– 1 – ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI [616468]
– 1 – ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI
Catedra „Finan țe și Asigurări”
Stanislav Fotescu Anatol Țugulschi
ASIGUR ĂRI
ȘI REASIGUR ĂRI
Note de curs
Chișinău – 2006
– 2 -CZU 368(075.8)
F 82
Notele de curs au fost discutate și aprobate pentru editare la
ședințele catedrei „Finanțe și Asigur ări” (proces-verbal nr.11 din
16.03.05) și Comisiei metodice a facult ății „Finanțe” (proces-
verbal nr.4 din 11.04.05)
Referenți: prof. univ. dr. hab. L. Cobzari;
conf. univ. dr. A. Casian
Autori: conf. univ. dr. S. Fotescu
lect. superior A. Țugulschi
© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM
ISBN 978-9975-75-347-0 Descrierea CIP a Camerei Na ționale a C ărții
Fotescu, Stanislav
Asigurări și reasigur ări: Note de curs / Stanislav Fotescu,
Anatol Țugulschi; Acad. de Studii Econ. a Moldovei. Catedr a
„Finanțe și Asigurări”. – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM, 2006. –
178 p.
Bibliogr. p. 176-178 (30 tit.)
ISBN 978-9975-75-347-0
100 ex.
368(075.8)
– 3 – Cuprins:
Notă introductiv ă……………………………………………………… 4
Tema 1. Esen ța economic ă, rolul și funcțiile asigur ării în
economia de pia ță…………………………………………………….
7
Tema 2. Conceptul de asigurare………………………………… 19 Tema 3. Elementele tehnice și clasificarea asigur ărilor…. 29
Tema 4. Contractul de asigurare………………………………… 44
Tema 5. Principiile de baz ă ale asigur ărilor generale……. 61
Tema 6. Asigur ările agricole……………………………………… 78
Tema 7. Asigur ările de persoane……………………………….. 92
Tema 8. Asigurarea de r ăspundere civil ă……………………. 104
Tema 9. Asigurarea de transport terestru……………………. 121
Tema 10. Asigurarea riscurilor din activitatea de
antreprenoriat………………………………………………………….. 140
Tema 11. Asigur ările indirecte (reasigurarea)………………. 157
Bibliografie…………………. ……………………. ………. ……………. 176
– 4 -Notă introductiv ă
Trecerea de la economia dirijat ă în mod centralizat spre
cea de pia ță, necesit ă crearea unor m ăsuri și instrumente
economico-financiare, menite s ă contribuie la promovarea
intereselor na ționale, la realizarea independen ței și
suveranit ății țării, precum și la colaborarea și cooperarea pe
plan interna țional. Aprobarea Legii cu privire la activitatea de
asigurare a dus la desfiin țarea monopolului statului din
domeniul asigur ărilor, creându-se astfel condi ții egale pentru
toți doritorii de a activa în acest domeniu.
Datorită faptului c ă societățile de asigur ări sunt
intermediari financiari, valoarea activelor și a pasivelor
depinde și de modificarea condi țiilor existente pe pie țele
financiare. Mai mult ca atât, din punct de vedere financiar,
valoarea produselor de asigurare este perceput ă de
cumpărători în func ție de solvabilitatea societ ății de asigur ări.
De aceea, solvabilitatea are o mare importan ță pentru clien ți,
investitori, pentru organele de supraveghere și pentru
asigurători înșiși.
Asigurările dețin un rol fundamental în activitatea
financiar ă a statului, deoarece sunt o ramur ă participant ă la
oferta de capital de împrumut pe pia ța financiar ă. Pentru a
putea face fa ță obligațiilor curente și viitoare asumate fa ță de
asigurați, societățile de asigurare au obliga ția să constituie,
după caz, rezerve de prime la asigur ările pe via ță și rezerve
de prime și daune la asigur ările de bunuri și răspundere. Dac ă
asigurătorul la producerea riscurilor asumate refuz ă achitarea
despăgubirilor sau sumelor de asigurare, atunci de ținătorul
poliței de asigurare suport ă o pierdere financiar ă foarte
însemnat ă, ceea ce duce la pierderea încrederii în activitatea
companiilor.
