1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București. 2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994…. [604444]
1
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 5
AGRICULTURA ECOLOGICĂ, ISTORIE ȘI EVOLUȚIE ………………………….. ……………… 5
Avantaje agric ulturii ecologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
Efecte benefice asupra mediului înconjurător ………………………….. ………………………….. …………. 5
Sol fertil și sănătos ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
Protecția mediului înconjurător ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
Diminuarea riscurilor agricultorilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
Protejarea generațiilor viitoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
Economice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
Biodiversitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
Bune practici specifice agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. …………… 9
Fertilizarea în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. ………………. 9
Fertilizarea minerală în agricultura ecologică ………………………….. ………………………….. ………. 10
Dezavantajele agriculturii ecologice ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
CAPITOLUL II 16
VITICULTURA ECOLOGICĂ 16
3.1. Viticultura în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
CAPITOLUL III 59
NORME DE CULTIVARE 59
A VIȚEI DE VIE ÎN SISTEM ECOLOGIC 59
3.1. Cultura ecologică, o altfel de agricultură ………………………….. ………………………….. ………… 59
3.3.Fertilitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 60
3.3.1. Cancerul bacterian – Agroba cterium radiobacter pv. tumefaciens ……………. 62
3.3.2. Făinarea viței de vie – Uncinula necator ………………………….. ……………………….. 63
3.3.3. Put regaiul viței de vie – Botryotinia fuckeliana ………………………….. ………………. 64
3.3.4. Mana – Plasmopara viticola ………………………….. ………………………….. …………….. 64
2
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
3.3.5. Antracnoza – Elsinoe ampelina ………………………….. ………………………….. …………. 65
3.3.6. Acarianul roșu comun – Tetranychus urticae ………………………….. …………………. 66
3.3.7. Molia strugurilor (eudemisul) – Lobesia botrana ………………………….. …………….. 67
3.4.Producția -proiectarea, realizarea și controlul 68
3.4.1. Cerințele plantelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 68
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ 74
Lansarea unei noi game de vinuri pe piața 74
din România și politica de preț 74
Promovarea produsului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 74
Politica de preț ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 75
CONCLUZII 76
BIBLIOGRAFIE 77
3
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
INTRODUCERE
Agricultura ecologică reprezintă un mod de producție care se caracterizează prin
adoptarea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respectă echilibrul
natural prin renunțarea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea ș i sporirea
biodiversității, promovarea și stimularea ciclurilor biologice și limitarea utilizării de inputuri.
Acest sistem de agricultură a câștigat o importanță din ce în ce mai mare și este într -o
continuă ex pansiune . Evoluția este susținută de cererile crescânde ale consumatorilor pentru
produse agricole ecologice, aceștia devenind pe zi ce trece mai conștienți și interesați de
asigurarea sănătății prin consumul produselor, la care se adaugă și cerințele societății pentru o
dezvoltare agricolă durabilă, precum și numeroasele efecte benefice la nivel de fermă agricolă
și mediu înconjurător.
Agricultura ecologică (denumită și organică sau biologică) a apărut în Europa ca
urmare a unor experiențe nefavorabile stabilite de folosirea produselor ch imice de sinteză,
produse de tehnologiile agricole de tip intensiv, industriale, bazate pe mecanizarea și
automatizarea excesivă a tehnologiilor de producție, precum și datorită folosirii în cantități
mari a pesticidelor pentru protecția plantelor și a bio stimulatorilor în alimentația animalelor
(antibiotice, hormoni, etc .)
Țara noastră beneficiază de condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea acestui
sistem de agricultură, precum solul fertil și nivelul scăzut de contaminare a spațiului natural,
prin com parație cu țările dezvoltate economic, în care se utilizează pe scară largă tehnologii
agricole superintensive, având la bază în mare măsură îngrășăminte chimice și pesticide de
sinteză.
În această situație nu există decât o singură alterativă , consumarea produselor
alimentare biologice. Produsele alimentare “bio” sunt obținute prin cultivarea, creșterea și
producerea fără utilizarea substanțelor chimice de sinteză în procesul de prelucrare,
conservare și comercializare a acestora. Obținerea acestor produse agroalimentare ecologice
se realizează după anumite caiete de sarcini și standarde naționale în conformitate cu
4
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
reglementările internaționale, iar sistemul de producție și produsele obținute trebuie atestate
și certificate de un organism de specialitate stabilit pe plan național și internațional.
5
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CAPITOLUL I
AGRICULTURA ECOLOGICĂ, ISTORIE ȘI EVOLUȚIE
De-a lungul timpului, omenirea a contribuit considerabil la dispariția treptată a
mediilor naturale. Prin urmare, calitatea mediului și teritoriilor locuite de om a scăzut, iar
numărul problemelor în cadrul activităților productive, conform teoriilor agricole, au crescut.
Conform Standardului Codex Alimentarius, agricultura ecologic ă promovează
activitatea biodinamică a solului, ciclurile biologice, biodiversitatea agrosistemelor , prin
intermediul metodelor ecologice, ce facilitează practicile managementului și care exclud
folosirea ingredientelor sintetice și chimice asigurând astfel solului o funcționalitate completă.
Prin urmare, agricultura ecologic ă urmărește refacerea ecosistemelor, optimizând calea
sistemică prin biodiversitatea culturilor, rotația lor și managementul solului. Agricultura
ecologică nu reprezintă doar o simplă acțiune, ci o metodă de înlocuire a îng rășămintelor
chimice cu cele naturale.
Avantaje agriculturii ecologice
Aer, apă și produse agroalimentare contaminate în cantități mici.
Prin dezvoltarea acestui sistem de agricultură , aerul dovedește o calitate mult mai bună
în special prin faptul că nu se mai folosesc produse chimice care se pulverizează. Confirmarea
pesticidelor în apa potabilă a devenit o problema din ce în ce mai mare, agricu ltura
convențională fiind principală cauză de contaminare a apei cu nitrați, nitriți, bacterii,
pesticide.
Efecte benefice asupra mediului înconjurător
Agricultura ecologică ajută la diminuarea problemelor globale de mediu, precum:
ploaia acidă, încălz irea globală, reducerea biodiversității și deșertificarea.
În consecință , trecerea de la agricultura convenț ională la cea ecologică va avea un
impact pozitiv atât asupra mediului cat și a producătorului si consumatorului. Datorită
6
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
elimi nării substan țelor c himice, mai ales a pesticidelor, produsele agricole vor avea un risc
scăzut de contaminare și vor fi mai bune pentru consumul uman si animal.
În consecință apa potabila nu va mai fi expusă riscului de contaminare cu nitra ți și
bacterii iar biodiversitatea va deveni mai diversificată si va depăși pericolul la care este
supusă astăzi.
Nefolosirea pesticidelor stabilește un risc mai mic de contaminare a produselor
agricole. Produsele agricole sunt produse sănătoase, sigure pentru consumul uman si animal.
Agricultorii care practică agricultura ecologică sunt expuși mai puțin riscului
contaminării cu pesticide. Este știut faptul că mulți agricultori mor anual sau au probleme
grave, acestea de sănătate fiind cauzate de utilizarea pesticidelor.
Fermierii vor avea de câștigat in urma conversiei si a elimin ării pesticidelor chimice
care sunt deseori în legătură cu apariția cancerului, a alergiilor sau a astmului.
Conversia la agricultura ecologică reprezint ă o soluți onare la problemele de mediu la
nivel global, precu m încălzirea globala, ploile acide, diminuarea biodiversității și
deșertificarea. Agricultura convențională este al treilea sector emițător de gaze cu efect de
sera din Uniunea Europe ana. Protoxidul de azot si metanul rezultate din practicile
convenț ionale din agricultura vor fi scăzute semnificativ prin stabilirea normelor din legislaț ia
agriculturii ecologice.
Sol fertil și sănătos
Agricultura convențională a stabilit scăderea conținutului de materie organică din sol
și acumularea de compuși toxici. În practica ecologică fertilitatea și sănătatea solului sunt
păstrate prin metode biologice, ca de exem plu: rotația culturilor, lucrări manuale, prășit,
compostare, mulcire prin folosirea îngrășămintelor organice se mărește și se menține
procentul de materie organica a solului. Diminuarea pierderilor de elemente nutritive prin
levigare. Eliminarea îngrășămintelor chimice și aportul de îngrășăminte organice scad riscul
spălări i substanțelor nutritive, o problema în multe țări și o amenințare pentru apă potabilă.
Diminuarea eroziunii solului. Eroziunea solului este cauzată și de scăderea
conținutului de materie organică a solului care se realizează în agricultura convențională p rin
7
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
folosirea îngrășămintelor chimice de sinteză, acestea determinând și distrugerea structurii
solului. Îmbunătățirea structurii solului cât și scăderea eroziunii se poate îndeplini prin
menținerea terenului acoperit cât mai mult timp, fie prin mulcire, f ie prin cultivarea unor
culturi de acoperire.
Protecția mediului înconjurător
Agricultura ecologica susține păstrarea nealterată a mediului prin folosirea
îngrășămintelor organice și a celor minerale mai puțin solubile, a composturilor, a
îngrășămintelor verzi, a preparatelor vegetale. Utilizarea pesticidelor este interzisă, fiind
permise doar produsele ce nu afectează plantele, bazate pe săruri minerale simple sau extracte
de plante.
Acest sistem de agricultură diminuează emisia de gaze răspunzătoare de efectul de
sera (C02, metan, oxizi de azot). Emisia de C02 într-un sistem ecologic este mai mică cu 40 –
60% la nivelul unui hectar decât într -un sistem de agricultură convențională. Emisiile de oxizi
de azot sunt mai mici din cauza neutralizării îngrășămint elor chimice cu azot. Metanul este
emis în cantitate mai mica pentru că densitatea animalelor în fermele zootehnice este scăzut ă.
Agricultura ecologică este stabilită pe practici care solicită multă muncă manuală.
Aceiași cantitate de alimente poate fi pro dusă în agricultura ecologica cu 19% mai puțină
energie comparativ cu sistemul de agricultură convențională. Produse le agricole ecologice
parcurg un traseu mai scurt de la producător la consumator, fiind preferate în stare
proaspătă și neprelucrate.
Dimin uarea riscurilor agricultorilor
Suprafețele agricole cultivate în sistem ecologic rezistă mai bine la intemperiile
climatice, plantele prezentând o toleranță m ai mare la factorii climatici (seceta, ploi
abundente).
8
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Protejarea generațiilor viitoare
Copii sunt afectați mai mult decât adulții la e fectul nociv al pesticidelor din agricultura
convențională. Folosirea produselor agroalimentare ecologice în alimentația copiilor va avea
un efect pozitiv asupra dezvoltării acestora.
Economice
Această piață a produselor agricole ecologice este în plină expansiune, în special în
țările industrializate. Solicitările tot mai mari de produse agricole ecologice din partea
consumatorilor determină pe mulți fermieri să adopte practici ecologice. Agricultura
ecologică poate constitui o sursă de profit buna pentru micii fermieri, pentru fermele de tip
familial.
Biodiversitate
Diminuarea biodiversității în sistemele agricole convenționale are următoarele cauze:
specializarea, intensificarea, lipsa fermelor mixte, lipsa terenurilor necultivate, folosirea
pesticidelor (insecticide, erbicide, fungicide).
Folosirea pesticidelor reprezintă un pericol atât pentru plante, pentru animale, cât și
pentru om, Pesticidele amenință existență anumitor specii sălbatice de plante și an imale, cu
implicații deosebite de -a lungul lanțului trofic. Cu ajutorul pesticidelor se reduc considerabil
sursele de hrană pentru pasări. În fermele ecologice se sesizează o creștere a numărului și a
speciilor de pasări.
Rotația culturilor practicată în f ermele ecologice păstrează durabilitatea solului,
determină un număr scăzut de probleme cauzate de boli, dăunători si buruieni. Acest sistem
de agricultură contribuie la realizarea unui peisaj mult mai diversificat și asigură
o biodiversitate mai mare.
9
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Bune practici specifice agriculturii ecologice
Fertilizarea în agricultura ecologică
Fertilizarea reprezintă veriga tehnologică cheie a agriculturii ecologice. În agricultura
ecologică, baza fertilizării o stabilește folosirea îngrășămintelor organice și a îngrășămintelor
minerale naturale. Fertilizarea organică. Îngrășămintele organice ajută la creșterea
conținutului de humus al solului și la ridicarea nivelului fertilității acestuia ca urmare a:
•sporirii conținutului de elemente nutritive;
•intensificării activității microbiologice;
•îmbunătățirii structurii solului;
•măririi capacității solului de reținere a apei;
•îmbunătățirii circulației aerului în sol.
Materia organică ajunsă în sol pri n aplicarea îngrășămintelor organice este
descompusă de către microorganismele solului, proces în urma căruia sunt eliberate elemente
nutritive în forme ușor accesibile plantelor. Îngrășămintele organice agreate a fi utilizate în
agricultura ecologică, con form Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei sunt
următoarele:
•gunoi de grajd fermentat, gunoi de grajd uscat și gunoi de păsări deshidratat;
•compost din excremente de animale, inclusiv gunoi de păsări și compost de gunoi de
grajd;
•excremente lic hide de animale;
•deșeuri menajere compostate sau fermentate;
•turbă;
•deșeuri provenite din cultivarea ciupercilor;
•guano;
•amestec de materii vegetale compostate sau fermentate (de la obținerea de biogaz);
10
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
•produse sau subproduse de origine animal ă: făină de sânge, făină de copite, făină de
coarne, făină de oase sau făină de oase degelatinate, făină de pește, făină de carne, făină de
fulgi, lână, blană, păr, produse lactate;
•produse și subproduse organice de origine vegetală (de exemplu, făină di n turte de
oleaginoase);
•alge și produse din alge;
•rumeguș și așchii de lemn;
•compost din scoarță de copac.
Fertilizarea mi nerală în agricultura ecologică
Importanța deosebită a îngrășămintelor organice în agricultura ecologică nu elimină
utiliza rea îngrășămintelor chimice, însă acestea trebuie să fie greu solubile, provenite din roci
naturale. Îngrășămintele minerale acceptate a fi utilizate în agricultura ecologică, conform
Regulamentului (CE) Nr. 889/2008 al Comisiei sunt următoarele:
•fosfat natural moale și fosfat aluminocalcic;
•zgură alcalină;
•sare brută de potasiu sau kainit;
•sulfat de potasiu, posibil cu conținut de sare de magneziu;
•reziduu rezultat de la distilarea alcoolului și extract din reziduu;
•cenușă de lemn;
•carbonat de calciu (cretă, marnă, rocă calcică pulverizată, depozit de nisip cu alge
impregnate de calcar, cretă fosfatată);
•carbonat de calciu și magneziu;
•sulfat de magneziu (kieserit);
•soluție de clorură de calciu;
•sulfat de calciu (gips);
•var industrial de la producerea zahărului;
•var industrial din procesul de fabricare sub vid a sării;
•praf de rocă și argile.
11
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Dezavantajele agriculturii ecologice
Nivel micșorat al randamentelor
În agricultura ecologică producțiile pe unitatea de sup rafață sunt mai diminuate
comparativ cu siste mele agricole convenționale. Sc ăderea randamentelor se stabilesc mai ales
în perioada de conversie de la agricultura convențională către agricultura ecologica, fiind
necesar un timp până ce la nivelul ecosistemu lui agricol se restabilește un echilibru ecologic,
după care nivelul producțiilor se stabilizează.
Prețul de valorificare al produselor agricole ecologice este mai ridicat decât cel al
produselor convenționale.
Tehnicile specifice de producție utilizate în sistemele de agricultura ecologică la care
se adaugă producțiile ceva mai scăzute decât în sistemele convenționale fac ca prețul de
producție să fie ceva mai mare . Așadar , dacă în țările dezvoltate acestea sunt accesibile
majorității oamenilor , în țările mai puțin dezvoltate, unde încă este important aspectul
cantitativ al alimentației, produ sele ecologice sunt accesibile categorie i de consumatori cu
posibilități financiare peste media populației.
Prezență prod uselor ecologice false pe piață
Există o ca tegorie de comercianți care sunt atrași de prețul și profitul mare al
produselor ecologice și comercializează produse agricole convențion ale ca fiind produse
ecologice.
Necesitatea susținerii agriculturii ecologice
Chiar și în țările dezvoltate unde agri cultura ecologică deține o pondere mai
importantă, acesta a fost și mai este încă ajutată prin di verse pârghii economice (prime, scutiri
de taxe etc.). În acest moment , când aceste forme de încurajare a agriculturii ecologice sunt
eliminate din dif erite motive, se constată revenirea unor agricultori la sistemul de agricultură
convențională.
12
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Produsele ecologice sunt de multe ori susceptate toxice ca urmare a unei tehnologii
deficitare de -a lungul procesului de producție, dar și a conservării și păst rării produselor
agricole cu privire la lupta împotriva bolilor. Consumatorii sunt puși în situația de a alege
între posibilitatea prezenței micotoxinelor în produsele ecologice și prezență reziduurilor de
pesticide în produsele agricole rezultate în siste mele de agricultura convențională.
Caracteristici organo -leptice (aspect -gust) uneori deficitare la unele produse agricole.
Există șansa ca unele produse ecologice, din cauza neutilizării de produse chimice de
combatere a bolilor și dăunătorilor, a regula torilor de creștere și a altor substanțe chimice, să
aibă un aspect comercial d iferit (ex. fructe mai mici, cu pete pe ele etc.), dar aspectul negativ
este compensat de valoarea nutritivă și biologică a acestor produse sănătoase.
