1. ASPECTE CONCEPTUALE REFERITOARE LA STOCURI 1.1 DELIMITĂRI ȘI CLASIFICĂRI ALE STOCURILOR Potrivit reglementărilor în vigoare, un element de activ… [614679]

1
1. ASPECTE CONCEPTUALE REFERITOARE LA STOCURI

1.1 DELIMITĂRI ȘI CLASIFICĂRI ALE STOCURILOR

Potrivit reglementărilor în vigoare, un element de activ este considerat activ circulant dacă:
a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat
în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilantului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalent e de numerar a căror utilizare nu este
restricționată. (OMFP 1802/ 2014 , art. 268, alin. 1 )
Activele circ ulante cuprind : stocu rile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a
fost întocmit ă factura, creanțele, investițiile pe termen scurt, casa și conturile la bănci.
(OM FP 1802/2014, art. 269)
Potrivit art. 272 alin. 1 din OMF P 1802/2014 s tocurile sunt active circulante deținute
pentru a fi v ândute pe parcursul desf ășurării normale a activit ății, în curs de produc ție
în vederea v ânzării în procesul desf ășurării normale a activit ății sau sub form ă de materii
prime, materiale și alte consumabile care urmeaz ă să fie folosite în procesul de producț ie
sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile sunt sunt acele active circulante constând în ansamblul de bunuri materiale și
servicii din cadrul entităților economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima
utilizare, care pot fi vândute dupa incheierea procesului sau prelucrare sau în starea în care
au fost cumpărate . (Matiș D., Pop A., 2010 ) Astfel , caracteristica esențială a stocurilor este
consumul acestora într -un ciclu de exploatare.
Stocurile pot fi clasificate după mai multe criterii. Astfel, din punct de vedere al naturii
acestora, p otrivit OMF P 1802/2014, art. 276, alin. 1 stocurile cuprind :
 Mărfuri le, adică bunuri le cumpărate de entitate în vederea revânzării în starea în
care au fost cumpărate sau produse le predate spre vânzare magazinelor proprii;
 Materii le prime, care particip ă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială , fie transformată;
 Materiale le consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schim b, semin țe și material de plantat, furaje și alte materiale

2
consumabile), care particip ă sau ajut ă la procesul de fabrica ție sau de exploatare
fără a se reg ăsi, de regul ă, în produsul finit;
 Materialele de natura obiectelor de inventar;
 Produsele, si anume:
 Semifabricatele – produsele al c ăror pro ces tehnologic a fost terminat î ntr-o
faza de fabricaț ie și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
faze de fabrica ție sau se livreaz ă terților;
 produsele finite – produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabrica ției, putând fi depozitate î n vederea livr ării sau
expediate direct clienț ilor;
 rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;
 produsele agricole;
 activele biologice de natura stocurilor , care urmea ză a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice ;
 ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizi ționate sau fabricate,
destinate produselor v ândute și care în mod temporar pot fi p ăstrate de ter ți, cu
obliga ția restituirii în condițiile prev ăzute în contracte;
 produc ția în curs de execu ție, reprezent ând producț ia care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prev ăzute în procesul tehnologic, precum ș i
produsele nesupuse probelor și recep ției tehnice sau necompletate în întregime .
După apartenența la patrimoniu, stocurile se pot grupa în: stocuri aflate în gestiunea unei
unităti care fac parte din averea proprie a acesteia și stocuri care nu aparțin averii proprii,
deși se afla in gesti unea unitătii respective.
Din punct de vedere al provenienței, stocurile se clasifică în: stocuri achi ziționate de
unitate din afara ei si stocuri obținute din activitatea proprie. (Toma C., 2012)
Stocurile se impart în funcție de gradul de individualizare și modul de gestionare în
identificabile, individualizate pe articole și fungibile, interschimbabile . (Matiș D., Pop A.,
2010)
Stocurile reprezintă cantități de resurse materiale sau produse acumulate în depozitele de
aprovizionare ale entităților economice î ntr-un anumit volum și o anumiă structură, pe o

3
perioadă de timp determinată, în vederea unei utilizări ulterioare. (Man A., Rus A., Pop
R.V. , 2012)

1.2 RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA STOCURILOR

Stocurile sunt active ale unei entității economice. Prin urmare, criteriile de recunoa șterea
aferente activelor se aplică, de asemenea, stocurilor. Drept urmare, stocurile sunt
recunoscute în contabilitate , atunci când :
 este probabilă realizarea unor benefici i economic e viitoare ca urmare a deținerii,
utilizării, vânzării lor ;
 reprezintă un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil.
(Matis D., 2010)
Stocurile, ca parte componentă a activelor circulante pot contribui , direct sau indirect, la
fluxul d e num erar sau echivalente de numerar către entitate, fiind un potențial productiv al
activității de exploatare. Această contribuție se reflect ă sub forma cresterii de numerar
(vânzarea produselor finite, mărfurilor) sau a reducerii de numerar (reducerea costuri lor de
producție).
Potrivit OMFP 1802/2014, art. 47 evaluarea reprezint ă procesul prin care se determin ă
valoarea la care elementele situa țiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și
prezentate î n bilan ț, respectiv bilan țul prescurtat, și în contul de profit și pierdere .
Evaluarea stocurilor se realizează distinct in funcție de momentul la care aceasta are loc și
anume: evaluarea inițială a stocurilor sau la intrarea în patrimoniu, evaluarea la ieșirea din
gestiune a stocurilor și evaluarea la închiderea exercițiului financiar.
În contabilitate s tocurile sunt reflectate astfel: valoric în contabilitatea sintetică, cantitativ –
valoric în contabilitatea analitică si cantitativ în evidența operativă de la depozite . (Matiș
D., Pop A., 2010)

1.2.1 EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN PATRIMONIU

Stocurile sunt evaluate la intrarea în patrimoniu la valoarea de intrare sau cost ul istoric . În
funcți e de modul de dobândire , valoarea de intrar e este dată de costul de achiziț ie, costul
de producție, valoarea de aport și valoarea justă . (Matiș D., Pop A., 2010)

4
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării,
precum și costurile suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc .
(Toma C., 2012)
Costul de achiziție reprezintă valoarea de intrare a stocurilor dobândite cu titlu oneros sau
provenite din cumpărări. Acesta cuprinde:
 prețul de facturare (fără TVA) al furnizorului;
 taxele nerecuperabile (taxe vamale, accize, comisioane, taxe de asigurare, TVA
înscrisă în factura furnizorului, în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de
TVA, etc.);
 cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct
achiziției de stocuri
Reducerile comerciale (rabatul, remi za) acordate de furnizor nu trebuie cuprinse în costul
de achiziție al stocurilor pe această cale. (Pântea I., Bodea Gh, 2011)
Costul de producție reprezintă valoarea la care sunt evaluate la intrare în patrimoniu
stocurile obținute din producție proprie ( produse finite, semifabricate) si cuprinde :
 cheltuielile directe aferente producției , și anume: materii prime și materiale directe,
energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă si alte cheltuieli directe
de producție;
 cheltuielile indirecte ale productiei alaocată în mod rațional ca fiind legată de
fabricarea stocurilor respective, cum ar fi cheltuieli cu amortizarea și întreținerea
secțiilor și utilajelor, cheltuielile cu salariile personalului de conducere din secții.
(Pântea I., Bodea Gh, 2011)
Conform OMFP 1802/2014 art. 79, alin. 1 , cos turile care nu trebuie incluse î n costul
stocurilor, ci recunoscute drept cheltuieli ale perioadei î n care au survenit, sunt
următoarele:
 pierderile de materiale, manoper ă sau alte costuri de produc ție înregistrate
peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
 cheltuielile de depozitare, cu excep ția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare
în proc esul de producț ie, anterior trecerii î ntr-o nou ă fază de fabrica ție. Cheltuielile
de depozitare se includ în costul de producț ie atunci c ând sunt necesare pentru
a aduce stocurile în locul și în starea în care se g ăsesc;

5
 regiile (cheltuielile) generale de administra ție care nu particip ă la aducerea
stocurilor î n forma și locul final;
 regia fix ă nealocat ă costului, care se recunoa ște drept cheltuial ă în perioada î n care
a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacit ății normale
de producț ie (activitate).
Stocurile aduse ca aport în natură la caiptalul social sunt evaluate la valoarea de aport ,
valoare stabilită în urma unor evaluări efectuate de evaluatori autorizați.
Stocurile obținute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea justă , reprez entând suma pentru
care respectivul stoc ar putea fi schimbat de bunăvoie între părțile aflate în cunoștință de
cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. Această valoare se poate
determina în funcție de prețul pieței, starea și amplasarea stocurilor respective. (Matiș D.,
Pop A., 2010 )
În cazurile în care identificarea specifică nu poate fi folosită, în funcție de specificul
activitătii, pentru determinarea costului stocurilor pot fi folosite metoda costului standard,
în activitatea de prod ucție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul.
Potrivit OMFP 1802/2014 art. 286, alin. 2, costul standard ia în considerare nivelurile
normale ale consumurilor de materiale ș i consumabile, manoperei, eficien ței și capacit ății
de producț ie. Aceste nivel uri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, î n
funcție de condi țiile existente la un moment dat.
Diferen țele de pre ț față de costul de achizi ție sau de producț ie trebuie eviden țiate distinct
în contabilitate, f iind recunoscute în costul activului. Aceste diferențe su nt incluse î n
costuri pe măsură ce stocurile sunt utilizate sau vândute.
Prețul de vânzare cu amănuntul este folosit în comerțul cu amănuntul în evaluarea
stocurilor cu articole numeroase și cu mișcare rapidă , care au marje similare . Această
metodă presupune utilizarea unui pre ț la intrarea în patrimoniu a stocurilor care cuprinde
adaosul comercial și TVA neexigibilă. Costul bunurilor vândute este calculat prin
deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Modificările prețului de
vânzare impune recalcularea marjei brute . (Matiș D., Pop A., 2010 )

6
1.2.2 EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN GESTIUNE

La ieșirea din patrimoniu, stocurile se evaluează si se scad din gestiune la valoarea lor de
intrare. În funcție de cele două tipuri de bunuri existente, identificabile și interschimbabile ,
se aplică următoarele metode.
Bunurile identificabile sau bunurile care pot fi urmărite individual sunt evaluate în
momentul ie șirii acestora din gestiune prin aplicarea metodei identificării specifice.
Această metodă presupune evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu la valoarea reală
de intrare sau costul istoric .
În cazul bunurilor interschimbabile sau fungibile, care nu pot fi urmărite individual,
evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu se realizează prin aplicarea uneia dintre
următoarele metode:
 metoda primului intrat – primului ieșit (First in-First out – FIFO);
 metoda ultimului intrat – primului ieșit (Last in-First out – LIFO);
 metoda costului mediu ponderat (CMP).
Metoda primului intrat – primului ieșit (FIFO) presupune ca bunurile ieșite din gestiune se
evaluează la costul de achiziție sau de producție în ordinea cronologică a vechimii loturilor
intrate în gestiune. Prin urmare prima ieșire din gestiune este evaluată la costul unitar al
primei intrari î n gestiune. După epuizarea primului lot se utili zează costul unitar al lotului
următor, în ordine cronologică . (Dumbravă, P., Pop, A. 1995 )
Avantajul acestei metode constă în faptul ca valoarea stocurilor rămase în gestiune și
prezentate în situațiile contabile este evaluată la costul celei mai recente intrări în gestiune,
adică valoarea cea mai apropiată de valoarea reală, de piață a bunurilor. Totuși, această
metodă prezintă dezavantajul că în perioadele inflaționiste apare o subevaluare a
cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor la finalul perioadei . (Matiș D., Pop A., 2010 )
Prin metoda ultimului intrat – primului ieșit (LIFO) bunurile ieșite din gestiune se
evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimulu i lot intrat. După epuizarea
ultimului lot, bunurile ieșite se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului
anterior, în ordine cronologică. Aplicând această metodă stocul final nu este evaluat la
prețul pieței, ci la prețurile cele mai vec hi.

