1 Administrarea intreprinderilor de turism CAP. 1. Intreprinderea de turism si activitatea intreprinderii de turism 1.1. Economia – agentul economic… [613812]

1 Administrarea intreprinderilor de turism

CAP. 1. Intreprinderea de turism si activitatea intreprinderii de
turism

1.1. Economia – agentul economic – intreprinderea

Economia reprezintă component a principală a vieții sociale și se poate defini
ca fiind cea mai cuprinzătoare activitate umană. Economia reală își desfășoara
activitatea interferând cu toate tipurile de acțiuni tehnice, politice, ecologice,
social -culturale, etc.
Economia este considerată un univers economic alcătuit dintr -o multitudine
de comp onent precum agenți economici, bunuri economice, operațiuni
economice, fluxuri economice și circuite economice.
Răspunsul întrebărilor „ ce? cum? și pentru cine? se produce” conduce spre
stabilirea unor funcții foarte bine stabilite în cadrul economiei re ale.

Economia reală se desfășoară într -un cadru istoricește constituit și dă naștere unei
economii naționale. Economia națională constituită reflectă activitățile
economicosociale
care se desfășoară, se întrețin și se potențează reciproc și care se rap ortează la
nevoile, resursele și interesele țării.
În cadrul economiei naționale, turismul este un domeniu prioritar. Turismul este o
ramură a economiei naționale cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de
bunuri și
servicii oferite spre consum persoa nelor care călătoresc în afara mediului lor
obișnuit pe
o perioada mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea
unei
activități remunerate în interiorul locului vizitat .
Agenții economici reprezintă o persoană sau un grup de persoane ce îndeplinesc
funcții bine determinate în viața economică. Agenții economici reprezintă entități
de

2 natură socială, cu o existență recunoscută și oficializată, care concep și
promovează în
mod coerent acțiuni ce decurg din funcțiile lor. Agenții economici pot fi
elementari și
agregați.

Termenul de întreprindere derivă din cuvântul francez “ entreprise “.
Întreprinderea
poate fi definită ca o organizație autonomă care își asigură existența și dezvoltarea
prin
producerea și comercializarea unor bunu ri economice cu scopul obținerii unui
profit. În
legătură cu definirea întreprinderii există diversitate de formulări dintre care
subliniem
cea dată de prof. Virgil Madgearu : “întreprinderea se definește, în general, ca o
unitate
economică, care produce s au cumpără, pentru ca, prin vânzarea a ceea ce a produs
sau a
cumpărat, să obțină un câștig. Ea este, deci, o organizație făcută în vederea unui
câștig”.
Organizația este o colectivitate de oameni care lucrează împreună într -un proces
ce are la bază divizi unea muncii pentru a obține un obiectiv comun. Organizațiile
există
deoarece indivizii sunt limitați în capacitățile lor fizice și intelectuale. De cea mai
mare importanță sunt organizațiile în care oamenii au calitatea de salariați și care
se mai
numesc ș i organizații de muncă. Existența organizațiilor este determinată de faptul
că
indivizii sunt limitați în capacitățile lor fizice și intelectuale. Organizațiile sunt
sisteme
deschise, care transformă resursele procurate drept intrări din mediul lor, în bun uri
economice care sunt apoi returnate, redate mediului pentru a fi consumate.
Bunurile și
serviciile sunt produsele finale ale procesului de transformare a resurselor, iar
obținerea
lor este posibilă prin interacțiunea directă a organizației cu mediul ei.
Din punct de vedere juridic, întreprinderea reprezintă o organizare a factorilor de
producție de către comerciant, pe riscul său, factori care conțin informație,
substanță și
energie și care se află în forțele naturii, bunuri afectate desfășurării activit ăților