Legislația privind agric ultura ecologică
Legislația Comunitară
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 586/2013 al Comisiei din 20 iunie 2013 de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1235/2008 și de derogare de la Regulamentul (CE) nr.
1235/2008 în ceea ce privește data t ransmiterii raportului anual.
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 567/2013 al Comisiei din 18 iunie 2013 de
rectificare a Regulamentului (CE) nr. 1235/2008.
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 392/2013 al Comisiei din 29 aprilie 2013 de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 în ceea ce privește sistemul de control al
producției ecologice.
• Regulamentul (CE) nr. 537/2009 al Comisiei din 19 iunie 2009 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1235/2008, în ceea ce privește lista ț ărilor terțe din care trebuie să
provină anumite produse agricole obținute prin metode de producție ecologică pentru a putea
fi comercializate în Comunitate. • Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei din 8
decembrie 2008 de stabilire a normelor de apli care a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al
Consiliului în ceea ce privește regimul de import al produselor ecologice din țări terțe.
13
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
• Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor
de aplicare a Regulamentului (CE ) nr. 834/2007 al Consiliului.
• Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie
2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește
comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93.
• Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei din 5 iunie 2008 de stabilire a normelor de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului.
• Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 priv ind acțiunile de
informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe.
• Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția
ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE)
nr. 2092/91.
Legislația Națională
• Ordinul nr. 1253 din 6 noiembrie 2013 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea
operatorilor în agricultura ecologică.
• Hotărârea nr. 418 din 26 iunie 2013 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2010.
• Ordinul nr. 383 din 23 mai 2013 privind modificarea anexei nr. 8 la Ordinul Ministrului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 181/2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea
sistemului de inspecție și certificare în agr icultura ecologică.
• Ordinul nr. 378 din 23 mai 2013 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind
înregistrarea operatorilor în agricultura ecologic ă.
• Hotărârea nr. 131 din 27 martie 2013 pentru stabilirea măsurilor și sancțiunilor necesare în
vederea respectării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului.
• Hotărârea nr. 911 din 5 septembrie 2012 pentru modificarea Hotărârii Guv ernului nr.
759/2010 și completarea Hotărârii Guvernului nr. 796/2012 privind schema de ajutor specific
acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate.
14
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
• Ordinul nr. 187 din 24 august 2012 privind completarea Ordinului Ministr ului Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 219/2007.
• Ordinul nr. 181 din 16 august 2012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului
de inspecție și certificare în agricultura ecologică.
• Ordinul nr. 147 din 16 iunie 2011 pent ru modificarea anexei la Ordinul Ministrului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 17/2011.
• Hotărârea nr. 590 din 8 iunie 2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului
nr. 759/2010.
• Ordinul nr. 17 din 20 ianuarie 2011 privind aprobarea reducerilor și excluderilor aplicabile
cererilor de plată a ajutorului specific pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în
sectorul de agricultură ecologică.
Hotărârea nr. 1303 din 15 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 755/2010 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de
vacă din zonele defavorizate și a Hotărârii Guvernului nr. 759/2010.
• Hotărârea nr. 1095 din 2010 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 755/2010 privind
schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă din zonele defavorizate și a
Hotărârii Guvernului nr. 759/2010.
• Ordinul nr. 252 din 2010 pentru modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale nr. 219/2007.
• Hotărârea nr. 759 din 21 iulie 2010 cu modificările și completările ulterioare privind
acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de
agricultură ecologică.
• Ordinul nr. 51 din 1 martie 2010 pentru ap robarea regulilor naționale privind autorizarea
importurilor de produse agroalimentare ecologice din țări terțe.
• Ordinul nr. 219 din 21.03.2007 cu modificările și completările ulterioare pentru aprobarea
Regulilor privind înregistrarea operatorilor în a gricultura ecologică.
• Ordinul nr. 317/190 din 11 mai 2006 privind modificarea și completarea anexei la Ordinul
Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și al Președintelui Autorității Naționale
15
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
pentru Protecția Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice
privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice.
• Ordonanța de Urgență nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice.
16
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CAPITOLUL II
VITICULTURA EC OLOGICĂ
Strugurii și vinul au o contribuție importantă în alimentația omului. Prin compoziția
lor chimică, strugurii constituie un aliment valoros, alături de celelalte fructe care se consumă
în stare proaspătă.
Strugurii conțin o serie de substanțe nut ritive necesare pentru organismul uman cum
sunt:
➢ Zaharuri ușor asimilabile (glucoză, fructoză) 12 -25%
➢ Acizi organici (tartric, malic, citric) în proporție de până la 2%
➢ Săruri minerale (de K, Ca, Mg, P, Fe etc.) cca 1%
➢ Compuși azotați 0,17 -0,20%
➢ Vitamine (C , B1, B2, PP, A, E), enzime, polifenoli etc.
Aceste substanțe au rol energetic, mineralizat, alcalinizat, reconfortant și chiar
terapeutic pentru organism.
Un kilogram de struguri proaspeți furnizează 700 -2000 calorii, ceea ce echivalează cu
valoarea energ etică a următoarelor alimente:
➢ 300g pâine
➢ 500-700g carne de vită
➢ 1,150l lapte
➢ 2 kg mere
Cura de struguri sau de suc de struguri are efecte dietetice și terapeutice fiind indicată
în afecțiunile hepatice, renale, cardiovasculare, anemii și altele.
Prin ac țiunea combinată, diuretică și laxativă, strugurii contribuie la dezintoxicarea
organismului
Cei mai mulți dintre noi apreciază vinul doar ca o băutură alcoolică și mai puțin ca un
aliment necesar organismului. Pentru cele 7 calorii pe care le dă fiecare g ram de alcool
17
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
metabolizat în organism, vinul se consideră ca un aliment energetic, la care se adaugă rolul
acizilor, substanțelor azotate, polifenolilor, substanțelor minerale, vitaminelor și celorlalte
componente ale vinului. Cercetarea științifică medica lă din ultima vreme care s -a focalizat
asupra compușilor nealcoolici din vin, în special asupra polifenolilor, atribuie acestor însușiri
sanogene remarcabile: protectori cardiovasculari, acțiune anticarcinogenă, antivirală,
antihistaminică, antiinflamatoar e etc.
Greșeala care se face este atunci când se pune semnul de egalitate între alcool și vin.
Peste tot în lume, vinul se folosește în lupta pentru combaterea alcoolismului, care afectează
8-10% din populație, din cauza consumului exagerat de băuturi spi rtoase (rachiuri, vodcă,
brandy, sake, tequila). În China de exemplu, guvernul face campanie împotriva alcoolismului,
cu tema „ opriți consumul de alcool din orez și beți vin ”. La rândul său, Oficiul Internațional al
Viei și Vinului (O.I.V.) face eforturi p entru a da vinului un cadru juridic, promovându -se
numai acele practici oenologice care să păstreze caracterul de băutură alcoolică naturală.
Vinul consumat cu moderație nu numai că nu este dăunător sănătății ci, din contră,
prezintă aspecte benefice pent ru organism. Ipocrizia de a nu recomanda vinul ca băutură sub
motivul că s -ar încuraja alcoolismul este deci neîntemeiată, ba chiar ridicolă. Iată ce spunea
compatriotul nostru, profesorul I.C. Teodorescu „ …un pahar cu vin la fiecare masă nu numai
că nu st rică, dar este necesar, folosul lui îl veți simți în scurtă vreme. Beți cu încredere un
pahar – un singur pahar – din vinul cel mai bun și veți fi mult mai sănătoși și mai mulțumiți ”
(Poezia vinului, apărută în ziarul Curentul din 10 august 1933).
În cultu ra multor popoare, vinul este considerat o băutură alcoolică compatibilă cu
moderația, cu bunăstarea și modul de viață echilibrat. Dacă se consumă rațional, vinul nu
participă la alcoolism. Nimeni nu recomandă abuzul, deoarece acesta este și rămâne
condamn at. Problema care se pune constă nu în prohibiția vinului ca o băutură alcoolică, ci
mai mult în educarea populației cu privire la locul vinului în igiena alimentației. Vinul trebuie
consumat în timpul mesei, făcând parte dintr -un regim de hrană echilibrat , bogat mai ales în
hidrații de carbon, care atenuează efectul alcoolemiei. Consumați cu încredere vinul, apreciați
și respectați virtuțile acestei băuturi alcoolice.
18
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
IFOAM definește agricultura ecologică, inclusiv viticultura ca un sistem de producție
holistică , ce promovează și îmbunătățește sănătatea ecosistemelor agricole,, inclusiv
biodiversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică. Prioritizează practicile manageriale
în schimbul celor ce folosesc inputuri din afara fermei.
Vinul ecologic, este vinul f ăcut din struguri crescuți în sistem ecologic fără ajutorul
fertilizatorilor sintetici sau al tratamentelor cu erbicide. Strugurii ecologici provin din culturile
de viță de vie crescute sub metodele Europene, elaborate de Regulamentele nr. 834/ 2007 și
nr.889/2008 cu privire la produsele organice și etichetarea lor, apoi Regulamentul nr.
479/2008 și nr 1622/2000 ce definesc practicile enologice și tipurile de tratamente îngăduite
pentru vinuri în Europa.
„Mai mult, agricultorii viticulturii ec ologice, au dezvoltat anumite abordări pentru
procesarea vinurilor proprii, în conformitate cu principiile agriculturii ecologice. Aceste
inițiative proprii, specifice țărilor europene, ca Austria, Germania, Grecia, Italia și Spania, au
luat forma standard elor grupurilor producătoare și a asociațiilor ecologice certificate sau
conectate cu platformele naționale.
Un exemplu de abordare a culturii organice a vi ței de vie prezintă următoarele
principii:
Producerea unor cantități de struguri și vinuri de înalt ă calitate.
Funcționarea concomitentă cu ciclurile naturii și cu sistemele naturale a solului.
Conștientizarea impactului ecologic și social al sistemului de procesare și a producției.
Menținerea și îmbunătățirea fertilității pe termen lung, de asemenea ș i a activității
biologice a solului folosind culturi locale adaptate, metode mecanice și biologice.
Vinurile ecologice sunt obținute exclusiv prin certificarea vinurilor organice, respectiv
prin Regulamentul Uniunii Europene, nr. 834/2007
Toate ingrediente le (zahăr, alcool, concentrați) folosite trebuie să fie extrase din
produse naturale.
În procesul de fabricare a vinului sunt excluse orice fel de organism modificat genetic,
la fel și în cazul aditivilor.
19
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Procesul de fabricare a vinului trebuie realizat pe cât mai mult posibil prin metode
biologice și prin manipulare fizică, implicit prin evitarea proceselor chimice.
În fabricarea vinul trebuie ținut cont pe cât mai mult posibil de energiile și resursele
folosite, prin evitarea practicilor ce nu pot fi s usținute pe termen lung”. 1
3.1. Viticultura în România
Alături de grâu, vița de vie a fot cultivată încă din cele mai vechi timpuri, în jurul
anului 4000 Î.C, iar în România din anii 3000 Î.C. de la mijlocul epocii neolitice
Datorită așezării din punct d e vedere geografic a României, relieful asigură condiții
prielnice dezvoltării culturilor viței de vie. Tocmai de aceea, în România viticultura a căpătat
o importanță deosebită.
În România, cu predilecție 8 zone areale ale acestei activități, au fost consa crate de -a
lungu l timpului, datorită colinelor, zonelor nisipoase, zone ce în general prezintă condiții
favorabile. Ele sunt delimitate teritorial pe toată suprafața țării, cuprinzând Dealurile
Moldovei, Munteniei, Oltenie, Banatului, Crișanei, Maramureșulu i, de asemenea Colinele
Dobrogei, Podișul Transilvaniei și Terasele Dunării. Per total în țară sunt în jur de 171 centre
viticole și aproximativ 37 de podgorii.
Conform delimitării pe zone viticole, de către Uniunea Europeană, în funcție de
categoria vinur ilor și Romania este împărțită astfel:
1 Bold I., Cr ăciun A., – Exploataț ia agricol ă. Organizare, dezvoltare, exploatare. Lucrări științ ifice, vol. I,
Agronomie -Horticultur ă, I.A. Iaș i, 1995, pag 98
20
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Zona B – Podișul Transilvaniei
Zona CI – Moldova, Banat, Crișana, Maramureș, Muntenia Oltenia, Ștefănești Argeș,
Sâmburești, Drăgășani, Craiova.
Zona CII – Muntenia, Oltenia, Buzău, Dealu Mare, Severin, Plaiurile Drâncei,
Dobrogea, Terasele Dunării, și alte zone nisipoase din sud.
În urma reconversiei și restructurării plantațiilor viticole din 2008, zona de întindere a
viilor tinere a fost cu 6 130 ha, se observă totuși o reducere a viilor de rod, înlocuite cu
soiurile de masă, mai exact 10 732 ha,
În 2009 principalele soiuri de vin cultivate au fost: Feteasca regală cu 7,4% procente,
Feteasca albă 7,3%, Merlot cu 6,4%, Riesling având 4,2%, Aligote cu 3,9 %, Sauvignon
2,3% Cabernet Sauvignon 2,2 % , Muscat Otto nel- 2%, Băbească Neagră cu 1,8%, Roșioară
1,6%, Feteasca neagră 1% și Tămâioasa Românească 0,7%.
21
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Tabel cu statistici viticole din România conform MAPDR
Producție 2005 2006 2007 2008
Suprafață 191.566 192.611 191.998 192.334
Total ha vițe pe rod
Struguri pentru
masa
Struguri pentru vin 190.566
12.813
177..743 189.663
12.578
177.085 188.611
11.523
177.088 186.204
10.732
175.472
Total ha vițe tinere
Struguri pentru vin
Struguri pentru
masă 1,000
952
48 2.948
2,857
91 3.387
3.314
73 6.130
6.068
62
Producția totală (t)
Struguri pentru vin
Struguri pentru
masă 482.062
442.724
39.338 951.191
884.138
67.053 1.123.018
1.041. 972
81.046 984.338
897.174
87.164
Producția de vin
DOC
VS (IGR)
VM
vin alb
vin roșu 2.602
0.404
0.326
1.872
1.518
2.055 5.014
0.615
0.601
3.797
2.861
2.153 5.289
0.485
0.479
4.325
2.768
2.521 5.159
0.436
0.807
3.916
2.894
2.264
Consum de vin
l/loc/an 11 25.8 22.5 25.2
22
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Consum de struguri
de masă
Kg/loc/an 4.39 3.11 4.62 5
Consum stafide
Kg/loc/an 0.120 0.132 0.146 0.367
Viticultu ra este o ramură de producție intensivă a agriculturii, caracterizată printr -un
coeficient ridicat de valorificare a terenurilor.
Valoarea producției ce se realizează la 1ha de cultură de viță de vie, echivalează
aspecte economice și sociale.
Valorificarea rațională a fondului funciar. Vița de vie se cultivă cu rezultate foarte
bune pe terenurile în pantă, pe nisipuri pe soluri nisipoase slab salificate considerate improprii
pentru culturile de cereale și plante tehnice.
Pe glob 47 -50% din plantațiile de vi i sunt situate pe terenuri în pantă. În țara noastră,
mai mult de 85% din plantațiile de vii se găsesc pe terenurile în pantă și anume: 34%, pe
terenuri cu pante mici (4 -14%); 39% pe terenuri cu pante mari (14 -24%); iar 12% pe terenuri
cu pante foarte mari (peste 24%). În ceea ce privește plantațiile de vii pe nisipuri, acestea
reprezintă 7 -8%2.
Strugurii reprezintă materia primă pentru obținerea vinurilor și distilatelor pentru
cognac, băuturi alcoolice cu pondere însemnată în consumul populației.
Anual s e vinifică cca. 1milion tone de struguri din care rezultă 7 -8 milioane hectolitri
vin. Cantități importante de struguri sunt prelucrate în industria alimentară, la fabricarea
compoturilor, gemurilor, dulcețurilor, stafidelor, sucului de struguri, mustului concentrat și
altor produse.
Produsele vite -vinicole, strugurii de masă, vinul, șampania, sucul de struguri, stafidele
sunt solicitate la export. Țara noastră exportă aproximativ 10 -15% din producția anuală vite –
vinicolă, se situează printre primele 10 -12 țări viticole exportatoare din lume.
2 Bold I., Crăciun A., op.cit, pag 114
23
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Deschiderea economiei către piața liberă europeană, oferă posibilități largi pentru
exportul produselor viti -vinicole.
Cultura viței de vie necesită mai multă forță de muncă, comparativ cu alte culturi
agricole în medie 80-100 zile de muncă/ha.
La aceasta se adaugă, forța de muncă folosită în sectorul pepinieristic viticol, în
unitățile de prelucrare a strugurilor, de îmbuteliere a vinurilor.
Tehnologiile folosite în viticultură necesită o serie de calificări profesionale (altoitori,
mecanizatori, tăietori, vinificatori) ceea ce contribuie la instruirea forței de muncă și oferta
unor posibilități mai mari de câștig.
Cultura viței de vie asigură venituri importante pentru o mare parte a populației care
trăiește în regiunile de deal, subcarpatice, constituind unul din factorii de stabilitate a
populației respective.
Surse mari de venituri se obțin de la plantațiile de vii pentru struguri de masă în
special cele situate în zonele preorășenești.
„Ecosistemul viticol este defini t ca acea unitate funcțională a biosferei creată și
controlată de către om, în vederea obținerii unor producții ridicate de struguri de calitate
superioară și în condiții economice și sociale tot mai avantajoase.