7
Potrivit IAS2 “Stocuri” costul bunurilor fungibile se determină prin metoda FIFO sau a
costului mediu ponderat, IAS 2 nu autorizează metoda LIFO pentru evaluarea stocurilor la
ieșire din patrimoniu.
Potrivit OMFP 1802/2014 art. 96 alin. 2 metoda costului mediu ponderat (CMP)
presupune calcularea costului fiec ărui element pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor
similare produse sau cumpă rate în timpul p erioadei.
Media poate fi calculat ă periodic sau dup ă fiecare recepț ie. Perioada de calcul nu trebuie s ă
depășească durata medie de stocare.
Relația de calcul aplicată este următoarea:

unde, Vsi – valoarea bunurilor aflate în stoc înaintea ultimei intrări;
Vi – valoarea bunurilor intrate la alt preț;
Qsi – cantitatea bunurilor aflate în stoc înaintea ultimei intrări;
Qi – cantitatea bunurilor intrate la alt preț.
Ca urmare, valoarea bunurilor ieșite se determină cu ajutorul rela ției:

unde, Ve – valoarea bunurilor ieșite din stoc;
Qe – cantitatea bunurilor ieșite.
În ca zul în care specificul activității desfășurate de către entitate este cel de producție,
aceasta poate opta pentru evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor la cost
standard . Aplicarea acestei metode de evaluare presupune înregistrarea stocur ilor la o
valoare prestabilită și evidențierea separată a diferențelor de preț față de costul de achiziție
sau de producție. Aceste diferențe de preț sunt incluse în costuri pe măsura ieșirii din
gestiune a bunurilor.
Repartizarea diferen țelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

unde, S idp – soldul inițial al diferențelor de preț;

8
DP ai – diferențele de pr eț aferente intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la
începutul exercițiului financiar pâna la finele perioadei de referință;
Sis – soldul inițial al stocurilor la costul standard;
Is – valoarea intrărilor în cursul perioadei la costul standard, cumu lat de la începutul
exercițiului financiar pân ă la finele perioadei de referință.
Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la costul standard,
iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate
bunurile ieșite.
ș
Valoarea stocurilor existente la sfârsitul perioadei este obținută prin cumularea soldurilor
conturilor de stocuri cu soldurile de diferențe de preț.
Prețul cu amănuntul este utilizat de entitătile a căror activitate constă în comertul cu
amănuntul. Evidența m ărfurilor în contabilitatea societ ății se realizeaz ă la prețul de vânzare
cu am ănuntul (PVA). Acesta cuprinde: costul de achiziție, adaosul comercial și TVA
neexigibil ă. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Costul mărfurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de
vânzare al stocurilor. (Matiș D., Pop A., 2010 )

1.2.3 EVALUAREA STOCURILOR LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI
FINANCIAR

Potrivit OMFP 1802/2014 art. 82, la încheierea exerci țiului financiar , entit ățile trebuie s ă
procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii. Î n situațiile financiare anuale, elementele de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii sunt reflectate la valoarea contabilă .
Valoarea de inventar a unui activ reprezint ă valoarea contabil ă a activului, stabilit ă cu
ocazia evalu ării la inventar iere, respectiv valoarea î nscris ă în listele de inventariere.
Activele de natura stocurilor se evalueaz ă la valoarea contabilă , mai pu țin ajust ările pentru
depreciere constatate. În cazul în care valoarea contabil ă a stocurilor este mai mare dec ât
valoarea de inventar, v aloarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabil ă netă,
prin constituirea unei ajust ări pentru depreciere.

9
Valoare realizabil ă netă a stocurilor se întelege pre țul de v ânzare estimat care ar putea fi
obținut pe parcursul desfășurării normale a activit ății, minus costurile estimate pentru
finalizarea bunului, atunci c ând este cazul, ș i costurile estimate necesare v ânzării.
Conform OMFP 2861/2009 , art.37, la stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică
principiul p rudenței, potrivit căruia se ține seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor sau pierderilor de valoare.
În cazul în care se constată că valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care
acesta este evidențiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din
contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea
din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.
În urma procesulul de inventariere a stocurilor pot să apară două tipuri de diferențe:
 diferențe cantitative dintre situația faptică și situația scriptică, în plus sau în minus .
Punerea de acord a stocurilor scriptice cu cele faptice se realizează prin
înregistrarea în conturile de stocuri a diferențelor constatate;
 diferențe valorice dintre valoarea de inventar (valoarea realizabilă netă) și valoarea
de intrare ( valoarea contabilă sau costul istoric) . Diferențele favorabile nu se
înregistrează în contabilitate, iar cele nefavorabile se înregistrează în conturi de
ajustări pentru deprecierea stocurilor . (Matiș D., Pop A., 2010 )

1.3 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE ȘI ANALITICE A
STOCURILOR

Contabilitatea stocurilor se realizează, în conformitate cu reglementările contabile,
cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea uneia din următoarele metode:
a) metoda inventarului permanent;
b) metoda inventarului intermitent.
a) Metoda inventarului permanent se utilizează de unități le mari și constă în utilizarea
conturilor de stocuri în care se înregistrează cronologic toate operațiile de intrare și ieșire a
bunurilor. Aceasta metodă permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ,
cât și valoric . (Pântea I., 1998)
Ca atare , contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta (Matiș D., Pop A., 2010 ):
 stocul inițial debitor, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă;

10
 intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare a stocurilor, care formează
rulajul debitor;
 ieșirile în cursul lunii, pe baza doc umentelor de ieșire a stocurilor, care formează
rulajul creditor;
 soldul final stabilit de câte ori este nevoie și la sfârsitul lunii.
Metoda inventarului permanent prezintă avantajul cunoașterii în orice moment a m ărimii
stocurilor, datorit ă înregistr ării directe în conturile de stocuri a opera țiilor de intr ări și
ieșiri, pe m ăsura derul ării lor . Mărim ea stocului în orice moment se stabilește cu ajutorul
următoarei relații:
Soldul final = Sold ini țial + I ntrări – Ieșiri
Contabilitatea analitic ă a stocurilor se organizeaz ă în cadrul metodei inventarului
permanent, dupa una din urm ătoarele metode, în func ție de specificul activit ății și
necesit ățile proprii de informa ții ale unit ății:
Potrivit OMFP 3512/2008 metoda operativ -contabilă (pe solduri) const ă în ținerea la
gestiuni numai a unei eviden țe cantitative pe „fi șe de magazie” iar la contabilitate a unei
eviden țe valorice pe „fi șe de cont pentru opera țiuni diverse”. Lunar se verific ă exactitatea
și concordan ța eviden ței cantitative pe gestiuni cu eviden ța valoric ă, întocmindu -se
„registrul stocurilor” în care se evalueaz ă stocurile existente în fi șele de magazie, pe feluri,
totalizate pe grupe , conturi și gestiuni.
Folosirea acestei metode implic ă o verificare la compartimentul contabilitate, a exactit ății
înregistr ărilor în fisele de magazie prin confruntarea cu documentele justificative de intr ări
și ieșiri.
Metoda cantitativ -valorică const ă în ținerea la gestiuni a unei eviden țe cantitative pe feluri
de stocuri cu ajutorul fi șelor de magazie și la contabilitate a unei eviden țe cantitativ –
valoric ă pe feluri de stocuri, folosind fi șele de cont analitice.
Lunar se realizeaz ă controlul concordan ței înregistr ărilor din cele dou ă eviden țe prin
balan țele analitice, precum și punctajul dintre cantit ătile înregistrate în fi șele de magazie și
fișele de cont analitic.
Metoda global -valorică const ă în ținerea eviden ței global -valoric ă atât l a gestiuni cât și la
contabilitate , folosind formularul comun „fișă de cont pentru opera țiuni diverse” si raportul
de gestiune, după caz. Este aplicat ă pentru eviden ța mărfurilor și ambalajelor în unit ățile de

11
desfacere cu am ănuntul. Soldurile valorice ale m ărfurilor și ambal ajelor aflate în gestiune
se verifică pe baza raportului de gestiune predate la contabilitate sau cu ocazia
inventarierii.
b) Metoda inventarului intermitent , utilizată la întreprinderile mici și mijlocii , const ă în
stabilirea ie șirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la
sfârșitul perioadei (de obicei lunar) .
Metoda inventarului intermitent se caracterizează pri n faptul c ă intrările de stocuri nu se
înregistreaz ă prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
Această metoda este utilizată diferit in funcție de natura stocurilor.
În cazul stocurilo r aprovizionate din afara entității se parcurg următoarele etape:
– la începutul fiecarei perioade se stornează stocurile din conturile de stocuri, revenind
asupra conturilor de cheltuieli;
– pe parcursul perioadei, achizițiile de bunuri se înregistrează direct în conturile specifice
de cheltuieli;
– ieșirile de stocuri nu se înregistreaz ă pe parcursul perioadei ;
– la sfâr șitul perioadei se face inventarierea stocurilor existente . Stocurile stabilite prin
inventariere se evalueaz ă și se înregistreaz ă în debitu l conturilor de stocuri
corespunz ător naturii acestora, prin diminuarea cheltuielilor .
După parcurgerea acestor etape, soldul contului de cheltuieli reflect ă valoarea stocurilor
ieșite în cursul perioadei și se determin ă cu relația:
Ieșiri = Sold ini țial + Intrări – Stoc final (Pântea I., 1998)
În cazul stocurilor provenite din producție proprie, etapele care trebuie parcurse sunt
următoarele:
– se anulează stocurile de producție constatate la sfărsitul perioadei anterioare în
corespondentă cu variația stocu rilor;
– bunurile obținute din producție proprie nu se înregistrează în evidența sintetică, ci doar
în cadrul celei o perative ținută în locurile de depozitare;
– pe măsura vânzării sau ieșirii din gestiune a stocurilor, acestea vor fi înregistrate asupra
contu rilor de venituri , fară a fi necesară destocarea lor;

12
– bunurile provenite din producția proprie sunt inventariate la sfârșitul perioadei și se
înregistrează în conturile corespunzătoare de stocu ri prin majorarea variației stocurilor.
(Toma C., 2012)
Ca urmare a parcurgerii etapelor se poate determina intrările de stocuri cu ajutorul relației:
Intrări = Sold inițial + Vânzări – Stoc final
Dezavantajele m etodei inventarului intermitent constau pe de o parte în imposibilitatea
efectu ării unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul contabilit ății, iar pe de
altă parte în apariția eventualel or erori sau omisiuni de înregistrare la efectuarea
inventarului fizic care pot denatura informa țiile preluate în documentele contabile de
sintez ă.

1.4 CONTABILITATEA FLUXURILOR DE OPERAȚII PRIVIND STOCURILE

Obiectivul principal al contabilității financiare il constituie furnizarea de informa ții
sintetice privind pozi ția financiar ă, performan țele și modificările pozi ției financiare care s ă
fie utile atât managementului, cât și utilizatorilor externi . Toate aceste informa ții se
regăsesc în situa țiile financiare anuale : bilan țul, contul de profit și pierdere, situația
fluxurilor de numerar.

Tinând cont de faptul că stocurile sunt definite ca active circulante, acestea sunt prezentate
în bilanț astfel:
Tabel ul 1. Extras din bilanț

Denumirea elementului
Nr.
rd. Sold la
Începutul
exercițiului
financiar Sfârșitul
exercițiului
financiar
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
1. Materii prime și materiale consumabile (ct.
301+302+303+/ -308+351+358+381+/ -388-391-392-
3951 -3958 -398)

13
2. Producția în curs de execuție (ct. 331+332+341+/ –
348-393-3941 -3952)
3. Produse finite și mărfuri (ct. 345+346+/ –
348+356+357+361+326+/ -368+371+/ -378-3945 -3946 –
3953 -3954 -3956 -3957 -396-397-4428)
4, Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct. 4091)

Poziția financiară a entitătii este reflectată cu ajutorul bilanțului. În acest sens , în bilanțul
contabil sunt precizate soldurile conturilor de stocuri la începutul și sfârșitul exercițiului
financiar.
Pe lângă recunoașterea stocurilor ca active, valoarea stocurilor vândute este recunoscută
drept cheltuială, în perioada în care este recunoscut venitul aferen t vânzări i (OMFP
1802/2014) . În contul de profit și pierd ere sunt reflectate veniturile și cheltuielile aferente
stocurilor după cum urmează:
– venituri din vânzarea produselor finite (ct. 701); venituri din vânzarea
semifabricatelor (ct. 702); venituri din vânzarea produselor reziduale (ct. 703);
venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707); venituri aferente costurilor stocurilor de
produse (ct.711); venituri din producția în curs de execuție (ct.712);
– cheltuieli cu materiile prime (ct.601); cheltuieli cu mat erialele consumabile
(ct.602); cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar (ct.603);
cheltuieli privind materialele nestocate (ct. 604); cheltuieli privind mărfurile
(ct.607); cheltuieli privind ambalajele (ct.608).
Organizarea contabil ității stocurilor în sistemul contabil din România se realizează
utilizând conturile din clasa 3 „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” a
Planului de conturi general, a cărui structură arată astfel : 30 „Stocuri de materii prime și
materiale”; 32 „Stocuri în curs de aprovizionare” ; 33 „Producția în curs de execuție”; 34
„Produse” ; 35 „Stocuri aflate la terți” ; 36 „Animale”; 37 „Mărfuri” ; 38 „Ambalaje” ; 39
„Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în c urs de execuție”.

