1 – Capitolul 1 – Aspecte teoretice privind serviciile 1.1 Conceptul de serviciu 1.2 Principalele trăsături ale serviciilor 1.3 Tipologia serviciilor… [613680]

UNIVERSITATEA CRE Ș TINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA Ț II ECONOMICE INTERNA Ț IONALE

LUCRARE DE LICEN Ț Ă

Coordonator stiințific,
Lect. univ. dr. Ana-Maria DINU

Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA CRE Ș TINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELA Ț II ECONOMICE INTERNA Ț IONALE

COMER Ț UL INTERNA Ț IONAL CU
SERVICII AUDIOVIZUALE
STUDIU DE CAZ: YOUTUBE

Coordonator stiințific,
Lect. univ. dr. Ana-Maria DINU

Absolvent: [anonimizat]
2017

Cuprins

1 – Capitolul 1 – Aspecte teoretice privind serviciile
1.1 Conceptul de serviciu
1.2 Principalele trăsături ale serviciilor
1.3 Tipologia serviciilor
1.4 Importan ț a serviciilor

2 – Capitolul 2 – Aspecte teoretice privind Comerțul
2.1 Activitatea de comert
2.2 Functiile comertului

3 – Capitolul 3 – Studiu de caz
3.1 Studiu de caz: Youtube

4 – Anexe

5 – Bibliografie

CAPITOLUL 1: ASPECTE TEORETICE PRIVIND COMER Ț UL
INTERNA Ț IONAL CU SERVICII

1.1 Conceptul de servicii

Un serviciu reprezintă un concept abstract deoarece nu ne putem referi la acesta ca în
cazul unor mărfuri. Datorită naturii sale abstracte cel mai ușor mod de a defini serviciul îl
reprezintă compara ț ia cu produsul sau mărfurile. Mărfurile le putem atinge, le putem mirosi,
cu alte cuvinte sunt tangibile pe când un serviciu nu îl putem atinge, îi putem observa doar
efectele.
După cum a fost definit de Asociația Americană de Marketing, un serviciu reprezintă
o activitate oferită oferită spre vânzare care are ca urmare producerea de avantaje ș i
satisfac ț ie cu toate ca un schimb fizic nu a fost realizat . Un exemplu de serviciu putem 1
considera o lecție în particular de chitară, unde instructorul prestează serviciul respectiv ș i
student: [anonimizat], dar nu primește nimic tangibil.
Serviciile au fost considerate de către economi ș ti ca fiind o activitate neproductivă ș i
în consecință în ziua de astăzi serviciile nu sunt întratât de bine definite teoretic precum
mărfurile de exemplu. Cu toate acestea odată cu trecerea timpului, s-a observat că serviciile
devin din ce în ce mai productive ș i aducătoare de profit a ș a că au fost dezvoltate teoriile pe
care le folosim în ziua de astăzi pentru a descrie serviciile.
Pentru a putea înțelege mai bine serviciile, le putem clasifica în funcție de cele mai
evidente trăsături pe care le au : 2
– Efectele pe care le au
– Metoda de livrare către client
– Gradul de personalizare
– Flexibilitatea ofertei în funcție de nivelul cererii
– Perioada pe care se livrează

1 Sursa: https://www.ama.org/resources/Pages/Dictionary.aspx?dLetter=S
2 Notă: Există ș i alte clasificări ale serviciilor, au fost prezentate cele mai importante.

În funcție de efectele pe care le au
Cu toate ca serviciile ca ș i concept sunt intangibile, acestea pot avea în schimb efecte
tangibile sau intangibile:
– Servicii cu efect tangibil: Sunt acele servicii care au efecte tangibile, măsurabile
asupra omului sau a unor bunuri. Exemple de servicii cu efecte tangibile sunt:
reparații, transport de mărfuri sau personal, servicii HORECA , etc. 3
– Servicii cu efect intangibil: Sunt acele servicii ale căror efecte nu pot fii observate
direct, sau care sunt de natura abstractă. Exemple de servicii cu efecte intangibile
sunt: procesarea de informație (foto-video, bancară, muzicală, etc.), televiziune, radio,
educa ț ie, ș i a ș a mai departe.

Metoda de livrare către client
În func ț ie de metoda de li vrare către client, serviciile se împart în 3 ramuri principale:
– Prestatorul se deplasează la consumator: servicii po ș tale ș i de curierat, control medical
la domiciliu, catering.
– Consumatorul se deplasează la prestator: transport în comun, cinematograf.
– Prestatorul ș i cons umatorul se află în locații diferite: servicii de telecomunicații.

