie dominate de regimuri dictatoriale,
regimuri specifice sec XIX aliindu-se adesea cu acel model economic orientat catre exterior
bazat pe monoproductie si monoexport. Unele tari raman dominate de acest model in
perioada 1902-1959, exemplul cel mai bun fiind cel al Venezuelei, dar si cel al Cubei sun
control nord-american timpuriu, Cuba dezvolta apoi un regim non democratic. Acele tari care
vor avea o experinta directa de ocupatie militara nord-americana: Cuba, Panama, Nicaragua,
Haiti si Republica Dominicana. SUA au fost arbitrul politic privilegiat in aceasta perioada
pana in 1930, in unele cazuri perioada depaseste aceasta limita, exemplul fiind Haiti.
Din punct de vedere economic, aceasta prima perioada a sec XX pana la marea criza din
1929 a vazut in primul rand o dezvoltare economica importanta, vazand acest lucru mai ales
in Conul S mai ales ca acea, mai ales cu acea prezenta europeana directa. Aceasta este si
motivul pentru care eticheta care precede marea criza din 1929 este aceea de dansul
milioanelor – o prosperitate economica nemaivazuta pana in acel moment in America Latina,
cazul argentinian fiind net superior celui din Europa de S de exemplu, ceea ce explica
emigratia spainolior, italienilor, dar si portughezilor in Brazilia este vazuta de la sfarsit de sec.
XIX inceput de sec. XX. Ce este important in aceasta perioada pana in 1929 este schimbarea
puterii dominante in America Latina. Cu alte cuvinte, WW1 provoaca interuperea legaturilor
comerciale cu Europa. Daca in zona Caraibelor si in zona Americii Centeale si chiar si in
Mexic deja sfarsitul de sec. XIX si inceput de secol XX vazusera o crestere a importantei
politicii, dar si economica a SUA, in America de S aceasta prezenta nu era inca atat de
importanta. WW1 vedea aceasta schimbare a dominatiei imperiilor, GB in principal, dar si
Franta si alte imperii di Europa, erau inca principalii parteneri economici in America Latina.
In aceasta perioada SUA inlocuiec Europa drept partener economic important, ceea ce explica
si de ce pentru multe state latino-americane efectele crizei din 1929 au fost foarte importante.
Ce se vede deja in perioada aceasta intre WW1 si marea criza din 1929 este si o abordare care
va deveni generalizata dupa marea criza. Aceasta va provoca o reflectie in majoritatea tarilor
latino-americane, mai ales in cazul marilor economii asupra tipului de model economic pe
care si l-au ales. Dupa 1929 statul va interveni in economie mai mult pentru a crea industrii
nationale. In unele cazuri aceasta abordare specifica perioadei de dupa 1929 este vazuta deja
in perioada din Europa interbelica. Exista printre statele mari state precum Brazilia dar si in
cazul statelor mici precum Uruguay un rol crescut acordat statului care incearca sa ilocuiasca
acele produse care nu mai sunt accesibile latino-americanilor si care importau apropae tot din
Europa. ca urmare a WW1, isi pun aceasta problema inca dinaintea socului pe crae il produce
criza. E o perioada si de prosperitate economica in Americi. Oligarhia este cea care inca
domina in aceasta perioada, nu prea exista exceptii si sunt exemple celebre ale unor oameni
de afaceri, membrii ale acestor oligarhii nationale care raman in memoria colectiva ca fiind
imaginea unei avutii nemaivazute. Un bun exemplu este cel al lui Simon Patino care detine
mine de argint in Bolivia si era unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Se va incerca

redistribuirea avutiilor in anumite state la inceputul sec. XX. In unele tari, exista un anume
grad de reformism, de incercare de schimbare a societatii. Ce este interesat este ca in aceasta
perioada pana la marea criza, America Latina capata o identitate culturala proprie si anume o
identitate culturala care o separa in mod definitiv de Europa. Ce este interesant si paradoxal
in acest moment este ca acest lucru se intampla sub o influenta europeana si ca elitele care
vor participa la crearea acestei identitati culturale si politice vor fi acele elite care studiaza in
Europa ( Paris, Barcelona). Aceste elite intleectuale vor fi cele care, odata intoarse in Mexic,
in Chile, in Argentina, Brazilia vor propune modele culturale, dar si artisitice unice care insa
vor fi marcade de curentele moderniste de la inceputul sec. XX. In aceasta perioada vedem