14
1.4.1 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND STOCURILE
CUMPĂRATE ÎN VEDEREA CONSUMULUI INTERN

Potrivit Planului de conturi general aprobat prin OMFP 1802/2014, contabilitatea
materiilor prime și materialelor se realizează cu ajutorul contu rilor din grupa 30 “Stocuri
de materii prime și materiale”, care are următoarea structură:
 301 „Materii prime”
 302 „Materiale consumabile ”
 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar ”
 308 „Diferențe de preț la m aterii prime și materiale”
În cazul unei societăți care ține evidența stocurilor la cost efectiv de achiziție cu ajutorul
inventarului permanent, achiziția de materii prime se înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401
301 „Furnizori ”
„Materii prime ”
4426
„TVA deductibilă ”
Cheltuielile cu transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției
de stocuri se adaugă la costul de achiziție și se înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401
301 „Furnizori ”
„Materii prime ”
4426
„TVA deductibi lă”
Achitarea datoriei față de furnizor în numerar:
401 = 5311
„Furnizori ” „Casa în lei ”
Consumul intern de materii prime este recunoscut drept cheltuială :
601 = 301
„Cheltuieli cu materiile prime ” „Materii prime ”

15
Pentru evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune, prin darea în consum intern, atunci c ând
la intrare au fost evaluate și înregistrate la cost de achiziție, se utilizează una din metodele
FIFO, LIFO sau CMP. ( Matis D., Pop A., 2010 )
În cazul în care evidența stocurilor se ține la cost de achiziție folosind metoda inventarului
intermitent, societatea care, de exemplu, achiziționează materiale consumabile va efectua
următoarele înregistrări contabile:
% = 401
6021 „Furnizori ”
„Cheltuieli cu m ateriale auxiliare ”
4426
„TVA deductibilă ”
Cheltuielile cu transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției
de materiale auxiliare se înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401
6021 „Furnizori ”
„Cheltuieli cu materiale auxiliare ”
4426
„TVA deductibilă ”
Achitarea datoriei față de furnizor prin virament bancar:
401 = 5121
„Furnizori ” „Conturi la bănci în lei ”
La sfârșitul lunii, în urma inventarierii stocului final, se înregistrează reducerea
cheltuielilor cu material auxiliare prin trecerea acestora in debitul contului de stocuri:
3021 = 6021
„Materiale auxiliare ” „Cheltuieli cu m ateriale auxiliare ”
Valoarea stocurilor ieșite se determină cu relația: Ieșiri = Sold ini țial + I ntrări – Stoc final
În cazul în care societate a ține evidența stocurilor la cost standard și utilizează metoda
inventarului permanent, achiziția de materii prime implică și înregistrarea diferențelor de
preț în plus sau în minus între costul standard și costul de achiziție al materiilor prime .
Înregistrările contabile aferente sunt următoarele:

16
% = 401
301 „Furnizori ”
„Materii prime ”
308
„Diferențe de preț la
materii prime și materiale ”
4426 „TVA deductibilă ”
Soldul debitor al contului 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale ” reprezintă
diferențele de preț în plus (nefavorabile „în negru ”) sau diferențele de preț în minus
(favorabile „în roșu ”) aferente materiilor prime și materialelor din stoc.
În cazul utilizării costului standard, darea în consum a materiilor prim e implică
următoarele operațiuni:
a. Scoaterea din gestiune a materiilor prime:
601 = 301
„Cheltuieli cu materiile prime ” „Materii prime ”
b. Calcularea diferențelor de preț aferente materiilor prime ieșite din gestiune:
Coeficientul de repartizare a diferențelor de preț (K 308):

Diferențele de preț (Rd ct.308):
Rdct.308 K308 x Rc ct.301
c. Înregistrarea în contabilitate a diferențelor de preț:
601 = 308
„Cheltuieli cu materiile prime ” „Diferențe de preț la
materii prime și materiale ”
Cu ocazia inventarierii pot rezulta diferențe între stocul scriptic și stocul faptic, diferențe
care trebuie înregistrate în contabilitate.
Lipsa la inventar se înregistrează ca un consum și poate fi imputabilă unui an gajat sau
neimputabilă și se efectuează următoarele operațiuni contabile:

17
Constatare lipsă la inventar:
601 = 301
„Cheltuieli cu materiile prime ” „Materii prime ”
Lipsă la inventar neimputabilă:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite „TVA colectată ”
taxe și vărsăminte asimilate ”
Lipsă la inventar imputabilă unui angajat:
4282 = %
„Alte creanțe în legătură 7581
cu personalul ” „Venituri cu despăgubiri, amenzi
și penalități ”
4427
„TVA colectată ”
Încasarea creanței în numerar:
5311 = 4282
„Casa în lei ” „Alte creanțe în legătură
cu personalul ”
Plusul la inventar se înregistrează în contabilitate ca stornare a unui consum, în negru sau
rosu:
301 = 601
„Materii prime ” „Cheltuieli cu m ateriile prime ”
Cu ocazia inventarierii, comisia de inventariere trebuie să stabilească valoarea de inventar
(valoarea de utilitate), diferența dintre această valoare și valoarea contabilă trebuie
înregistrată în contabilitate, utilizând conturile din grupa 39 „Ajustări p entru deprecierea
stocurilor ”.
Dacă, la inventariere, valoarea stabilită este mai mică decât valoarea contabilă :
6814 = 3921
„Cheltuieli de „Ajustări pentru deprecierea
privind activelor circulante ” materialelor consumabile ”

18
În cazul în care valoarea stabilită la inventar este mai mare decât valoarea contabilă se
efectuează următoarea înregistrare:
3921 = 7814
„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din ajustări pentru
materialelor consumabile ” deprecierea activelor circulante ”

1.4.2 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND STOCURILE OBȚINUTE
DIN PRODUCȚIE PROPRIE

Potrivit Planului de conturi general în vigoare, contabilitatea stocurilor de producție în curs
de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 34 “Produse”, care are
următoarea structură:
 341 „Semifabricate ”
 342 „Produse finite ”
 346 „Produse reziduale ”
 348 „Diferențe de preț la produse ”
În cazul unei societăți care ține evidența stocurilor de produse finite la cost de producție și
utilizează metoda inventarului pe rmanent, o bținerea produselor finite se înregistrează în
contabilitate astfel:
345 = 711
„Produse finite ” „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse ”
Dacă la sfârsitul lunii există producție neterminată se fac următoarele operațiuni contabile:
– la sfârșitul lunii se înregistrează producția neterminată astfel:
331 = 711
„Produse în curs de execuție ” „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse ”
– la începutul lunii următoare se stornează producția neterminată în luna anterio ară:
711 = 331
„Venituri aferente costurilor „Produse în curs de execuție ”
stocurilor de produse ”

19
Vânzarea produselor finite obținute anterior se va înregistra în contabilitate astfel:
4111 = %
„Clienți ” 701
„Venituri din vânzarea
produselor finite ”
4427
„TVA colectată ”
Scoaterea din gestiune a produselor finite se face la costul de producție astfel:
711 = 345
„Venituri aferente costurilor „Produse finite ”
stocurilor de produse ”
În cazul în care societate ține evidența stocurilor produse la cost standard, pentru
reflectarea diferențelor de preț dintre costul standard și costul de producție la produsele
obținute din producție proprie se utilizează contul 348 „Diferențe de preț la p roduse ”.
Conform OMFP 1802/2014, diferențele de preț în minus sau favorabile (costul de
producție este mai mic decât costul standard ) aferente produselor intrate în gestiune din
producție proprie se înregistrează în contabilitate astfel:
345 = 348
„Produse finite ” „Diferențe de preț la produse ”
Diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de producție este mai mare decât costul
standard ) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie se înregistrează
astfel:
348 = 711
„Diferențe de preț la produse ” „Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse ”
Diferențele de preț aferente produselor ieșite din gestiune (vândute) se calculează și se
înregistrează în contabilitate astfel:
711 = 348
„Venituri aferente costurilor „Diferențe de preț la produse ”
stocurilor de produse ”

20
Nota de calcul:

Rdct.348 K348 x Rcct.341
În cazul în care, în urma inventarierii, se stabilește valoarea de inventar mai mică decât
valoarea de intrare, se utilizează contul 394 „Ajustări pentru deprecierea produselor ”
pentru înregistrarea în contabilitatea a minusvalorilor:
6814 = 394
„Cheltuieli de exploatare „Ajustările pentru deprecierea
privind ajustările pentru deprecierea produselor ”
activelor circulante ”
Plusvalorile nu se înregistrează în contabilitate.
Anularea sau diminuarea ajustărilor pentru deprecierea produselor se înregistrează astfel:
394 = 7814
„Ajustările pentru deprecierea „Venituri din ajustările pentru
produselor ” deprecierea activelor circulante ”

1.4.3. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND STOCURILE DE
MĂRFURI

În reflectarea stocurilor de mărfuri în contabilitate, potrivit Planului de conturi general în
vigoare, aprobat prin OMFP 1802/2014, se utilizează conturile din grupa 37 “Mărfuri”:
 371 „Mărfuri ”
 378 „Diferențe de preț la mărfuri ”
În cazul unei societăți „en-gros” (cu ridicata), care ține evidența stocurilor la cost efectiv
de achiziție cu ajutorul inventarului permanent, achiziția de mărfuri se înregistrează în
contabilitate astfel:
% = 401
371 „Furnizori ”
„Mărfuri ”
4426
„TVA deductibilă ”

21
Achitarea datoriei față de furnizor prin virament bancar:
401 = 5212
„Furnizori ” „Conturi la bănci în lei ”
Vânzarea mărfurilor se înregistrează în contabilitate astfel:
4111 = %
„Clienți ” 707
„Venituri din vânzarea mărfurilor ”
4427
„TVA colectată ”
Descărcarea gestiunii de mărfuri vândute se înregistrează în contabilitate astfel:
607 = 371
„Cheltuieli privind mărfurile ” „Mărfuri ”
Încasarea creanței:
5121 = 4111
„Conturi la bănci în lei ” „Clienți ”
În cazul în care societatea utilizează metoda inventarului intermitent mărfuri aflate la
începutul lunii se trec pe cheltuieli:
607 = 371
„Cheltuieli privind mărfurile ” „Mărfuri ”
Achizițiile de mărfuri în cursul lunii se înregistrează direct în conturile de cheltuieli.
% = 401
607 „Furnizori ”
„Cheltuieli privind m ărfuri ”
4426
„TVA deductibilă ”
La sfârșitul lunii, prin inventariere, se determină stocul final de mărfuri, înregistrându -se în
contabilitate după cum urmează:
371 = 607
„Mărfuri ” „Cheltuieli privind mărfurile ”

22
În cazul unei societăți „en-detail ” (cu amănuntul), care ține evidența mărfurilor la preț de
vânzare cu amănuntul și utilizează metoda inventarului permanent, achiziția de mărfuri se
înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401
371 „Furnizori ”
„Mărfuri ”
4426
„TVA deductibilă ”
Înregistrarea adaosului comercial și a TVA neexigibilă:
371 = %
„Mărfuri ” 378
„Diferențe de preț la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”
Vânzarea de mărfuri cu încasare în numerar se înregistrează astfel:
5311 = %
„Casa în lei ” 707
„Venituri din vânzarea mărfurilor ”
4427
„TVA colectată ”
Operațiunile privind descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute sunt următoarele:
% = 371
607 „Mărfuri ”
„Cheltuieli privind mărfurile ”
378
„Diferențe de preț la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”

23
Nota de calcul:

Rdct.378 K378 x Rcct.371
În cazul în care, în urma inventarierii, se stabilește valoarea de inventar mai mică decât
valoarea de intrare, se utilizează contul 39 7 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor ” pentru
înregistrarea în contabilitatea a minusvalorilor:
6814 = 397
„Cheltuieli de exploatare „Ajustările pentru deprecierea
privind ajustările pentru deprecierea mărfuri lor”
activelor circulante ”
Anularea sau diminuarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor se înregistrează astfel:
397 = 7814
„Ajustările pentru deprecierea „Venituri din ajustările pentru
mărfurilor ” deprecierea activelor circulante ”