Gradul de personalizare
Serviciile în funcție de nivelul la care se pot personaliza, se împart în 3 categorii
– Cu grad redus sau inexistent de personalizare: restaurantele de tip fast-food,
transportul în comun.
– Cu grad mediu de personalizare: HORECA, servicii educa ț ionale.
– Cu grad ridicat de personalizare: serviciile de taximetrie, serviciile medicale, servicii
educa ț ionale în pa rticular

Flexibilitatea ofertei în funcție de nivelul cererii
Anumite servicii, datorită naturii lor, sunt inflexibile din punct de vedere al ofertei în funcție
de cerere:
3 HORECA Este acronim-ul pentru Hotel – Restaurante – Cafenele.
Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/HoReCa

– Servicii inflexibile din punct de vedere al ofertei în funcție de cerere: acele servicii
care prezintă o oferta limitată, sau care o suplimentare a ofertei în perioade ce cerere
crescută presupune eforturi considerabile atât financiare cât ș i materiale sau nu
prezintă viabilitate economică. Astfel de servicii includ: Horeca, cinematografie,
teatre, transportul în comun.
– Serviciile flexibile din punct de vedere al ofertei în funcție de cerere: reprezintă
serviciile care nu prezintă nici o problemă majoră în stimularea ofertei în perioadele
de activitate ridicată. Exemple: telecomunica ț ii, servicii bancare sau juridice, etc.

Perioada pe care se livrează
Anumite servicii se livrează o dată într-un singur moment în timp, pe când alte servicii se
livrează (prestează) continuu:
– Servicii cu livrare singulară, periodică: acele servicii care prestarea are loc într-un
interval relativ scurt de timp. Exemplu: repara ț ii, transport în comun, HORECA (cu
excep ț ii).
– Servicii cu livrare continua: acele servicii care prestarea are loc pe o perioada relativ
mare sau nedefinită de timp. Exemplu: radio, televiziune, asigurări, servicii de
securitate publică (poliție).

1.2 Principalele trăsături ale serviciilor

Serviciul reprezintă un concept abstract iar din acest motiv devine greu de definit ș i
nu exista o definiție a acestora global acceptată de către experți în literatura de specialitate.
Pentru a facilita diferen ț ierea serviciilor de bunuri materiale putem observa o serie de
trăsături specifice serviciilor. De notat însă că există servicii cărora nu putem aplica toate
aceste trăsături.
Cele mai importante trăsături sunt următoarele : 4
– Intangibile
– Nestocabile / Perisabile
4 Sursa: Cursul Dnei. Lector Universitar Ana-Maria DINU Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

– Inseparabilitatea sau simultaneitatea productiei si consumului
– Inconsisten ț a
– Implicarea consumatorului în procesul de prestare

Intangibilitatea
Serviciile sunt lipsite de forma fizică, adică nu au substanță ș i sunt intangibile.
Acestea nu pot fi atinse, mirosite, privite, manevrate ș i a ș a mai departe. Datorită acestor
proprietăți, serviciile nu au nevoie sa fie depozitate sau transportate. De asemenea ele nu pot
fi transferate ci doar să fie vândute mai departe ș i deținute.
Cu toate ca serviciile pot implica un suport fizic (ceva tangibil), natura lor rămâne
neschimbată. Cu alte cuvinte un serviciu poate lua mai multe forme în funcție de
materialitatea sa, de la complet intangibile, până la o combina ț ie de tangibil ș i intangibil. De
exemplu serviciile editoriale implica un suport fizic.
În literatura de specialitate, comer ț ul cu servicii se numește comer ț invizibil, datorită
faptului că serviciile sunt intangibile ș i nu pot fi observate în mod direct întotdeauna. Natura
serviciilor prezintă o problema pentru comerțul invizibil internațional deoarece acestea
(serviciile) nu pot trece fizic granița dintre ț ari ș i trebuie produse în momentul consumului.
Acest detaliu devine problematic în momentul în care se dorește înregistrarea acestora în
balan ț a de plă ț i.

