1. Caracterizare și domenii de utilizare Nituirea este un procedeu de asamblare la care îmbinarea prin form ă se realizeaz ă prin deformare plastic… [601674]

ÎMBIN ĂRI NITUITE
1. Caracterizare și domenii de utilizare
Nituirea este un procedeu de asamblare la care îmbinarea prin form ă se realizeaz ă prin deformare
plastic ă. Asamblarea nedemontabil ă poate fi desf ăcută numai prin distrugerea, respectiv
deteriorarea părților îmb inate.
Se deosebesc urm ătoarele procedee de nituire:
Nituire obișnuită – se realizeaz ă prin refularea unui element de îmbinare ajut ător de fo rma unui
bolț (nit), vezi figura 1a.
Nituire tubular ă – se realizeaz ă prin r ăsfrângerea marginilor pro eminente ale unui nit tub ular,
vezi figura 1b.
Nituire cu cep – se realizeaz ă prin refularea pe una din piesele asamblate a unui cap ăt sub form ă
de cep, v ezi figura 1c.
Nituire cu cep tubular – se realizeaz ă prin r ăsfrângerea pe una din piesele asamblate a capătului
unui cep tubular, vezi figura 1d.
Nituire cu cep intermediar – se realizeaz ă prin refularea pe una din piesele asambl ării a unui cep
intermediar, vezi figura 1e.
În ceea ce prive ște utilizarea, calculul și alegerea formei constructive, asambl ările nituite pot fi
împărțite în: asambl ări de rezisten ță (de for ță) întâlnite în construc ții metalice supraterane,
construc ții de macarale și poduri, la îmbinarea grinzilor, barelor de sprijin, noduri ale grinz ilor cu
zăbrele pentru acoperi șuri și macarale, grinzi pline etc.; asambl ări de rezisten ță și etan șare, în
construc ția de cazane și recipien ți sub presiune; asambl ări de etan șare, în construc ția de
rezervoare și silozuri, conducte din țevi etc.; asambl ări fixe , pentru acoperiri cu tabl ă în
construc ția de caroserii vagoane și aeronave.
Asambl ările nituite implic ă un efort m ărit din punct de vedere al dot ărilor cu echipamente și
costuri cu manopera importante. Pe cât este posibil, din punct de vedere tehnic, acestea sunt
înlocuite cu alte asambl ări nedemo ntabile.

Figura 1
Asambl ările nituite
a) Nituire obișnuită
b) Nituire tubular ă
c) Nituire cu cep
d) Nituire cu cep tubular
e) Nituire cu cep intermediar
În construc ția de recipien ți sub presiune au fost complet înlocuite cu asambl ările sudate, iar în
construc ții metalice au fost aproape în totalitate înlocuite cu asambl ările sudate sau filetate.
Asambl ările nituite au și utiliz ări speciale în construc ții de aeronave și construc ții ușoare.
Procedeele de nituire utilizate în aceste cazuri sunt înalt aut omatizate și nu-și găsesc extindere în
alte domenii din cauza premiselor tehnice și economice diferite.
Avantaje fa ță de alte asambl ări: nu apar influen țe negative asupra materialului, cum ar fi
durificarea sau modificarea structurii, ca la sudare; nu apar e deformarea componentelor; se îmbin ă
mai u șor materialele diferite; sunt u șor și sigur de controlat, în special pe șantiere; sunt mai simplu

și mai ieftin de realizat decât alte asambl ări; în caz de necesitate, se pot demonta prin retezarea
capet elor nitu rilor; nu cedeaz ă brusc la suprasarcini și șocuri, deoarece acestea sunt atenuate de
lucrul mecanic de deformare acumulat; prin sistemele moderne de nituire oarb ă se pot realiza
rapid, la costuri favorabile, îmbin ări care satisfac cele mai înalte cerin țe, chiar și în cazul în care
partea cap ătului de închidere nu este accesibil ă.
Dezavantaje fa ță de alte asambl ări: componentele sunt sl ăbite datorit ă găurilor de nituire,
rezultând astfel sec țiuni mai mari și construc ții mai grele; nu se pot realiza îmbin ări cap la cap,
componentele trebuie s ă fie suprapuse sau legate prin eclise; costuri de execu ție mai mari decât la
sudur ă.
2. Nituri
2.1 Forme de nituri
După forma de execu ție a tijei, niturile pot fi cu tij ă plin ă, tubulare și sub form ă de țeavă,
semitubul are cu tij ă găurită (nestr ăpuns), cu cep de ni tuire și nituri oarbe, tabelul 1 .
Tabelul 1
Form ă, dimensiuni Denumire Exemple de
utiliz are
Nit semi rotund Construc ții
metal ice
Construc ții
metal ice
Autovehicule
Nit cu cap înecat Construc ții metalice
Construc ții
metal ice
Autovehicule
Nit cu cap bombat Ornamente,
pasaje, suprafe țe cu aderent ă mărită
Nit plat rotund Pentru membrane de caroserii și
aeronave, pentru ornamente, table
subțiri, mase plastice, cartoane