1.4.4 CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND ALTE CATEGORII DE
STOCURI

Achiziția de ambalaje se înregistrează în contabilitate astfel:
% = 401
381 „Furnizori ”
„Ambalaje ”
4426
„TVA deducti bilă”
Achitarea datoriei în numerar:
401 = 5311
„Furnizori ” „Casa în lei ”

24
Vânzarea ambalajelor se înregistrează în contabilitate astfel:
4111 = %
„Clienți ” 708
„Venituri din activități diverse ”
4427
„TVA colectată ”
Încasare creanță:
5311 = 4111
„Casa în lei ” „Clienți ”
Contabilitatea stocurilor aflate temporar la terți se realizează cu ajutorul conturilor din
grupa 35 „Stocuri aflate la terți ”.
Trimiterea obiectelor de inventar la terți în vederea reparării se înregistrează astfel:
351 = 303
„Materii și materiale „Materiale de natura obiectelor
aflate la terți ” de inventar ”
Cheltuielile privind reparația obiectului de inventar:
% = 401
611 „Furnizori ”
„Cheltuieli privind întretinerea
și reparațiile ”
4426
„TVA deductibilă ”
Readucerea obiectului de inventar reparat:
303 = 351
„Materiale de natura obiectelor „Materii și materiale
de inventar ” aflate la terți ”

25
2. ASPECTE REGLEMENTARE REFERITOARE LA STOCURI

2.1 REGLEMENTĂRI CONTABILE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE
PRIVIND STOCURILE

Începând cu anii 1990, România a început perioada tranziției spre economia de piață și
implicit procesul de reformă a sistemului contabil romanesc. În acest sens, Legea
Contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991 ( republica tă în 18.06.2008 și actualiza tă în
22.04.2011 ) a fost prima lege care a reglementat sistemul contabil românesc. Această lege
a stat la baza emiterii ulterioare a Ordinelor Ministeru lui Finanțelor Publice (OMFP),
ordine adoptate în vederea armonizării sistemului contabil românesc cu siste mele contabile
internaționale.
Armonizarea contabilă la nivel European are în vedere punerea de acord a reglementărilor
contabile din toate țările U niunii Europene , pe baza directivelor contabile europene , având
ca scop comparabilitatea sistemel or contabile , astfel încât situa țiile financiare întocmite de
societ ățile comerciale s ă poată fi înțelese de toate categoriile de utilizatori .
Începând cu 1997, România demarează programul de armonizare a s istemului contabil cu
normele contabile internaționale . Rolul acestui program constă în armoniza rea
contabilit ății române ști cu directivele contabile europene și standardele internaționale de
contabilitate .
Pornind de la Legea contabilit ății 82/1991, M inisterul Fina nțelor Publice a elaborat o serie
de reglementări în sfera contabilității începând cu Ordinul 403 din 22 aprilie 1999 ,
abrogate și înlocuit , ulterior, cu Ordinul 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea
Reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a IV -a a Comunit ăților Econo mice
Europene și cu Standardele Interna ționale de Contabilitate. În completarea acest ui ordin a
venit Ordinul 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglement ărilor contabile
simplificate, armonizate cu Directivele Europene . A urmat abrogarea ambele ordine și
înlocuirea lor cu Ordinul 1752 din 17 noiembrie 2005, pentru aprobarea Reglement ărilor
contabile conforme cu Directivele Europene. Ulterior, Ordinul 1752/2005 a fost înlocuit cu
Ordinul 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglement ărilor contabile conforme
cu Directivele Europene valabil pană în momentul emiterii Ordinului 1802 /2014 pentru

26
aprobarea Reglementarilor contabile privind situa țiile financiare anuale individuale și
situa țiile financiare anuale consolidate a intrat în vigoare la 30.12.2014.
Armonizarea la nivel internațional presupune armonizarea sistemului contabil românesc cu
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) și Standardele Internaționale de
Raportare Financiară (IFRS ), norme contabile realizate de IFAC – organismul profesional
international al expertilor contabili . Directivele Contabile Europene au fost și ele
actua lizate preluând unele reglementă ri cuprinse în IAS/IFRS. (Matis D., Pop A., 2010 ).
În România , societățile comerciale cotate la Bursa de valori au obligația de a aplica
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) începând cu exercițiul financiar
al anului 2012.

2.1.1 TRATAMENTUL CONTABIL AL STOCURILOR PROTRIVIT IFRS /IAS

Tratamentul contabil la nivel internațional al bunurile de natura stocurilor este prescris de
Standardul Inte rnational de Contabilitate IAS2 Stocuri, emis în octombrie 1975 sub
denumirea IAS 2 Evaluarea și prezentarea stocurilor în contextul sistemului costului istoric
emis, revizuit în decembrie 1993 – IAS 9 (1993) Stocuri și în 18 decem brie 2003 sub
denumirea IAS 2 Stocuri.
Prezentul standard furnizează îndrumări referitoare la determinarea costului și la
recunoașterea ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv orice reducere a valorii
contabile până la valoarea realizabilă netă. De asemenea, standardul furnizează îndrumări
cu privire la formulele de determinare a costului care sunt utilizate la cal cularea costurilor
stocurilor.
Standardul IAS 2 Stocuri cuprinde următoarele aspect referitoare la stocuri: definițiile ,
valoare a realizabilă netă și valoarea justă, evaluarea , recunoașterea drept cheltuială,
prezentarea inform ațiilor .
Domeniul de aplicare
Standard IAS 2 se aplică tuturor stocurilor cu excepția produsel or în curs de execuție în
baza unor contracte de execuție, inclusiv contracte de prestări de servicii direct legate de
acestea (IAS 11 Contracte de construcții) și activel or biologice aferente activității agricole
și producți ei agricole la momentul recoltării (IAS 41 Agricultura).
Prezentul standard nu se aplic ă la evaluarea stocurilor deținute de:

27
– produc ătorii de produse agricole și forestiere, de produse agricole după recoltare și
minereuri și alte produse minerale, în m ăsura în care acestea sunt evaluate la valoarea
realizabil ă netă. Modific ările acelei valori sunt recunoscute în profit ul și pierdere a
perioadei în care are loc modificarea. (IAS 2, art.2)
– brokeri -traderi i de la bursa de m ărfuri care î și evalueaz ă stocurile la valoarea justă minus
costurile de vânzare. Modificările valorii juste minus costurile de vânzare sunt recunoscute
în profitul sau pierderea perioadei în care are loc modificarea . (IAS 2, art.3)
Definiții
Potriv it IAS 2 art.6 s tocurile sunt active de ținute în vederea vânzării pe parcursul
desfășurării normale a activită ții, în curs de produc ție în vederea unei astfel de vânzări sau
sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de
producție sau pentru prestarea de servicii.
IAS 2 definește valoarea realizabilă netă ca fiind pre țul de vânzare estimat pe parcursul
desfășurării normale a activită ții, minus costurile estimate pe ntru finalizare și costurile
estimate necesare efectuării vânzării.
Clasificare a stocurilor
În ceea ce privește clasificarea stocurilor, standardul IAS 2 nu are o secțiune specifică
acestui element, nu oferă în mod clar o clasificare a stocurilor, principalele categorii de
stocuri se pot extrage din definiția de mai sus.
IAS 2 este un standard cu caracter orientativ, a plicarea rationamentul ui profesional fiind
foarte important ă în clasificarea activ elor în categoriile corespunz ătoare, în func ție de
domeniul de activitate desfa șurată.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Potrivit IAS 2, la intrarea în patrimoniu, stocurile sunt evalu ate la cost. Acest cost cuprinde
toate costurile legate de achiziția și prelucrarea stocurilor (costurile de cumpărare, costurile
de conversie), precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în starea și în locul
în care se găsesc în momentul evaluării.
Costurile de cumpărare a stocurilor cuprind pre țul de cumpărare, taxele de import și alte
taxe nerecuperabile , costurile de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite
direct achizi ției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și

28
alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de cumpărare. (IAS 2
art.11)
Costul stocurilor mai cuprinde, pe lângă costurile de cumpărare, costurile de conversie care
includ costurile direct aferente unită ților obținute în procesul d e producție , cum ar fi
costurile cu manopera direct ă, alocarea sistematică a regiei de produc ție, fixă și variabilă,
generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de produc ție constă în
acele costuri indirecte de produc ție care rămân relativ constante, indiferent de volumul
producției, cum sunt: amortizarea, între ținerea sec țiilor și a utilajelor, precum și costurile
cu conducerea și administrarea sec țiilor. Regia variabilă de produc ție constă în acele
costuri indirecte de produc ție care variază direct propor țional sau aproape direct
proporțional cu volumul produc ției, cum sunt materialele indirecte și manopera indirectă.
(IAS 2 art.12)
IAS 2 recomandǎ ca alocarea regiei fixe de produc ție la costurile de prelucrare să se face
pe baza capacității normale a facilită ților de produc ție. Capacitatea normală este produc ția
estimată a fi ob ținută, în medie, de -a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în
condiții normale, având în vedere și pierderea de capacitate rezultată din într eținere . În
perioada în care nivelul producției este mai mic decât nivelul normal, regia fixǎ nu va fi
încorporatǎ integral în costul de producție, cheltuielile de r egie nealocat e sunt recunoscut e
drept cheltuialǎ a perioadei. Când nivelul producției depăs ește nivelul normal , regia fixǎ se
recomandă a fi la nivelul normal înregistrat în contabilitate , astfel încât stocurile să nu fie
evaluate la o valoare mai mare decât costul lor. Regia variabilă de produc ție este alocată
fiecărei unită ți de produc ție pe baza folosirii reale a instala țiilor de produc ție.
Următoarele c osturi nu trebuie incluse în costul stocurilor : pierderile de materiale,
manoperă sau alte costuri de produc ție înregistrat e peste limitele normal admise, costuri de
depozitare, cu excep ția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de
producție, anterior trecerii într -o nouă fază de produc ție, regii generale de administra ție
care nu participă la aducerea stocurilor în starea și în locul în care se găsesc în prezent și
costu rile de vânzare.
Potrivit IAS 2, art.18 o entitate poate cumpăra stocuri în condi ții de decontare amânată.
Atunci când aranjamentul con ține efectiv un element de finan țare, acel element, de

29
exemplu, o diferen ță între pre țul de cumpărare în condi ții normale de creditare și suma
plătită, este recunoscut ca o cheltuială cu dobânda de -a lungul perioadei de finan țare.
Prezentul standar d internațional recomandă, pe lâng ă evaluarea la cost de cumpărare sau de
conversie și alte metode prin care entitățile economice pot să evalueze stocurile la intrarea
în patrimoniu și anume metoda costului standard și metoda prețului cu amănuntul.
Astfel, metoda costului standard, folosită de obicei în cazul entităților ce desfășoară
activități de produc ție ia în considerare nivelurile normale ale materialelor și
consumabilelor, ale manoperei, ale eficien ței și utilizării capacită ții de producție. Aceste
niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în func ție de condi țiile
actuale.
Metoda prețului cu amănuntul este de obicei folosită de către entitățile care practică
comerțul cu amănuntul pentru a evalua costul stocurilor de articole numeroase și cu
mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă
metodă de determinare a costului. Costul stocurilor este calculat prin deducerea din pre țul
de vânzare al stocului a procentului corespunzător de marjă brută. (IAS2, art.22)
Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului financiar
La închiderea exerc ițiului financiar, stocurile din entitate sunt evaluate la cea mai micǎ
valoare dintre cost și valoarea realizabilǎ netǎ, adicǎ valoarea c are s-ar putea obțin e prin
valorificarea acestora.
Estimările valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi disponibile în
momentul în care se realizează estimările valorii stocurilor care se a șteaptă a fi realizate.
Aceste estimări iau în considerare fluctua țiile de pre ț sau de cost care sunt direct legate de
evenimente ce au intervenit după te rminarea perioadei, în măsura în care aceste
evenimente confirmă condi țiile existente la sfâr șitul perioadei (IAS 2 art. 31)
Costul stocurilor poate să fie nerecuperabil, dacă acele stocuri au suferit deteriorări, dacă
au fost uzate moral sau dacă pre țurile lor de vânzare s -au diminuat. Costul stocurilor poate,
de asemenea, să fie nerecuperabil și în cazul în care au crescut costurile estimate pentru
finalizare sau costurile estimate a fi suportate pentru a efectua vânzarea. În acest caz, IAS 2
recomandă reducer ea valorii contabile a stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă
netă.