Ecosistemul viticol este alcătuit din patru subsisteme: biocenoza viticolă biotopul,
subsistemul agrofitotehnic și cel socio -economic.
Biocenoza viticolă este reprezentată de plantația viticolă împreună cu toate organismele
vii existente în spațiul de cultură (boli, dăunători, buruieni, l ate organisme din sol etc).
Elementul cel mai important al biocenozei îl reprezintă biosistemul altoi/portaltoi.
Rezultanta îmbinării artificiale prin altoire a celor doi componenți ai biosistemului -viță
altoită -prezintă un metabolism propriu, deosebit de al fiecărui component.
Biotopul este alcătuit din totalitatea factorilor climatici, edafici și orografici sub
incidența cărora se manifestă cu anumite intensități procesele fiziologice și biochimice
specifice.
Fiecare biotop posedă o anumită capacitate de întreținere și producere a materiei vii, în
funcție de caracteristicile geografice, climatice, edafice etc.
24
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Subsistemul agrofitotehnic este reprezentat de 4 lucrările prin intermediul cărora omul
își exercită controlul permanent în ecosistem: instalarea m ijloacelor de susținere, dirijarea
elementelor de producție, lucrări și operațiuni în verde, lucrările solului, fertilizarea, irigarea.
O caracteristică fundamentală a bioproductivității ecosistemelor viticole, constă în aceea că
prin tehnologii se introdu c cantități suplimentare, mari de energie, peste cea naturală intrată
prin fotosinteză”3.
„Subsistemul socio -economic este alcătuit din totalitatea mijloacelor mecanizabile și a
materialelor de producție (îngrășăminte, pesticide, materiale necesare, mijlo acelor de
susținere etc.) introduse în ecosistem de către societatea omenească pentru menținerea
echilibrului acestuia.
Bioproductivitatea ecosistemelor viticole poate fi sporită printr -o rațională gestionare a
resurselor social -economice: combustibili, b ază energetică, materiale de producție, și nu în
ultimă instanță, concepția științifică a ecosistemelor viticole în ansamblul lor.
În viticultura modernă, preocupările de optimizare a ecosistemului viticol urmăresc
maximizarea producției, a calității și a profitului, minimizarea costurilor și a forței de muncă,
folosirea rațională a resurselor ecologice și economice, conservarea habitatului împotriva
poluării.
Factorii edafici, lături de cei climatici influențează procesele de creștere și fructificare
a viț ei de vie, cantitatea și calitatea producției, longevitatea plantației, rezistența la boli și
intemperii etc.
Textura solului. Vița de vie se adaptează la o gamă largă de specii texturale de soluri,
de la argile la nisipuri, cele mai bune rezultate obținân du-se însă, în condițiile texturii medii,
lutoase.
Solurile argiloase, reținând o cantitate mai mare de apă, asigură producții sporite,
datorate în bună parte boabelor mai mari. Au însă inconvenientul că întârzie maturarea
strugurilor, conducând la o acidi tate mai mare de substanțe azotoase, de tanin și la arome mai
puțin intense.
3 https://edoc.pub/viticultura -pdf-free.htmlm ,
25
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Pe solurile bogate în argile vița de vie suferă mai rar de secetă, au însă dezavantajul că
în anii umezi strugurii sunt afectați ușor de putregaiul cenușiu.
Pe solurile nisipoa se are loc o acumulare mai redusă de substanță uscată prin
fotosinteză, strugurii se maturează mai repede, au un potențial alcoolic mai scăzut, vinurile
sunt mai puțin extractive, nu dispun întotdeauna de o aciditate suficientă și de o culoare
corespunzăto are.
Datorită regimului termic mai favorabil, solurile cu textură ușoară imprimă precocitate
în maturarea boabelor, fapt important pentru cultura soiurilor de struguri pentru masă cu
maturare timpurie.
Solurile cu textură mijlocie oferă condiții foarte fav orabile pentru creșterea și
fructificarea viței de vie, sunt propice pentru obținerea vinurilor de calitate”4.
Înființarea unei stațiuni viticole ecologice în zona Brăila – obiective:
La înființarea unei stațiuni experimentale viticole de tip ecologic, ob iectivul prioritar l –
a constituit obținerea de date științifice și practice pentru domeniul introducerii irigației.
În prima etapă de 8 -10 ani, cercetările efectuate au fost orientate pentru:
➢ Stabilirea principalelor caracteristici ale sistemului relaționa l sol-apă-mediu în
vederea aplicării irigației.
➢ Determinarea elementelor specifice privind regimul și bilanțul apei în sol și
consumul de apă al plantelor.
➢ Stabilirea regimului de irigare, diferențiat în funcție de condițiile de sol,
pentru toate grupele d e plante cultivate.
4 Gâlcă F., Hațegan I., Timen I., Vasilescu N., Gâlcă G., Pârvu I., Drăghici M., Alecu I., Ropan G,
București,1982, pp. 226 -230)
26
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
➢ Determinarea însușirilor și stabilirea parametrilor geotehnici ai pământurilor
în vederea lucrărilor de construcție pentru transportul apei, inclusiv metode și tehnologii
de impermeabilizare a canalelor.
➢ Stabilirea metodelor de udare și tehnica de irigare pe brazde și prin
aspersiune, adecvate condițiilor de sol.
➢ Stabilirea principalelor elemente de tehnologie agricolă pentru cultivarea
plantelor în condiții de irigare.
Rezultatele obținute în această perioadă de 10 -12 ani, au constituit elementele
științifice de bază pentru proiectarea și execuția amenajărilor de desecare -irigație din
teritoriu.
În fapt a fost prima și cea mai rapidă valorificare a rezultatelor științifice. Stațiunea
participând astfel efectiv la realizarea amenajărilor hidroameliorative și introducerea
sistemului de agricultură irigată în zonă.
Ca urmare în anul 1983, în județul Brăila, amenajările complexe de desecare -irigație
erau realizate pe 90% din suprafață, aceasta contribuind la obținerea unor recolte agricole
deosebite.
A doua direcție de cercetare științifică din prima etapă, a avut ca obiectiv
stabilirea parametrilor și tehnologiei de bază în domeniul culturilor de câmp irigate.
În acest sens menționăm:
➢ Stabilirea structurii culturilor în condiții de irigare.
➢ Stabilirea măsurilor agrotehnice și fitotehnice pentru culturile de câmp irigate:
cereale, plante tehnice, leguminoase, plante furajere cultivate.
➢ Stabilirea cerințelor pentru apă la plantele horticole (viticultură, pomicultură,
legumicultură).
➢ Stabilirea metodologiei specifice de cercetare prin experiențe simple mono și
bifactoriale.
27
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
➢ Stabilirea răspunsului biologic productiv al diferitelor specii, soiuri și hibrizi,
cultivați în condiții de irigare.
➢ Stabilirea sistemului lucrărilor de bază a solului, lucră rile de pregătire a
patului germinativ, sistemul optim de fertilizare, a sistemului de întreținere a culturilor
etc.
➢ Stabilirea epocii, distanței și densității optime de semănat, corespunzător
noilor condiții de agricultură irigată.
➢ Raionarea soiurilor și hibrizilor în funcție de productivitate, rezistența la boli
și dăunători ș.a.
➢ Tehnologia combaterii bolilor și dăunătorilor la culturile agricole și horticole.
2.A doua etapă :
Analizând dezvoltarea activității de cercetare privind îmbunătățirile funciare 2a și
agricultura irigată 2b, s -a constatat o nouă etapă, distinctă prin obiectivele de cercetare și
rezultatele obținute, evidențiată efectiv, începând cu realizarea și punerea în funcțiune a
marilor sisteme hidroameliorative din Câmpia Română de Est dej a menționate mai sus.
În noul context tehnic, determinat de aceste intervenții antropice profunde asupra
ansamblului ecologic din Câmpia Română de Est au apărut probleme noi de rezolvat, având
atât caracter tehnic și tehnologic cât și protecția mediului.
2a.Probleme de îmbunătățiri funciare au fost cuprinse în programe specifice
privind “Exploatarea și modernizarea amenajărilor de irigație și drenaj, protecția terenurilor
irigate și protecția mediului”, “Optimizarea aplicării irigației la culturile agricol e”,
“Combaterea excesului de umiditate” ș.a.
în cadrul acestor cerințe majore, prin cercetările de îmbunătățiri funciare s -au
abordat următoarele obiective:
➢ Stabilirea soluțiilor tehnice și a tehnologiilor pentru creșterea eficienței
sistemelor de desecare -drenaj;
28
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
➢ Îmbunătățirea tehnologiilor de execuție a drenajului de centură și a drenajului
interior din Insula Mare a Brăilei;
➢ Cercetarea efectului lucrărilor de desecare -drenaj în terenurile irigate de
Câmpia Brăilei;
➢ Comportarea în exploatare a lucrărilor de construcții din amenajările de
irigație din Câmpia Brăilei și efectul asupra terenului agricol.
➢ Diferențierea valorilor parametrilor tehnici de drenaj în condiții diferite de
exploatare precum și eficacitatea drenajului;
➢ Cercetarea evoluției hidrosaline a solurilor irigate din Câmpia Brăilei;
➢ Stabilirea soluțiilor tehnice pentru îmbunătățirea tipurilor de amenajare
hidrotehnică sub presiune, scurgere la suprafață etc;
➢ Diferențierea și adaptarea tehnologiilor de exploatare complexă hidrotehnică
agricolă ș i ameliorativă;
➢ Cercetări privind efectul exploatării complexe hidroameliorative și agricole a
terenurilor depresionare, în vederea îmbunătățirii regulamentelor de exploatare
ameliorativă;
➢ Stabilirea măsurilor de prevenire și combatere a proceselor de degr adare a
fertilității solurilor și protecția mediului;
➢ Optimizarea corelației producție -consum de apă; prognoza și avertizarea
udărilor prin metode moderne.
➢ Optimizarea regimului de irigare în funcție de adâncimea apei freatice.
2.b. În profilul culturii p lantelor agricole în condiții de irigare s-au avut în
vedere realizarea următoarelor obiective:
➢ Îmbunătățirea metodologiei de cercetare și de prelucrare a datelor;
29
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
➢ Optimizarea raportului dintre regimul de irigație și sistemul de fertilizare,
pentru fiecare specie și genotip în vederea creșterii producției și eficienței.
➢ Stabilirea relațiilor optime dintre soiurile și hibrizii cultivați în condiții de
irigare și elementele tehnologice principale (epocă de semănat, desimea plantelor).
➢ Folosirea biostimulator ilor de creștere și a substanțelor de combatere a bolilor
criptogamice, pentru materializarea potențialului biologic al plantelor.
➢ Raionarea și optimizarea structurii soiurilor și hibrizilor, extinderea soiurilor
și hibrizilor rezistenți la secetă.
➢ Combate rea chimică și integrată a buruienilor.
➢ Stabilirea de tehnologii agricole nepoluante și protecția mediului.
Structura solului.
Solurile bine structurate înmagazinează multă apă, aer, căldură și elemente nutritive,
asigurând condiții dintre cele mai bune c reșterii și fructificării viței de vie.
Vița de vie ocupă însă, în general, soluri din zone colinare, uneori îndesate sau excesiv
de coezive, terenuri terasate, nisipuri puțin structurate. S -a observat că atunci când structura
solului este bine exprimată, rădăcinile pătrund între elementele structurale pe care le acoperă
cu o rețea radiculară foarte densă, în special când acestea sunt acoperite cu argilă; pătrunzând
rar în interiorul poliedrelor.
Vița de vie este o plantă cu pretenții mari față de lumină, e a folosește energia
luminoasă mult mai bine decât alte plante. Prin fotosinteză, lumina devine principala sursă în
sintetizarea substanțelor organice.
Sub acțiunea directă a luminii, asimilația clorofiliană este mult mai intensă decât la
umbră, strugurii s unt mai colorați și acumulează cantități mai mari de zaharuri.
Influența luminii se exercită prin intensitate, durată și calitatea acesteia .
Fotosinteza se realizează în optimul la intensități luminoase cuprins e între 30000 –
50000 de lucși. În condiții normale de iluminare, lăstarii prezintă meritale scurte și groase,
frunzele au mezofilul gros și de culoare verde intens.
30
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Insuficiența luminii determină reducerea procesului de fotosinteză, debilitarea
butucilor, s ensibilizarea lor la atacul bolilor, diferențierea redusă a mugurilor, producții
scăzute, struguri de calitate inferioară.
În podgoriile din România pentru a se asigura condiții optime de iluminare se
întreprind o serie de măsuri ca: alegerea versanților c u expoziții sudice, sud -estice sau sud –
vestice; orientarea rândurilor în plantații, pe terenurile cu pantă redusă, pe direcția nord -sud;
conducerea vițelor pe tulpini semiînalte sau înalte; dirijarea lăstarilor pe mijloacele de
susținere în timpul perioade i de vegetație.5
Insolația globală rezultă din însumarea zilnică a orelor de strălucire a soarelui, de la
răsăritul și până la apusul soarelui, considerându -se teoretic că toate zilele din perioada de
vegetație sunt senine.
Acest indicator păstrează valor i relativ constante, pentru o anumită podgorie, el
variind doar în funcție de latitudine.
Insolația reală rezultă din însumarea orelor de strălucire efectivă a soarelui, în perioada
de vegetație activă a viței de vie; în condițiile din țara noastră ea este cuprinsă între 1200 –
1600 ore.
Valorile ridicate ale acestui indicator climatic favorizează acumularea antocianilor în
boabele soiurilor pentru vinuri roșii. Sub raportul cerințelor față de durata zilei de lumină în
țara noastră se cultivă atât soiuri de zi lungă cât și de zi scurtă.
Calitatea luminii este dată de spectrul radiațiilor luminoase care acționează asupra
viței de vie: radiațiile ultra violete asigură creșterea normală a lăstarilor, cu meritale scurte și
groase, favorizează acumularea substanțe lor azotoase în struguri; radiațiile violete și albastre
au rolul cel mai important în reacția fotoperiodică a soiurilor, favorizează formarea
pigmenților antocianici din struguri și a vitaminei C; radiațiile galbene -portocalii provoacă
alungirea și etiola rea lăstarilor, slăbesc pigmentația antocianică a strugurilor etc.6
5 Oșlobeanu M.ș icolab. – Viticultura generală și specială. Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980,
pp.133 -136
6 Ibidem
31
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Cerințele față de temperatură
Temperatura determină aria de răspândire a culturii viței de vie, sistemul de cultură,
declanșarea și parcurgerea fazelor de vegetație, cantitatea și calita tea producției.
Vița de vie se cultivă în zone cu temperatura medie anuală mai mare de 9°C; când
aceasta depășește 10°C se pot obține produse viti -vinicole de calitate.
Temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie sau august), cu valori ce depășesc 17 –
18°C indică existența unor condiții favorabile pentru producerea vinurilor albe de consum
curent și a celor spumante; la valori peste 19°C – pentru vinuri de calitate superioară și peste
21°C – pentru vinuri de calitate superioară cu denumire de origine.
Reușita culturii soiurilor de struguri pentru masă cu maturare târzie este asigurată în
condițiile în care temperatura medie în luna cea mai caldă depășește 22°C; aceste condiții se
întâlnesc numai în zonele sudice ale țării.
Influența temperaturii se exer cită atât prin nivel (care poate fi minim, optim și maxim),
cât și prin suma gradelor de temperatură (Σt°C) dintr -o anumită perioadă.
Se consideră optimă pentru activitatea fotosintezei temperatura de 25 -30°C. Nivelul
minim de temperatură pentru fotosintez ă este reprezentat de valorile de 6 ±2°C, iar cel maxim
40-42°C; depășirea acestor praguri determină stagnarea procesului.
Declanșarea și desfășurarea fenofazelor din perioada de vegetație sunt determinate de
depășirea anumitor praguri de temperatură; cel mai important este pragul biologic de 10°C,
care delimitează lungimea perioadei bioactive a aerului.
Pragul biologic inferior pentru înflorit este cuprins intre 15 -17°C. Temperatura optimă
pentru desfășurarea acestei fenofaze este de 20 -25°C; la valori de 12-13°C la înflorit legarea
boabelor se realizează defectuos, cu formarea unui număr mare de boabe muiate și mărgeluite.
În condițiile climatului temperat continental, reprezintă importanță deosebită pentru
cultura viței de vie temperaturile minime nocive . În perioada de repaus, mugurii viței de vie
32
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
îngheață la temperaturi cuprinse între –16… -18°C (Cardinal) și –22… -24°C, soiurile de vin
fiind mai rezistente decât cele de masă.7
Când frecvența temperaturilor minime nocive depășește 30%, vița de vie trebu ie
protejată peste iarnă.
Pentru diminuarea pagubelor produse de temperaturile minime nocive se recomandă:
➢ Plantarea soiurilor rezistente cu dezmugurire târzie;
➢ Folosirea fumigației sau ceței artificiale ;
➢ Protejarea parțială sau totală cu pământ în timpul iernii.
Vița de vie este o plantă care se adaptează atât la condițiile de umiditate ridicată, cât și
la cele de secetă. Pentru obținerea unor butuci cu vigoare normală, capabil să producă recolte
susținute în fiecare an, vițe de vie are nevoie de cantităț i mari de apă, pe care și le procură
datorită sistemului radicular profund și bine dezvoltat.
Cerințele viței de vie față de umiditate sunt mai mari la soiurile de masă ca la cele de
vin și, în general, în perioada creșterii intense a lăstarilor și strugur ilor ca în perioada
maturării acestora.