Nestocabile / Perisabile
Datorită caracterului intangibil al serviciilor reiese cea de a doua trăsătură ș i anume că
serviciile sunt nestocabile / perisabile. Spunem că un serviciu este nestocabil ș i nu poate să
fie păstrat pentru un consum ulterior deoarece de cele mai multe ori acestea nu o au o forma
fizica, deci nu pot fi stocate. Pentru a putea stoca, este nevoie de ceva finit, ceva care a fost
deja produs. Serviciile fiind produse/prestate în momentul consumului nu pot fi stocate
deoarece nu exista până în momentul consumului. Această caracteristică prezintă pentru
prestator un neajuns deoarece serviciile oferite dar neutilizate înseamnă o pierdere de resurse
umane. De exemplu în industria hotelieră în extrasezon serviciile oferite de către prestator
(hotel) nu sunt întotdeauna consumate datorită cererii scăzute.

Din aceasta cauză se dorește adoptarea anumitor strategii care să stimuleze echilibrul
cerere-oferta pentru a minimiza pierderile de resurse, în consecință pentru a reduce costurile.
Unele dintre aceste strategii sunt:
a) Oferta de servicii speciale, care complementează serviciile principale oferite. Un bun
exemplu îl reprezintă din nou, industria turistică unde în paralel cu o excursie, este
oferit ș i un ghid
b) Reduceri în func ț ie de cantitatea de servicii consumate
c) Automatizarea procesului de producție sau livrare al serviciului. Un exemplu în acest
sens îl reprezintă ATM-urile (bancomatele).
d) Sisteme de rezervare a serviciilor asemănătoare cu conceptul de rezervare a unui
produs pentru o tranzac ț ie ulterioară. De exemplu un client rezerva un serviciu de
consultare în domeniul IT pe o data ulterioară, iar la data stabilită va avea loc
prestarea/producția ș i consumul.
e) Suplimentarea forței de muncă în perioadele aglomerate sau angajarea personalului cu
program sezonier. Această metodă este aplicată extensiv în industria turistică
românească unde majoritatea forței de munca este activă doar pe perioada sezonului
turistic.

Inseparabilitatea sau simultaneitatea productiei si consumului
Din trăsătura serviciilor cum că sunt nestocabile / perisabile reiese cea de a 3-a
caracteristică a acestora ș i anume că producția ș i consumul unui serviciu se întâmplă
concomitent, adică sunt volatile. Din această cauză, dacă exista o discrepanță legată de
producție sau consum, cum ar fi momentul în care are loc producția ș i momentul în care are
loc consumul, tranzacția nu poate fi efectuată deci prestatorul percepe o pierdere.

Inconsisten ț a
În general un serviciu este eveniment unic. Acesta este produs ș i consumat o singură
dată, iar acesta nu poate fi produs o a 2-a oară cu acela ș rezultat în aceleași condiții sau
parametri deoarece nu se pot replica exact condițiile inițiale care au dus la producția
serviciului. Un exemplu în acest sens îl reprezintă serviciul de consultan ț ă medicală unde
medicul (prestatorul) prestează serviciul de consultan ț ă unui pacient (consumator) ș i ajunge
la o diagnoză. Acel serviciu oferit de medic nu poate fi replicat deoarece circumstan ț ele din

momentul prestării serviciului au fost unice acelui moment. Dacă acela ș pacient solicită
diagnosticarea aceleași probleme, serviciul oferit a 2-a oară nu poate fi identic cu cel oferit
inițial deoarece starea medicului nu este identică cu cea pe care o avea în momentul primei
prestări, condițiile din spațiul în care este prestat serviciul nu este identic cu cel inițial, ș i a ș a
mai departe.

Implicarea consumatorului în procesul de prestare
Una dintre cele mai importante trăsături ale serviciului este participarea
consumatorului în procesul de prestare. Datorită faptului ca producția ș i consumul sunt
concomitente, consumatorul are oportunitatea de a participa în procesul de producție a
serviciului ș i a personal iza serviciul pe care îl consumă, de unde rezulta ș i unicitatea ș i
inconsisten ț a fiecărui serv iciu.
Această trăsătură generează în schimb o problemă. Producția în masă a serviciilor
devine foarte greu de realizat deoarece funcția acestui proces are atât intrări cât ș i ieșiri foarte
variabile. Putem privi aceasta problemă ca una a inconsistenței calității serviciilor.