cum apare aceasta identitate latino-americana sub influente moderniste si in acelasi timp
vedem un sentiment profund anti-imperialist, anti SUA pentru ca cel mai adesea elitele latino-
americane se angajeaza in politica, se angajeaza in mod direct in politica si acest angajament
este cel mai adesea de stanga, comunist, sau cel putin marxist-leninist. Cel mai bun exemplu
este cel al lui Pablo Neruda care este unul dintre cei mai cunoscuti poeti chiliani din America
Latina. El a primit premiul Nobel pentru literatura in 1971, anul in care a si murit. El a fost in
acelasi timp si membru al Partidul Comunist chilian, P. Comunist chilian fiind unul dinte
primele partide comuniste din America Latina. Neruda a fost si un candidat la presedintie. El
este un mod de dreapta. Un alt exemplu este cel al lui Varga Sinuosa ? Acesta spunea ca in
America Latina nu poti sa fii un intelectual neangajat. Exista aceasta nevoie a intelectualilor
de a participa in mod direct la viata societatii. Un alt exemplu al aliantei intre angajament
politic direct si modernism este cel a pictorilor muralisti mexicani.- pictori care desenau si
colorau peretii. Diego Rivera, dar si David Alfaro Siqueiros sunt cei care sunt chemati pentru
a participa la acest efort de constientizare a trecutului mexican si de raspandire a
cunostintelor in randul maselor care erau in acea vreme si pana mai tarziu in Mexic
analfabete. In cazul mexican vedem acest angajament politic al elitelor si nevoia lor de a ajuta
restul cetatenilor sa isi descopere trecutul lor negat pana in acel moment. Avem in fresce
referirea la mostenirea pre-europeana. In cazul Europei de E realismul socialist impus de
URSS isi dorea tocmai acest lucru, existand o constrangere ideologica ce le propunea
cetatenilor o anume viziune asupra lucurilor, dar mai ales viitorului. In cazul mexican,
constangerea din Europa de E este mai curand voluntara. Guvernul nu obliga artistii sa
picteze aceste lucruri,ci artistii aleg sa aleaga aceasta cale pentru a lumina cetatenii din tara
lor si folosesc mijloacele diferitelor „ –isme” de la inceputul sec. XX, mijloace moderniste.
Daca ne gandim la acest reformism societal pe care il vedem in prima perioada a sec XX, nu
numai intelectul si cultural putem remarca acest lucru, dar si in miscari politice sau miscari
sociale care au un efect politic direct. Facem referire la miscarea politica studenteasca foarte
influenta in Conul S, dar care are efecte si in nordul continentului latino-american. Miscarea
studenteasca latino-americana incepe in 1918 printr-o revolta in Universitatea din Cordoba,
oras in Argentina in care se gaseste si astazi unna dintre cele mai vechi si importante
universitati din Argentina. Este o universitate creata de iezuiti in 1613. Era un dinte cele mai
importante centre universitare din Americi cu aceasta prezenta pregnanta a unei gandiri
coservatoare. Chiar daca societatea argentiniana se schimbase la inceputul sec., locurile unde
elitele se formau nu se schimbasera suficient. Prin aceasta reforma impusa de miscare
studenteasca din 1918 socientatea argentiniana va avansa pentru ca aceste locuri de
cunoastere sfoarte conservatoare se vor deschide ca urmare a deciziilor impuse de presedinte

in 1919, dar si ca urmare a cererilor studentilor. Aceasta miscare este importanta nu doar din
aceasta perspectiva, ca are efecte directe, dar pentru ca revendicarile studentilor din Argentina
din 1918 surprind trasaturi ale gandirii politice din acea perioada si au deci si o influenta si
asupra altor cazuri nationale. Studentii, in 1918 intr-un manifest pe care il lansau si care era
apoi preluat de alte miscari studentesti din Americi, criticau felul in care avea loc recrutarea
studentilor, dar si a profesorilor, sistemul pe care era bazat universitatea. Aveau problemea si
anume interzicerea obligatiei pentru a munci pentru a participa la cursuri. Isi doreau o
autoadministrare cu o participare mai mare a stundetilor, sa discute probleme legate de
situatia politica din Argentina si nu de istoria antica – o innoire programei. Poitic se declarau
anti-oligarhie, anti- clericalism, pentru ca era universitate care este inca sub aceasta amprenta
a iezuitilor, anti-imperialism si se declarau pentru o miscare de solidaritate continentala.