Form ă, dimensiuni Denumire Exemple de
utiliz are
Nit plat în ecat Pentru piele , țesături, curele din mas ă
plastic ă, centuri
Nit cu tij ă semitubular ă
și cap plat semirotund Pentru îmbinarea unor materiale
sensibile (piele, cauciuc, ceramic ă etc.),
asamblare eficient ă utilizând ma șini de
nituit
Nit cu tij ă semitubular ă
și cap în ecat Pentru îmbinarea unor materiale
sensibile (piele, cauciuc, ceramic ă etc.),
asamblare eficient ă utilizând ma șini de
nituit
Nit tubular din dou ă părți
Pentru îmbinarea metal cu piele, mase
plastice, hârtie tare etc. și pentru
îmbinarea unor piese me talice sensibile
Nit orb cu cui cu sec țiune
de rupere controlat ă
Pentru nituirea de elemente la care
partea capului de închidere nu este, în
general, accesibil ă; montare
automatizat ă, tinichigerie, autovehicule,
construc ții metalice, construc ții din
aluminiu
Nit simplu
Pentru elemente de fric țiune la
ambreiaje și frâne
Nit tubular dintr -o
singur ă bucat ă
(ambutisat) Pentru îmbinarea de metale cu materiale
sensibile (piele, cauciuc, ceramic ă etc.),
care necesit ă forțe de nituire reduse;
electrotehn ică, tinichigerie, componente
cu cav ități
Nit sub form ă de țeavă

Nit de tip știft
În cazul lungimilor mari de prindere,
pentru îmbin area unor piese culisante,
ca articula ții și osii

Pentru multe probleme de fixare , tehnicile de asamblare cu ni turi oarbe (fig. 2) sunt cele mai
economice solu ții. Fa ță de alte asambl ări nituite conduc la urm ătoarele avantaje: timpi de
asamblare redu și, datorit ă necesit ății unui singur executant și a vitezei mari de montare (pân ă la

1500 n ituri/or ă), nu necesit ă mână de lucru calificat ă, zgomot redus la montare, nu deterioreaz ă
tablele prin lovituri de ciocan, capetele de a șezare nu sunt deplasate.

Figura 2 Sisteme de nituire oarb ă (selec ție): a) Nit orb cu tijă cu sec țiune de rupere controlat ă; b)
Nit orb tra s cu trecere (nit orb – Chobert) ; c) Nit orb cu tijă lungă de rupere (nit orb – Avdel) ; d) Nit orb
cu expandare ; e) Nit orb cu gaură filetat ă

2.2. Materiale pentru nituri
În principiu nitul trebuie s ă fie executat din acela și material sau cel pu țin din material asem ănător
cu cel al componentelor asamblate. Astfel se evit ă distrugerea asambl ării prin coroziune
electrochimic ă și o sl ăbire a acesteia datorit ă dilatării termice inegale . Pentru formarea capului de
închidere , materialul nitului trebuie s ă aibă o deformabilitate plastic ă bună și de cele mai multe ori
trebuie s ă fie mai moale decât materialul pieselor. Materialele niturilor sunt specificate în
standardele de nituri . În afara o țelurilor , cuprului și aluminiului sunt folosite și alia jele de cupru –
zinc și aliajele de al uminiu.