În țara noastră cultura viței de vie este posibilă la o sumă a precipitațiilor cuprinsă
între 500 -700 mm, din care cel puțin 250 -350 mm repartizate uniform în perioada de vegetație
sub formă de ploi utile (mai mari d e 10 mm).
Procesele de creștere și fructificare ale viței de vie se desfășoară în optim în condițiile
unei umidități relative a aerului de 60 -80%.8
Excesul de precipitații influențează negativ creșterea și fructificarea viței de vie,
țesuturile sunt mai puțin dense și, ca urmare, au o rezistență mai scăzută la acțiunea
temperaturilor scăzute din timpul iernii; frecvența atacurilor de boli este mai mare deci sunt
necesare mai multe tratamente; calitatea strugurilor este deficitară atât din cauza acumulării
7 Marian Margareta, Merce E. – Introducere în managementul exploatațiilor agricole. Deva, Editura Intel
Credo, Deva, 1994, pp.188 -189)
8 Tănăsescu Rodica – Managementul în unitățile agricole. București, Societatea Comercială RTC Paper
Converting S.A., 1995, p.87 -96
33
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
unor cantități mai reduse de zaharuri, colorații necorespunzătoare, cât și datorită fisurării
boabelor și instalării putregaiului cenușiu.
În condiții de secetă prelungită, creșterile sunt reduse, este afectată diferențierea
mugurilor, cantitatea și calit atea producției.
Când suma anuală a precipitațiilor este mai mică de 500 mm sunt necesare irigații.
În marile țări producătoare de vinuri, și nu numai peisajul vitivinicol este bine
valorificat de podgoreni pentru atragerea unor importante surse de ven ituri complementare,
prin turism.
La noi în țară, ca și în toată lumea, primirea oaspeților “la vie” este o manifestare de
ospitalitate omenească de veche tradiție. Vizitatorii sunt atrași aici, în primul rând, pentru că
viticultorii au știut să planteze v ii în locuri “binecuvântate de Dumnezeu”, de adânca
spiritualitate și frumusețea naturală, la care au adăugat prin munca și credința lor plantații
regulate, tunse și îngrijite, uneori pe terase, ce oferă vederi panoramice de -a latul văilor sau
țărmul măril or și oceanelor, cu lungi perspective către coline cu pajiști frumoase și păduri,
plantații pomicole, parcuri cu lacuri, mănăstiri și biserici sau către vechi castele și așezăminte
ale podgorenilor.
Aici, sub pergole umbrite de viță de vie sau liane dendro -floricole, unde vizitatorii
poposeau la mese de piatră având canale săpate cu apă, în care se păstra “vinul rece”, după ce
treceau, ca la villa d ’Este-Italia de -a lungul celor peste o sută de fântâni arteziene umbrite de
cei mai înalți chiparoși din Ital ia și unde se puneau bazele unor “amintiri” de neuitat.
Aceasta, pentru că “peisajul construit”, după cum spunea Stanley White “poate fi cu
mult mai bogat în farmece subtile decât teritoriul în forma sa originală, cu condiția ca soluțiile
pe care le accept ăm să fie potrivite atât cu forma, cât și cu aspectul pajiștilor, pădurilor și
costișelor, cărora noi înțelegem să le acordăm respectul nostru”.
Distanța dintre rânduri
Standard, distan țele sunt de 1 -1,2 m între butuci și de 2 – 3 m între rânduri. Ce
depășește aceste distanțe standard sunt folosite în cazul unei mai bune circulații a aerului, sau
34
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
pentru cârnit dacă vițele sunt prea robuste și ies în afara rândurilor vara. Distanțele mai mari
de 2,5 m între rânduri, sunt adoptate dacă se preferă o creștere aplecată a lăstarilor, dincolo de
susținerea sârmelor. Uneori, este utilă palisarea lăstarilor sub formă de cortină pentru a
acapara cât mai multe raze de soare.
Pericolul dăunătorilor și nutriția
Pentru a proteja pe termen lung solul, ele trebuie privit ca un mediu fragil care trebuie
hrănit, în vederea unei bune productivități. Astfel managementul solului și cel al nutrienților
trebuie implementat cât mai bine. Una dintre cele mai recomandate metode este acoperirea
regulată a suprafeței solului cu îngr ășăminte naturale, gunoi de grajd. Această acoperire are și
rolul de a filtra apa, îmbunătățind stratul arabil implicit fertilitatea.
Prin întrebuințarea mai redusă a imput -urilor exterioare se poate ajunge treptat la o conversie
a terenului, spre o agricu ltură ecologică. Totuși cel mai important lucru este înlocuirea imput –
urilor convenționale, cu precădere a celor chimice. Ideea de bază este dezvoltarea unui sistem
prin care nivelul folosirii imputurilor exterioare fermei să fie cât mai scăzut.
Abordarea unei „agriculturi durabile” o reprezintă în special cei care folosesc
substanțe cât mai puțin toxice și care aduc cât mai puține daune mediului înconjurător și care
în același timp au o productivitate și un profit bun. Acesta fiind motivul pentru care une ori
folosirea substanțelor sintetice, în cantități mici, poate fi mai utilă și mai durabilă decât
abordarea strict non -chimică. Un exemplu sugestiv este folosirea de erbicid în cantități cu un
spectru larg, care consumă mai puțină energie decât un prășitor . Opțiunea folosirii
substanțelor non sintetice, compensează mai târziu, eventualele pierderi de producție, prin
prețul mai mare al produselor ecologice, cu toate că în prezent consumul vinurilor ecologice
nu a ajuns la un potențial maxim.
Necesarul de el emente nutritive și evaluarea lui se face prin analiza chimică a solului,
a carențelor și prin observarea dereglărilor fiziologice nutritive. Se înțelege că existența
carențelor și a dereglărilor nutritive influențează negativ întreaga producție. Tocmai de aceea
35
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
pentru a combate aceste efecte negative este necesară investigațiile diagnozei foliare și analiza
agrochimică.
Cantit ățile de îngrășăminte sunt calculate în funcție de fiecare parcelă, ținând cont de
humusul din sol, de conținutul de substanțe din frunze, precum azotul, fosforul sau potasiul.
Analiza diagnozei foliare și a solului se realizează în laboratoarele agrochimice specializate.
Simbioza echilibrat ă a unui sol și a microorganismelor din el, înlătură șansa apariției
unor boli. Aceste lucru se datorează faptului că ele produc substanțe sau inhibă
microorganismele generatoare de boli.
Unul dintre scopurile principale ale agriculturii durabile îl reprezintă minimizarea
ciclurilor nutrienților. Prin aceasta înțelegem minimizarea inputurilor ext erioare fermei prin
reducerea nutrienților solubili și circulația acestora către suprafață și către sursele de apă. O
suprafață acoperite cu diverse verdețuri furnizează vițelor suficient azot, iar ierburile îl pot
impregna mai bine în sol.
O popula ție diversificată de bacterii și ciuperci este esențială în special pentru
prevenirea atacurilor bolilor. Din moment ce această diversitate este micșorată sau chiar
distrusă, organismele dăunătoare preiau imediat controlul, declanșând apariția bolilor și a
stresului acestora. Prin restabilirea acestei diversități se poate restabili echilibrul.
Într-un sol cu adevărat sănătos și echilibrat, nu există declanșatori de boli. Una dintre
cele mai mari probleme ale viței de vie, este apariția filoxerei. Stropirea pla ntației cu compost
de ceai, este foarte benefică, blocând zonele unde microorganismele ar putea intra și ar
produce boli. Totuși într -un sol bine hrănit și cu o bună viață microbiană, filoxera nu se
extinde foarte mult.
Ținând cont că filoxera se manifest ă prin distrugerea rădăcinilor prin stoparea hrăniri
lor sau chiar prin omorâre, un bun antidot sunt ciupercile micorize. Acestea stimulează
creșterea rădăcinilor compensând daunele făcute de filoxere. Aceste ciuperci formează o
relație de simbioză cu rădă cinile vițelor de vie, cuprinzând întreaga rădăcină și formând o
rețea interconectată între plante indiferent de specie, formând niște fire, numite hife. Aceste
fire penetrează rădăcinile, absorbind zaharuri și molecule complexe, pe care ulterior le
transf orm în nutrienți esențiali pentru rădăcini. Acestea fiind pistele ce au demonstrat
36
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
eficacitatea lor prin compararea, de exemplu, a plantelor cu ciuperci micorize crescute într -un
anumit tip de sol, față de altele fără acest tip de ciuperci, crescute în ace lași sol.
De asemenea ciupercile au și un efect antibiotic, inhibitor, care ajută la prevenirea
aparițiilor bolilor sau organismelor dăunătoare.
Motivele pentru care vi ța de vie sau în general plantele perene cresc cel mai bine în
soluri dominate de ciup erci, țin de faptul că ciupercile mențin PH -ul solului între 5,5 și 7, fapt
care elimină bacteriile de nitrificare, bacteria ce transformă amoniul în nitriți sau nitrați.
Ciupercile reprezintă hrana amibelor și acarienilor, care eliberează azot sub formă d e amoniu,
benefică plantelor. Pentru vițele de vie, cantitățile de azot sub formă de amoniu, prezente în
solurile predominate de ciuperci, este mult mai prielnică decât solurile cu amoniu sub formă
de nitrat.
Prin urmare cele mai bune metode de îmbunătățire a nutriției solului viei, este prin
realizarea în sol a unei populații cât mai mari de ciuperci benefice, de nematozi sau
microartropode. Inoculul de ciuperci micorize și de compost s -au dovedit a fi cele mai
eficiente, dintre metode.
Chia r dac ă nativ, aceste ciuperci trăiesc în multe soluri, inoculul lor este necesar mai
ales in solurile sărace, fapt care asigură un prim belșug de hrană, urmând ca apoi să se adauge
compostul, ce rezultă din producerea vinului și se găsește sub formă de tes covină, pielițe sau
semințe din extragerea mustului. Alte amestecuri ce pot fi adăugate sunt resturile rămase de la
tăierea viei.
Procesul de eliberare a nutrien ților durează din momentul aplicării compostului pe
suprafața agricolă și până când organismel e din sol au contact și interacționează cu el. De
asemenea aplicarea sa pe timpul ierni este benefică, îmbunătățindu -I rezistența pe timpul
iernii.
Menținerea rețelei subterane presupune reducerea sau chiar eliminarea activităților ce perturbă
structura so lului. De exemplu râmele sau alte vietăți ce trăiesc în această rețea creează prin
existența lor orificii ce contribuie la structura solului. Prin aceste spații viața solului continuă
să se dezvolte, iar prin cultivarea solului aceste zone se distrug. Prin compactarea acestor
orificii, se
37
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
epuizează oxigenul, azotul și gazul anaerobic se epuizează sau se volatilizează. Pe de altă
parte, în momentul perturbării solului se amplifică creșterea bacteriilor.
Plantarea
Este mult mai simplu s ă se planteze noi le vițe înainte de instalarea sistemului de
susținere, fiind dificilă o desfășurare în jurul sârmelor. Totuși ele trebuie plantate aliniate în
rând, în așa fel încât butucii să fie aliniați în spatele stâlpilor. Pentru o direcționare est -vestică
vițele tr ebuie ascunse în așa fel încât să fie pe ambele părți ale tutorelui, făcând cultivarea mai
ușoară.
Majoritatea viilor se g ăsesc altoite pe portaltoi și au nevoie de o atenție deosebită.
Vițele trebuie să prezinte un sistem radicular bun cu rădăcini mari ș i mici. De preferat ar fi să
fie netăiate, totuși dacă sunt prea multe , este acceptată tăierea lor la 15 cm, mai ales dacă sunt
zone decolorate sau prezintă daune. De asemenea există riscul ca cele moi de o culoare
neagră -maronie să fi fost înghețată și s ă crească. Prin urmare. Pentru vițele tinere, operațiile
sunt simple, fiind nevoie doar de îndepărtarea rădăcinilor și lăstarilor stricați. Datorită
eventualelor pierderi de apă din timpul transportului, este recomandată înmuierea viței cu
câteva ore înai nte de plantare. Plantarea rădăcinilor toamna, permite rădăcinilor să se dezvolte
până la venirea înghețului, ceea ce ar fortifica -o pentru dezvoltarea ulterioară din primăvară.
Gropile de plantare ar trebui s ă fie suficient de largi, pentru a planta vița cu rădăcinile
cât mai răsfirate.
Este recomanda tă o plantare cât mai adâncă a rădăcinilor, lucru benefic atât pe timpul
iernii cât și vara, datorită faptului că se asigură că unele rădăcini și muguri vor supraviețui
gerurilor aspre care de obicei omoară partea superioară a viței, iar pe timp de vară , ele
supraviețuiesc mai bine secetei prin absorbirea mineralelor din sol.
38
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
În viticultură se folosesc mai multe sisteme de tăiere, care se definesc, în principal,
prin felul elementelor lemnoase, care se lasă pe butuc la tăiere și, în secundar, prin numărul și
lungimea acestora9.
Sistemul de tăiere scurt se caracterizează prin folosirea în exclusivitate, a elementelor
scurte de rod.
Coardele de rod existente pe butuc se taie în cepi, numărul cepilor care se rezervă
butucului fiind în funcție de vigoarea vițelor și de productivitatea solului.
Avantajele, pe care le ofer ă sunt următoarele:
✓ Asigură un echilibru mai bun între creșterea și rodirea vițelor,
✓ Grăbește procesul de maturare și înlătură coacerea neuni formă a strugurilor, care se
manifestă adesea la soiurile foarte productive,
✓ Ușurează executarea tratamentelor fitosanitare, prin reducerea masei vegetative pe
butuc: operația de tăiere fiind oarecum simplă, poate fi executată de persoane mai
puțin calific ate,
Ca dezavantaj, se menționează faptul că, pe butuc se reține numai circa 5 -10% din
formațiunile lemnoase purtătoare de rod și ca urmare producția de struguri este întrucâtva
diminuată.
Sistemul de tăiere mixt reprezintă o îmbinare a celor două sisteme de tăiere (scurt și
lung), prin folosirea elementelor scurte și lungi de rod.
Îmbinarea se realizează prin construirea verigilor : cep + codiță sau coadă de rod.
Acest sistem de tăiere este cel mai corespunzător, deoarece prezența coardelor sau a codițel or
de rod asigură producția de struguri pe anul în curs, iar prezența cepilor asigură formarea
lemnului de rod pentru anul următor.
În podgoriile din țara noastră a fost generalizat tipul de tăiere Guyot multiplu.
Tipurile de tăiere folosite se clasifică î n funcție de scop (tăieri de formare, tăieri de
rodire și tăierea de regenerare), după starea de vegetație a vițelor.
9 Georgescu M., Dejeu L. – Tăierea viței de vie. Ed. Ceres, București,1992. pp.66 -68
39
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Tăierile de formare . Tăierea de formare trebuie să asigure o creștere puternică a
vițelor pentru a se putea realiza formele de conducere î n plantații. Concomitent cu formarea
butucilor se urmărește și intrarea cât mai devreme a vițelor pe rod.
Complexitatea tăierilor de formare, depinde de conducerea vițelor în plantație și de
sistemul de tăiere care urmează să fie aplicat. Este mult mai sim plu de format butucii la vițele
conduse în formă joasă și tăiate în sistem scurt, care se realizează în 2 -3 ani de la plantare,
față de vițele conduse în forme înalte pe tulpini și tăiate în sistem mixt, care se realizează în 4 –
5 ani de la plantare și chia r mai mult.
Tăierile de rodire . Aceste tăieri se execută la vița de vie în fiecare an, după încheierea
tăierilor de formare.
Prin aplicarea lor se urmărește: păstrarea echilibrului între creștere și rodire a vițelor;
dimensionarea producției de struguri pe butuc, în funcție de vârsta plantațiilor și vigoarea
butucilor; asigurarea unei rodiri susținute a vițelor în plantații, eliminându -se periodicitatea de
rodire; prevenirea degarnisirii cordoanelor de formațiunile lemnoase roditoare înlocuirea
lemnului băt rân de pe butuc, cu lemn mai tânăr purtător de rod; menținerea capacității de
regenerare a butucilor, prin îndepărtarea lemnului uscat.
Tăierea de regenerare se aplică în plantațiile de vii bătrâne sau îmbătrânite prematur,
în care datorită vârstei înainta te sau altor cauze, capacitatea de creștere și de fructificare a
vițelor a scăzut foarte mult.
Scopul urmărit este revigorarea butucilor, pentru refacerea pe o perioadă de câțiva ani
(5-7 ani), a potențialului de creștere și fructificare. Tăierile de regen erare trebuie asociate cu
alte măsuri agrotehnice cum sunt: redesfundatul parțial și încorporarea adâncă în sol a
îngrășămintelor organice și chimice, în scopul refacerii sistemului radicular al vițelor.
Reducerea potențialului de creștere și de rodire a b utucilor este o consecință firească a
procesului de îmbătrânire la vița de vie. Prin tăierile de regenerare și celelalte măsuri
agrotehnice care la însoțesc, se ameliorează în timp scurt capacitatea de rodire a vițelor, fără
să se ajungă la potențialul lor inițial.10
10 Ibidem, pp.74)
40
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Lucrări și operațiuni în verde
Din această categorie fac parte:
➢ Legarea sau dirijarea lăstarilor
➢ Plivitul
➢ Copilitul
➢ Cârnitul lăstarilor
Lucrări fitotehnice speciale:
➢ Ciupitul lăstarilor
➢ Polenizarea suplimentară
➢ Incizia inelară a lăstarilor
➢ Desfrunzitul parțial
Legarea sau dirijarea lăstarilor . Pe măsură ce lăstarii cresc în lungime, nu se pot
menține în poziție verticală și se apleacă în jos.