Acestor revendicari le este dat un raspuns favorabil un an mai tarziu in 1919 de catre
presedintele tarii de atunci, Hipolito …? printr-un decret prezidential acorda un raspuns
favorabil studentilor. Principalul …? continental al acesteti miscari studentesti este ca in alte
tari se nasc revolte similare, printre acestea cea mai importanta poate este cea din Peru. In
Peru sub conducerea lui Haya de la Torre liderul miscarii studentesti. Aceasta miscare
politica, APRA- Alianta Americana Populara Revolutionara, miscare anti-capitalista, anti-
americana, dar nu comunista. APRA este principalul efect al acestei revolte studentesti in
Argentina, miscare studenteasca care da nastere unei organizatii politice care prima perioada
a avut o viziune continetala. APRA apare in 1924, partid cu o viziune continentala si din 1929
APRA va fi principalul politic peruan pana de curand. Pentru 5 ani APRA a avut aceasta
viziune si acest program politic pentru America Latina apoi a ramas un partid peruan care a
avut o soarta similara peronistilor din Argentina interzicandu-i-se sa guverneze pana in anii
80. APRA exista inca in Peru. Nu mai are inca importanta pe care o avea. Programul APRA
se declara la fel ca si studentii din Argentina contra politicii imperialiste, abordari agresive a
SUA ( ei ii spuneau imperialismul Yankee ) pentru unitatea politica pentru ca America Latina
era formata doar dintr-un poopor cu o cultura unica si un singur interes, APRA cerea de
asemenea nationalizarea industriei – se facea referire la o miscare care se dorea anti-oligarhie
si accesul cetatenilor la o bunastare comuna, dorea si o nationalizare a Canalului Panama –
acest canal a fost construit intre 1904-1914 si a fost inaugurat in 1914 sub suveranitate nord-
americana; nu doar canalul ci si zona care este in imediata apropriere a canalului a apartinut
SUA la acea data pana in 1999 si a fost considerat unul dintre exemplele cele mai clare ale
dominatiei SUA. inspirare de aceasta miscare propusa de Haya de la Torre prin APRA, alte
partide au fost formate in America Latina in acea perioada in tari precum Bolivia, Venezuela,
Uruguay, Costa Rica sau Republica Dominicana. Trebuie sa evocam poate cel mai important
element al acestui reformism la inceputul sec. XX. Trebuie precizat ca in aceste cazuri, mai
precis in Uruguay, Argentina si Chile exista aceasta prima periaoda a sec. XX o presiune din
partea clasei mijlocii care apare, formandu-se deja ca urmare a imigratiei europene si ca
urmare a tipului de activitate aparand in aceste tari, de a extinde dreptul de vot. Tot in aceste
cazuri vedem si organziarea unor partide de masa care vor fi cele care vor traduce aceasta
nevoie de a obtine aceste drepturi politice. In Uruguay, Argentina si Chile si in Brazilia ( nu
va fi concretizata) vedem o extindere a dreptului de vot foarte devreme comparabil cu
celelalte state. Argentina este prima, in 1912, 1917 in Uruguay si 1925 in Chile – sufragiu
universal doar pentru partea masculina a populatiei. O presiune a acestor segmente societale

care devin din ce in ce mai importante, o situatie care este absenta in alte cazuri nationale.
Avem o organizare foarte timpurie a unor miscari muncitoresti. Inca de la inceputul sec. XX
sunt organizate greve generale carora li se raspunde intr-un prim moment prin represiune. –
Argentina, si mai ales in Chile. Gradual aceste miscari vor fi si ele organziate in sindicate ori
de catre partide politice.
Extinderea dreptului de vot duce la alterarea sistemului politic din Argentina si explica
alegerea lui Hipolito …? ca reprezentant al partidului claselor mijlcii, Uniunea Civica
Radicala. UCR este marle partid din Argentina de la inceputul sec. XX. Aceste sisteme de
partide din Argentina a fost un sistem de partide cu partid dominant. UCR va fi urmata de
Partidul Peronist. Hipolito …? este ales ca reprezentnat in 1916 pe baza extinderii de vot
introdusa in 1912. Hipolito este liderul care raspunde in mod favorabil acelor revendicari ale
studentilor de la Cordoba. Acesta nu va altera insa sistemul politic argentinian intr-o masura
importanta, desi reprezentant al acestor segmente mijlocii, el nu va supara oligarhia.