2.3 Simbolizarea niturilor
Simbolizarea niturilor în listele de componente, de comenzi etc. este stabilit ă în normele
dimensionale corespunz ătoare. Diametrul nominal al nitului plin d1 se m ăsoară la distan ța
e = d1/2 de la capul nitului (tabelul 1): Nit d1× l

3. Execu ția asambl ărilor nituite
Indica ții generale

Muchiile g ăurilor pentru nituire, din partea capetelor de închidere și așezare, vor fi r otunjite sau
teșite (cu d/20), pentru a reduce efectul de concentrare în ni tul asamblat și pentru a realiza o
curgere plastic ă bună a ma terialului în zona tijei . În construc ții metalice și în cele de macarale și
poduri, g ăurile pentru nituri sunt realizate la început cu diametru mai mic și dup ă ce componentele
sunt pozi ționate și fixate, acestea sunt realizate la diametrul prescris și debavurate. În cazul
construc țiilor metalice solicitate preponderent static se admite realizarea g ăurilor prin ștanțare.
Pentru componentele solicitate la întindere și care au grosimi mai mari de 16 mm, solicitate
dinamic, g ăurile ștanțate (cu posibile microfisuri) se vor l ărgi înainte de montajul niturilor cu cel
puțin 2 mm. Componentele asambl ării se vor îmbina pe cât posibil liber. Capul de închidere va fi
deformat complet, iar nitul se va verifica din punct de vedere al bunei fix ări.
La înlocuirea niturilor cu defecte, g ăurile pentru nituri l ărgite vor fi m ărite pân ă la urm ătorul
diametru nominal al nitului și se vor remedia deterior ările comp onentei.
Formarea capului de închidere se poate realiza, la nituri pline, prin batere cu ciocanul pentru
nituit (manual, electric, pneumatic) sau prin presare lent ă dintr-o tragere pe piesa de nituit, prin
rulare cu ajutorul unei perechi de role cu rota ție rapid ă sau prin tr-o mi șcare oscilatorie de la
poziția vertical ă a unei scule de nituit . Nituirea prin oscilare are urm ătoarele avantaje fa ță de
celelalte procedee de nituire: materialul nitului are timp pentru curgere și prin aceasta zona de
nituire nu prezint ă fisuri ini țiale, modific ări de structur ă sau duri ficare; acoperirile galvanice r ămân
intacte dup ă nituire; niturile și componentele nu trebuie s ă fie tensionate; necesit ă scule simple și
permite o execu ție rapid ă.
Nituirea la cald
Niturile din oțel cu diametrul peste 10 mm sunt montate sau presate dup ă ce au fost înc ălzite pân ă
la ro șu deschis. La r ăcire tija nitului se contract ă. Piesele reci împiedic ă contrac ția astfel încât în
tija nitului apare o for ță de trac țiune care strânge piesele prin intermediul capetelor de a șezare și
de închidere. La aplicar ea unei sarcini transversale (fig. 3) pe axa nitului, for țele de frecare,
existente pe suprafe țele în contact ale componentelor, împiedic ă deplasarea rec iprocă a acestora
(rezisten ța la alunecare). Chiar în cazul solicit ării dinamice a componentelor asambl ate, niturile
presate la cald sunt solicitate numai la tra cțiune static ă. Modul de ac țiune a acestora este acela și
cu cel al șuruburilor de mare rezisten ță pretensionate montate cu joc. D e acest fapt nu se poate
ține cont în calcule deoarece nu este garant ată transmiterea sigur ă a for țelor prin frecare.
Ca urmare a reducerii diametrului la r ăcire și a mic șorării diametrului tijei dat orată forțelor de
tracțiune, tija nitului nu se a șează pe pere ții găurii. Dac ă asamblarea este solicitat ă cu o for ță mai
mare decât for ța de frecare, componentele alunec ă una fa ță de cealalt ă până când tija nitului se
află în contact cu pere ții găurii. Aceast ă cedare a asambl ării se nume ște așezare sau alunecare.
Prin lucrul mecanic important care poate fi preluat la a șezare, asa mblările n ituite au rezerve mari
de portan ță în cazul suprasarcinilor sau șocurilor.
Nituirea la rece
Niturile din o țel cu diametre pân ă la 8 mm, precum și cele din cupru, aluminiu sau aliaje ale
acestora sunt deformate la rece. Prin scurtarea tijei nitulu i în direc ție axial ă se produce deformarea
radial ă și dispare jocul dintre nit și alezajul în care este introdus. For țele de frecare datorate
închiderii nitului sunt reduse. La apari ția sarcinii transversale tija nitului se sprijin ă pe por țiuni ale
găurii și se genereaz ă o presiune asupra acestora, în timp ce tija nitului este solicitat ă la forfecare
în planul de separa ție al compo nentelor (fig. 3). Nitul presat la rece ac ționeaz ă identic ca un știft
cilindric fix. Niturile presate la rece apas ă piesele asa mblate mai pu țin decât cele presate la cald și
deci datorit ă lipsei contrac ției necesit ă capete cu diametre mai reduse, consecin ță a for țelor de
închidere mai mici.
4. Tipuri de asambl ări nituite
În func ție de modul de îmbinare a componentelor nituite, se deosebesc nituire prin suprapunere și
nituire cu eclise (fig. 3). Pentru calcul este important s ă se stabileasc ă corect rândurile de nituri
care transmit for ța. Rândurile de nituri, num ărabile pentru calcul, au direc ții perpendiculare pe