30
Valoarea realizabilă netă se determin ă cu ocazia fiecărei inventarierii de la sfâr șitului
exercițiilor financiare . Valoarea oricărei reduceri a valorii contabile a stocuri lor până la
valoarea realizabilă netă și toate pierderile de stocuri trebuie să fie recunoscute drept
cheltuială în perioada în care are loc reducerea valorii contabile sau pierderea. În cazul în
care are loc o cre ștere a valorii realizabile nete, reluarea oricărei reduceri a valorii
contabile a stocurilor trebuie recunoscută drept o reducere a cheltuielii valorii stocurilor
recunoscută drept cheltuială în perioada în care are loc această reluarea (IAS 2, art. 34) .
Evaluarea stocurilor la i eșirea din patri moniu
Potrivit IAS 2, c ostul stocuri lor care nu sunt , de obicei , fungibile și al bunuri destinate unor
anumite proiecte trebuie să fie determinat prin identificarea specifică a costurilor lor
individuale. Identificarea specifică a costului presupune atribu irea costurilor specifice
elementelor identificate ale stocurilor.
Costul stocurilor, altele decât cele specificate mai sus , se determină folosind metoda FIFO
– primul intrat, primul ie șit sau metoda CMP – costului mediu ponderat, cu specificația ca o
entitate trebuie să folosească aceea și formulă de determinare a costului pentru toate
stocurile de natură și utilizare similară pentru entitate.
Potrivit IAS 2, metoda FIFO presupune că elementele care au fost produse sau cumpărate
primele sunt cele care se vând primele și, prin urmare, rămân în stoc la sfâr șitul perioadei
elementele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent.
Prin metoda CMP se calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a
costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor
similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau
după recep ția fiecărui transport, în func ție de circumstan țele în care se găse ște entitatea.
Referitor la metoda LIFO, aceasta nu este permisă de standatdul IAS 2, spre deosebire de
reglementarea contabilă națională OMFP 1802/2014, care permite utilizarea acestei metode
pentru evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu.
Prezentarea informațiilor
Potrivit IAS 2, entitățile economice trebuie să întocmească s ituații financiare care să
prezinte următoarele informa ții:
– politicile contabile adoptate la evaluarea stocuril or, inclusiv formulele folosite pentru
determinarea costului;

31
– valoarea contabilă totală a stocurilor și valoarea contabilă a fiecărei categorii de
stocuri ;
– valoarea contabilă a stocurilor contabilizate la valoarea justă minus costurile de
vânzare;
– valoarea stocurilor recunoscută drept cheltuială pe parcursul perioa dei;
– valoarea oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor, recunoscută drept cheltuială
în cursul perioadei;
– valoarea oricărei reluări a oricărei reduceri a valorii contabile care este recunoscută
drept reducere a valorii stocurilor, recunoscută d rept cheltuială pe parcursul perioade i;
– circumstan țele sau evenimentele care au condus la reluarea unei reduceri a valorii
contabile a stocurilor ;
– valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor .

2.1.2 TRATAMENTUL CONTABIL AL STOCURILOR PROTR IVIT OMFP
1802/2014

Potrivit OMFP 1802/2014 art. 272 stocurile sunt active circulante de ținute pentru a fi
vândute pe parcursul desf ășurării normale a activit ății, în curs de produc ție în vederea
vânzării în procesul desf ășurarii normale a activit ății sau sub form ă de materii prime,
materiale si alte consumabile care urmeaz ă să fie folosite î n procesul de productie sau
pentru prestarea de servicii. În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de
fabrica ție, destinate v ânzării (de exemplu , echipamente, nave, ansambluri sau complexuri
de locuin țe etc., realizate de entit ățile ce au ca activitate principal ă obținerea și vânzarea
unor astfel de produse).
Astfel, OMFP 1802/2014 recunoa ște “ansamblurile sau complexu rile de locuin țe realizate
de entitǎțile ce au ca obiect principal de activitate obținerea și vânzarea de locui nțe” ca
fiind stocuri .
Clasificare a stocurilor
Potrivit OMFP 1802/2014 art. 276 stocurile se c lasifică după cum urmează:
 mărfuri, adică bunuri le cumpărate de entitate în vederea revânzării în starea în
care au fost cumpărate sau produse le predate spre vânzare magazinelor proprii;

32
 materii prime, care particip ă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială , fie transformată;
 materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, semin țe și material de plantat, furaje și alte materiale
consumabile), care particip ă sau ajut ă la procesul de fabrica ție sau de exploatare
fără a se reg ăsi, de regul ă, în produsul finit;
 materiale de natura obiectelor de inventar;
 produse , adică: s emifabricat e, produsele finite , rebut urile, materialele recuperabile,
deșeurile și produsele agricole;
 active biologice de natura stocurilor , care urmea ză a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice ;
 ambalaje, care includ ambalajele refolosibile, achizi ționate sau fabricate,
destinate produselor v ândute și care în mod temporar pot fi p ăstrate de ter ți, cu
obliga ția restituirii în condi țiile prev ăzute în contracte;
 produc ție în curs de execu ție, reprezent ând producț ia care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prev ăzute în procesul tehnologic, precum ș i
produse le nesupuse probelor și recep ției tehnice sau necompletate în întregime .
Evaluarea stocurilor la intrarea în p atrimoniu
Potrivit OMFP 1802/2014 art.75 bunurile intrate în entitate se evalueaz ă și se înregistreaz ă
în contabilitate la cost de achizi ție pentru bunurile procurate cu titlu oneros , la cost de
producție pentru bunurile produse în entitate, la valoarea de aport, stabilit ă în urma
evalu ării pentru bunurile repreze ntând aport la capitalul social și l a valoarea just ă pentru
bunurile ob ținute cu t itlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
Costul de achiziție al bunurilor cuprinde pre țul de cumpărare, taxele de import ș i taxe le
nerecuperabile , cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile
direct achiziției b unurilor respective . În costul de achizi ție se includ, de asemenea,
comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu ob ținerea de autoriza ții și alte cheltuieli
nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
Costul de produc ție sau de prelucrare al stocurilor cuprind cheltuielile directe aferente
produc ției, și anume: materiale directe, energie consumat ă în scopuri tehnologice,
manoper ă direct ă și alte cheltuieli directe de produc ție, costul proiect ării produselor,

33
precum și cota ch eltuielilor indirecte de producț ie alocat ă în mod ra țional ca fiind legat ă de
fabrica ția acestora.
Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile directe, cum ar fi costurile
cu manopera directa. De asemenea, ele includ și alocare a sistematică a regiei fixe și
variabile de produc ție generat ă de transformarea materialelor în produse finite. Regia fix ă
de produc ție const ă în acele costuri indirecte de produc ție care rămân relativ constante,
indiferent de volumul produc ției, cum sunt: amortizarea, întreținerea sec țiilor și utilajelor,
precum ș i costurile cu conducerea și administrarea sec țiilor. Regia variabil ă de
produc ție const ă în acele costuri indirecte de produc ție care variază direct propor țional
sau aproape di rect propor țional cu volumul producț iei, cum sunt materialele indirecte și
manopera indirectă .
Alocarea regiei fixe de produc ție asupra costurilor de conversie se face pe baza capacitatii
normale a instala țiilor de produc ție. În perioada obținerii unei producții scăzute sau a
neutiliz ării unor echipamente , valoarea cheltuielilor cu regia fix ă alocate fiecarei unităț i de
produc ție nu se majoreaz ă, iar c heltuielile de regie nealocate sunt recunoscute drept
cheltuial ă în perioada în care sunt suportate. În perioada în care producț ia este neobi șnuit
de mare, valoarea cheltuielilor cu regia fix ă alocate fiecărei unit ăți de productie este
diminuată, astfel î ncât stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare dec ât costul lor.
Regia variabil ă de producț ie este alocata fiec ărei unităț i de produc ție pe baza folosirii reale
a instala țiilor de produc ție. (PMFP 1802/2014 Definiții)
Potrivit OMFP 1802/2014 art.80 c osturile î ndator ării atribuibile bunurilor care necesită o
perioad ă mai mare de timp pentru a fi gata î n vederea utiliz ării sale prestabilite sau pentru
vânzare) sunt incluse în costurile de producț ie ale acestora, în m ăsura î n care sunt
legate de perioada de produc ție.
Potrivit OMFP 1802/2014 art. 76 reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe
factura de achiziț ie ajusteaz ă în sensul reducerii costul de achiziț ie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior factur ării corecteaz ă costul stocurilor la care se
refer ă, dac ă acestea ma i sunt în gestiune. Dac ă stocurile pentru care au fost prim ite
reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se eviden țiază distinct în contabilitate
prin utilizarea contul ui 609 "Reduceri comerciale primite ".

34
Reducerile comerciale acordate ulterior factur ării, indiferent de perioada la care se refer ă,
se eviden țiază distinct în contabilitate cu ajutorul contul ui 709 "Reduceri comerciale
acordate ".
Potrivit OMFP 1802/2014 r educerile comerciale pot fi de trei feluri , și anume: rabaturile
care se primesc pentru defecte de calitate , remizele care se primesc la achiziționarea unui
volum superior celui convenit sau dac ă cump ărătorul are un statut preferen țial și
risturnele care se acordă în cazul unui volum mare de tranzactii efectuate cu acelasi tert, in
decursul unei perioade determinate.
Al doilea tip de reduceri de preț prevăzut de reglementarea contab ilă națională îl reprezintă
reducerile financiare sunt sub forma de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Aceste r educeri le financiare primite
de la furnizor reprezint ă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se refer ă,
înregistrate în contabilitate în contul 767 "Venituri din sconturi ob ținute" .
Evaluarea stoc urilor la închiderea exercițiului financiar
Potrivit OMFP 1802/2014, la închiderea exerci țiului financiar, entităț ile trebuie s ă
procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii.
Pentru elementele de natura activelor î nregistrate la cost, diferen țele constatate în minus
între valoarea de inventar ș i valoarea contabil ă se eviden țiază distinct în contabilitate, în
conturi de ajust ări, aceste elemente men ținându-se la valoarea lor de intrare.
Potrivit art.88 din OMFP 1802/2014 , activele de natura stocurilor se evalueaz ă la cost, mai
puțin ajust ările pentru depreciere constatate. Ajust ări pentru depreciere se constat ă inclusiv
pentru stocurile fără mișcare. Î n cazul în care valoarea contabilă a stocuril or este mai mare
decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaz ă până la valoarea realizabil ă
netă, prin constituirea unei ajust ări pentru depreciere. Fac obiectul evalu ării ș i stocurile în
curs de execuț ie.
Evaluarea stocurilor la i eșirea din patrimoniu
Potrivit OMFP 1802/2014, la data ie șirii din entitate sau la darea î n consum, bunurile se
evalueaz ă și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt
înregistrate î n contabilitate .

35
Pentru stocurile fungibile sau interschimbabile, c ostul d e achizi ție sau costul de produc ție
se calculează prin aplicarea uneia din urm ătoarele metode:
a) metoda costului mediu ponderat (CMP );
b) meto da primul intrat -primul ieșit ( FIFO );
c) metoda ultimul intrat -primul ie șit (LIFO ).
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri destinate unor comenzi
distincte trebuie determinat prin identificarea specific ă a costurilor individuale (OMFP
1802/2014, art.285).
Prezentarea informațiilor
În ceea ce privește stocuri le, situatiile financiare anuale trebuie sa cuprindă următoarele
informații :
– soldurile conturilor de stocuri, pe feluri de stoc prezentate la valoarea cea mai sc ăzută
dintre costul istoric și valoarea realizabil ă netă;
– costul stocurilor recunoscut ca o cheltuial ă a perioadei respective, dup ă natura
stocurilor;
– metodele de evaluare a stocurilor , iar în cazul modificării metodei trebuie să se specfice
motivul schimbării și efectul financiar asupra rezultatului exercițiului;
– modul de calcul al ajustări lor și circumstanțele care duc la reluarea lor la venituri;
– precizări privind metoda LIFO pentru entitățile care aplică această metodă;
– valoarea stocurilor gajate sau depuse garan ție în contul datoriilor.