Reformele lui Hipolito sunt importante, dar trebuie luate cu o anumita masura data de aceasta
limitare. Pe de alta parte, el va avea in Argentina o politica represiva in ceea ce priveste
cealalta latura a modernizarii societatilor, politica in ceea ce priveste miscarea muncitoreasca
va fi una represiva. Va raspunde pozitiv revendicarilor studentesti, dar va raspunde negativ
urmand abordarea republicii Argentinei de la inceputul sec. XX inainte de extinderea
dreptului de vor si in periaoda celor 2 mandate pe care le are. Cel de-al doilea mandat al sau
va fi intrerupt de o lovitura de stat a fortelor armate iar in 1930 incepe aceasta succesiune de
forme de guvernare cu o componenta non deocratica in Argentina. Se organizeaza aceste
Guverne sub influenta militarilor si sub apartia unui alt fenomen di America Latina si anume
populismul.
Cazul uruguaian ne da cel mai bun exemplu al gradului de reformism pe care il vedem la
inceputul sec. XX, mai ales ca urmare a politicii impuse de Jose Batlle y Ordonez- lider al
partidului Colorado. Partidul lui Ordonnez este cel care introduce reformele cele mai
importante care au facut din acesta mica tara un exemplu de reformism la inceputul sec
XX,dar si o exceptie in peisajul politic latino-american, o exceptie democratica. – Elvetia
Americii de S face referire nu numai la gradul de dezvoltare economica, dar si la sistemul
politic pe care l-a inspirat tot Ordonez in Uruguay. Acesta a fost presedinte, guvernand de 2
ori, dar el domina intreaga perioada, pana in 1930 e fiind personajul politic cel mai important,
chiar si atunci cand nu se afla la guvernare in mod direct. Principaele efecte pe care le are
guvernarea lui Ordonez sunt inscrise in Constitutia statului pe care o adopta in 1917, anul in
care vedem introdus sufragiul universal. Aceasta noua Constitutie organizeaza sistemul
politic din Uruguay intr-un model inspirat din cel elvetian, pe baza sistemului colegial de
guvernare. – colegiado. Anul 1917 introduce si acest sistem, mai precis modelul elvetian
colegial era bazat pe o noua putere executiva pentru ca in aceasta periaoda 1916-1933, 1964-
1967 Uruguay pune in practica acest sistem. Acest sistem era format din un presedinte,3
ministrii si un Consiliu National de Administrare format din 9 persoane. Toti erau alesi prin
vot universal direct. Acest colegiado va face din Uruguay un caz aparte pentru ca
prezidentialismul va fi restabilit abia in 1967 pe langa aceasta reforma politica fundamentala,
alte reforme au facut din Uruugay au facut un caz aparte. Pentru a asigura aceste reforme care

au facut din Uruguay o Elvetie a Americi de S Ordonez a crescut rolul statului. Aceasta este
abordarea principala dupa criza din 1929. In Uruguay se constata cresterea rolului statului in
economie cu mult mai devreme. In perioada mandatelor lui Orodnez, dar mai ales dupa 1910,
serie de nationalizari sunt vazute in Uruguay si crearea de noi institutii publice. In 1915,
inainte de cazul mexican, Ordonez introducea si drepturi sociale revolutionare: dreptul la
greva, de a se organiza intr-un sindicat, ziua de lucru de 8 ore, saptamana de lucru de 6 zile,
dar si o lege privind divortul, o lege importanta chiar si astazi. Exista o laicizare a statului
foarte timpurie, nu numai prin introducerea acestor legi. Cel mai important efect pe termen
mediu si lung il va avea acest sistem politic. De altfel, militarii uruguaiei in 1973 vor relua
acest tip de organziare a puterii politice intr-o forma colegiala.
In Chile, un alt exemplu interesant, reformele sunt cele mai limitate. inChile, Arturo
Alessandri di Palma va fi artizanul dechiderii politice intr-o masura importanta. Cazul chilian
trebuie clasat intr-un context mai larg de timp. La sfarsitul sec. XIX a avut loc un conflict
intre fortele armate chiliene si fortele navalae. In acest conflict s-au alaturat fiecareia dintre
cele doua forte armate, pe de o parte Congresul, pe de alta parte, presedintele. In acest
conflict reprezentantii Congresului au castigat, astfel de la sfarsitul sec. XIX pana in 1925
cand se revine la prezidentialism, unii autori vorbesc despre un sistem semi-prezidential,
pentru alti autori fiind vorba chiar de o republica parlamentara, rolul presedinteluli fiind
limitat. Di Palma a fost ales in aceasta republica in care puterile sale sunt limitate. Ii este opus
un Congres care nu raspunde tipului de reforme pe care le propune si deci in cazul chilian, di
Palama este capabil sai introduca reformele doar cu ajutorul unui militar, doar cu ajutorul
unui reprezentant al fortelor armate, colonelul Carlos Ibanez del Campo care va prelua mai
apoi puterea si va organiza un regim semi-autoritar. Cu ajutorul interventiei in favoarea
presedintelui si impotriva Congresului este introdus noul text constitutional care altereaza
sitemul politic chilian in 1925, Alessandri care fusese incapabil sa duca la bun sfarsit
reformele sale,reuseste acest lucru doar cu ajutorul lui del Campo care duce la rescrierea
Constitutiei care introducea votul universal direct pentru barbatii de peste 21 de ani, dar si o
definitiva separatie a bisericii de stat.