fluxul de for ță. De exemplu, nituirea cu eclise din figura 3d are dou ă rânduri, deoarece for ța
exterioar ă F este preluat ă de dou ă rânduri de nituri și nu de patru, deoarece linia fluxului de for ță
trece prin dou ă rânduri de nituri de la prima tabl ă la eclis ă și tot prin do uă rânduri de la aceasta la
cea de a doua tabl ă. Dac ă se admite c ă fiecare rând are 5 nituri, for ța F este preluat ă de 2 ×5 = 10
nituri.

Figura 3 Moduri de asamblare prin nituire și stratificare
a) Nituire prin suprapunere, un rând, un strat ; b) Nituir e prin suprapunere, dou ă rânduri parale le, un
strat; c) Nituire prin suprapunere, d ouă rânduri în zigzag, un strat ; d) Nituire cu eclisă, dou ă rânduri, un
strat; e) Eclis ă dubl ă, un rând, două straturi; f) Stratific are

Prin stratificare se înțelege n umărul de sec țiuni solicitate la forfecare, respectiv portante ale unui
nit. Se deosebesc asambl ări cu un strat, cu dou ă etc. Identificarea stratific ării este tot atât de
important ă ca și a rândurilor de nituri. Asamblarea cu eclis ă dubl ă prezentat ă în fig ura 3e are un
singur rând și dou ă straturi. În cazul a 5 nituri pe rând, for ța F se împarte la 5. Fiecare nit preia
sarcina pe 2 sec țiuni, astfel încât for ța F este preluat ă de 2 ×5=10 sec țiuni.
În cazul asambl ărilor cu un singur strat (de exemplu suprapunere cu eclis ă pe o parte)
transmiterea excentric ă a for ței conduce la apari ția unor tensiuni de încovoiere suplimentare în
componente și în nituri, precum și la reparti ția neuniform ă a tensiunilor de strivire pe suprafe țele
găurilor de nituire (v. fig. 3d).
Rezisten ța la oboseal ă a acestor asambl ări este foarte redus ă. Din acest motiv se va urm ări cu
precădere realizarea unor asambl ări simetrice f ără încovoiere, adică, de exemplu , cea cu eclis ă
dublă și dou ă straturi din figura 3e.
5. Calculul nit urilor și al asambl ărilor nituite
1. Diametrele niturilor și găurilor pentru nituri
Deoarece solicitarea real ă din tija nitului este foarte complex ă și dificil de modelat, diametrele
niturilor (nemontate) nu se calculeaz ă, ci se aleg pe baza experien ței, în func ție de dimensiunile
componentelor de asamblat. Tensiunile suplimentare care nu au fost considerate sunt luate în
calcul prin coeficien ți de siguran ță pentru rezisten țele admisibile.
În cazul barelor și profilelor din o țel (L, U etc.) alegerea diametr ului nitului (nemontat) d1 se face
în func ție de l ățimea laturilor sau t ălpilor și parțial a grosimilor profilelor, deoarece capul nitului
trebuie s ă aibă loc suficient pentru a fi deformat.
Pentru table și alte produse laminate diametrele niturilor ( șuruburilor) se aleg în func ție de tabla cu
grosimea cea mai mic ă. În construc ții metalice diametrele niturilor (nemontate) se calculeaz ă în
funcție de tabla cu gros imea cea mai mic ă t, cu rela ția
d1 » 50 2 mmt× – d1 t
(1)
mm mm
În construc ții metalice, pentru toate niturile cu d1 > 12 mm, diametrul g ăurii nitului d = d1 + 1
mm.