Ca urmare, o parte se rup, vegetația se aglomerează pe rândul de vițe, lumina și aerul
pătrund tot m ai greu în interiorul butucului, se favorizează bolile și atacul dăunătorilor, iar
mecanizarea lucrărilor în plantație este îngreunată.
Plivitul lăstarilor. Prin această lucrare se înlătură lăstarii socotiți de prisos pe butuc și
anume: în primul rând, eve ntualii lăstari dați din portaltoi (înlăturarea sălbaticului); lăstarii de
pe lemnul bătrân plasați necorespunzător, cum sunt lăstarii lacomi și cei de pe partea
inferioară a coardelor; lăstarii sterili (fără rod) și cei slab dezvoltați.
Plivitul se execut ă numai după apariția inflorescențelor, pentru a se putea deosebi
lăstarii sterili de cei fertili, atunci când ei sunt în stare erbacee și pot fi suprimați ușor cu mâna
de pe butuc. Lucrarea se recomandă îndeosebi la soiurile cu capacitate mare de lăstărir e, care
dezvoltă o masă vegetativă bogată pe butuc.
Copilitul constă în suprimarea, totală sau parțială, a lăstarilor secundari (copililor)
care se formează din mugurii de vară la subsuoara frunzelor, pe lăstarii principali.
41
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Este o operațiune în verde fac ultativă, carte se execută o dată cu legatul lăstarilor,
obișnuit la legatul II și III. Deoarece la majoritatea soiurilor copilii sunt lipsiți de rod, au fost
socotiți ca niște organe parazitare.
Strugurii formați pe copili sunt mici și de calitate inferio ară, știut fiind că ei se
maturează cu cca. 25 -30 zile mai târziu decât cei de pe lăstarii principali.
Cârnitul lăstarilor este o operațiune în verde generalizată în practica viticolă, care se
face atât la soiurile pentru struguri de masă, cât și la cele p entru struguri de vin.
Prin cârnit se procedează la suprimarea vârfurilor tuturor lăstarilor de pe butuc, în
momentul intrării strugurilor în pârgă, când creșterea intensă a lăstarilor s -a terminat
(începutul lunii august).
Se taie cu foarfeca, vârfurile l ăstarilor împreună cu frunze tinere (6 -10), care nu au
ajuns la mărimea normală și deci consumă substanțele asimilate. Prin aceasta se favorizează
procesele de maturare a strugurilor și lemnului lăstarului.
Practic, prin cârnit se suprimă vârfurile lăstar ilor care depășesc înălțimea șpalierului
sau capetele aracilor, lungimea lăstarilor fiind redusă astfel la cca 130 -150 cm, rar mai mult.
Lucrarea este absolut necesară la soiurile cu creșteri viguroase, în special în anii cu exces de
precipitații, pentru a se asigura pătrunderea luminii și aerului în interiorul butucului, limita
consumului de asimilate de către lăstari.
Cârnitul prea sever cu îndepărtarea unor porțiuni mari din lăstar, afectează masa
vegetativă a butucilor, influențând negativ procesul de maturare a strugurilor și gradul de
maturare a lemnului coardelor.
Ciupitul lăstarilor constă în suprimarea vârfului de creștere sau coroniței lăstarilor
fertili, prin ciupit, înainte de înflorit (o săptămână înainte de înflorit). Scopul urmărit:
întrerup erea din creștere a lăstarilor, pe perioada înfloritului (8 -12 zile) pentru a se favoriza
procesul de fecundare a florilor (legarea rodului).
Se știe că în timpul înfloritului, creșterea lăstarilor rămâne procesul dominant, cu un
consum ridicat de substan țe asimilate. Din această cauză, multe flori din inflorescență rămân
subnutrite și cad.
42
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Polenizarea suplimentară este necesară în cazul soiurilor cu flori fiziologic femele, la
care polenul nu germinează și a soiurilor la care capacitatea de germinare a p olenului este
slabă. Polenizarea acestor soiuri, mai ales în anii răcoroși și ploioși, se realizează defectuos:
florile nu leagă decât într -o proporție redusă, strugurii meiază și mărgeluiesc puternic. Pentru
a se elimina aceste neajunsuri este nevoie de p olenizare suplimentară, cu polenul de la alte
soiuri. Operațiunea este greu de realizat pe suprafețe mari și la un număr mare de butuci.
Incizia inelară a lăstarilor . Operațiune în verde facultativă, cu efect limitat, care nu
poate fi generalizat. Ea const ă în tăierea și scoaterea unui inel de scoarță lat de 5 -6 mm pe
internodul situat sub prima inflorescență de la baza lăstarului.
În acest mod este întreruptă circulația bazipetă a sevei elaborate, asigurându -se o
supranutrire a inflorescențelor și strugur ilor cu substanțe asimilate. Efectul operațiunii se
menține atât timp cât rana provocată (incizia) rămâne deschisă, adică până se realizează
cicatrizarea.
Inelarea se face obișnuit pe lăstari, dar se poate aplica și la baza coardelor sau chiar
brațelor. Se execută cu foarfeci speciale de inelat a căror lame secționează scoarța și liberul,
după care inelul se desprinde și este scos cu ajutorul unui briceag. Cicatrizarea rănii cu
reluarea circulației normale a sevei elaborate are loc în decurs de cca 3 săptăm âni.
Desfrunzitul parțial . Lucrarea în verde se recomandă deopotrivă, atât la soiurile de
masă cât și la cele de vin, în scopul prevenirii atacurilor puternice de mucegai pe struguri. Se
efectuează cu 2 -3 săptămâni înainte de cules, la intrarea strugurilo r în pârgă, când mucegaiul
(Botritisul) începe să atace strugurii.
Constă din suprimarea frunzelor (2 -3 frunze) situate în zona strugurilor. Prin această
lucrare se ameliorează microclimatul din jurul strugurilor, în sensul că reduce umiditatea, se
intens ifică aerisirea și gradul de iluminare.
Efectele pozitive asupra calității strugurilor sunt următoarele: colorarea uniformă a
boabelor la soiurile pentru struguri de masă, sporirea conținutului în zaharuri, reducerea
acidității totale prin degradarea acidu lui malic, sub acțiunea mai intensă a luminii.
În cazul vițelor altoite, punctul de altoire trebuie să fie deasupra solului, altfel se va
anula efectul de altoire. Folosirea compostului în groapa de plantare nu este indicată, datorită
43
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
faptului că va face rădăcina leneșă, dezvoltându -se ca într -un vas, împiedicând extinderea
rădăcinilor.
Se folosesc însă îngrășăminte solubile sau inoculații de ciuperci, împrăștiate în groapă
și pe rădăcini, încurajând astfel dezvoltarea rădăcinilor și absorbția nutriențil or.
Apoi rădăcina se fixează ferm, se tasează pământul și se udă, după care se presară
materia organică în jurul viței, atât pentru menținerea umezelii cât și pentru evitarea
buruienilor, care mai târziu va favoriza creșterea râmelor, care la rândul lor v or aerisi solul și
vor transporta materia organică, reorganizând structura solului. Ținând cont de fragilitatea
noilor plante și de nevoia de umiditate, este indicat să se folosească mulciul, având în vedere
că acesta păstrează cel mai bine fluctuația de u miditate.
Distanțele de plantare a butucilor în funcție de distanțele de plantare a rândurilor
Distanta
dintre
rânduri(m) Distanța dintre butuci pe rând
1 1,1 1,2 1,3 1,4
1,5 6666 6060 5555 5128 4761
1,6 6250 5681 5208 4807 4464
1,8 5555 5050 4629 4273 3968
2 5000 4545 4166 3846 3571
2,2 4545 4132 3787 3496 3246
2,5 4000 3636 3333 3076 2857
3 3333 3030 2777 2564 2380
44
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Altoirea prin despicătur ă
Plantarea viței de vie
Plantarea viței de vie (în secțiune)
45
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Udarea vițelor
Având în vedere că vițele sunt tinere, mai mult decât fertilizarea, udarea are un rol
important. În perioada de fixare, 2,5 – 5 cm apă pe săptămână. Udarea se face de sus în jos,
pentru a aju ta rădăcina să crească în jos. Irigarea nu trebuie să fie excesivă, cu atât mai mult
cât umezirea frunzelor poate duce la apariția ciupercilor. De preferat este să se înceteze
irigarea, care de preferat ar fi să se facă prin picurare, spre sfârșitul verii sau cu o lună înainte
de îngheț, în așa fel încât coacerea fructelor să nu fie întârziată.
Ținând cont că vița de vie este o liană, creșterea ei de -a lungul anului este puternică,
țesuturile slab dezvoltate, au nevoie de multă lumină mai ales pe ntru suprafața foliară a
butucului, fiind nevoie ulterior de o susținere a părții supraterestre.
Lipsa unei astfel de susțineri duce la creșterea lăstarilor pe pământ, îngreunând lucrările
solului și favorizând apariția bolilor.
Sistemele de su sținere trebuie să asigure:
1. Dirijarea elementelor vegetative ale butucului;
2. Realizarea formei de conducere;
3. Susținerea butucului;
4. Realizarea unui microclimat optim, pentru o producție bună, calitativă;
Aracii reprezintă modul de susținere al v iței de vie, folosiți în dimensiuni diferite,
între 1,5 și 2,5 m, cu o grosime de 3 până la 5 cm.
Din păcate ca sistem de susținere, aracii prezintă și câteva dezavantaje, cum ar fi durabilitatea
redusă sau distribuirea ne uniformă a coardelor în spațiu, mai ales când acestea sunt dispuse în
număr mai mare, ceea ce determină îngrămădirea și expunerea necorespunzătoare a lăstarilor
la soare.
Aracii sunt confecționați, pentru o durabilitate mai bună, din lemn cu esență tare,
stejar, dud, salcâm sa u carpen, apoi este recomandată o tratare cu sulfat de cupru în
concentrație de 5 -6% pentru 10 -20 de zile, de asemenea impregnarea bazei cu bitul sau cu
carbolineum, pentru 2 -3 ore, după care introducerea în creozot la temperatura de 80ș C,
pentru 10 -12 ore.
46
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
O altă formă de susținere și cea mai răspândită, o reprezintă spalierul. El prezintă
numeroase avantaje și se folosește din al doilea an.
Durabilitatea lui este mult mai mare, ajungând până la 40 de ani. Are o stabilitate mai
mare cu privire la acțiunea vânturilor, încărcătura poate fi mai mare și poate fi repartizată
uniform astfel frunzișul fiind mult expus la soare, determinând o calitate mai bună a
strugurilor, un alt avantaj îl reprezintă facilitarea efectuărilor lucrărilor de întreținere din jurul
viței de vie.
Cel mai uzual este spalierul cu sârme duble. În principal într -o vie sunt necesari două
tipuri de stâlpi. Unul pentru susținerea spalierelor mai puternic, iar celălalt pentru susținerea
viței de vie, așa numiț ii tutori.
Tutorii ajută tulpinile viilor să stea vertical, ele se prind de stâlp cu diferite material,
cum ar fi răchita sau altfel de sfori.
Șpalier monoplan pentru cultura clasică și monoplană
Instalarea șpalierului necesită stâlpi din bet on sau lemn de 2,4 lungime, sârmă galvanizată cu
diametrul de 2,2 și 3, bride din sârmă și dispozitive pentru întinderea lor. Primii stâlpi sunt
fixați de 2,4 m, iar cei mijlocii de 2,2m.
De asemenea stâlpii se pot confecționa din metal cu d iametrul de 4 -5 cm sau bare cu
secțiunea transversală în formă de ”T”. Aceștia se folosesc pentru bolți, pergole și alte
suporturi de susținere a viței. Sârmele sunt 2,8 – 3 m grosime la primul nivel, coborând cu 2,2
– 2, 5 mm pentru nivele de mai jos. Est e indicat să se folosească două sârme portante, atât
pentru ghidarea joasă a butucilor, cât și pentru cele conduc coardele de rod.
47
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Primul an, instalarea sârmelor
Sârma se găsește sub formă de colace trebuie cântăriți,
de exemplu 180 0m cântărește 100kg. Ancorele se folosesc
pentru stâlpii din față, pentru a mări stabilitatea întregului rând.
Aceste ancore sunt formate din blocuri de piatră sau de beton,
introduse în sol la adâncimea de 50 -60 cm. Ele cuprind
sârme împletite..
Tocmai de aceea stâlpii din față sunt înclinați la 60 -65o.
Ultimul șpalier poate fi vertical doar dacă este montat pe interiorul
rândului cu sârmă.
Sârmele duble se prind lateral, prin intermediul unor
bride din sârmă cu ochiuri prin care ar tr ebui să treacă sârma.
Întinderea lor se face de sus în jos, fixându -le la capete prin
răsucire în jurul primilor stâlpi.
Întinderea sârmelor se face cel mai bine prin folosirea
unor scripeți.
Primul spalier fixat prin contra forță
Susținerea și conducerea vițelor se realizează prin palisatul tulpinilor și cordoanelor,
cercuitul sau legatul coardelor, dirijare a lăstarilor pe mijloacele de susținere.
Revizuirea sistemului de susținere. În fiecare primăvară, prin luna martie, se
procedează la revizuirea șpalierului, înlocuirea tutorilor și aracilor necorespunzător.
48
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Revizuirea șpalierului comportă: înlocuirea bulu macilor rupți din beton sau a
bulumacilor putreziți din lemn; îndreptarea bulumacilor mijlocași pe rând; refacerea
ancorelor, la bulumacii fruntași; completarea și întinderea sârmelor.
Palisatul tulpinilor și cordoanelor. După revizuirea mijlocului de susț inere, la vițele
conduse pe tulpini, se reface palisatul tulpinilor și cordoanelor.
În acest scop, sunt înlocuiți tutorii putrezi (5 -10% anual), se îndreaptă cei rămași și se
fixează cât mai aproape de butuci, după care urmează palisarea tulpinii prin leg area ei de
tutore cu răchită sau deșeuri textile. Prin palisare se urmărește realizarea de tulpini drepte, fără
curburi sau torsionări. La vițele cu tulpini duble, paralele, în absența tutorilor, palisatul se
realizează prin legarea tulpinilor una de alta.
Cordoanele se palisează orizontal pe sârmele portante ale șpalierului, prin legarea lor
cu răchită, rafie sintetică sau deșeuri textile.
Cercuitul sau legatul coardelor. Această lucrare este necesară la formele de
conducere cu elemente lungi de rod la tăi ere (coardele de 10 -16 ochi).
Din cauza fenomenului de polaritate care se manifestă puternic la vița de vie este
nevoie de conducerea coardelor într -o poziție cât mai apropiată de orizontală, care să așeze
mugurii în același plan pentru uniformizarea creșt erii lăstarilor și a formării rodului.
Până la lungimea de 8 -10 ochi a coardelor, polaritatea nu se manifestă puternic. Peste
această lungime, stabilită prin tăiere, polaritatea influențează distribuția lăstarilor fertili pe
coarde și implicit producția de struguri.
Conducerea verticală și oblic -ascendentă a coardelor, favorizează polaritatea în sensul
că lăstarii cei mai viguroși se formează spre vârful coardelor, iar cei de la bază rămân slab
dezvoltați.
Cercuitul sau legatul coardelor se execută înainte de pornirea vițelor în vegetați
(umflarea mugurilor), pentru a se evita căderea ochilor prin lovirea coardelor. Coardele se
leagă individual pe mijloace de susținere, urmărindu -se o distribuire cât mai corespunzătoare
a lor în spațiu.
Materialele utilizate la legat sunt următoarele: răchita, liberul de topit, rafia sintetică,
deșeurile textile.
49
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Înălțimea la care sunt conduse coardele. Este determinată de forma de conducere a
vițelor în plantații.
La forma de conducere joasă, coardele de rod se situează la î nălțimi variabile,
cuprinseîntre20 -40 cm față de sol; la forma de conducere semiînaltă, coardele de rod sunt la
60-70 cm înălțime; la forma de conducere înaltă, 100 -150 cm înălțime; iar la conducere în
formă de pergolă și palmetă, la înălțimi de 180 -210 cm .
Înălțimea de conducere a coardelor, influențează în primul rând, calitatea strugurilor.
În climatul temperat, cu cât înălțimea este mai mare, strugurii acumulează cantități mai mici
de zaharuri și mai mari de aciditate.
Formele de conducere pe tulpini as igură în schimb producții mai mari de struguri, o
protecție fitosanitară mai bună a vițelor și condiții optime pentru mecanizarea lucrărilor în
plantațiile de vii.
Lucrările solului
Prin specificul culturii viței de vie care ocupă terenul timp îndelungat de 30 -35 ani și
chiar mai mult, lucrările agrotehnice care se aplică solului capătă o importanță deosebită. Se
știe că solurile cu utilizare viticolă sunt soluri antropice (modificate), slab structurate, cu un
conținut scăzut de humus și cu o porozitate c apilară mai redusă.
Pentru menținerea stării de afânare a solului, a unui raport optim între porozitatea
capilară de 25 -30% și cea necapilară de 70 -75% păstrare humusului în sol și asigurarea
accesibilității elementelor nutritive pentru vița de vie, sunt n ecesare lucrările agrotehnice ale
solului.