2.2 DIFERENȚE ȘI ASEMĂNĂRI ÎNTRE REGLEMENTĂRILE CONTABILE
NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE PRIVIND STOCURILE

Pentru compararea IFRS/IAS 2 Stocuri și OMFP 1802/2014, în vederea obținerii gradului
de similitudine intre cele două referențiale , am selectat o serie de elemente considerate
relevante pe care le -am supus comparării , și anume : domeniul de aplicare, definiția
stocurilor , clasificarea lor, evaluarea stocurilor și prezentarea informațiilor în situațiile
financiare.
Am analizat elementele selecționate mai sus acordând punctaje între 0 și 1 în funcție de
asemănările sau deosebirile constatate pentru fiecare element în parte. Punctajele acordate
în urma analizei au fost stabilite după cum urmează :

36
 „1” – elemente care se aseamănă în proporție de 100% sau foarte mult ;
 „0,75” – elemente a căror asemănare este mare;
 „0,50” – elementele a căror asemănare este medi e;
 „0,25” – elemente car e se aseamănă foarte puțin;
 „0” – elemente care se disting integral.
Tabel ul 2. Anal iza comparativă a tratamentului contabil al stocurilor potrivit IFRS/IAS 2
stocuri și OMFP 1802/2014
Nr.
crt. Element
supus
comparării IFRS / IAS 2 OMFP 1802/2014
1. Domeniu de
aplicare Nu se aplică pentru:
– produsele în curs de execuție
în baza unor contracte de
execuție, inclusiv contracte de
prestări de servicii direct legate
de acestea (IAS 11 Contracte
de construcții);
– activele biologice aferente
activității agricole și producția
agricolă la momentul recoltării
(IAS 41 Agricultura) Include în categoria stocurilor
ansambluri sau complexuri de
locuințe realizate de entit ǎțile ce
au ca obiect principal de activitate
obținerea și vânzarea de locuințe
Concluzie: În stabilirea ariei de aplicare a celor două referențiale există un dezacord
în recunoașterea anumitor categorii de stocuri, observând că OMFP 1802/2014
include în categoria stocurilor activele pentru care referențialul internațional aplică
IAS 11 Contrac te de construcție și respectiv IAS 41 Agricultura.
Punctaj acordat : 0,75
2. Definire Stocurile sunt active de ținute
în vederea vânzării pe
parcursul desfă șurării normale
a activită ții, în curs de Stocurile sunt active circulante
deținute pentru a fi v ândute pe
parcursul desf ășurării normale a
activit ății, în curs de produc ție în

37
producție în vederea unei
astfel de vânzări sau sub
formă de materiale și alte
consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de
producție sau pentru prestarea
de servicii vederea v ânzării în procesul
desfășurarii normale a activit ății
sau sub form ă de materii prime,
materiale si alte consumabile care
urmeaz ă să fie folosite î n procesul
de productie sau pentru prestarea
de servicii. În categoria stocurilor
se cuprind și activele cu ciclu
lung de fabrica ție, destinate
vânzării
Concluzie: Definirea stocurilor în cele două referențiale sunt similare, cu observația
că OMFP 1802/2014 completează definiția stocurilor, precizând că stocurile sunt
active circulante , și include în categoria stocuri activel e cu ciclu lung de fabricație,
destinate vânzării .
Punctaj acordat : 1
3. Clasificare Pornind de la definiție,
stocurile cuprind: mărfuri,
materii prime, materiale
consumabile, producție în
curs de execuție , produse
finite Stocurile cuprind: mărfuri, materii
prime, materiale consumabile,
materiale de natura obiectelor de
inventar, produse (semifabricate,
produse finite, rebuturi,
materialele recuperabile, deșeurile
și produsele agricole ), active
biologice de natura stocurilor ,
ambalaje, producție în curs de
execuție
Concluzie: OMFP 1802/2014 face o prezentare mult mai complexă și detaliată a
elementelor ce pot fi incluse în categoria stocuri spre deosebire de IAS 2 care, fiind
un standard orientativ, nu specifică în mod detaliat tipurile de stocuri.
Punctaj acordat : 0,5
4. Evaluare la
intrare Costul stocurilor trebuie să
cuprindă toate costurile de Costul stocurilor trebuie să
cuprindă toate costurile de achiziție

38
cumpărare, costurile de
conversie, precum și alte
costuri suportate pentru a
aduce stocurile în starea și în
locul în care se găsesc în
prezent.

și de producție (prelucrare)
suportate pentru a aduce stocurile în
forma și locul în care se găsesc în
prezent.
Bunurile se evaluează la intrare în
patrimoniu la valoar ea de aport,
stabili tă în urma evalu ării pentru
bunurile reprezent ând aport la
capitalul social sau la valoarea justă
pentru bunurile ob ținute cu titlu
gratuit sau constatate plus la
inventariere.
Reduceri de
preț Nu se face distincție î ntre
diferitele tipuri de reduceri
de preț, toate diminu ând
costul de achiziție . Se face distincție între:
– natura reducerilor : finaciare sau
comerciale ,
– tipul reducerilor: rabat uri, remiz e
sau risturn e,
– momentul acordǎrii reducerilor: la
factur are sau ulterior.
Reducerile comerciale primite
ulterior facturării ajusteazǎ
cheltuielile din exploatare.
Reducerile financiare nu sunt
deduse din costul de achiziție, ci
reprezintă venituri financiare.
Concluzie: Ambele reglementări contabile evaluează stocurile la cost, cu observația
ca pentru stocurile intrate în patrimoniu ca aport la capitalul social, cu titlu gratuit
sau constatate plus la inventar OMFP 1802/2014 prevede metode specifice de
evaluare a stocuri lor. În plus, spre deosebire de IAS 2, OMFP 1802 /2014 nu prevede
cerințe de separare a costului finanțării pentru achizițiile în condiții de decontare
amânată.

39
Tratamentul contabil al reducerilor de preț reprezintă o altă diferență între IAS 2 și
OMFP 1802 /2014, prin faptul că spre deosebire de reglementarea contabilă
internațională, cea națională face distincție între diferite tipuri de reducerile de preț
care pot sau nu fi deduse din costul de achiziție.
Punctaj acordat : 0,75
5. Evaluare la
închiderea
exercițiului
financiar Stocurile trebuie evaluate la
valoarea cea mai mică dintre
cost și VRN . Valoarea oricărei
reduceri a valorii contabile a
stocurilor până la VRN și toate
pierderile de stocuri trebuie să
fie recunoscute drept cheltuială
în perioada în care survine. În
cazul în care VRN se crește,
această diferență este
recunoscută ca o reducere a
cheltuielii cu stocurile în
perioada în care s -a produs Activele de natura stocurilor se
evalueaz ă la cost, mai pu țin
ajust ările pentru depreciere
constatate. În cazul în care
valoarea conta bilă a stocurilor
este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se
diminueaz ă până la valoarea
realizabil ă netă, prin constituirea
unei ajust ări pentru depreciere.
Concluzie: Ambele reglementări contabile prevăd evaluarea stocurilor în momentul
închider ii exercițiului financiar la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea
realizabilă netă . În cazul deprecierii stocurilor, OMFP 1802/2014 prevede utilizarea
conturilor de ajust ări pentru depreciere, iar IAS 2 recomandă utilizarea conturilor de
cheltuieli privind stocurile .
Punctaj acordat : 0,75
6. Evaluare la
iesire Costul stocuri lor care nu sunt ,
de obicei , fungibile și al bunuri
destinate unor anumite proiecte
trebuie determinat prin
identificarea specifică a
costurilor individuale.
Costul stocurilor, altele decât Costul stocurilor care nu sunt , de
obicei , fungibile și al bunurilor
destinate unor comenzi distincte
trebuie determinat prin
identificarea specifică a costurilor
individuale.
Pentru stocurile fungibile sau

40
cele specificate mai sus , se
determină folosind metoda
primul intrat -primul iesit
(FIFO) sau metoda costu lui
mediul ponderat (CMP). interschimbabile, costul d e
achizi ție sau costul de produc ție
se calculează prin aplicarea uneia
din urm ătoarele metode : metoda
costului mediu ponderat (CMP ),
meto da primul intrat -primul ieșit
(FIFO ) sau metoda ultimul intrat –
primul ie șit (LIFO ).
Concluzie: Spre deosebire de reglement ările contabile na ționale, potrivit IAS 2,
evaluarea stocurilor fungibile la ie șirea din gestiune se poate efectua prin utilizarea
metodei FIFO sau a metodei CMP, utilizarea metodei LIFO nefiind permis ă.
Punctaj acordat : 0,75
7. Prezentare
informații Situațiile financiare trebuie să
cuprindă:
– politicile contabile adoptate la
evaluarea stocuril or, inclusiv
formulele folosite pentru
determinarea costului;
– valoarea contabilă totală a
stocurilor și valoarea contabilă
a fiecărei c ategorii de stocuri ;
– valoarea contabilă a stocurilor
contabilizate la valoarea justă
minus costurile de vânzare;
– valoarea stocurilor
recunoscută drept cheltuială pe
parcursul perioadei;
– valoarea oricărei reduceri a
valorii contabile a stocurilor,
recunoscută drept cheltuială în
cursul perioadei; Situațiile financiare trebuie să
cuprindă:
– soldurile conturilor de stocuri,
pe feluri de stoc prezentate la
valoarea cea mai scăzută dintre
costul istoric și valoarea
realizabilă netă;
– costul stocurilor recunoscut ca
o cheltuială a perioadei
respective, după natura
stocurilor;
– metodele de evaluare a
stocurilor, iar în cazul
modificării metodei trebuie să se
specfice motivul schimbării și
efectul financiar asupra
rezultatului exercițiului;
– modul de calcul al ajustărilor și
circumstanțele care duc la

41
– valoarea oricărei reluări a
oricărei reduceri a valorii
contabile care este recunoscută
drept reducere a valorii
stocurilor, recunoscută drept
cheltuială pe parcursul
perioade i;
– circumstan țele sau
evenimentele care au condus la
reluarea unei reduceri a valorii
contabile a stocurilor ;
– valoarea contabilă a stocurilor
gajate în contul datoriilor . reluarea lor la venituri;
– precizări privind metoda LIFO
pentru entitățile care aplică
această metodă;
– valoarea stocurilor gajate sau
depuse garan ție în contul
datoriilor.
Concluzie: Ambele reglement ări contabile prev ăd pre zentarea acelora și informa ții,
cu specificarea că reglementarea națională prevede furnizarea informațiilor cu
privire la aplicarea metodei LIFO , precizări necesare datorită faptului că această
metodă este interzisă în standardele IFRS.
Punctaj acordat : 0,75

2.3 APRECIEREA GRADULUI DE SIMILITUDINE ÎNTRE IFRS/IAS 2
STOCURI ȘI OMFP 1802/2014

Pornind de la analiza efectuată la punctul 2. 2, pe baza punctajelor acordate, se poate
calcula gradul de similitudine între cele două reglementări contabile. Formula utilizată
pentru obținerea gradul ui de similitudine este următoarea:
Gradul de similitudine = Suma punctajelor acordate / Numarul total de elemente
supuse comparării * 100
Suma punctajelor acordate în urma comparării tratamentului contabil al stocurilor potrivi t
IFRS/IAS 2 și OMFP 1802/2014 este 5,25 pentru un n umarul total de elemente supuse
comparării egal cu 7.

42
Astfel, pe baza analizei efectuate, gradul de similitudine între IFRS/IAS 2 Stocuri și
OMFP 1802/2014 este de 75%, un grad de similitudine destul de ridicat în ceea ce privește
tratamentul contabil a stocurilor. Diferențele cu privire la tratamentul contabil al st ocurilor
prevăzut de cele două referențiale se datorează aspectelor descrise în concluziile analizei
fiecărui element supus comparării, prezentate în tabelul 1.

43
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND GESTIONAREA STOCURILOR LA
S.C. NOBIL AUTO RD S.R.L.

3.1 PREZENTAREA SOCIETĂȚII

Societatea Comercial ă NOBIL AUTO RD S.R.L. s -a înființat în 20.01.2012, fiind
înregistrată la Oficiul Registrului Comer țului cu numărul J12/111/ 20.01.2012. Î ncă de la
început , societatea s-a declarat ca fiind pl ătitoare de TVA , având codul unic de înregistrare
RO 29566203.
Conform actului constitutiv, forma juridică a societății este societate cu răspundere
limitată. Durata de funcționare a societății este pe termen nelimitat.
Sediul social este în localitatea Florești, str. St ejarului, nr.150, bl.B, ap.51, jud Cluj.
Societatea își desfășoară activitatea în afara sediului social în două puncte de lucru situate
în Cluj -Napoca și Gilău.
Domeniul principal de activitate al societății este comer țul cu am ănuntul de piese și
accesorii pentru autovehicule, având cod CAEN 4532 .
Capitalul social subscris și vărsat este în valoare de 2 00 lei , aport în numerar, fiind împărțit
într-un număr de 20 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială.
Capitalul social este deținut de c ătre 2 asociați în egală măsură, aportul la capital fiind de
100 lei/asociat, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială/asociat. Participarea la profit
și pierderi a asociaților se face proporțional cu părțile sociale subscrise și depuse la
capitalul s ocial, cu excepția pierderilor produse prin fraudă de oricare dintre părți, adică
fiecare asociat participă la profit și pierdere în proporție de 50%.
Pe lângă activitatea principală a societății, și anume vânzarea în propriile magazine a
pieselor și acces oriilor auto, se urmărește satisfacția clienților prin oferirea serviciilor de
consultanță privind achiziționarea de produse de înaltă calitate sau la cel mai bun raport
calitate – preț. Astfel, societatea urmărește fidelizarea clientelei, pe de o parte, și creșterea
numărului de clienți, pe de altă parte.