3 comerciale, capitalul și munca. Cu cât bunurile economice conțin mai multă
informație ,
cu atât valoarea lor este mai mare. Scopul organizării și folosirii factorilor de
producție
este acela ca organizația să -și vândă produsele în vederea obținerii u nui profit.
Înființarea (constituirea) unei întreprinderi de turism este un proces complex. (vezi
anexa nr.1), deoarece el debutează cu apariția ideii de întreprindere și se încheie cu
înscrierea acesteia la organele competente și realizarea primelor prest ații din
obiectul de activitate. Apariția ideii de întreprindere este expresia manifestării
inițiativei particulare ale cărei posibilități sunt practic inepuizabile și are șanse de
reușită în condițiile în care întreprinzătorul este posesorul unor elemente de natură
sociologică dintre care amintim pe cele personale (formație, aptitudini), relaționale
(de familie, profesionale, de afaceri etc.) și profesionale (competență, valoare etc.).
întreprinderea de turism reunește mijloacele
materiale, financiare, um ane; punerea în mișcare a acestor resurse necesită
utilizarea unei organizări adecvate.
„Coloana vertebrală” a organizării o reprezintă structura organizatorică, ca system
de bază pe care se sprijină toate celelalte structuri (tehnică, socială, economică e tc.)
a unei întreprinderi.
Este important a se realiza o structură organizatorică, deoarece în centrul acesteia
se poziționează personalul și are loc distribuirea competențelor de decizie și a
răspunderilor ce revin fiecărui lucrător în parte.

1.2. Resurse le intreprinderii de turism

Totalitatea bunurilor (echipamente, materii prime, materiale, terenuri, clădiri etc.)
reprezintă resursele materiale respectiv capitalul real al întreprinderii de turism.
Oricare ar fi profilul întreprinderii studiate – comercială, de turism, de servicii etc.
clădirile , reprezintă componenta esențială a ofertei care intră și face parte
nemijlocită din
așa-numitul „produs oferit” (unitate de alimetație publică, bază de agrement și
animație,
hoteluri etc.).
O altă componentă a resurselor materiale a întreprinderii turistice o reprezintă
tehnologiile (de producție/fabricație și/sau comerciale) care stau la baza
combinării

4 factorilor de producție. Se impune precizarea că ele reprezintă condiție sine -qua-
non a
existenței întrepr inderilor de turism deoarece întreprinzătorul nu este capabil să
combine
singur factorii de producție așa cum se reușește prin tehnologie(de exemplu:
tehnologiile
tip „catering”, tehnologiile de management moderne, tehnologia realizarii de
preparate
culina re gen „specialitatea casei”).
O categorie distinctă a resurselor materiale o reprezintă echipamentele care, în
cazul întreprinderilor de turism pot îmbrăca următoarele forme:
– bunurile necesare dotării hotelurilor, restaurantelor, unităților de agrement și
tratament balnear, paletizarea și containerizarea în activitatea de depozitare și
transporturi turistice precum și mijloacele de comunicare și gestiune informatică.
Resursele turistice reprezintă o formă particulară a resurselor materiale în cazul
întreprinderii de turism. Acestea sunt date de elementele de atractivitate turistică
susceptibile de a fi valorificate economic. Valorificare eficientă a acestei resurse
trebuie
corelată cu reglementarea raporturilor întreprinderii față de resursele turistice î n
scopul
favorizării accesului nemijlocit al întreprinzătorului la acestea (dată fiind marea
diversitatea a resurselor turistice aflate în posesia ori în proprietatea numeroșilor
agenți).
Materiile prime și materialele reprezintă o altă componentă a resurs elor materiale
ale întreprinderii de turism, care contribuie la realizarea și/sau prestațiilor turistice.
Principala sursă de procurare a acestora o reprezintă contactarea surselor de
aprovizionare.
Echipamentele, tehnologiile și materiile prime și materia lele pot îmbrăca forma
aportului acționarilor, asociațiilor și chiar a proprietarilor atât în momentul
înființării unei întreprinderi, cât și pe parcursul existenței ei (în condițiile măririi
capitalului social).