1.3 Tipologia serviciilor

După cum am menționat în primul capitol al acestei lucrări, pentru a putea înțelege
mai bine conceptul de serviciu, este necesară înțelegerea mecanismelor ce stau în spatele
serviciilor. Serviciul reprezintă activitatea economică la care iau parte cel puțin două parți.
Serviciile includ acele activită ț i economice care au ca rezultat ceva nematerial care se
consumă de obicei în momentul prestării. Acesta creaza beneficii pentru consumator sub
forma amuzamentului, confortului, sănătă ț ii, etc., adică sub formă intangibilă.
Această activitate, serviciul, este generatoare de beneficii (de obicei venit) pentru prestator
prin procesul de satisfacere a nevoilor consumatorului. Cu toate ca în procesul de prestare pot
fi folosite anumite bunuri tangibile, natura serviciilor rămâne în schimb abstractă, intangibilă.
O alta abordare a serviciului este deosebirea dintre cele 2 elemente pe care îl compun,
elementul central ș i elem entele periferice.
Elementele centrale ale unui serviciu reprezintă acele activită ț i ale unei întreprinderi care au
ca scop generarea beneficiilor abstracte ale unui serviciu.

Elementele periferice reprezintă bunurile sau serviciilor care ajută în procesul de prestare a
elementelor centrale, sau care există pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite.
Putem categorisii mai concret serviciile după tipul acestora, conform următoarei
structuri : 5
Servicii de comunica ț ii:
– transporturi aeriene
– transporturi rutiere
– transporturi feroviare
– transporturi maritime și fluviale
– transporturi pe cablu
– telecomunicații
– servicii poștale
– servicii de informare, inclusiv televiziune pe cablu
Servicii de întreținere și reparații pentru:
– instalații electrice
– echipamente mecanice
– sisteme de încălzire sau climatizare
– autovehicule
– construcții
– calculatoare electronice
Servicii medicale:
– asistență medicală
Servicii culturale ș i turist ice:
– radio ș i televiziun e
– alimenta ț ie public ă
– servicii turistice (excursii, sejururi)
– spectacole
– cazare în hoteluri, pensiuni, etc.
– agrement
Servicii de utilitate publică:
5 Sursă: CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR (CLASIFICAREA
NISA) EDIȚIA a 10-a PARTEA a II-a, PUBLICAȚIE WIPO Nr. 500.2E/10

– salubrizarea
– apă, gaze sau energie termică
– distribu ț ie electric itate
– între ț inere spa ț ii verzi
– pompieri
– poliție
– servicii publice
Servicii comerciale
– vânzări en-gros sau en-detail
– depozitare mărfuri
– marketing
– ambalare
Servicii profesionale
– elaborarea planurilor și proiectelor de arhitectură
– expertizarea produselor sau evenimentelor
– asistentajuridică
– asigurarea securității
– educa ț ie
– managementul calității
– proiectare constructivă și tehnologică
– consultantă.
Servicii tehnice
– înregistrâri foto-video-audio
– încercări mecanice, electrice, climatice
– analiză fizică, chimică
Servicii financiare
– servicii prestate de bănci
– servicii prestate de societătile de asigurare
– servicii prestate de pensii
– administrarea proprietătilor
– vânzare sau cumpărare imobile
– contabilitate.

Servicii administrative
– managementul resurselor umane
– serviciile informatice
– servicii ale administrației publice
Servicii știintifice
– cercetare științifică
– dezvoltare produse
– studii tehnice sau economice
– asistarea elaborării deciziilor
Servicii de aprovizionare
– contractarea și urmărirea contractelor
– gestionarea și distribuirea materialelor

1.4 Importan ț a serviciilor

Activitatea de serviciu pentru o perioada considerabila nu a fost recunoscuta ca o
parte vitala a economiei avand ca urmare clasificarea acestora ca ș i o activitate neproductiva
de către economisti. Pe de alta parte, incepand cu anii 1980 aceasta industrie a serviciilor,
care a fost neglijata pentru cea mai mare parte a existentei sale, a inceput sa fie privita sub o
alta lumina, în spe ț ă se ob serva potentialul de a crea locuri de munca în numar mare pentru a
reduce nivelul somajului
Pe parcursul evolutiei serviciilor se observa ca principalul exponenet în crearea de noi
servicii sau mai buna prestarea a serviciilor existente este utilitatea acestora, adică un serviciu
care este foarte ultil, ș i datorita acestui fapt, foarte cautat, acesta se va dezvolta spre unul sau
mai multe servicii care sunt mai eficiente, mai complexe, ș i per total, sa isi serveasca scopul
mai bine. Analog, un serviciu inutil, va ramane la acelas nivel de dezvoltare sau va disparea
de pe piata în cele din urma.
Un alt exponent al cresterii fluxurilor de servicii la nivel mondial îl reprezintă
cresterea capitalului ș i a forței de munca implicate în aceste fluxuri ș i utilizarea de metode de
exploatare mai eficienta a acestor resurse. În alta ordine de idei, odată cu modernizarea