2. Lungimea nitului
Nitul nedeformat trebuie s ă fie atât de lung încât s ă rămână suficient material pentru umplerea
găurii și formarea capului de închidere. Lungimea tijei nitului nedeformat depinde de grosimea
pieselor montate prin nituire St, de forma capului de închidere și de diametrul d1 al nitului
nedeformat. Pentru g ăurile cu diametre obi șnuite, lungimea nitului (fig. 4) se calculeaz ă cu relația
l = Σt+ ld (2)
ld este lungimea de dep ășire, care se adopt ă:
ld » (3/4)d1, pentru nit cu cap semirotund și nituire manual ă.
Cu cât grosimea pieselor montate este mai mare, cu atât dep ășirea ld trebuie s ă fie aleas ă mai
mare, respectiv jocul în ga ură mai redus, pentru a umple volumul g ăurii. Cu cât tija este mai
subțire, cu atât diametrul g ăurii poate fi mai pu țin umplut dup ă deformare.

Figura 4
Grosimea pieselor nituie St și
lungimea nitului nedeformat l
a) Cap de închidere semirotund
b) Cap de închidere înecat ( ts este
hotărâtor pentru por țiunea de tij ă
în rela ție cu volumul g ăurii)

3. Calculul de r ezisten ță
În prescrip țiile de calcul asambl ările nituite sunt considerate ca asambl ări de forfecare și/sau de
strivire. Aceste asambl ări nu sunt c onsiderate ca fiind echivalente din punct de vedere al
rezisten ței cu asambl ările filetate pretensionate. Afirma ția este valabil ă și pentru niturile deformate
la cald, deoarece frecarea dintre componente nu poate fi asigurat ă necondi ționat .
Fără a lua în c onsiderare raporturile reale dintre tensiuni, pentru calculul for țelor care pot fi
preluate pe direc ție perpendicular ă pe axa nitului se consider ă exclusiv tensiunea de forfecare a
nitului (tf) și tensiunea de strivire pe tija nitului (ss). Se mai porne ște de la premisa c ă toate
niturile particip ă egal la transmiterea for ței și că tensiunil e sunt distribuite uniform ( v. fig. 5).
În cazul asambl ărilor nituite cu cap înecat, apar deplas ări reciproce ale componentelor mai mari
decât la asambl ările f ără cap îne cat, datorate încovoierii capului înecat. Calculul tensiunii de
strivire în gaura nitului (for ța limit ă din gaura nitului) trebuie s ă se bazeze, în por țiunea capului
înecat, nu pe grosimea t a compone ntei ci pe cea mai mare dintre valorile 0,78 t sau ts (v. fig. 4).
Pentru verificarea unei asambl ări nituite dat ă, figura 6, se vor compara tensiunile efe ctive calculate
cu rela țiile (3) și (4) cu rezisten țele admisibile.

Figura 5
Solicitarea unei asambl ări nitu ite
cu un singur strat
a) Distribu ția real ă a tensiunii de
strivire pe tija nitului sl
b) și d) Distribu ția simplificat ă
pentru calcule a presiunii de
contact sl și a tensiunii de
forfecare ta
c) Deformarea sub sarcin ă
(schematic)
Din rela ția de forfecare tf = F/A, pentru tensiunea de forfecare a nitul ui rezult ă
af fniAFt£ =t (3)

Figura 6
Îmbin ări nituite
a) Îmbinare nituit ă într-un singur strat
b) Îmbinare nituit ă în dou ă straturi
(a – excentricitate)

Pentru calculul de strivire a nitului în gaur ă rezult ă
as sndtFs£ =s
min (4)
F Forța ce trebuie transmis ă de nit, corespunz ătoare cazului de sol icitare
A = pd2 /4 Aria secțiunii nitului deformat, egal ă cu aria g ăurii
d Diametrul nitului deformat
n Num ărul de nituri care preiau for ța
i Num ărul sec țiunilor de forfecare: i = 1 pentru o îmbin are într -un singur strat
(fig. 6a), i = 2 pentru îmbinare în dou ă straturi (fig. 6b)
tmin Cea mai mic ă sum ă a grosimilor componentelor pe care tensiunile de strivire au
acela și sens de ac țiune, de exemplu la o îmbinare în dou ă straturi (fig . 6b) ce a
mai mic ă dintre valorile t1 sau 2 t2, iar la niturile cu cap înecat cea mai mare
dintre val orile 0,8 t sau tS (fig. 4b).