RESURSELE FINANCIARE -Capitalul bănesc se c onstituie într -o resursă
economică a cărei dimensiune preocupă
intens conducerea oricărei întreprinderi (inclusiv cu profil de turism).
Totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării unor obiective economice sociale
sau de altă natură reprezintă resur sele financiare ale întreprinderii. În cazul unei
țări,
resursele financiare se constituie pe de o parte din resursele financiare ale
instituțiilor

5 financiare publice și a autorităților, iar pe de altă parte din resursele financiare ale
întreprinderilor pu blice și private (valoarea acestora depinde de mărimea PIB
precum și
de posibilitatea procurării unor resurse financiare exterioare).
În cazul unei întreprinderi în funcțiune resursele financiare reprezintă rezultatul
vânzării produselor și/sau serviciilor sau prin împrumuturi, iar în cazul înființării
unei noi
activități, a unei întreprinderi noi, resursele financiare se constituie prin: aportul
acționarilor, asociaților, proprietarilor, prin donații, moșteniri sau atragerea unor
resurse
bancare.
Ca modali tate de apelare la resursele bancare în vederea realizării investițiilor în
turism sunt utilizate următoarele forme: creditul, leasingul, acționariatul și
coproprietatea și, evident, aportul particular.
RESURSELE UMANE – Între resursele materiale și financi are ale unei
întreprinderi de turism și resursele
umane ale acesteia există o relație biunivocă în sensul că, de eficiența cu care sunt
utilizate primele două depinde hotărâtor volumul și calitatea resurselor umane.
Cheia de boltă și factorul esențial în d ezvoltarea întreprinderii de turism îl
reprezintă personalul utilizat atât sub raport numeric cât și din punctul de vedere al
pregătirii profesionale și manageriale. În acest context formarea, specializarea și
38
perfecționarea personalului reprezintă prob lema vitală a realizării unui serviciu de
calitate
de către întreprinderea turistică. Această funcție de personal este serios afectată de
caracterul sezonier al activității de turism cu repercursiuni asupra eficienței
economice și
sociale ale întreprinderi i.
În abordarea problemelor de personal, întreprinderea turistică trebuie să pornească
de la considerentul că sezonalitatea reprezintă un fenomen permanent, iar utilizarea
eficientă a resurselor de muncă presupune folosirea atât a personalului permanent
cât și a
celui sezonier.

1.3. Activitatea intreprinderii de turism si informatizarea activitatilor
intreprinderii de turism

6

După definirea obiectivului întreprinderii, următoarea etapă o reprezintă
identificarea și stabilirea activitătilor care se vor ef ectua în scopul realizării
prestațiilor
prevăzute în cadrul obiectivului. Acest demers presupune:
– cunoștințe de organizare și management a întreprinderii;
– experiență în domeniu;
– imaginație;
– cunoașterea tehnologiei de desfășurare a proceselor de pre stație;
– poziția deținută de întreprindere în cadrul pieței de referință.
Din punctul de vedere al rolului deținut de activități și al ordinii logice de
desfășurare a acestora de către o întreprindere, se pot identifica următoarele
activități
principale:
activitatea de previziune economică și dezvoltare;
activitatea de investiție;
activitatea de aprovizionare;
transporturile;
activitatea de producție -prestare de servicii turistice;
activitatea de vânzare (vânzare în comerț, activitatea de cazar e și
alimentație publică, intermedierea în turism);
activitatea de marketing.
Previziunea economică se realizează prin desfășurarea activităților de prognoză,
planificare și programare (la nivel microeconomic).
43
a) Prognoza este activitatea prin care s e anticipează evoluția probabilă a unei
întreprinderi în perspectivă (pe o perioadă de minim 10 ani), având un caracter
general,
orientativ, reprezentând punct de reper pentru activitatea de planificare
microeconomică.
Metodele fundamentale utilizate de pr ognoză -„analiza și sinteza” și
„interpretarea sistemică” – sunt completate de cele curente care au în vedere
normarea
și metoda balanțelor.
Principalele caracteristici ale prognozelor sunt că fac mai credibile obiectivele și
crează un liant între managerii întreprinderii.
Prognozele cantitative vizează anticiparea creșterii sau contruirea unui model.
Prognozele calitative presupun utilizarea de mai multe alternative (scenarii),
tehnica Delphi (consens) etc.