44
3.2 ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII

Analiza economico -financiar ă a unei entități are ca scop cunoașterea situați ei economico –
financiare actuale . Aceste informații sunt utile atât managementului entității în luarea
deciziilor viitoare , cât și utilizatorilor externi ai informațiilor financiar -contabile.
În acest sens , indicatori principali ai analizei economico -financiare a activit ății unei
entității sunt reflectați în Nota explicativă 9 ”Exemple de calcul și analiză a principalilor
indicatori economico -financiari” , și anume : indicatorii de lichiditate ai firmei, indicatorii
de risc, indicatorii de gest iune, de profitabilitate, de solvabilitate și de acoperire a
dobânzilor .
Pentru calculul acestor i ndicatori am utilizat elemente le necesare din Bilanțul , Contul de
profit și pierdere și Datele informative ale societății pe doi ani consecutivi, 2013,
respective 2014 . S.C. Nobil Auto RD S.R.L., înființată în ianuarie 2012, a început
activitatea propriu -zisă în anul 2013, motiv pentru care analiza economico -financiară s -a
limitat la cei doi ani de funcționare ai societății.
Datele necesare efectuării cal culului indicatorilor economico -financiari extrase din
situațiile financiare anuale ale entității sunt prezentate în tabelele de mai jos:

Tabel ul 3. Extras din Bilanțul prescurtat SC NOBIL AUTO RD S.R.L. pe anii 2013 -2014
Denumirea elementului Anul 201 3 Anul 201 4
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.412 3.064
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI sold inițial 0 36.807
sold final 36.807 127.364
II. CREANȚE 78.075 30.560
IV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI 17.645 18.918
ACTIVE CIRCULANTE -TOTAL 132.527 176.842
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 0 4.032
D. DATORII PE TERMEN SCURT 63.838 85.370
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 62.089 85.847
G. DATORII PE TERMEN LUNG 35.690 75.989

45
I. VENITURI ÎN AVANS 8.012 12.721
J. CAPITAL ȘI REZERVE
CAPITALURI PROPRII -TOTAL 26.399 9.858

Tabel ul 4. Extras din Contul de profit și pierdere SC NOBIL AUTO RD S.R.L. pe anii
2013- 2014
Denumirea indicatorilor Anul 201 3 Anul 201 4
CIFRA DE AFACERI NETĂ 305.436 356.734
ALTE CHELTUIELI MATERIALE 4.430 2.303
CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE 239.288 315.604
CHELTUIELI PRIVIND DOBÂNZILE 0 0
VENITURI DIN VÂNZAREA MĂRFURILOR 304.686 356.734
PROFIT SAU PIERDERE DIN EXPLOATARE 31.233 -16.541

Tabel ul 5. Extras din Date informative SC NOBIL AUTO RD S.R.L. pe anii 2013 -2014
Denumirea elementului Anul 201 3 Anul 201 4
CREANȚE COMERCIALE, AVANSURI
ACORDATE FURNIZORILOR ȘI ALE CONTURI
ASIMILATE, ÎN SUME BRUTE 69.546 7.596
DATORII COMERCIALE, AVANSURI PRIMITE
DE LA CLIENȚI ȚI ALTE CONTURI
ASSIMILATE, ÎN SUME BRUTE 44.245 74.651

1) Indicatorii de lichiditate :
a). Indicatorul l ichidit ății curent e reflectă capacitatea entității economice de a -și
acoperi datoriile curente (pe o perioadă mai mică de un an) din activele curente.
Se calculează după formula:

unde: Lc – reprezintă indicatorul lichidității curente;
AC – Active circulante ;

46
CAV – Cheltuieli în avans ;
DTS – Datorii: Sumele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an (Datorii
pe termen scurt) ;
Vav
< 1 an – Venituri înregistrate în avans -Sume de reluat într -o perioadă de până la
un an .
Valoarea optimă a indicatorului lichidității curente este 2 . Limita minimă a raportului este
1. Sub această valoare situația unei entități devine riscantă datorită incapacit ății de plat ă la
termen a datoriilor curente prin v ânzarea activelor curente .
Dacă indicatorul lichidității curente are valori cuprinse între 1,2 și 2 înseamnă că situația
economico -financiară a entității este bună, adică societatea are capacitatea de a achita
datoriil e curente din activele curente.
Un indicator al lichidității cure nte peste 2 nu înseamnă întotdeauna o activitate eficientă a
entității , atâta timp cât analiza din punct de vedere al lichidității elementele care
influențează valoarea indicatorului reflect ă acest lucru.
În cazul societății analizate, indicatorii de lichiditate curentă pentru anii 2013, respectiv
2014 sunt:

Valorile indicatorilor de lichiditate curentă calculați se apropie de valoarea optimă 2, ceea
ce indică faptul că societatea, pe parcursul celor doi ani, a avut capacitatea de a -și achita
datoriile curente din activele curente.
b). Indicatorul lichidității imediate (test acid)
Lichiditatea imediat ă reprezint ă capacitatea entităț ii de a -și acoperi datoriile pe termen
scurt din activel e curente , mai puțin stocuri le.
Indicatorul lichidității imediate se calculează cu ajutorul următoarei formule:

47
Valo area optim ă a raportului este 1 astfel încât activele cu cel mai înalt grad de lichiditate
să acoper e datoriile curente. În practică este destul de greu de obținut valoarea optimă,
deoarece societăț ile optează pentru reinvestirea numerarului cu scopul de a cre ște profitul.
Intervalul de siguranță pentru acest indicator este cuprins între 0,5 și 1.

Având în vedere rezultatele obținute în urma calculului indicatorului rezultă că lichiditatea
imediată a scăzut, ajungând în anul 2014 la limita inferioară a intervalului de siguranță.
2) Indicatorii de risc:
a). Indicatorul gradului de îndatorare
Gradul de îndatorare evidențiază propor ția capitalului împrumutat în capitalul propriu.
Astfel, indicatorul gradului de îndatorare se calculează după formula:
î

unde, Gi – reprezint ă indicatorul gradului de îndatorare
DTL –Datorii pe termen lung (Datorii: Sume care trebuie plătite într-o perioadă mai
mare de un an) ;
CPR – Capitaluri proprii.
Nivelul indicatorului nu trebuie să depășească 50% pentru a asigura indepedenț a financiar ă
a entității. Cu cât această valoare este mai mare cu atât societatea devine mai dependentă
de împrumuturile și datoriile pe termen lung.
Pentru societatea analizată, gradul de îndatorare prezintă următoarele valori:

Se observă că indicatorul gradului de îndatorare depășește pragul care ar asigura
independența financiară. Față de anul 201 3, în care acest indicator era cu puțin peste 50%,

48
anul 201 4 prezintă un risc din acest punct de vedere, valoarea de 88,52% indic ând o
dependență financiară a societății de împrumuturile pe termen lung.

b). Indicatorul privind acoperirea dobânzilor determină de câte ori entitatea poate achita
cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoare indicatorului e mai mică, cu atât poziția entității
este considerată mai riscantă.
Se calculează după formula:
î ăț â ș
â

Datoriile pe termen lung ale societății studiate reprezintă sume datorate
actionarilor/asociaților, pentru care dobânda aferentă imprumuturilor este zero.
Ca urmare, s ocietatea nu a înregistrat cheltuieli cu dobânzile și în acest caz nu are sens
calculul indicatorului privind acoperirea dobânzilor.
3) Indicatorii de activitate (indicator de gestiune):
Potrivit Notei explicative 9 la Situa țiile financiare anuale, i ndicatorii de activitate
furnizează informații cu privire la:
– viteza de intrare și de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;
– capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază
ale entității;
Indicatorii de gestiune sunt : viteza de rota ție a stocurilor, nu mărul de zile de stocare, viteza
de rota ție a debitelor clien ți, viteza de rota ție a activelor imobilizate, viteza de rota ție a
activelor totale.
a). Viteza de rotatie a stocurilor arată de câte ori a fost rulat stocul î n exerci țiul financiar.
Costul v ânzarilor reprezint ă cheltuielile privind mărfurile, respectiv rulajul contului 607,
iar stocul mediu reprezint ă media artimetic ă între soldul ini țial al stocului la începutul
anului și soldul final al contului de stocuri. Se calculează după f ormula :
â ă

Nu este specificată o valoare optim ă a indicatorului pentru ca viteza de rotație a stocurilor
depinde foarte mult de domeniul de activitate al societății și de piața căreia se adreseaz ă.

49
Pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale socie tății am obținut următoarele
valori pentru viteza de rotație a stocurilor în exerciții le financiare alese :

Având în vedere faptul că acest indicator arată de câte ori a fost rulat stocul în exercițiul
financiar, se observă că în cadrul societății, stocul de mărfuri a fost rulat de aproximativ 13
ori în anul 201 3, scăz ând în anul 201 4 la aproximativ de 7 ori. Situația cea mai bună din
acest punct de vedere este înregistrată în anul 2013.
b). Numărul de zile de stocare

â ă

Indicatorul arat ă numărul de zile în care mărfurile/bunurile au fost stocate î n unitate . Un
numă rul de zile mic înseamn ă bunuri v ândute într-un timp relativ scurt , ceea ce este de
dorit într -o societate a cărui scop este obținerea profitului . Pe de altă parte, un num ăr mare
de zile de stocare indică faptul că bunuri le sunt greu vandabile și au o miș care lent ă. Ca și
în cazul vitezei de rotație a stocurilor, n ici pentru num ărul zilelor de stocare nu există o
valoare a optimă a indicatorului. Această valoare depinde de domeniul de activitate al
societății .

Numărul zilelor de stocare a fost de aproximativ 28 zile în anul 2013 și a înregistrat o
creștere semnificativă în anul 2014, la aproximativ 52 zile. Având în vedere semnificația
acestui indicator, se constată că societatea a pr ezentat o situație mai bună în anul 2013,
când numărul zilelor de stocare a fost mai mic.
c). Viteza de rotație a debitelor clienți (Vrdc) calculează eficacitatea entității în colectarea
creanțelor sale. Totodată, exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită

50
datoriile către entitate. Cu cât indicatorul este mai mic , cu atât situația entității este mai
bună , deoarece crean țele se încasează mai repede.
Formula de calcul este următoarea:
ț

În cazul societății analizate, viteza de rotație a debitelor clienți au următoarele valori:

În cazul de față, se observă că situația cea mai bună a societății este înregistrată în anul
2014, când valoarea indicatorului calculat este de aproximativ 8, în comparație cu valoarea
de 83 aferentă anului 2013. Nu mărul de zile până la care debitorii își achită datoriile către
societate este mult mai mic în anul 2014 față de anul 2013.
d). Viteza de rotație a creditelor furnizori (Vrcf) aproximează numărul de zile de creditare
pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi. Cu cât numărul de zile este mai mare, cu atât
situația este mai favorabilă entității.
Valorea optimă a indicatorului este diferită pentru fiecare entitate și trebuie să fie egală cu
termenul mediu de plată acordat clienților.
Indicatorul se calculează cu ajutorul formulei:

ț ă ă
unde pentru aproximarea achizițiilor se p ot utiliz a costul vânzărilor sau cifra de afaceri.
În cazul societății analizate, valorile indicatorului sunt calculate astfel:

În anul 2013, viteza de rotație a creditelor furnizori a fost de aproximativ 53 zile, crescând
în anul 2014 la 76 zile. Se c onstată că în anul 2014, situați a entității a fost mai favorabilă ,

51
obținând un număr mult mai mare de zile de la furnizori pentru a -și achita datoriile față de
aceștia.
e). Viteza de rotație a activelor imobilizate (VrAi) evaluează eficacitatea managementului
activelor imobil izate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generată de o aumită cantitate
de active imobilizate.
Formula de calcul:

Cu cât valoarea indicatorului este mai mare , cu at ât situația e ste mai b ună.
Am obținut următoarele valori pentru viteza de rotație a activelor imobilizate:

Valoarea indicatorului este mai mare în anul 2013, astfel că managementul a fost mai
eficient în 2013 decât în 2014, deși cifra de afaceri a înregistrat o creștere de la un an la
altul.
f). Viteza de rotație a activelor totale (VrAt) reprezintă eficiența activelor totale în
realizarea cifrei de afaceri. Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, cu atât situația
entității este mai bună. Se calculează cu formula:

În cazul societății studiate, am calculat indicatorului VrAt, obținând următoarele valori:

Viteza de rotație a activelor totale a avut valoarea cea mai mare în anul 2013 de 2,28,
scăzând în anul 2014 la valoarea de 0, 70, ceea ce înseamnă că managementul activelor
totale a fost mai eficient pe parcursul anului 2013.