tfa, sas Rezisten țele de forfecare admisibil ă, respectiv de strivire admisibil ă, dependente
de materialul nitului și, respectiv, al co mponentelor și eventual de m odul de
aplicare a sarcinii :
· tfa
180 MPa, pentru materialul nitului OL35 ,
202 MPa, pentru materialul nitului OL37 ,
· sas
Cea mai mare tensiune de strivire de calcul ce se ob ține pentru distan țele
găurilor de la margini și cele dintre g ăuri e1 și e3 = 3d, e2 = 1,5d și e =
3,5d,
600 – 900 MPa,
Capacitatea portant ă a unei asambl ări este determinat ă de suma portan țelor niturilor, la solicitarea
de forfecare sau de strivire, respectiv de portan ța componentelor asamblate. Pentru dimensionare,
determinant ă este portan ța cea mai mic ă.
Indica ție: niturile nu vor fi solicitate la întindere.
Părțile cu sec țiune individuale (de exemplu inimi, t ălpi) trebuie s ă fie îmbinate, respectiv ata șate în
funcție de forțele ce le revin . Pentru ata șări și îmbin ări se aleg forme compacte. Pentru îmbin ări se
va tinde a se realiza acoperiri nemijlocite și eclise dublu simetrice. Se vor evita asambl ările nituite
(filetate) într -un si ngur strat, la care datorit ă excentricit ății aplic ării for ței, apare un moment de
încovoiere suplimentar M = F· ( t1 +t2 )/2, care solicitat ă suplimentar la încovoiere (v. fig. 5c și
6a).
Elementele de îmbinare sunt uniform solicitate numai dac ă centrul lor de greutate se afl ă pe linia
de ac țiune a for ței ce urmeaz ă a fi tran smisă prin asamblare , adic ă pe axa de greutate a piesei .
Dacă aceast ă condi ție nu este îndeplinit ă, ca în cazul majorit ății asambl ărilor, piesa și îmbinarea
sunt solicitate de c ătre un moment de încovoiere suplimentar. Acest moment, produs de
excentricitat ea a, M = F×a (fig. 6a), poate fi neglijat în cazul în care în profilul de trac țiune ata șat
cu sec țiune de tip cornier, tensiunea datorat ă forței longitudinale presupus ă ca ac ționând centric
nu dep ășește 0,3sat. Excentricit ățile mai mari trebuie luate în c onsiderare la verificarea îmbin ării.
5. Protec ția anticoroziune
Dacă propriet ățile chimice ale aliajelor de aluminiu sunt în concordan ță cu condi țiile de mediu în
care lucreaz ă asamblarea, nu trebuie s ă se ia m ăsuri speciale de protec ție, mai ales în cazu l
construc țiilor deschise cu accesibilitate u șoară. Trebuie totu și să se acorde aten ție urm ătoarelor
aspecte:
Coroziunea intersti țială se manifest ă în rosturile înguste (0,05 …0,4mm) din zonele de
suprapunere sau de îmbinare, datorit ă diferen țelor de concen trație a oxigenului. Aceasta este
aproape independent ă de stabilitatea materialului și apare la toate metalele dac ă umiditatea
pătrunde în rost.
Coroziunea prin condensarea apei apare ca urmare a condens ării apei dator ită depășirii punctului
de rou ă, pe su prafe țele metalice în componentele închise și neaerisite sau pe supr afața inferioar ă a
unor construc ții cu suprafe țe mari. Regul ă pentru proiectare: spa țiile goale și golurile profilelor se
vor închide pentru a evita „pungile de ap ă“.
Coroziunea de contact apare la îmbin ările din metale cu poten țial diferit (aluminiu -oțel) și
acțiunea unui electrolit în condi ții de umiditate. Aceasta poate s ă apar ă dacă componentele și
elementele de asamblare sunt din materiale diferite.