In Brazilia, acelasi tip de dorinta de reformare a sistemului, extrem de limitat in ceea ce
priveste accesul, este prezent in cazul brazilian prin revolta ofiterilor.- tenente in spaniola
Revolta ofiterilor ai Armatei braziliene, reprezentnati ai acestoi clase mijlocii chiar si in
formare care se cristalizeaza si in Brazilia la inceputul anilor 20. Revolta ofiterilor este vazuta
la jumatatea anilor 20, 1922-1926. Ei au protestat pentru extinderea dreptului de vot, in
conditiile in care numai 4% din populatia Braziliei avea acest drept. Cereau votul secret si
direcr, libertatea presei, dreptul la educatie gratuita. O serie de reforme sunt introduse de
liderul populist, Vargas, preluand o serie dintre aceste revendicari ai acestei revolte.
In aceasta perioada vedem o trasatura care va fi definitorie pentru cea de-a jumatatea a sec.
XX, o prezenta din ce in ce mai importanta a fortelor armate in politica. Exista cateva forme
de interventie a acestor forte armate in politica latino-americana. Incepand cu anii 30 armata
devine un actor politic intr-un sens care va ajunge definitoriu pana cel putin in anii 70.
Armata era, de obicei, chemata sa intervina de una dintre fortele politice. Odata ce jocul
politic era restabilit, militarii lasau puterea politica, organziau alegeri, supravegheau

organizarea alegerilor, cel mai adesea interzicand partidului care se aflase la guvernare sa
participe la alegeri, acordand puterea acelui partid care chemase armaat sa intervina, iar apoi
se retragea. Aceasta abordare in forta a Armatei si a marinei, se schimmba in anii 70 cand
fortele armate vor prelua puterea si vor guverna in nume propriu organizand tipuri de
represiune. Incepand din anii 30 pana in anii 70 interventia armatei este punctuala. Se
organizeaza o asa-numita punta de guvernare, punta fiind numele dat de aceasta reuniune
intre sefii diferitelor forte armate: armata de pamant, fortele navale, aviatia si carabinieri sau
politie. Cei patru sefi ai fortelor armate organizeaza o punta de guvernare. In timpul acestei
punta se organizeza alegeri democratice supravegheate insa de militari si apoi exista o
reintoarcere la democratie. Incepand cu anii 70, fortele armate vor guverna in mod direct.
In ceea ce priveste primele incursiuni ale fortelor armate in politica latino-americana, exista
mai multe tipuri de interventie. Cel mai adesea vorbim de golpe de estado sau golpe militaro
– lovitura de stat sau lovita de stat militara, aceasta conspiratie a sefii fortelor armate si in
favoarea unui reprezentant al opozitiei. Acesti sefi organizeaza o punta de guvernare,
nealeasa, isi asuma puterea prin vot si apoi se intorc in cazarmi si lasa puterea partidelor
politice. Exista insa si alte forme, pronunciamento ( revolta) vine de a se pronunta contra.
Este manifestul prin care un corp de armata se pronunta impotriva unui presedinte ales si in
favoarea accesului la putere a unui general. Printr-un prunciamento in 1924, Carlos Ybannez
del Campo sef al armatei, l-a restabilit la putere pe Arturo Alessandro di Palma. Cel de-al
treilea exemplu este cuartelazo – cuartel in spaniola inseamna cazarma. Revolta unei
garnizoane in cazarma proprie si de la aceasta revolta se produce o ocupare strategica a
puterii politice paralizand guvernul ales si care declara mai apoi preluarea puterii de catre un
reprezentant al fortelor armate. Exemplu: caderea lui Augusto Leguia in Peru a fost ca urmare
a unei revolte a soldatilor, o revolta de jos in sus si nu de sus in jos.