52
4) Indicatorii de profitabilitate:
Indicatorii de profitabilitate exprimă eficiența entității în realizarea profit ului din resursele
disponibile .
a). Rentabilitatea capitalului angajat reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii
investiți în afacere și se calculează după formula:
î ăț â ș

unde R k angajat – reprezintă capitalul angajat și se referă la banii investiți în entitate atât de
către acționari, cât și de creditorii pe termen lung.
Rk angajat Active totale – Datorii curente

Rentabilitatea capitalului angajat este de 0,5 în anul 2013 și indică profitul obținut de
entitate din banii investiți în afacere, în anul 2014 entitatea înregistr ând pierdere .
b). Marja brută din vânzări (Mjbv) se exprimă procentual cu ajutorul formulei:
â ă

Procentul arat ă capacitatea entității de a -și controla costurile de producție sau de a ob ține
un pre ț optim de v ânzare. O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul ca
entitatea nu este capabilă să iși controleze costurile de producție sau să obțină un preț
optim de vânzare .

Valoarea indicatorului a înregistrat o scădere de la 21, 41 în anul 2013 la 11,30 în anul
2014, ceea ce înseamnă că societatea nu a fost capabilă s ă-și controleze costurile și să
obțină un preț optim de vânzare.

53
3.3 MONOGRAFIE CONTABILĂ

Pornind de la filiera de înregistrări a stocurilor în contabilitate, am pre zentat câteva
exemple de înregistrări ale operațiunilor care au avut loc în cadrul S.C. Nobil Auto RD
S.R.L., a cărei activitate principală este comerțul cu amănuntul de piese și accesorii pentru
autovehicule.
În acest caz, pentru a determina costul stocurilor de mărfuri, se aplică metoda pretului cu
amănuntul . Astfel, costul bunurilor vândute se calculeaz ă prin deducerea valorii marjei
brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pre țului de vânzare presupune
recalcularea marjei bru te.
Potrivit Normel or Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar –
contabile, Ordinul 3512/2008 , contabilitatea analitic ă a bunurilor se poate ține pe baza
metod ei global -valoric e pentru evidența mărfurilor aflate în unitățile de desfac ere cu
amănuntul.
Evidența mărfurilor în contabilitatea societății se realizează la preț de vânzare cu
amănuntul (PVA). Acesta cuprinde: costul de achiziție, adaosul comercial și TVA
neexigibilă:
PVA = CA + AC + TVA neex
unde, CA – costul de achiziție al m ărfii,
AC – adaosul comercial al societății aferent mărfii,
TVA neex – taxa pe valoare adaugată neexigibilă care reprezintă 24% din valoarea
CA+AC.
Costul mărfurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din prețul de
vânzare al stocuri lor.
K378 = (S i378+R c378)/(S i371+R d371–Si4428 –Rc4428)
Marja brută = Pret de vânzare fără TVA * K 378
Descarcărea gestiunii societății se realizează la sfârșitul lunii, pentru fiecare magazin
(gestiune ) în parte.
Verificarea concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se
efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate. Soldurile valorice ale mărfurilor

54
aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu
ocazia inventarierii, după caz.
Înregistr ări contabile:
a). achizi ția mărfurilor (piese și accesorii auto ) :
% = 401
371 „Mărfuri” „Furnizori ”
4426 „TVA deductibi lă”
b). eviden țierea și înregistrarea adaosului comercial și a TVA neexigibil ă aferent e intrării
de marfă:
371 = %
„Mărfuri” 378
„Diferențe de preț la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”
c). achitarea datoriei către furnizor:
401 = 5121
„Furnizori ” „Conturi la bănci în lei ”
sau
401 = 5311
„Furnizori ” „Casa în lei ”
sau
401 = 403
„Furnizori ” „Efecte de plătit ”
403 = 5121
„Efecte de plătit ” „Conturi la bănci în lei ”
d). vânzare a mărfurilor:
– cu bon fiscal:
5311 = %
„Casa în lei ” 707
„Venituri din v ânzarea m ărfurilor ”
4427 „TVA colectat ă”

55

– cu factură fiscală:
4111 = %
„Clienți ” 707
„Venituri din v ânzarea m ărfurilor ”
4427
„TVA colectat ă”
5311 = 4111
„Casa în lei ” „Clienți ”
e). descărcarea din gestiune a mărfii vândute:
% = 371
607 „Mărfuri”
„Cheltuieli privind mărfuril e”
378
„Diferențe de preț la mărfuri ”
4428
„TVA neexigibilă”

În continuare, am pre zentat câteva exemple de înregistrări efectuate în contabilitatea
societății Nobil Auto RD S.R.L.
Societatea achiziționează la data de 29.11.2014 , pe baza de factură fiscală, piese și
accesorii auto de la furnizorul S .C. Inter Cars S.A. România . Bunurile sunt achiziționate în
vederea vânzării cu amănuntul în magazinele proprii, astfel că în contabilitatea se
efectuează următoarele operațiuni:
– înregistrarea fact urii de achiziție marfă:
% = 401 163,36
371 „Furnizori ” 131,74
„Mărfuri ”
4428 31,62
„TVA neexigibilă”

56
– înregistrarea adaosului comercial și TVA neexigibilă aferente mărfii achiziționate,
în baza Notei de Recepție nr. 884/29.11.2014:
371 = 378 12,61
„Mărfuri ” „Diferențe de preț la mărfuri ”
371 = 4428 34,65
„Mărfuri ” „TVA neexigibilă”
Decontarea se realizează în 18.12 .2014 pe bază de ordin de plată. În contabilitate se
efectuează următoarele o perațiuni :
401 = 5121 163,36
„Furnizori ” „Conturi la bănci în lei ”
4426 = 4428 31,62
„TVA deducti bilă” „TVA neexigibilă”
În data de 23.11.2014 societatea vinde clientului S.C. Zlitax S.R.L. piese auto. Se e mite
factură fiscal ă, iar contravaloarea acesteia se încasea ză prin caserie. În contabilitatea
societății Nobil Auto RD S.R.L. au loc următoarele înregistrări:
4111 = % 570,00
„Clienți ” 707 459,68
„Venituri din vânzarea
mărfurilor ”
4428 110,32
„TVA neexigibilă”
5311 = 4111 570,00
„Casa în lei ” „Clienți ”
Având în vedere faptul c ă societatea aplic ă sistemul TVA la încasare se efectuează
următoarea înregistrare contabilă:
4428 = 4427 110,32
„TVA neexigibilă” „TVA colectată ”

57
Pe baza Raportului vânzărilor zilnice (raportul Z), societatea înregistrează în contabilitate
încasările din vânzări le din 28.11.2014:
5311 = % 1.489,50
„Casa în lei ” 707 1.201,21
„Venituri din vânzarea mărfurilor ”
4427 288,29
„TVA colectată ”
Eliberarea în consum a stocurilor se realizează pe baza Raportului vânzărilor zilnice
(raportul Z), care reprezintă documentul de ieșire a mărfurilor din gestiune, pe baza căruia
se completează raportul de gestiune.
Descarcărea gestiunii societă ții se realizează la sfârșitul lunii, pentru fiecare magazin
(gestiune) în parte.
Din datele societății aferente lunii noiembrie am extras următoarele:
Denumirea elementului Suma (lei)
Venituri din v ânzare a mărfurilor (ct. 707) 22.567,81
TVA colectat ă (ct. 4427 ) 5.416,27
Sold final ct. 371 102.700,74
Sold final ct. 378 9.284,86
Sold final ct. 4428 19.877,56
Am calculat coeficientul de repartizare K 378, obținând valoarea de 11,21%.
Adaosul comercial al societății aferent mărfurilor vândute s -a calculat după cum urmează:
ă ă K378
0,1121
Ca urmare, în data de 30.11.2014 în contabilitatea societății se efectuează următoarea
înregistrare în vederea scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute:

58

% = 371 27.984,08
607 „Mărfuri ” 20.037,96
„Cheltuieli privind mărfurile ”
378 5.592,85
„Diferențe de preț la mărfuri ”
4428 5.416,27
„TVA neexigibilă”

59
CONCLUZII

Problematica stocurilor reprezintă o temă extrem de interesantă și utilă, datorită faptului că
stocurile, fiind parte semnificativă a activului patrimonial, influențează rezultatele
activității unei entități economice și valoarea activelor bilanțiere, asigurând continuitatea
activității societății.
În contextul procesului actual de armon izarea a contabilității românești cu directivele
contabile europene și standardele internaționale de contabilitate, a naliza reglementărilor
contabile naționale și internaționale privind tratamentul contabil al stocurilor este un
subiect important și actual itate.
În urma analizei comparative între IFRS/IAS 2 Stocuri și OMFP 1802/2014 se poate
oberva că cele două referențiale contabile prezintă un grad destul de ridicat de similitudine
în ceea ce privește tratamentul contabil a stocurilor. Valoarea gradului de simil itudine
obținut pe baza punctajelor acordate în urma comparării unor elemente considerate
relevante este de 75%.
Având în vedere faptul că analiza comparativă referitoare la tratamentul contabil al
stocurilor potrivit celor două reglementări s -a efectuat pornind de la elementele pe care le –
am considerat relevante, cercetarea este limitată, dar în același timp oferă posibilitatea
extinderii studiului comparativ pe alte elemente.
În vederea atingerii obiectivelor referitoare la aspectul aplicativ al gestiuni i stocurilor, am
calculat, pe baza situațiilor financiare anuale ale S.C. Nobil Auto RD S.R.L., indicatorii
economico -financiari ai societății. S -a observat că, pe parcursul celor doi ani de
funcționare, societatea a înregistrat atât rezultate benefice, câ t și unele care ar trebui
analizate mai atent.
În primul rând s -a constatat că viteza de rotație a stocurilor a scăzut, concomitent cu
creșterea numărului zilelor de stocare. Aceste modificări au avut o influență negativă
asupra lichidității societății.

60
Pe de altă parte, se observă că societatea a reușit, în anul 2014, să reducă numărului de zile
de creditare a clienților și să obțină un număr mai mare de zile de la furnizori pentru plata
datoriilor față de aceștia, în comparație cu anul 2013.
Costul stocării depinde de mărimea stocului și de durata stocării. Pentru reducerea acestor
cheltuieli entitatea ar trebui să acorde o mai mare importanță gestiunii stocurilor , în
vederea atingerii obiectivelor societății și asigurarea profit ului.

61
Bibliografie

1. Capotă A., (2010), Metodologia cercetării în contabilitate , Editura Zigotto, Galați
2. Dumbravă P., Pop A. ., (1995 ), Contabilitatea de gestiune în comerț și turism , Editura Intelcredo,
Deva
3. Man A., Rus A., Pop R.V., (2012 ) Procedurile financiar -contabile , Editura Risoprint, Cluj -Napoca
4. Matiș D., (2010), Batele contabilității: Fundamente și pre mise pentru un raționament profe sional
autentic , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca
5. Mati ș D. & Pop A., (2010), Contabilitatea financiară : Reglementări contab ile conforme cu
directivele europene aprobate prin OMFP nr. 3055 din 29 octombrie 2009 , Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca
6. Pântea I., (1998), Managementul contabilității românești, Editura Intelcredo, Deva
7. Pântea I., & Bodea Gh., (2011), Contabilitatea financiară , Editura Intelcredo, Deva
8. Toma C., (2012) , Managementul contabilit ății financiare , Editura Tipo Moldova, Iasi
*** Legea Contabilității nr. 82 din 24 Decembrie 1991
*** Ordinul nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile amortizate cu
Directiva a IV -a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate
*** Ordinul nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate ,
armonizate cu d irectivele europene
*** Ordinul n r. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar -contabile
*** Ordinul 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriil or și capitalurilor proprii
*** Ordinul nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Directivele Europene
*** Ordinul nr. 1802 din 30 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
*** International Financial Reporting Standards / International Accounting Standard 2 Inventories