Dezgropatul vițelor. Lucrarea se face cât mai timpuriu posibil, de îndată ce în zonă
nu mai există pericolul înghețurilor sub –7°….. -8°C;sau când datorită temperaturilor ridicate
ale aerului și umidității existent e în stratul de pământ ce protejează vița, apare riscul
pierderilor de muguri prin „clocire”
Debilonarea rândurilor de vițe. Toamna butucii se protejează la bază prin bilonare
sau mușuroire, primăvara în luna martie se execută lucrarea de debilonare a vițe lor.
Lucrarea se face mecanizat cu plugul cultivator PCV. Perfectare lucrării urmează să se
facă cu sapa, prin nivelarea pământului pe direcția rândului.
50
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Lucrările anuale ale solului.
Arătura de primăvară. Are ca scop mobilizarea solului pe adâncimea de la 14-16 cm
și combaterea buruienilor. Pe solurile cu exces de umiditate se realizează reducerea umidității,
îmbunătățirea aerației și încălzirea solului.
Arătura de primăvară se execută în perioada martie -aprilie, cu plugul cultivator PCV
echipat cu trupițe laterale pentru răsturnarea brazdelor către mijlocul intervalelor dintre
rânduri. Spre a se evita pierderile apei din sol prin evaporare, proces favorizat în perioada de
primăvară de vânturile frecvente, arătura adâncă de primăvară se execută cu plugul fă ră
cormană, la care se atașează grapa stelată GSV.
Afânarea de primăvară a solului. În zonele secetoase și pe solurile cu textură ușoară,
arătura de primăvară se înlocuiește cu afânarea solului pe adâncimea de 12 -14 cm.
Lucrarea se execută mecanizat cu plu gul cultivator PCV echipat cu gheare de afânare,
la care se atașează grapa stelată GSV -1,5 sau grapa cu colți elastici GEV -1,2.
Afânarea adâncă a solului pe rând. Imediat după executarea arăturii de primăvară, se
trece la afânarea adâncă a solului pe rându l de vițe, între butuci.
În plantațiile cu vițele conduse în formă joasă, lucrarea se face manual cu sapa, la
adâncimea de 10 -12 cm (sapa mare).
Prașilele. În perioada de vegetație a viței de vie, solul se menține în stare afânată și
curat de buruieni, pri n lucrările superficiale (prașile).
Acestea se execută la adâncimea de 5 -10 cm, cu mijloace mecanice. Sunt necesare 4 -5
prașile în intervalul mai august, care se eșalonează în funcție de regimul precipitațiilor și
gradul de îmburuienare a solului.
Afânarea solului cu mijloace mecanice, pe intervalele dintre rândurile de viță -de-vie se
realizează prin cultivație, discuire sau lucrări cu freza. Cultivația solului se face cu plugul
cultivator PCV echipat cu organe active tip săgeată, în agregat cu grapa stelat ă GSV -1,5 sau
cu grapa cu colți elastici GEV -1,2.
Pentru a se reduce numărul prașilelor în vii sau chiar eliminarea lor în totalitate, se
practică mulcirea solului.
51
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Lucrarea constă în acoperirea solului printre rândurile de viță, începând din a doua
jumăta te alunii mai, cu o serie de materiale reziduale acumulate în gospodărie sau fermă: paie
alterate tocate, pleavă alterată, siloz alterat, frunze, turbă, deșeuri de folie de polietilenă.
Stratul de mulci care acoperă solul, contribuie la îmbunătățirea regim ului hidric și
termic al solului, împiedică răsărirea și creșterea buruienilor.
Mulcirea poate fi totală, pe întreaga suprafață dintre rândurile de vițe sau parțială, în
benzi pe rândul de vițe.
Arătura de toamnă. Lucrare agrotehnică de mare importanță pen tru plantațiile de vii
roditoare, prin care se asigură acumularea apei în sol provenite din ploi și zăpezi, încorporarea
adâncă în sol a îngrășămintelor organice și chimice pe bază de P și K, distrugerea unor
dăunători care trăiesc în sol și epuizare rezer vei de semințe de buruieni din sol.
Lucrarea se execută după căderea frunzelor, la adâncimea de 16 -18 cm, cu plugul PCV
echipat cu 2 -4 trupițe și o rariță. În plantațiile de vii mecanizabile, arătura de toamnă se face
cu răsturnarea brazdelor spre rânduril e de vițe, rezultând o bilonare pe direcția rândurilor.
Se realizează astfel protejarea butucilor la bază în arealele de cultură neprotejată a
viței de vie și se ușurează îngroparea sau mușuroirea vițelor în arealele de cultură protejată și
semiprotejată.
Concomitent cu arătura de toamnă se face încorporarea adâncă în sol a îngrășămintelor
organice și chimice, prin montarea pe plugul cultivator a echipamentului de fertilizare EIV.
Sistemele de lucrare ale solului sunt acele complexe raționale de măsuri cult urale, care
prin modul de îmbinare, numărul, succesiunea și epoca de aplicare contribuie la obținere unui
optim economic sub raportul producției și a calității acesteia.
Sistemul de lucrare a solului în plantațiile semiprotejate.
Modul de îmbinare, număr ul, succesiunea și epoca de aplicare a lucrărilor solului sunt
următoarele:
➢ După căderea frunzelor se aplică arătura de toamnă la 16 -18 cm
concomitent cu fertilizarea de bază cu P și K;
52
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
➢ Primăvara se execută debilonarea;
➢ În timpul perioadei de vegetație se execută un număr de 3 -4 lucrări
superficiale ale solului la 5 -10 cm.
Periodic, odată la 4 -5 ani după recoltare și înainte de executare a arăturii de toamnă se
realizează subsolarea pe centrul intervalelor din două în două rânduri, eșalonat pe timp de doi
ani.
Fertilizarea cu îngrășăminte organice
O fertilizare bun ă se observă atunci când lemnul este maturat. Îngrășămintele nu se
folosesc decât în cazul în care nutrienții nu sunt suficient de folositori. Hrănirea se face în
doze mici, cu excepția cazului când lăstarii sunt mici și trebuie aduși la dimensiuni normale.
O hrănire excesivă ar face ramurile prea viguroase.
Cea mai bună metodă de fertilizare, este prin folosirea unui mulci, care va furniza
cantități mici și regulate de nutrienți, ca de exemplu granulele de pește. În cazul în care, vița
este sănătoasă, aplicarea de nutrienți nu este necesară, totuși îngrășămintele organice sunt
întotdeauna benefice, mai ales pentru menținerea structurii solului.
Pentru solurile mai s ărace în humus, este recomandată folosirea îngrăsămitelor
verzi,însămânțate toamna și încorporate în pământ primăvara următoare
Una dintre cele mai eficiente fertiliz ări este cea cu îngrășăminte de grajd. O dată la 3 -4
ani se recomandă să se folosească între 30 -50 de tone/ h a. Pentru zonele nisipoase se
recomandă cantități mai mici, însă aplicate mai des. Gunoiul de grajd conține o bună parte din
necesarul anual de azot, fosfor și potasiu. Se aplică la începutul primăverii sau toamnei,
urmând ca apoi să fie încorporat în sol printr -o arătură adâncă de până la 16 -18 cm.
Un alt tip de îngrășăminte sunt cele verzi, constituite din leguminoase ca mazărea,
borceagul, lupinul, soia, graminee, incorporate sau plantate în brazdă și printre rânduri. Rolul
lor este de a înmagazina cât mai puține substanțe nutritive și de a forma o masă cât mai mare
de verdețuri care să asigure mai ales azotul și substanțele fertilizante. De exemplu pentru un
hectar se folosesc 100 -120 kg semințe de mazăre, 150 -200 kg semințe de lupin, soia sau
53
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
borceag de primăvară. Ele se seamănă mecanizat concomitent cu dozarea unor cantități mici
de fosfor sau potasiu.
De preferat este ca masa verde s ă fie tocată pe loc, rămânând sub formă de mulci pe
suprafața, ulterior să fie incorporată în sol prin lucrările meca nice sau manuale. Cu acest tip
de îngrășământ, se fertilizează anual, doar pe jumătate din suprafață, intercalat între rânduri.
Îngrășământu verde se aseamănă cu cel de grajd prin influența favorabilă asupra proprietăților
fizice, chimice și biologice ale solului. Costurile sunt destul de mici, comparabil cu efetul
benefic și costurile de fabricație ale îngrășămintelor azotate. Tocmai de aceea este indicată
folosirea cât mai largă a îngrășămintelor verzi, cu atât mai mult în lipsa celor de grajd.
Alte dou ă tipuri de îngrășăminte folosite în cultura viței de vie, amintite și în
subcapitolele anterioare, sunt compusturile din tescovină și cele obținute prin tăierea
coardelor viței de vie. Astfel tescovina poate fi folosită în lipsa îngrășământului de grajd, d upă
compostarea pe platformă pentru 4 -5 luni. O producție de struguri de aproximativ 10 -14 t/ha,
produce o cantitate de tescovină cuprinsă între 2 -4t/ ha, cu un conținut de substanță organică
de aproximativ 0,9 -1,8t/ ha.
Celălalt tip de îngrășământ, este cel obținut prin tăierea viței de vie, sub forma de lemn
uscat. În medie, la o cantitate de 1 t/ha de material lemnos uscat se pot obține 13 kg P 2O5, 64
kg CaO și 43 kg K 2O. Tot din resturile rămase de la tăierea viei, se folosesc vârfurile de la
lăstari, care se toacă și se transformă în mulci pe suprafața viticolă.
La vi țele tratate cu ciuperci micorize., nu se folosesc îngrășăminte chimice din cauză
că aceștia vor inhiba ciupercile. Îngrășămintele ecologice cele mai recomandate sunt cele
precum emulsia de pește, cu toate că o vița bine fortifiată, nu are nevoie de prea multă
fertilizare. O viță sănătoase are nevoie în principal doar de materie organic, în formă de
compost. Cu cât solul este mai sănătos cu atât vița crește fără tulburări de nutriție, mic roviața
solului aducând sufi cienți nutrienți pentru plantă.
Deficiențele de nutrienți
Este foarte important s ă se recunoască deficiențele de nutrienți. cel mai probabil
acestea sunt de azot, magneziu, potasiu, bor. Mai rar se întâlnesc deficiențele de su lf, de
54
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
fosfor, mangan, sinc sau fier. Neobservate vor trece deficiențele de calciu, de cupru sau
molibden. Însolurile acide toxicitățile apar sub forma aluminiului, a manganului sau a borului.
În paginile următoare voi prezenta câteva caracteristici de recunoaștere a deficiențelor
nutrienților.
Deficien țele de azot se remarcă printr -un nuanțele de verde pal spre
galben -verzui, în special primele frunze tinere ale lăstarilor.
Producția se reduce mult dacă lipsa azotului este serioasă. În general soluri le
cu o textură ușoară și cu materie organică puțină prezintă astfel de deficiențe.
Deficiențe de azot
Deficiențele de de pot asiu se remarcă la începutul verii.
galbenul frunzelor avansează dinspre margine spre interior, pe lângă
nervurile principale. Frunzele prezintă un aspect lucios, inflorescențele
se scutură ceea ce determină ciorchini răzleți cu puține boabe. Galben ul
frunzelor se transformă și în roșu uneori, semănând cu o arsură încrețită
la margini. Deficiența de potasiu determină o creștere redusă a lăstarilor
și poate fi confundată cu virusul răsucirii frunzelor.
Deficiență de potasiu
Cloroza sau îngălbenitul frunzelor este rezultatul deficineței de
magneziu. Galbenul se extinde pe suprafața frunzei, prin nervurile principale,
apoi prin cele secundare, capătând o culoare alb -gălbuie mai ales la soiuri le
de struguri albi. Este întâlnit mai ales în solurile nisipoase, unde exită o
cantitate mai mare de potasiu. De asemenea se poate întâlni și la vițele
altoite, rezistente la filoxere .
Deficit de magneziu
Simptomele deficitului de bor se manifestă la începutul verii.
Frunzele sunt pestriț decolorate și prezintă o cloroză puternică internervurică.
Ca efect asupra vieții viței de vie, putem spune că vârfurile lăsta rilor mor,
dezvoltându -se o creștere laterală internervurică.
55
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Extinderea rădăcinii este redusă, la fel și formarea ciorchinilor,
iar boabele cresc mici și fără sâmburi.Ca și în cazul deficienței de potasiu
simptomele pot fi confundate cu cele ale
virus ului răsucirii frunzelor.
Deficitul de bor
Ținând cont că limitele dintre întoxicarea cu bor și cantitatea suficientă necesară sunt
foarte mici, dozarea necesarului de bor trebuie făcută cu atenție. Când toxicitatea este foarte
mare, cad frunzel e, mai puțin cele tinere.
Un remediu util pentru deficitul de minerale îl reprezintă împrăștierea de cenușă de
lemn, la începutul înmuguririi la baza fiecărei rădăcini. În locul cenușei de lemn se mai poate
folosi și praful de rocă. Acestea pot fi foarte valoroase în raport cu conținutul de minerale. Un
alt factor de care trebuie să se țină cont este ph -ul solului și natura apei. Mineralele, chiar dacă
există nu pot fi disponibile pentru plante datorită ph -ului.
Biologia și controlul, buruienilor, a bolil or și a dăunătorilor
Buruienile într-o cultură viticolă prezintă atât dezavantaje cât și avantaje. Unul dintre
dezavantaje ar fi că sunt cel mai mare competitor pentru consumul de apă și nutrienți din sol.
Totuși ele sporesc biodiversitatea , protejând sup rafețele împotriva eroziunilor, în
special în cazul terenurilor în pantă. În special cele din familia Fabacee ajută la fertilizarea
solului, îmbunătățindu -i structura.
Controlul mecanic se realizează cu ajutorul unui cultivator și cu prășitoarea înainte de
înfloritul plantelor.
Mulcirea lor împiedică fotosinteza, de aceea este recomandată tăierea plantelor și lăsarea lor
la suprafață.
56
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Pentru a preveni apari ția unor noi specii de plante în plantație este recomandată
spălarea anterioară a mașinilor mai ales dacă acestea au fost folosite înainte în alt sol, de
asemenea este indicată și curățarea canalelor de irigație.
Arderea lor se face c ând sunt tinere, cu o instalație de propan, care nu se folosește pe
temperaturi înalte și nici după ploaie.
Erbicidele ec ologice ca oțetul, acidul citric, glutenul din porumb, se aplică când plantele sunt
tinere și nu au efect asupra microorganismelor din sol.
Rota ția culturilor reprezintă o tehnică ce echivalează cu folosirea îngrășământului
verde. Au proprietatea de a mic șora sau mări efectul alelopatic. Speciile cultivate trebuie
alternate după perioada de semănare. și este recomandat să nu se folosească același amestec
mai mulți ani pentru că pot apărea probleme după 2 -3 ani datorită gradului mare de
adaptabilitate.
Se folosesc cantit ăți de aproximativ 20 -30% semințe, care trebuie să acopere suprafața
și să aibă un ritm alert de creștere.
Bolile viței de vie sunt grupate în trei grupe ca: boli produse de ciuperci, boli
criptogamice, boli produse de viruși, boli virotice și cele produse de bacterii, boli bacteriene
sau bacterioze.
Prima grupă a bolilor criptogamice, este destul de răspândită în țara noastră și se
găsește sub forma manei Plasmopara viticola, a făinării Uncinula necator și a putregaiului
cenușiu Botrytis c inerea Pers . Pentru acestea trei, măsurile de cobatere se întind pe decursul a
mai multori ani, iar pentru antracnoză și corioză, Gleosporium ampelofagum și respectiv
Pomopsis viticola Sacc , măsurile de combatere sunt prompte, doar atunci când este cazul.
Plasmopara viticola sau mana își are originile
în America, dar astăzi, accidental este răspândităși în Europa,
putând fi găsită unde este suficient de cald și umed în special
în perioada de creștere.
Ca și simptome putem recunoaște ciuperca ca re pătrunde
prin stomatele mature, ca niște leziuni verzi în maxim 10 zile
57
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
de la infectare. Ulterior aceasta capătă culoarea maro și se usucă,
iar sporulația pufoasă, ca cea din imagine, apare pe partea
inferioară dezvoltându -se pe granițele leziunii de pe partea
superioară. Leziunile, din timpul verii, în special la frunzele bătrâne sunt uleioase.
În urma infectării frunzele cad. Este o boală gravă mai ales pentru că poate afecta
mugurii iarna, de asemenea și lăstarii și codițele ciorchinilor pot s uferi deformări și încrețiri.
Uneori poate fi confundată cu fainarea, datorită stratului pufos, care în situații mai grave de
extindere poate acoperi boabele.
Managementul bolii: Această ciupercă este favorizată de umiditate, prin urmare
drenajul din sol și buna circulație a aerului sunt esențiale pentru a nu risca investarea cu
ciuperci. O structurăde zvoltată a solului, inoculată cu ciuerci mycorrhizae poate preveni
stagnarea apei.
De asemenea aplicarea compostului și în general hrănirea solului, reduce incidența atacurilor,
în special la începutul sezonului. O bună soluție este și folosirea de fungicide, chiar dacă
strugurii fac parte dintr -un soi rezistent, acestea pot fi utilizate mai ales în perioada de
tranziție la ferma ecologică. Stropirile cu fin gicide se aplică înainte de înflorire, de 2 -3 ori pe
săptămână și la intervale de 10 -14 zile în timpul și după înflorire.Este important ca în
aplicarea fungicidelor să se țină cont de vreme. Cele mai recomandate fungicide ecologice
sunt Serenade, sulfați p e bază de cupru, dar fără a depăși cantitatea de 6 kg Cu/ha/an.