Cel de-al patrulea exemplu este vazut la nivel local si in acest sens vedem acest exemplu de
macetismo – cutit foarte lung. Vedem macetismo foarte prezent in cazul brazilian in interior
unde sefii locali exercita puterea si mai curand prin forta. Macetismo este o miscare la
inceputul sec. XX, dar care este specifica sec. XIX, acest tip de interventie militara cu
limitele sale.
Tot in aceasta perioada in care unele tari cunosc o serie de reforme si in care alte tari deja
evocate ( Chile, Peru) vad o interventie a militarilor, alte tari continua sa fie organizate de
regimuri dictatoriale de lunga durata.
In unele cazuri nationale, acest tip de putere va fi continuat doar de dictatori care vor folosi
nu doar carisma adesea ci si forta directa, dar folosi in interes propriu institutiile statului.- O
trasatura comuna tutror dicataturilor. Cel mai bun exemplu este cel al Venezuelei, Venezuela
vazand un secol de dominatie a unor lideri autoritari, 1830 – 1935, utmul dintre acestia fiind
Juan Vicente Gomez. Acesta fusese deja vice-presedinte al precedentului dictator, Cipriano
Castro si profita de o calatorie a lui Cipriono in Europa pentru a prelua puterea in Venezuela
fara a avea nevoie de alegeri in 1908. Va conduce pana la moartea sa pana in 1935. In cazul
lui Gomez, considerat un tip de regim clasic al dictaturii latino-americane ca a inspirat asa-
nmitul roman al dictatorului – Toamna patriarhului – G.G. Marquez inspirta din perioada

dictatoriala a lui Gomez in care vedem o concentrarea a puterii politice complete, o absenta a
oricarei puteri de opozitie, nu exista competitie politica. Gomez este cel care profita de
exploatarea petrolului care devine importanta in timpul mandatului sau. O lege a petrolului
este data de Gomez in 1920. Companii straine incep sa exploateze petrolul descoperit in
Venezuela care este principalul producator de petrol modial astazi. In timpul mandatului lui
Gomez, profitul va fi pentru Gomez. Este cel care foloseste o politie secreta care este
omniprezenta care impiedica orice voce de opozitie. Atunci cand moare in 1935 nimeni nu
crede si timp de 2 zile nimeni nu se bucura pentru ca acesta mai facuse acest lucru pentru
vedea cine il sustine cu adevarat. Regimuri similare, de control politic complet vedem si in
Peru sub dominatia lui Augusto Leguia care va reprima APRA. Acesta guverneaza in acelasi
tip de regim reprimand opozitia, folosind o politie secreta. Acelasi lucru il putem spune si
despre Heraldo Macchiato in Cuba asociat guvernului nord american. In timpul in care se afla
la putere, Cuba devine o oaza pentru cetatenii SUA in timpul prohibitiei. Dictatura lui
Macchiado va fi continuata de Matista. Nu trebuie uitat faptul ca abordarea agresiva a
guvernului nord – american o putem vedea si in cazul altor trei tari, Republica Dominicana,
Haiti si Nicaragua, altele pe langa Cuba si Panama care au vazut o interventie directa a
guvernului chiar din momentul in care isi castiga independenta 1902 si 1903, independenta
castigata de Cuba si Panama, dar exploatata apoi de guvernul nord-american. Exemplul cel
mai bun dintre cele 3 tari este cel al Nicaragua.
Nucaragua a vazut inca din sec. XIX o prezenta a SUA in politica nationala. In sec XIX SUA
dar nu doar , ci si GB cautau sa construiasca pe teritoriul central american un canal inter-
oceanic, sa traverseze mai usor America Latina dinspre zona Marii Caraibelor spre O.Pacific.
Calea aleasa in acel moment a fost Nicaragua. In acest sens la jumatatea sec XIX, in
Nicaragua un aventurier nord-american ocupa puterea politica, William Walker pe numele
sau si voia sa organizeze un Guvern pentru intreaga America Centrala fiind sustinut de
Guvernul de la Washington in demersurile sale. Acest exemplu al interventiei esuate a lui
Walker i-au urmat alte momente in care SUA au fost chemate in mod direct de reprezentanti
ai partidului liberal sau de catre reprezentanti ai partidului conservator din Nicaragua pentru a
juca rolul de arbitru. In aceasta traditie care se consolideaza in sec. XIX trebuie plasata
interventia si ocuparea militara de catre SUA intre 1912-1933 cu un singur an de pauza intre
1925-1926 intr-o traditie de interventionism ca urmare a cererilor elitelor din Nicaragua.