7 b) Planificarea presupune antrenarea strategiilor și a tacticilor elaborate având
drept scop atingerea în condiții favorabile a obiectivelor întreprinderii de turism.
Se
impune precizarea că această etapă a activității de previziune economică este în
strânsa
interdependență cu activitățile de marketing pe care le are drept punct de pornire.
Planul reprezintă un instrument de management care pune la dispoziția tuturor
structurilor unei întreprinderi elementele de fundamentare a propriilor acțiuni.
Din punctul de vedere al orizontului la care se face referin ță activitatea de
planificare se grupează în:

Planificarea de perspectivă se elaborează pe perioade relativ lungi de timp (3 -5-
10
ani) și reflectă strategia de dezvoltare a întreprinderii în ansamblu.
Planificarea curentă presupune orizonturi mai scurte de timp (ani, trimestru, lună)
și reprezintă în expresie detailată planul de perspectivă al întreprinderii (raportul
dintre
planul cure nt și planul de perspectivă este un raport de la parte la întreg).
Planificarea operativă se referă la unități foarte scurte de timp respectiv zi,
schimb
etc.
În cazul unei intreprinderi de turism, planificarea poate viza atât activitatea de
ansamblu a ace steia, cât și diferitele componente cum ar fi:
– cercetarea, dezvoltarea;
– producția (conceperea produselor turistice);
– comercializarea produselor turistice;
– marketing -ul;
– resursele financiare, materiale, umane;
– calitatea serviciilor oferite.

1.4. Obiectivele intreprinderii de turism
Definirea obiectului de activitate a unei întreprinderi turistice rezultă din
evaluarea corectă și atentă a posibilităților de combinare a resurselor întreprinderii
(a
factorilor de producție), astfel încât să poată fi realizată cererea potențială
identificată în

8 cadrul pieței în condiții de eficiență acceptată. Importanța definirii obiectului de
activitate
se regăsește în obținerera autorizației care să asigure întreprinderii mobilitate în
adaptarea
la dinamica pieței, precum și în organizarea corectă a activităților impuse de
îndeplinirea
acesteia.
Obținerea de profit reprezintă obiectivul principal și central al oricărei
întreprinderi inclusiv al celei cu specific de turism; acest obiectiv poate fi atins
luându -se
în considerare toți factorii externi și interni ai întreprinderii. În acest sens,
întreprinderea
trebuie să se conecteze și adapteze permanent la evoluția mediului economico –
social și să asigure în permanență un climat proprice performanței.
Motivația existenț ei oricărei întreprinderi este obținerea de profit. În situația unei
întreprinderi de turism, mediul extern este cel care influențează obținerea de profit
precum și mărimea acestuia (atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ).
O viziune managerială mode rnă a oricărei întreprinderi presupune investigarea
permanentă a mediului în care aceasta acționează precum și adaptarea (conectarea)
activității sale la dinamismul acestuia.
Având o complexitate și diversitate deosebită, mediul economico -social acționează
prin componentele sale asupra activității oricărei întreprinderi. În cadrul mediului
amintit
pot fi identificate o serie de componente, care pot fi grupate funcție de poziția
deținută de
întreprindere în cadrul procesului de realizare a prestațiilor:
beneficiarii prestațiilor (serviciilor);
furnizorii de mărfuri (servicii);
prestatorii de servicii bancare;
furnizorii de forță de muncă;
concurenții.
În cadrul oricărei întreprinderi (inclusiv de turism) este imperios necesară
asigurarea unui climat , în cadrul colectivului, propice desfășurării în bune
condițiuni a
activității întreprinderii. Mijloacele și modalitățile asigurării unui astfel de climat
au la
bază calitatea resurselor umane, metodele de organizare și conducere utilizate,
politica
salar ială și socială. În acest context, principalele cerințe ale acestui proces sunt:

9 sarcinile pe care le are de îndeplinit;
nderii în conformitate
cu
fluxurile de producere a bunurilor și serviciilor;

rezultatele activității și nivelul salariilor, adaptarea permenentă a sistemului de
salarizare la c ondițiile concrete ale firmei, precum și practicarea unor criterii
interne menite să asigure niveluri individuale de salarizare corespunzător
sarcinilor fiecărui lucrător în parte.
În condițiile existenței și desfășurării activității în cadrul unei piețe l ibere,
întreprinderea de turism se află într -o stare de concurență cu alte întreprinderi cu
profil
similar, fapt ce impune luarea de măsuri care să diminueze riscurile apărute și
existente.
În acest context, unul dintre cele mai importante target -uri ale î ntreprinderii de
turism,
este consolidarea și extinderea sa.