Uncinula necator sau făinarea, la fel ca și
manta, este o ciupercă ce provine din America, ulterior răspândindu -se și în zonele viticole
din Europa. Ea afectează toate părțile plantei, înce pând cu frunzele, apoi pe restul plantei.
În ceea ce privește simptomele, infecția debutează pe
partea superioară a frunzelor, sub forma unor pete
prăfoase de culoare albă sau cenușie. Infectarea se
produce prin simpla atingere dintre frunze, schimbându -și
culoare în brun, apoi se veștejesc și cad. Boabele
58
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
sunt acoperite de pulbere și căpătând o culoare închisă, la fel ca și codițele ciorchinelor, se
vor usca și vor cădea, determinând astfel pierderi considerabile de recoltă.
Formele de spori, sunt s ub forma unor pete negre. Infec ția timpuri a ciorchinilor
produce o deformare a boabelor, iar cea târzie cauzează crăparea lor.
Datorită acestei infecții, gustul predominant al vinului va fi de must. Soiurile rezistente nu vor
fi afectate,, ciuperca germi nată va provoca doar apariția unor pete mici, care nu se vor
dezvolta.
Managementul bolii – Mai ales dacă vreme este umedă, prevenirea atacurilor
ciupercii ar trebui să se facă timpuri, chiar înainte de înflorire, până când se formează fructele.
Astfel s tropirea poate avea loc când lăstarii au atins înălțimea de 5 -8 cm și nu ar trebui să aibă
loc mai târziu de preînflorire la nici un soi. Incidența crește de la an la an în funcție de nivelul
bolii din anul precedent, dacă a avut loc, tocmai de aceea este recomandată stropirea în
perioada preînfloririi.
În ziua de azi, există un sistem adițional, Indexul de risc, care furnizează prognoza
zilnic a evoluției bolii. Are la bază parametrii ca temperatura, umiditatea și timpul, astfel
producătorii putând să ana lizeze situația și evoluția bolii, totodată stabilind care sunt
substanțele fungice cele mai potrivite. Acest instrument este foarte util pentru producători în
vederea realizării unui control eficient asupra atacurilor bolilor.
59
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CAPITOL UL III
NORME DE CULTIVARE
A VIȚEI DE VIE ÎN SISTEM ECOLOGIC
3.1. Cultura ecologică, o altfel de agricultură
Înainte de trecerea de la cultura convențională la cea ecologică, este necesară
revizuirea managementului multor operațiuni ce țin de întreaga pla ntație. Acest proces de
reinventare a culturii viței de vie, într -o cultură ecologică, presupune aplicarea unor noi
metode, ce au la bază conceptul de agricultură lipsită de îngrășăminte chimice și pesticide. În
primul rând, implementarea unei noi mentalit ăți a managementului ecologic, are nevoie de un
sistem care să integereze plantația în ecosistemul mediului înconjurător.
O bună observare a naturii, furnizează o bază bună pentru înțelegerea interacțiunilor
din mediul înconjurător, în vederea instaurării unui bun management ecologic.
Managerul trebuie s ă înțeleagă că prin folosirea metodelor ecologice, se vor proteja
mai bine resursele, iar mediul înconjurător va fi mai puțin poluat.
2. Culturile multiple și importanța lor
60
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
În orice mediu natural există o conexiune între organismele, ce determină echilibrul
prin care acestea nu se pot elimina între ele. Astfel natura acționează ca o policultură, în care
viețuitoarele, plantele și omul trăiesc într -o dependență unele față de altele. Aici apare
greșeala în cazul monoculturilor, prin care concepția spune că aceasta nu poate exista
concomitent cu dăunătorii sau alți factori negativi din zonele apropiate.
Un sistem ecologic, urm ărește în principal tiparul naturii, unde totul contribuie la
întreg. Diversitatea în sine, conferă ecosistemului un echilibru, prin faptul că toți factorii
contribuie la sănătatea și bună dezvoltare a celuilalt.Tot odată dezvoltarea culturilor,
contribuie la o fertilizare mai bună a solului.
3.3.Fertilitatea
Solul este un mediu fragi l și delicat al vietăților ce trăiesc în el și trebuie tratat ca atare.
Biodiversitatea lui este oferite de râme, insecte și multe alte microorganisme ce transformă
materia organică și compușii într -o formă pe care vița o poate folosi. Astfel fertilitatea are un
rol esențial în crearea unor sisteme ecologice, iar materia organică reprezintă cel mai
important factor de îmbunătățire a acesteia.
Una dintre cele mai importante, metode de a spori materia organic ă din sol, este cea de
a folosi diferite culturi p e aceeași plantație, culturi intercalate, ce au rolul de a preveni
degradarea și eroziunea solului. O altă sursă de materie organică este compostul, iar prin
canalele create de rădăcini se elimina gazele și poate pătrunde apa în sol. Principalul rol al
materiilor organice fiind, alimentul esențial al organismelor, pe care acestea, la rândul lor îl
transformă în nutrienți pentru plantă. Natural, îmbunătățirea fertilități crește implicit și
rezistența la boli și la atacul dăunătorilor.11
11 Boguleanu Gh., Bobârnac B., Coste scu C., Duvlea I., Filipescu C., P. Pașol, M. Peiu, T. Perju – Entomologie
agricol ă. Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A. București, 1980. pp.65 -67)
61
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Monocultură
Policultură
1. Fertilizarea cu îngrășăminte organice
Sporurile de producție obținute în urma fertilizării cu îngrășăminte organice, se
corelează direct cu doza administrată, gradul de fertilitate naturală al solului și potențialului
productiv al solului culti vat.
62
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
În cazul completării fertilizării organice cu fertilizarea chimică, doza de gunoi de grajd
poate fi diminuată până la 30 t/ha.
Comparativ cu gunoiul de grajd, îngrășămintele verzi generează la hectar un plus de
azot și un minus de potasiu și fosfor. D e aici decurge necesitatea ca o dată cu însămânțarea
culturilor siderale să fie administrate și îngrășăminte chimice (potasiu și fosfor).
Pentru obținerea unor rezultate superioare se impune a fi folosite ca îngrășăminte verzi
culturile și soiurile care as igură cele mai mari cantități de masă verde, influențată pozitiv sub
raportul biomasei și de către fertilizarea cu P 50K75 kg/ha s.a.
Variația consumului de humus din sol, arată că eficiența îngrășămintelor organice se
manifestă mai evident în anii doi și trei, înregistrând o scădere bruscă în anul patru de la
încorporare. Ca urmare se consideră că efectul fertilizării organice cu 30 t/ha durează timp de
patru ani după care este necesar ca operația să fie repetată.12
3. Managementul bolilor și al dăunătorilor
Față de sistemul monoculturii, un sistem diversificat încurajează controlul natural al
populației, dar nu prin eliminarea dăunătorilor naturali. Culturile intercalate furnizează un
habitat natural pentru dăunătorii utili ca acarieni și alte insecte, ofer indu-le o bună sursă de
hrană.
3.3.1. Cancerul bacterian – Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
La vița de vie spre deosebire de pomii fructiferi, există două feluri de simptome, ambele
pe părțile aeriene ale plantei, rar pe cele subterane.
Simptome: Se dezvoltă tumori pe tulpina butucului și ariceală (o aglomerație de gale –
mici) pe cordoane și coarde.
12 Davidovici I. , Stegăroiu D., Vincze M., Scutaru Cornelia, Hartia S., – Modelarea proceselor decizionale î n
sistemul agricol de producție. Ed. Ceres, București, 1982, pp.48 -62
63
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Majoritatea țesuturilor tumorale putrezesc la sfârșitul fiecărui an, iar în anul următor
apar altele noi. Adesea zonele atacate se degradează în așa măsură încât produc moartea
porțiunilor distale.
De regulă aceste porțiuni se amputează și ca urmare, butucul apare sărăcit de formațiuni
fructifere, iar producția scade.
Agentul patogen: Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens (Smith. et Townsend)
Kerr, Young et Panagopoulos.
Formează pe mediul nutritiv după 2 -3 zile de la însămânțare colonii albicioase, mici,
circulare și lucioase.
Prevenire și combatere: Măsurile ce se impun în privința combaterii biologice, până nu
demult, nu exista un biopreparat pen tru prevenirea cancerului la vița de vie, tulpina K84
nefiind recomandată pentru vița de vie.
Tratarea viței înainte de stratificare sau plantare cu o cultură de Agrobacterium
radiobacter nepatogenă.
Măsuri deosebite se vor lua în timpul altoiului prin de zinfectarea altoilor și portaltoilor,
prin scufundare timp de 15 -20 minute într -o soluția de Captan 0,2% sau sulfat de cupru 1%,
cât și dezinfectarea uneltelor.
3.3.2. Făinarea viței de vie – Uncinula necator
La noi în țară, făinarea a fost descoperită în anul 1851, iar astăzi este des întâlnită în
podgoriile din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, fiind considerată ca o boală ce depășește în unii
ani pierderile produse de mană.
Simptome: sunt atacate frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii și boabele, din primă vară
până toamna târziu. Pe frunze se observă un miceliu albicios, cu aspect pulverulent, ce se
întinde formând pete pe ambele suprafețe ale limbului.
Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori pulverulente, sunt opriți
din creștere iar frunzele se încrețesc. Atacul pe ciorchini face ca aceștia să se brunifice și apoi
să se usuce pe timp de secetă.
Atacurile tardive pe bobițele ajunse la maturitate le depreciază calitativ, la suprafața
acestora formându -se numeroase pete necrotice.
64
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Agentul patogen: Uncinula necator (Schw.) Burrill., familia Erysiphaceae , ordinul
Erysiphales , clasa Pyrenomycetes , subîncrengătura Ascomycotina , f.c. Oidium tuckeri Berk.
Conidiile răspândesc ciuperca în perioada de vegetație, putând germina de la 3 -4°C
până la 34°C, temperatura optimă fiind cuprinsă între 24 -26°C.
Prevenire și combatere: pentru a reduce sursa de infecții din plantație, se recomandă
ca lăstarii atacați să fie tăiați și distruși prin ardere. Importanță mai mare o are de asemenea
aplicarea co rectă a lucrărilor de întreținere cât și administrarea îngrășămintelor în complex, cu
evitarea azotului în exces.
Combaterea chimică se face cu o gamă largă de produse de contact sau sistemice, cum
sunt: Polisulfura de calciu 1 -2%, Bavistin DF 0,085 -0,85 k g/ha, Topsin 70 PU 0,1 -0,12%.
3.3.3. Putregaiul viței de vie – Botryotinia fuckeliana
Atacul acestei ciuperci se manifestă cu foarte mare intensitate în toamnele ploioase când
pagubele pot fi deosebit de mari.
Simptome. În plantațiile pe rod, sunt atacați ciorchinii, coardele și lăstarii ce prezintă
lovituri mecanice (grindine sau atacați de insecte etc), miceliul și conidiile constituind o
puternică sursă de infecție a strugurilor spre toamnă.
Pielița este brunificată, se desprinde ușor de pulpă și întrea ga boabă putrezită se acoperă
cu un puf cenușiu. Boala se răspândește cu rapiditate, cuprinzând întregul ciorchine, ce
putrezește în totalitate.
Agentul patogen: Botryotinia fuckeliana De Bary (Wethzel), familia Scerotiniaceae ,
ordinul Helotiales, clasa Discomycetes , subîncrengătura Ascomycotina , f.c. Botrytis cinerea
Pers.
Miceliul ciupercii trăiește saprofit pe diferite substraturi organice sau ca parazit.
Prevenire și combatere. Se recomandă ca în toamnele ploioase, viile să fie culese mai
de timpuriu, î nainte ca putregaiul să producă pagube. Stropirile se vor face cu produse ca.
Dithane M45 0,2%, Rovral 50 WP 1 kg/ha, Benomil 50 WP 1 kg/ha (0,1%).
3.3.4. Mana – Plasmopara viticola
65
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă
cu intensitate, ci și în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la
10% până la 70 -80%, în funcție de condițiile climatice din anul respectiv, care determină atât
intensitatea atacului cât și frecvența bolii.
Simp tome. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viței de vie:
frunze, lăstarii ierbacei, cârcei, flori, ciorchini și boabe.
Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafață de 10 -25 cm2, adică de când prezintă
osteolul stomatelor deschis ș i până ce îmbătrânesc. Lăstarii ierbacei și cârceii atacați prezintă
pete alungite de culoare brună, care pe timpul umed, se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din
masa de sporangiofori și sporangi. Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos î n anii
cu precipitații abundente.
Infecția are loc prin pedunculul inflorescențelor, prin flori sau prin partea dezvoltată a
pedicelului de la baza boabelor. Aceștia se îngălbenesc și se acoperă cu sporangiofori și
sporangi de culoare albă pe timp umed „ro t-gris” sau se brunifică și se usucă pe timp secetos
„rot-brun”.
Agentul patogen: Plasmopara viticola (Berk. et Curt) Berl. et de Toni., familia
Peronosporaceae, ordinul Peronosporales, clasa Oomycetes, subâncrengătura
Mastigomycotina.
Formarea sporangiofo rilor și a sporangilor are loc într -un timp relativ scurt (6 -10ore),
dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95 -100 %) și temperatura este cuprinsă între 18 –
24°C.
Prevenire și combatere. Arături prin care frunzele cu oospori sunt îngropate la
adâncimi m ai mari, cât și drenarea terenurilor care rețin puternic apa, duc la reducerea
numărului de infecții.
Combaterea chimică: aplicare de tratamente cu zeamă bordoleză 0,5 -1 % sau cu alte
produse cuprice, Ridomil plus 42,5 WP -3 kg/ha.
3.3.5. Antracnoza – Elsinoe ampelina
66
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
În țara noastră, boala se întâlnește în unele podgorii din Muntenia și Dobrogea, fiind mai
frecventă în anii umezi și pe hibrizii producători direcți.
Simptome. Ciuperca atacă organele verzi ale viței de vie, boala manifestându -se în
primăvar ă, înainte de apariția manei.
Pe frunze, apar pete mici, colțuroase sau circulare, de câțiva milimetrii în diametru, în
dreptul cărora țesuturile devin cenușii -brunii cu un halou mai întunecat.
Pe lăstarii tineri, boala poate căpăta un caracter foarte grav ; pe suprafața acestor
organe, începând din luna aprilie -mai, se formează pete ce pot conflua, atingând dimensiuni
de câțiva centimetri.
Agentul patogen – Elsinoe ampelina Shear., familia Myringiaceae, ordinul
Myringiales, clasa Loculoascomycetes, subîncre ngătura Ascomycotina, f.c. Gloesporium
ampelophagum (De Bary.) Sacc.
Ciuperca se răspândește în timpul perioadei de vegetație prin aceste conidii ce
germinează ușor în picături de apă, la temperaturi cuprinse între 20 -25°C.
Prevenire și combatere. Nu se va folosii material pentru altoit provenit din viile
atacate de antracnoză.
Se recomandă aplicarea tratamentelor chimice cu Zeamă bordoleză 3%, în primăvară,
sau în repaus vegetativ tratament cu Zeamă sulfocalcică 20%.
3.3.6. Acarianul roșu comun – Tetrany chus urticae
Daune.
În plantațiile de viță -de-vie, în urma înțepării și sugerii sevei, apar pe frunze decolorări
sub forma unor pete mari, care la început au culoarea galbenă, apoi se decolorează în roșu
brun.
La atacuri puternice se produc defolieri timpu rii ale butucilor cu consecințe negative
asupra producției de struguri, creșterii lăstarilor, coacerii lemnului și formării mugurilor de
rod pentru anul viitor, pagubele fiind mai mari în primăverile secetoase.
67
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Combatere. Ca măsuri preventive, în viile pu ternic infestate se recomandă adunarea
resturilor vegetale în toamnă și distrugerea acestora prin ardere și efectuarea arăturilor adânci
pentru distrugerea stadiului hibernat.
Dintre măsurile curative cele mai eficiente sunt tratamentele chimice: zeamă sul focalcică,
Dicofol 20 CE (0,2%), Mitac 20 CE )0,2%).
3.3.7. Molia strugurilor (eudemisul) – Lobesia botrana
La noi este frecvent în podgoriile din sudul țării (Dobrogea, Muntenia, Oltenia), unde
temperatura medie anuală depășește 10,5°C.
Daune.
Atacul este diferențiat în raport de generație. Astfel larvele generației I rod bobocii
florali și inflorescențele; larvele generației a II -a atacă boabele verzi sau în pârgă, la care
consumă pulpa, iar larvele generației a III -a rod boabele în pârgă sau coapte.
Daun ele produse de larvele generațiilor II și III sunt mărite prin putrezirea boabelor
atacate, datorită unor agenți fitopatogeni ( Botryotinia, Penicillium etc.)
Combatere. Se face prin măsuri preventive și curative. Dintre măsurile profilactice se
recomandă c a noile plantații să fie înființate pe spalieri din beton și la distanțe
corespunzătoare între rânduri și pe rând, pentru o bună aerisire și iluminare și efectuarea în
condiții optime a lucrărilor de întreținere.
Tratamente chimice: se recomandă să se facă cu produse organofosforice, Decis 25
CE-0,03%, Ripcord 40 CE -0,05%, Ambush 25 CE -0,04%.