Coroziunea de protec ție, față de cor oziunea intersti țială și cea de contact, se realizeaz ă tehnologic
prin vopsire total ă, pentru a opri accesul umidit ății; neutraliz ări ale suprafe țelor de ata șare și de
îmbinare, precum și ca măsuri de izolare electric ă a contactului metalic ca de ex emplu acoperiri
cu cromat de zinc, bitum sau paste și bandaje izolatoare.
În figura 8 se ilustreaz ă măsuri de izolare în cazul nituirii componentelor din o țel și aluminiu sau
din o țel cu nituri din aluminiu. Tija nitului nu trebuie izolat ă față de gaura nitului, deoarece este
mai pu țin probabil ca de exemplu apa, ca electrolit, s ă ajung ă la tija nitului. Îmbin ările nituite sunt
vopsite, pe cât posibil, dup ă execuție, cu un strat protector.

Figura 8 Măsuri de izolare la nituirea o țelului cu aluminiu
1 Compon ente din aluminiu, 2 Strat intermediar izolator, 3 Componente din o țel, 4 Nit din o țel, 5 Șaibă
superioar ă zincat ă sau cadmiat ă, 6 Nit din aluminiu, 7 Cu sau f ără șaibă inferio ară zincat ă
6. Măsuri pentru cre șterea durabilit ății
Asamb lările nituite supus e la solicit ări dinamice oscilante sunt pute rnic predispuse la rupere.
Astfel, în construc ția de aeronave 70% din ruperile la oboseal ă pornesc din marginile g ăurilor
pentru nituri. Ca m ăsuri adecvate pe ntru cre șterea duratei de via ță sunt utilizarea unor e lemente
de îmbinare supradimensionate (nituri cu inele de închidere, denumite în co nstruc ția de aeronave și
nituri cu ajustare sau cu șuruburi – fig. 9 ), cu for țe de apăsare mărite. Odat ă cu cre șterea for ței de
apăsare, între componente se pot transmite fo rțe mai mari datorit ă frecării dintre table și se reduce
concentrarea de tensiuni la marginile g ăurilor. Datorit ă așezării prin presare se evit ă deformarea
de ovalizare a g ăurilor, iar la marginile g ăurilor se introduc tensiuni de compresiune favorabile.
Nitul cu inel de închidere (fig. 9 a), compus din patru zone, se introduce din partea cap ului de
așezare prin piesele îmbinate, iar capul de închidere se fo rmeaz ă prin intermediul unui inel de
închidere deformat plastic la asamblare. Niturile executate cu cap plat și rotund sau cu cap înecat
au o por țiune cu tij ă neted ă (1), canale de închidere (2), în care este presat inelul de închidere,
secțiunea de rupere controlat ă (3) și o zon ă de trac țiune (4), cu canele de trac țiune, pentru
dispozitivul de montare a nitului. Inelul de închidere (5), cu gaur ă străpunsă, are o proeminen ță
conic ă care -i faciliteaz ă deformarea. Acesta este pozi ționat automat de dispozitivul de montare
peste partea de trac țiune a nitului. Dispozitivul de montare exercit ă o for ță de trac țiune asupra
tijei nitului și implicit o for ță mare de comprimare asupra inelului de închidere și pieselor
asamblate. Inelul de închidere este astfel deformat plastic și presat pe canelele de închidere. Odat ă
cu cre șterea for ței de trac țiune are loc ruperea nitului în sec țiunea de rupere controlat ă.

Figura 9 Nit cu inel de închidere
a) Nit cu inel de închidere
b) Fenomenul de a șezare cu dispozitiv de aplicare
c) Nit cu inel de închidere complet aplicat

Asamblarea poate fi desf ăcută printr -un dispoziti v de t ăiere a inelului. Asambl ările cu nituri cu inel
de închidere se aseam ănă din punct de vedere al comportamentului cu asambl ările cu șuruburi de
mare rezisten ță pretensionate, respectiv cu cele cu nituri asamblate la cald. Deoarece nitul este
numai tra s, spre deosebire de șuruburile de mare rezisten ță, acesta nu este solicitat la torsiune și
din acest motiv poate fi pretensionat mai mult. Asambl ările cu nituri cu inel de închidere pot fi
dimensionate ca îmbin ări pretensionate rezistente la alunecare .

O creștere, în continuare, a durabilit ății se poate ob ține prin l ărgirea plastic ă (cu dorn) a g ăurilor
sau prin deformarea local ă la rece a tablelor. Tensiunile de compresiune astfel generate se
suprapun tensiunilor datorate sarcinilor și reduc amplitudinil e oscila țiilor de trac țiune periculoase.