CAP.2. Functiile si organizarea intreprinderii de turism

2.1. Functiile intreprinderii de turism
Cele mai importante funcții ale oricărei întreprinderi care se regăsesc chiar și în
obiect ivele sale sunt acelea de a vinde, a cumpăra și a utiliza factorii de producție
de
care dispune. În acest context, funcția reprezintă un ansamblu de activități și
procese de
muncă omogene desfășurate de un personal de specialitate folosind metode și
tehnic i
specifice în scopul realizării obiectivelor întreprinderii.
Având un caracter dinamic, funcțiile unei întreprinderi se modifică odată cu
dezvoltarea economică ținând cont de amplificarea dimensiunilor firmei, de
încorporarea
de noi atribuții și sarcini p recum și de teoriile și concepțiile privind managementul
firmei.
Principalele funcții ale unei întreprinderi, cu aplicabilitate și în domeniul turistic

10 sunt următoarele:
cercetare -dezvoltare;
producție;
comercială;
financiar -contabilă;
de persona l;
de marketing.

Funcția de cercetare – dezvoltare
Această funcție se realizează ca un proces complex, orientat permanent spre
promovarea progresului tehnic, în scopul atingerii unor obiective pe termen mediu
și
lung. Se poate afirma că funcția de cerce tare-dezvoltare vizează trei mari categorii
de
activități: cercetare, prognoză și dezvoltare.
Experiența arată că este importantă organizarea cercetării pe teme, organizare care
permite regruparea funcțiilor de cercetare, în funcție de cerințele temei și c are
poate să se
alieneze mai ușor obiectivelor întreprinderii. În același timp, se acordă o mare
atenție și
cerințelor clienților, deoarece dacă clienții nu sunt satisfăcuți, nu mai există nici o
rațiune
pentru ca întreprinderea să mai funcționeze.
În cadr ul unei întreprinderi de turism, un obiectiv permanent (așa cum s -a prezentat
anterior) îl reprezintă perfecționarea continuă a „produsului său”, respectiv a
ansamblului
activităților prin care acest produs se realizează; aceasta reprezintă în esență funcț ia
de
cercetare -dezvoltare a unei întreprinderi de turism.
Activitățile care aparțin acestei funcții sunt:
cercetarea științifică (creația, inovația);
investițiile;
modelarea produselor și serviciilor;
organizarea producției și a muncii.
Funcția de producție
Această funcție presupune toate activitățile de bază, auxiliare și de servire cu
ajutorul cărora se realizează transformarea materiilor prime, materialelor în
produse/servicii finite, produse/servicii intermediare, lucrări sau servicii în cadrul
unei
întreprinderi.

11 Comparativ cu alte întreprinderi aparținând altor sectoare ale economiei, într -o
întreprindere turistică, această funcție prezintă următoarele particularități:
o funcția de producție presupune activități și subactivități diverse și ete rogene,
având fiecare propria sa tehnologie;
o marea majoritate a activităților cuprinse în această funcție sunt efectuate și
realizate la solicitarea și comanda consumatorului de turism și în prezența
sa.
În domeniul turistic, procesul de transformare a r esurselor economice în
servicii și produse turistice reprezintă de fapt funcția de producție a
întreprinderii
de turism.
Funcția de producție cuprinde următoarele activități:
-zisă a serviciilor, executarea și realizarea unor produse
turistice sau exploatarea unor subansamble aparținând bazei tehnicomateriale
turistice;

turistice;
racter turistic;
67

Funcția de producție turistică nu poate fi apreciată singular, ci corelată cu celelalte
funcții ale întreprinderii.
Funcț ia comercială
Această funcție este strict corelată cu funcția de producție deoarece producția se
„realizează” numai prin vânzare. Principalele subfuncții care se regăsesc aici sunt:
subfuncția de aprovizionare și vânzare.
Activitatea de aprovizionare cup rinde:
o întocmirea necesarului de produse și procurarea produselor și serviciilor
necesare întreprinderii (în condiții optime de preț, calitate, termen și
securitate);
o cunoașterea piețelor (implicit a caracteristicilor produselor/serviciilor);
o identif icarea și negocierea cu furnizorii;
o programarea și eșalonarea comenzilor și lucrărilor.
Activitatea de vânzare presupune:
o identificarea segmentelor de piață și a nevoilor consumatorilor de turism;
o constituirea sortimentului de produse și servicii t uristice;
o desfacerea mărfurilor și produselor turistice.
Funcția financiar -contabilă