Totu și există pericolul unei invazii de dăunători, înainte ca cei benefici să se instaleze,
În acest caz este necesară folosirea pesticidelor naturale, mai ales în mo mentul de tranziție de
la agricultura convențională la agricultura ecologică. Spre deosebire de cele convenționale,
pesticidele naturale au un efect minim rezidual, termenul limită de aplicare fiind mult mai
critic, așa că fermierul este singurul care deci de cum poate fi menținut acest echilibru,
indiferent de tehnicile de aplicare.13
13 Iacob Viorica, Mircea Hatman, Eugen Ulea, Ioan Puiu – Fitopatologie horticolă. Editura „ION IONESCU
DE LA BRAD” Iași, 2000, pag. 36
68
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
3.4.Producția -proiectarea, realizarea și controlul
O eliminare brusc ă a substanțelor chimice din sol, nu este tocmai cea mai bună
alegere. Recomandată fiind o conversie trep tată, graduală. Această tranziție implicând
pierderi. Conversia la ferma ecologică, necesită timp până a ajunge la un echilibru dorit.
Înainte de a reuși întreaga conversie, mulți agricultori au folosit tehnicile unui management
integrat, până a trece în t otalitate la managementul firmei ecologice. Poate fi utilă probarea și
experimentarea tehnicilor pe o parte mică de teren. Aceasta ar fi cea mai sigura modalitate de
conversie a agriculturii sustenabile, prin extinderea ei cu grijă și atenție.
3.4.1. Cerin țele plantelor
Din punct de vedere economic și ecologic, culturile diversificate se adaptează mai
ușor. Această diversificare, cultivatorii sunt mai puțin expuși la fluctuațiile prețurilor
produselor, înlăturând riscul economic. În ciuda lipsei experiențe i și a utilajelor pentru o astfel
de cultură, fermieri pot lua în considerare această strategie, pentru a evita calamitățile sau
filoxera viței de vie, menținându -le prin altoire.
Intercalarea culturilor și gestionarea corespunzătoare a acestora, asigură habitatul și
hrana insectelor utile ce înlătură dăunătorii ca lăcustele sau acarienii, redând echilibrul
mediului. Diversitatea culturilor protejează cultura și împotriva buruienilor, atrăgând o
varietate de insecte benefice plantației. Culturile intercala te, necesită totuși multă apă, fiind
nevoie adesea în timpul anului să fie secerate și lăsate pe sol pentru a păstra umiditatea
solului.
69
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Biodiversitate în diferite podgorii
Agricultura irigată, relativ intensivă practi cată în condițiile ecologice specifice din
țara noastră, după realizarea marilor sisteme de irigare și drenaj executate pe teritorii largi, a
determinat indirect o serie de modificări a căror rezolvare solicita noi soluții tehnice și
tehnologice pentru fol osirea integrală și rațională a fondului funciar cât și de protecția
mediului.
Orice analiză cu caracter tehnico -economic, după ce și -a stabilit nivelul investigat,
începe cu examinarea rezultatelor, parcurgând în continuare drumul de la efect la cauză în
70
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
sensul invers de derulare a procesului analizat. Se impune în efectuarea analizei o ordine
logică a problematicii analizate, după cum urmează:
➢ Dimensionarea exactă a rezultatelor obținute și evidențierea abaterilor față de
baza de comparație stabilită;
➢ Descompunerea procesului sau fenomenului analizat în elementele sale,
componente;
➢ Identificarea naturii și mărimii factorilor ce acționează asupra proceselor
analizate și a interacțiunilor dintre aceștia;
➢ Stabilirea dimensiunii gradului de influențare exercit at de fiecare factor și
sensul de acțiune;
➢ Identificarea rezervelor sau a resurselor necorespunzător folosite;
➢ Pe baza concluziilor și a aprecierilor constatate se elaborează decizii și
recomandări în vederea creșterii eficienței economice.
Stabilirea aces tei succesiuni înlătură empirismul în efectuarea analizelor tehnico –
economice, dându -le un conținut științific și mărind astfel valoarea aprecierilor și a soluțiilor
propuse.
Lucrările de analiză tehnico -economică parcurg următoarele etape :
A. Identificarea ș i delimitarea domeniului investigat. Stabilirea clară și precisă a
obiectivului ce urmează a fii investigat, precum și delimitarea sa este necesară avându -se în
vedere complexitatea fenomenelor și proceselor tehnico -economice din agricultură, în care
întrepătrunderea și interacțiunea acestora este frecventă. Delimitarea se face în spațiu și timp,
atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, utilizând diferite metode și tehnici de
evaluare.
B. Întocmirea planului de analiză este necesar pentru a asigur a cuprinderea
tuturor problemelor pe care trebuie să le aibă în vedere analiza precum și pentru stabilirea
termenelor, astfel încât acțiunea să se desfășoare fără sincope. Pentru ca planul de analiză să
poată fi întocmit e nevoie ca să se verifice exactita tea informațiilor menite să constate
corectitudinea calculațiilor care au stat la baza determinării datelor culese.
71
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
C. Ordonarea informațiilor și efectuarea calculațiilor de analiză. Informația
obținută în vederea efectuării analizei se poate prezenta sub formă cifrică, textuală, tabelară,
sau grafică. Ordonarea informației este necesară pentru a ușura prelucrarea și interpretare ei.
Efectuarea calculației de analiză asigură atingerea nemijlocită a obiectivelor analizei tehnico –
economice, obiective ce de fa pt definesc conținutul ei (constatarea nivelului fenomenului, a
structurii sale, cercetarea influenței factorilor).
O analiză completă a activității sau a unui fenomen economic presupune atingerea
tuturor obiectivelor propuse și implică utilizarea unei pal ete largi de metode privind
calcularea indicatorilor tehnico -economici.
D. interpretarea rezultatelor și formularea concluziilor. Orice analiză cu caracter
tehnico -economic se finalizează prin formularea concluziilor și stabilirea de recomandări
pentru e tapa următoare, menite să ducă la perfecționarea activității. Interpretarea rezultatelor
obținute reprezintă o muncă complexă în care se recurge la cunoștințe din diverse domenii
(economic, organizatoric și tehnic).
Formularea concluziilor și propunerilor trebuie să fie clară, să nu conțină contradicții,
să conțină răspunsuri exacte la obiectivele avute în vedere. În cadrul propunerilor se asigură
finalitatea concluziilor formulându -se măsuri privind lichidarea sau remedierea lipsurilor
constatate, mobiliza rea unor rezerve interne, extinderea experienței pozitive.
Trebuie remarcat faptul că evoluția obiectivelor și problematicii științifice și de
producție -dezvoltare a fost în strânsă concordanță cu cerințele majore ale zonei pentru
rezolvarea problemelor co mplexe ale unui nou sistem de agricultură cu extinse lucrări de
ameliorațiuni funciare. A existat practic o evoluție a tematicii de cercetare, de la cerința de
exploatare eficientă a solurilor cernoziomice foarte fertile, până la introducerea în producție
a terenurilor cu soluri slab productive, nisipoase și sărăturate, deosebit de dificile din punct
de vedere al exploatării.
72
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Pragul de rentabilitate
Nivelul costului de producție și mărimea ratei profitului se găsesc într -o strânsă
dependență cu raportul din tre producția realizată și cheltuielile totale de producție.
Stabilirea volumului de producție astfel încât să se acopere cheltuielile de producție
poartă denumirea de prag de rentabilitate, punct critic sau punct de echilibru.
Pragul de rentabilitate marc hează deci, acea dimensiune a producției la care
cheltuielile totale sunt egale cu încasările realizate din vânzarea producției.
Identificarea pragului de rentabilitate se poare face în două moduri:
➢ pentru întreaga suprafață, când pragul de rentabilitate s e exprimă în
volumul producției fizice (t);
➢ la hectar, când pragul de rentabilitate se exprimă prin producția medie
(t/ha).
Mărimea punctului de rentabilitate a costului de producție și a veniturilor realizate
într-o exploatație agricolă cu profil horticol se află într -o strânsă legătură cu mărimea
cheltuielilor totale de exploatare și cantitatea producției agricole realizate.
În funcție de dinamica cheltuielilor totale de exploatare acestea se pot împărți sau
clasifica în două grupe distincte:
➢ Cheltuieli f ixe sau constante;
➢ Cheltuieli variabile.
Cheltuieli variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs însă suma lor crește
direct proporțional cu volumul producției.
În această categorie intră:
➢ Cheltuieli cu transportul producției;
➢ Cheltuieli cu re coltatul, sortarea, ambalarea și depozitarea producției
obținute;
73
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
Cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs dar au mărime egală pe unitatea
de suprafață. Cuprinde toate lucrările de întreținere, lucrările de bază, lucrările în verde, etc.
(în general lucrările ce au ca unitate de produs măsură hectarul sau mii litri (m3), tone).
Pragul de rentabilitate sau punctul critic la o cultură marchează acel volum al
producției medii obținute la unitatea de suprafață la care nu se înregistrează pierderi dar nici
nu se înregistrează profit, adică cheltuielile totale la unitatea de suprafață sunt practic egale cu
veniturile realizate din vânzarea producției marfă.
Acestea au fost premizele care au dus la cerința obiectivă de a ameliora, concomitent
cu preve nirea degradărilor solurilor fertile din procese complexe de, înmlăștinare,
compact are sau alte tipuri de poluare.
74
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ
Lansarea unei noi game de vinuri pe piața
din România și politica de preț
Promovarea produs ului
Promovarea se va rea liza prin intermediul paginii de Facebook, de Instagram, site -ul
firmei, prin reclame pe internet și pe site -uri de specialitate, prin participarea la târguri de
specialitate, pliante distribuite în cadrul târgurilor și al altor evenimente, catalog
Alte metode de promovare:
Alcătuirea de pachete promoționale formate din câte o sticla din fiecare sortiment la un
preț redus cu10%. La comenzile care depășesc 100 de sticle transportul este asigurat de către
societate. La peste 10 sticle cumpărate, oferim un voucher în valoare de 20 de lei pentru
urmatoarea comandă.
Eveniment organizat:
• NUMELE EVENIMENTULUI: “O experienț unica”
• SCOPUL EVENIMENTULUI: Lansarea unei noi game de vinuri pe piața din România
• DATA: 1 7 August 2020
• LOCUL: Palace Ballrooms
• INVITAȚII
• La eveniment vor putea participă toate categoriile de public, dat fiind faptul că
intrarea este liberă. Invitațiile vor fi lansate doar către cei din audiența secundară: presă,
reprezentanți ai principalelor lanțuri de magazin e, reprezentanti ai restaurantelor de prestigiu
influenceri, youtuberi si degustatori. Degustătorii vor avea rolul de a valida
gradul derafinament al produsului nostru, ei reprezentând un aliat de valoare în promovarea
imaginii de produs alimentar sănătos. Invitatul cheie la acest eveniment
Asociației Degustătorilor Autorizați din România, Dan Boboc.
• DERULARE EVENIMENT
• Evenimentul va începe la ora 14:00, iar durata estimată va fi de 2 ore. Acesta va
debuta cu o prezentare realizată de către un reprezentant al companiei și va cuprinde:
Scurtă prezentare a companiei (scopul, obiectivele, planurile sale) 5 -6 minute
• Un clip publicitar care va face introducerea produslui, conținâ nd imagini din fabrică,
imagini cu procesul de concepere al produsului, și consumatori satisfăcuți de noul produs) – 6
minute Scurtă prezentare a produsului (utilizare, aspect, variante, avantaje) – 15 minute
• Un scurt discurs al președintelui companiei – 10 minute
• Intervenție a un or reprezentanți ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România
(ADAR) care vor veni să confirme cele prezentate publicului despre produs – 10 minute
75
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
• Sesiune de întrebări din partea presei și a publicului în cadrul căreia se vor oferi
răspunsuril e și informațiile solicitate de către public – 15 minute.
• După această etapă, invitații vor putea vedea și degusta vinul în cadrul unui stand
special amenajat și vor putea adresa întrebări personalului special instruit în legătură cu
eventualele nelămuri ri. În tot acest timp va fi deschis un bufet suedez, iar
personalul participant la eveniment circulă printre invitați pentru a -i servi cu ce doresc
(băuturi, aperitive, dulciuri).
Politica de preț
Prețu l a fost stabilit considerând producția de 100 de sticle pe lună. La acest cost se
pot adăuga și cheltuielile cu transportul către clienți.
Prețul ales pentru fiecare produs a fost stabilit astfel încat să acopere cheltuielile dar
in același timp săfie și competitiv pe piața în raport cu marile crame existente .
Elemente
Cheltuieli
variabile Sticla 1.5 lei/sticla
Dopuri p lută 0.6 lei/buc
Eticheta 0.5 lei/sticla
Capison 0.15 lei/sticla
Struguri 1.2 lei/kg
Conservanți 0.007 lei/sticla
Manoperă 0.5 lei/sticla
Consumabile 120 lei/lună
Cheltuieli Energie electrică 50 lei/lună
fixe Utilități 15 lei/lună
76
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
CONCLUZII
Obținerea de produse ecologice i nclude cercetare în domeniu, costuri de producție
ridicate, compensate însă de efectele benefice asupra consu matorilor pe termen mediu și lung .
Studiile cu privire la viticultura tradi țională, ecologică și biodinamică, cercetează
diferite metode pentru producerea unei recolte cât mai productive a strugurilor . Totodată este
esențial pentru fermier să aibă noțiu ni ce țin de istoricul viței de vie, care este importanța
policulturii, cele mai bune metode de fertilizare ale solului, managementul dăunătorilor,
rezistența soiurilor, îngrijirea plantației, precum și recoltarea și comercializarea produselor
viticol -ecologice.
România are, poate, cel mai mare potențial ecologic din Europa, deținând suprafețe
extinse de teren arabil.
Prin programele pe care le dezvoltă Guvernul, dar și Asociațiile de profil trebuie să
rezulte o cât mai bună informare a oamenilor cu privir e atât la importanța consumării
alimentelor ecologice, dar și cu privire la oportunitățile care există în evoluarea afacerilor în
domeniul ecologic, fiind pe un drum de început, comparativ cu celelalte state ale Uniunii.
Din capitolele de mai sus rezultă un lucru foarte imporant și anume că avem nevoie de
agricultură, locuri de muncă în agricultură, alimentație sănătoasă și o mare încredere că avem
un potențial uriaș.
77
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
BIBLIOGRAFIE
1. Alecu I., Merce E., Pană D., Sâmbotin L., Ciurea I., Bold I., Dobrescu N. –
Management în agricultură. Ed. Ceres, Bcurești, 1997
2. Alexandrescu I. și colab., – Standardizarea tăierii viței de vie ți influența ei
asupra conținutului de zahăr în struguri. Lucrări științifice, vol.1, Agronomie –
Horticultură, I.A. Iași, 1976.
3. Bold I. , Crăciun A., – Exploatația agricolă. Organizare, dezvoltare, exploatare.
Lucrări științifice, vol. I, Agronomie -Horticultură, I.A. Iași, 1995
4. Cotea Victoria – Viticultura și oenologia. Îndrumător pentru lucrări practice,
Lito U.A. Iași, 1992.
5. C. Țârdea, L. De jeu – Viticultură. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
București, 1995.
6. Davidovici I. , Stegăroiu D., Vincze M., Scutaru Cornelia, Hartia S., –
Modelarea proceselor decizionale în sistemul agricol de producție. Ed. Ceres,
București, 1982
7. Filip C. ,- Managem ent, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină
Veterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
8. Gâlcă F. , Hațegan I., Timen I., Vasilescu N., Gâlcă G., Pârvu I., Drăghici M.,
Alecu I., Ropan G., – Organizarea, planificarea și conducerea întreprinderilor
agricole și horticole. Ed. Didactică și Pedagogică, București,1982
9. Boguleanu Gh., Bobârnac B., Costescu C., Duvlea I., Filipescu C., P. Pașol,
M. Peiu, T. Perju – Entomologie agricolă. Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
București, 1980.
10. Georgescu M., Dej eu L. – Tăierea viței de vie. Ed. Ceres, București,1992.
11. Iacob Viorica, Mircea Hatman, Eugen Ulea, Ioan Puiu – Fitopatologie
horticolă. Editura „ION IONESCU DE LA BRAD” Iași, 2000.
12. Macovei Gh. – Coordonate moderne în management. Iași, Editura Junimea,
1993 .
78
1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București.
2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994. Agricultura biologică – o variantă pentru exploatațiile mici și mijlocii. editura Ceres,
București.
3. Ion V., lenuța Iuliana Bucată, Șt. Diaconescu, j. gieraths, W. Weiller, 2004. Agricultură ecologică. editura Alma Mater, Sibiu
4. http://cultagribio.blogspot.com
5. Filip C. ,- Management, vol. 1, Universitatea Agronomică și de Medicină V eterinară Ion Ionescu de la Brad Iași, 1992
13. Marian Margareta, Merce E. – Introducere în managementul exploatațiilor
agricole. Deva, Editura Intel Credo, Deva, 1994.
14. Nicolescu O., Verboncu I. – Management. București, Editura Economică, 1996.
15. Oșlobeanu M.șicolab . – Viticultura generală și specială. E d. Didactică și
Pedagogică, București, 1980.
16. Tănăsescu Rodica – Managementul în unitățile agricole. București, Societatea
Comercială RTC Paper Converting S.A., 1995
Surse Web:
1. https://edoc.pub/viticultura -pdf-free.htmlm ,
2. https://www.studocu.com/ro
3. http://cultagribio.blogspot.com
4. https://search.proquest.com/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1. Boboc Vio rica, 2005. Managementul fermelor avicole ecologice. editura Cartea Universitară, București. 2. Davidescu D., Velicica Davidescu, 1994…. [604444] (ID: 604444)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.