proceselor care stau în spatele prestarii de servicii ș i utilizarea unor tehnologii mai noi, mai
performante, se observa o crestere a comertului cu servicii.
Perioada economică curenta este caracterizata prin intensitatea ridicata a contractelor
internationale care au în vedere serviciile, iar ca rezultat putem observa o crestere
exponentiala a fluxurilor de servicii pe plan mondial.
Acest fenomen se poate observa cel mai bine în domniul IT, unde utilizarea de
aparatura mai performanta ș i servicii mai complexe determina crearea de alte servicii pentru a
facilita prestarea celor din urma, sau pentru a omogeniza performanta relativa a serviciilor per
total cu scopul de a nu avea sisteme ineficiente. Un exemplu în acest sens reprezintă serviciile
de specialitate tehnica oferite de către producatorii de componente de calculatoare personale
care au fost determinati spre a oferii aceste servicii ca ș i consecinta a productiei de aparatura
mai performanta care permite consumatorilor o gama mai larga de activitati.
Probabil cel mai important segment în domeniul serviciilor îl reprezintă IT-ul,
deoarece acesta reprezintă infrastructura pe care se bazeaza toata economia în prezent, fara
care nu se poate functiona. Majoritatea marfurilor sau serviciilor comercializate în ziua de
astăzi au nevoie la un momentdat în procesul de producție sau prestare de un serviciu anex
IT. Putem lua ca ș i exemp lu serviciul de contabilitate pentru o firma producatoare. În
procesul de prestare este nevoie de cel puțin un alt serviciu IT pentru a putea avea loc
prestarea.

Capitolul 2 – Aspecte teoretice privind Comerțul

2.1 Activitatea de comert
Conceptul de serviciu poate fii definit ca ș i procesul de transferare a dreptului de
proprietate asupra produsului sau serviciului comercializat de la vanzator la consumator
precum ș i serviciile anexe unde este cazul.
Pe parcursul existentei sale, activitatea de comert a suferit o serie de modificari
substantiale care au avut ca scop trecerea de la simpla intermediere dintre producator sau
prestator ș i consumator, l a societatea de consum ș i conceptul de comert ca ș i creeator de
utilitate. Spunem ca activitatea de comert este creatoare de utilitate deoarece aceasta face
legatura în timp ș i spatiu dintre producator sau prestator ș i consumator prin diferite metode
care implica materiale sau servicii suplimentare care au rolul de a facilita aceasta legatura.
Una din modificarie aduse comertului este faptul ca activitatea aceasta a crescut în
complexitate ș i au fost in corporate mai multe procese în aceasta cu scopul de a creste
eficienta. Un astfel de proces care a fost incorporat a fost studiul de piata care are în vedere
scoaterea la lumina a nevoilor consumatorului ș i identificarea metodelor de a le satisface mai
bine prin adaptarea sau crearea de noi produse sau servicii. Un exemplu în acest sens în
reprezintă faptul ca în industria smartphone-urilor se observa trendul de a reduce numarul de
butoane pe care îl are dispozitivul respectiv ș i cresterea suprafetei ecranului în relatie cu
suprafata telefonului. Aceasta schimbare este în conformitate cu cerintele consumatorilor de a
avea un ecran cat mai mare pe dispozitivul pe care doresc sa îl achizitioneze.

2.2 Functiile comertului
Avand în vedere cresterea în complexitate a comertului, este natural ca acesta sa
indeplineasca anumite functii pentru a functiona corect ș i a asigura un flux constant ș i
omogen de produse sau servicii consumatorilor (sau producatorilor).
Cea mai importanta funcție a comertului este functia de intermediere, care are ca scop
definirea activitatii de comert per ansamblu ș i reprezintă esenta comertului. Aceasta funcție
de intermediere dintre producator ș i consumator inseamna achizitionarea de marfuri sau
servicii de la producator urmand vanzarea acestora către alti producatori sau consumatori.