12 Această funcție este formată din activitățile cu ajutorul cărora se obțin și se
folosesc
mijloace financiare necesare întreprinderii, precum și înregistrarea și evidenți erea
în
expresie valorică a fenomenelor economice ce se desfășoară în cadrul acesteia.
Funcția fianciar -contabilă cuprinde activități grupate astfel:
activități financiare;
activități contabile.
Activitățile financiare cuprind:
o planificarea financi ară;
o decontarea;
o salarizarea;
o operațiuni de casă;
o controlul fianciar intern;
o analiza economică.
Activitățile contabile cuprind:
o înregistrarea fenomenelor economice în documentele de evidență
primară;
o înregistrarea fenomenelor economice în con turi;
o calculații, prețuri, modelări.
Funcția de personal
Dezvoltarea bazei tehnico -materiale a turismului și sporirea volumului de prestații
în scopul satisfacerii cerințelor diferitelor categorii de turiști au determinat
creșterea
considerabilă a număru lui de persoane angrenați în prestarea acestor servicii. În
acest
context, o sarcină desosebită o reprezintă formarea și perfecționarea personalului
care
asigură serviciile turistice.
Activitățile menite să asigure și să dezvolte resursele umane necesare u nei
întreprinderi turistice reprezintă funcția de personal.
Aceste activități sunt: planificarea necesarului de personal, recrutarea, selecția,
încadrarea, formarea profesională, perfecționarea, motivarea, promovarea,
retribuirea și
protecția personalului.
Într-o mare întreprindere economică planificarea necesarului de forță de muncă se
face prin analiza structurii organizatorice, de către cadrele de conducere, și a
măsurii în
care aceasta corespunde atât sarcinilor de muncă din prezent, cât și a modificări lor
care

13 pot fi anticipate.
Obiectivele funcției de personal (și pentru o întreprindere turistică) sunt:
– cunoașterea și estimarea nevoilor de personal în turism;
– identificarea surselor prin care se poate acoperi nevoia de personal;
– recrutarea persona lului;
– organizarea de acțiuni în scopul ridicării profesionale în strictă corelație cu
nevoile întreprinderii turistice.
Funcția de marketing
Totalitatea activităților care presupun cunoașterea mediului și adaptarea activității
întreprinderii la dinamica acestuia sunt reunite in cadrul funcției de marketing a
oricărei
întreprinderi (inclusiv cea turistică).
Activitățile extrem de complexe grupate în această funcție pot fi clasificate astfel:
investigarea și cunoașterea mediului economico -social al între prinderii
turistice, respectiv a cererii, nevoii și comportamentului consumatorilor în turism
(cercetări de marketing); aceste activități au drept scop dimensionarea corectă a
70
cererii turistice, localizarea sa geografică, descrierea modului de manifesta re a
acesteia etc.
formularea și identificarea obiectivelor formulate de piată, precum și
alegerea strategiilor necesare atingerii acestor obiective;
elaborarea programelor de marketing turistic care includ optica privind
activitatea desfășurată de înt reprinderea turistică;
desfășurarea de activități propriu -zise de marketing turistic: orientarea
politicii de produs, de preț, de distribuție, efectuarea acțiunilor turistice
promoționale etc.
Funcția de marketing a unei întreprinderi întrevede viitorul, efectuează
prospectarea
pieței și proiectează mijloacele și eforturile pentru obținerea unui profit maxim.

2.2. Organizarea intreprinderii de turism
2.3. Politica intreprinderii de turism si rolul acesteia
2.4. Indicatori de eficientizarea a activitati i intreprinderii de turism