Chiar inaintea ocupatiei de catre SUA a Nicaragua si a administrarii directe, nu numai
economic, dar si politic, putem evoca un tratat similar celor incheiate intre Cuba si Panama.
1910 – Nicaragua era obligata sa semeneze un tratat care acorda SUA drepturi extinse asupra
tarii printre care: dreptul de a numi presedintele si vice-resedintele. Pentru ca acest tratat nu a
fost respectat de cei din Nicaragua, si mai curand ce reprezentanii celor doua aprtide, liberal
si consevator, SUA vin in 1912 si ocupa Nicaragua. Doi ani mai tarziu, in 1914, este impus
un alt tratat, de aceasta data avand o prezenta militara a SUA pe teritoriul Nicaragua. In 1914
– Tratatul Bryan – Chamorro acorda SUA drepul perpetual asupra oricarui canal construit in
Nicaragua. O baza militara era acordata in Golful El Fonseca pentru 99 de ani in urma unei
chirii la fel de penibile pentru cea pentru Baza Guntanamo. Acest tratat a fost mentinut pana
la revolutia din 1979, cea sandinista. Tot in timpul acestei ocupatii, SUA au creat o garda
nationala pentru a inlocui armata, pregatindu-si prima retragere.-1925 Aceasta garda

nationala va fi baza de putere a unui regim non democratic de foarte lunga durata. Seful
garzii nationala, Anastasio Somoza va fi cel care va prelua puterea si va organiza dinastia
Somoza. Se vor afla la putere si alti membrii ai familiei sale. – 1936 – 1979 Acelasi model il
vom regasi si in Haiti incepand cu anii 50 pana la jumatatea anilr 80 prin dinastia Duvalier.
Acelasi model este introdul si in Haiti si in Republica Dominicana, cel al unui regim
dictatorial care se va declara favorabil Guvernul nord-american, desi pe plan intern va
organiza un regim bazat pe represiune.
20. Prezidentialism si parlamentarism SAU prezidentialismul
in America Latina.
Sistemul prezidential vs. O republica parlamentara
Sistemul prezidential : intr-un regim prezidential presedintele este seful guvernului cazul
SUA, este ales direct de electori, este ales in mod independent de Parlament si are un mandat
fix.
In ce masura un presedinte latino-american este mai puternic sau mai slab decat un presedinte
nord-american si care sunt problemele prezidentialismului? Presedintele latino-american are
o putere mai mare comaparativ cu cel al SUA, are control mai mare asupra economiei.
Numeste guvernatori, poate guverna prin decrete-lege si are un comtrol mai mare asupra
bugetului. Exista o limitare a mandatelor prezidentiale, dar prin reforme se poate depasi acest
impas. – Honduras. Articolul lui Valenzuela vorbeste de presedintiile intrerupte. In America
Latina, personalizarea puterii este un pericol de a vedea o deriva catre o experienta non
democratica. In SUA se pune foarte mult accent pe Constitutie, in America Latina se pune
accent pe elementele extraconstitutionale. Conxetul si istoria sunt total diferite. Teoretizarea
regimurilor democratice din America Latina, pentru a studia prezidentialismul nu introduc
aceasta distinctie fundamentala, si anume experientele autoritare si cele de scurta durata.
Experienta pezidentialismului este aliata cu experienta autoritara, experientele democratice
fiind foarte scurte.
Parlamentarisumul sustine regimurile democratice intr-o mai mare masura decat o face
prezidentialismul –Linz. Mainwaring isi propune sa ne demonstreze ca nu prezidentialismul
sau parlamentarisumul sunt cheia acestei ecuatii. Prezidentialismul functioneaza mai bine
acolo unde presedintii au puteri legislative mai slabe, unde partidele sunt mai putin
disciplinate, unde apare o fragmentare mai mica a sistemului de partide.
Presdintii din America Latina au putere mai mare decat presedintii din SUA. Valenzuela, in
textul sau despre instabilitatea politica din anii 90 si despre presedintiile intrerupre ne
semnaleaza : multi dintre presedintii latino-americani, desi par a avea mai multa putere, in
practica nu guverneaza ci ei controleaza puterea prin mecanisme specifice unui rege, acest
lucru fiind tocmai din cauza prezidentialismului care nu ii lasa pe presedintii latino-americani
sa guverneze asa cum ar trebui si, deci ei sunt nevoiti sa apeleze la aceste mijloace.