Datorita distinctiei acestei functii fata de producția sau prestarea în sine a fost catalizata
aparitia comertului ca ș i ramura economică.
Aceasta intermediere reprezintă defapt valorificarea eforturilor sub forma monetara a
tuturor factorilor de producție implicati în producție sau prestarea de serviciu ș i circularea
acestora. Acesta reprezintă ultimul pas pe care îl parcurge produsul sau serviciul în faza de
producție sau prestare urmand trecerea acestuia în faza de consum.
O a 2-a funcție a comertului este depozitarea marfurilor. Scopul acestei functii este
acela de a oferii o forma de tampon economic pentru a echilibra balanta cerere ș i oferta în
cadrul pietei respective. Putem spune ca aceasta funcție este una secundara deoarece aceasta
apare în urma activitatii de intermediar a comertului. Pentru a putea realiza aceasta functie de
depozitare ș i de asemenea de echilibrare a pietei, este nevoie de un studiu al nevoilor
consumatorilor ș i tendinte le pe care acestia le urmeaza pentru a putea mai bine satisface
nevoile curente ș i viitoare .
O alta funcție a comertului consta în relocarea marfurilor sau serviciilor către zonele
geografice izolate pentru a putea fi vandute consumatorilor care nu ar avea acces la acestea
sub alte condiții. Acest fenomen este datorat conditiilor în care se pot produce anumite
produse sau servicii ș i anume cerintele în procesul de fabricare sau prestare pe care le
prezinta. Un exemplu în acest sens îl putem considera producția de piatra meerschaum care
apare în mod natural doar în o singura regiune a Turciei este folosita pentru producția de pipe
pentru tutun. Cu toate ca exploatarea materiei prime are loc în acea regiune a Turciei,
producția este concentrata în Germania, Marii Britanii ș i Italia.

Cea de a 4-a funcție a comertului este aceea de a procesa cantitati mari de marfuri sau
servicii din partea producatorilor sau prestatorilor pentru a putea fi mai usor puse la dispozitia
consumatorilor. Aceasta funcție prezinta o importanta ridicata deoarece orice marfa sau
produs inainte sa intre pe piata trebuie sa treaca prin aceasta faza, de sortare, de portionare, de
prelucrare cu alte cuvinte, pentru a putea fi mai bine distribuite către consumatori. Aceasta
funcție poate avea scopul strict de fractionare a marfurilor sau serviciilor, sau poate avea
scopul de ambalare a marfurilor.
Cea de a 5-a funcție a comertului este aceea de a creea condițiile necesare pentru a
avea loc vanzarea ș i cump ararea de produse ș i servicii. Se are în vedere faptul ca aceasta
funcție este destinata facilizarii vanzarii produselor sau serviciilor ale producatorilor. Pentru a

putea exista aceasta funcție, comerțul are nevoie de o infrastructura bine implementata ș i de
personal calificat pentru a permite consumatorilor sa ia o decizie în ceea ce priveste ce produs
sau serviciu sa achizitioneze ș i în ce condiții sa se intample acestea.
O ultima funcție a comertului este aceea de a studia tendintele consumatorilor ș i a
pietei în ceea ce priveste trendu-ul vanzarilor ș i cumpararilor, preferintelor grupurilor tinta,
sau trendurile de cumparare la nivelul pietei per ansamblu. Aceasta funcție prezinta o
complexitate crescuta fata de celelalte functii ale comertului datorita naturii sale ș i obiectul
pe care îl studiaza. Scopul acestei functii este acela de a putea faca o procnoza economică pe
o perioada de timp stabilita în ceea ce priveste tendintele pietei ș i preferintele consumatorilor
pentru a putea mai bine echilibra cererea ș i oferta ș i a mai bine satisface nevoile
consumatorilor în viitor.

Capitolul 3 – Studiu de caz

3.1 Studiu de caz: Youtube

Anexe

Bibliografie

– Evolution of Global IT Services Industry: Impact of Technological advancements and
Business needs ​ – Dr. K. Rangarajan , Sushil K. Tiwari
– Classification of Services in the Digital Economy ​ – R. H. Weber, M. Burri
– SOA Made Simple ​ – L. Dikmans, R. van Luttikhuizen
– Tranzac ț iile interna ț ionale în economia imaterială – Cristureanu, C. (2009),
Bucure ș ti: Ed. C.H . Beck.
– CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR Edi ț ia a
10-a partea a II-a. Publica ț ie WIPO Nr. 500.2E/10
– https://www.ama.org/resources/Pages/Dictionary.aspx?dLetter=S