Propuneri in ceea ce priveste o alterare a sistemului

Mainwaring: Chile care reuseste sa isi mentina democratia, care a avut o experienta semi-
prezidentiala sau chiar parlamentara pentru unii. Brazilia a avut cele mai multe discutii asupra
tipului de regim in sec. XIX si apoi, odata cu revenirea la democratie, neuitand ca aceasta
avut o experienta militara destul de originala – felul in care a existat o mentinere a unei fatade
democratice si chiar a Parlamentului, ar fi existat si o parlamentizare a regimului militar care
a dus la o discutie despre optiunea intre un regim parlamentar si unul prezidential odata cu
intoarcerea la democratiei in 85 si cu discutiile asupra reformarii Constitutiei din aceasta tara.
Au fost observate cateva probleme pentru spatiul latino-american, probleme legate de
legitimitate si de influenta foarte importanta pe care o au in sistemele politice latino-
americane liderii care este explicabila tocmai prin aceasta perspectiva istorica, experienta
autoritara, experiente dictatoriale adesea. Acesta personalizare a puterii face in opinia lui
Valenzuela dificila o alegere de tipul acesta, si anume a unei republici parlamentare avand in
vedere ca odata cu revenirea la democratie exista o degradare a respectului fata de partide a
cetatenilor.
3.Efectele crizei din 1929
4.Dictaturi Militare
5.Dictatori
6.Relatiile dintre SUA si Mexic
7.Lideri populisti si ce este populismul?
8.Cand a avut loc Revolutia cubaneza?
9.Doua tipuri de guerrile; exemple de tari
10.UNASUR
11.Tranzitia intre Fidel si Raul
12.Regimul Stroessner
13.Importanta comisiilor de adevar
14.ce inseamna un raport al unei comisii de adevar, un exemplu
15.Tarile andine
16.Terorismul de stat
17.Triunghiul violentei
18.ce inseamna democratia formala in Columbia si Venezuela, de ce era aceasta numita
"de fatada"? Despre problemele fundamentale ale Columbiei, ce includea Triunghiul
Violentei, cum actiona
19.Doctrina Securitatii Nationale
20.Cine au fost Alberto Fujimori si Salvador Allende
21.Razboiaele dintre 1970 – 1880 si razboiul de 1000 de zile
22.Alianta Progresului
23.Razboiul din Falkland
24.Dinastia Somoza

25.De ce este Uruguay-ul diferit in America latina?
26.Pactul Punto Fijo
27.Operatiunea CONDOR – tari membre, politici ale miscarii
28.Datele independentelor
29.Peronism
30.Organizatii economice in secolul 19
31.Semnificatia anului 1989 in America Latina, e aceeasi ca in Europa?
32.Relatia dintre arta si politica
33.Diferente intre UE si UNASUR
34.Diferenta dintre tranzitia la democratie dintre Conul Sud si America Centrala
35.In ce an a devenit fidel castrol socialist?
36.Interventii militare in America Latina(cazul America centrala si Caraibe)
37.In ce an s-a declansat socialismul?
38.Peron si Varga
39.Anul revolutiei pe care a facut-o Che Guevara.
40.Explicati tranzitia in Conul Americii
41.Doua organizatii economice din America Latina
42.De ce e important Jimmy Carter pentru America Latina?
43.Ce miscare sociala a avut loc in 2000 in America Latina?
44.Tratatul de la Washington – masuri neolibarele impuse tarile din America Latina?
45.Strategia militara ideologica – importanta.
46.Cum au facut fata tarile din Sud tranzitiei?
47.Trecerea de la democratie a fost dificila?
48.Deceniul pierdut al americii de sud
49.Modelul cultural (predat la ultimul curs)?
50.Care sunt trasaturile populatiei latino-americane?
51.Trasaturile sistemului poltic mexican comparativ cu altele
52.Care sunt cele 5 state ocupate de SUA, relatiile SUA cu zona centrala a Americii
Latine
53.Noua Stanga
54.Politici legate de comunitatile indiene
55.Cuba si Revolutia Cubaneza (cand a avut loc, cum a afectat restul Americii Latine,
tranzitia fratilor Castro – consecinte ; gherilele – de cate tipuri erau acestea)
56.Integrare economica – UNASUR plus alte organizatii regionale – ce inseamna si care
sunt caracteristicile principale?