Prin apari ția acestei lucr ări dorim ca studen ții să
însușească necesitatea și oportunitatea activit ății de asigurare.
În cadrul institu țiilor de înv ățământ superior economic, unde
pregătirea speciali știlor de calificare înalt ă necesită abordarea
complexă a fenomenelor și proceselor economice, iar
asigurările și reasigur ările ar trebui s ă ocupe un loc deosebit în
– 5 – sistemul înv ățământului superior. Disciplina dat ă studiaz ă
problemele fundamentale din teoria asigur ărilor și
reasigurărilor, care subliniaz ă examinarea esen ței economice
și sociale a asigur ărilor, condi țiile unor tipuri de asigur ări,
precum ar fi asigur ările de persoane, de bunuri, asigurarea de
răspundere civil ă.
Aprofundarea cuno ștințelor la disciplin ă este asigurat ă
de o complexitate integral ă care este compus ă: din lec ții
practice, teste, prezentarea referatelor, îndeplinirea lucr ărilor
de control și susținerea lor de c ătre studen ții de la
specialitatea care vor studia disciplina respectiv ă.
– 6 -Tema 1.
ESENȚA ECONOMIC Ă, ROLUL ȘI FUNCȚIILE
ASIGUR ĂRII ÎN ECONOMIA DE PIA ȚĂ
1. Obiectul de studiu, metodele, structura și scopul
cursului
2. Forțele distructive ale naturii și accidentele – pericole
permanente pentru via ță, integritatea corporal ă a
omului și bunurile lui
3. Forme de protec ție a oamenilor și bunurilor împotriva
acțiunii forțelor distructive ale naturii și a accidentelor
4. Tipuri de fonduri de asigurare
5. Asigur ările – categorie economic ă: funcțiile, rolul și
importan ța lor în activitatea economic ă
1. Obiectul de studiu, metodele, structura
și scopul cursului
Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit,
pentru al ții o fascinan ță. Pentru mul ți oameni, chiar și
întreprinz ători, asigur ările constituie o problem ă complex ă pe
care nu o pot explica în totalitate, pe care o în țeleg doar
parțial. Și totuși, asigurările sunt o realitate economic ă socială
care înso țește și marcheaz ă istoria dezvolt ării omenirii.
Activitatea de asigurare a ap ărut din nevoia fireasc ă de
protecție a omului împotriva calamit ăților naturii, împotriva
consecin țelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de
existență în condi țiile pierderii sau limit ării capacit ății de munc ă
în urma bolilor sau b ătrâneții. Dezvoltarea societ ății a
însemnat o continu ă strădanie a omului în a g ăsi cele mai
bune forme de protec ție. În organizarea și apărarea vie ții lor,
ca și în procesul producerii bunurilor materiale și desfășurarea
altor activit ăți, oamenii s-au aflat într-o lupt ă continuă cu unele
fenomene ale naturii care pot împiedica desf ășurarea normal ă
a activității umane. De și au obținut mari succese în lupta cu
forțele naturii, oamenii sunt înc ă neputincio și în fața unor
– 7 – calamități ale naturii, precum: furtunile, uraganele, cutremurele
de pământ, alunec ările de teren, grindina, înghe țurile etc.
Împotriva acestor fenomene știința nu a g ăsit deocamdat ă
mijloace tehnice suficiente de lupt ă, deci ele aduc în
continuare societ ății mari prejudicii. În aceast ă situație, omului
i-a rămas calea solidariz ării pentru a suporta în comun
efectele calamit ăților naturii și ale accidentelor, și anume calea
asigurării și reasigur ării.
Dezvoltarea activit ății de asigurare a fost strâns legat ă
de activitatea economic ă, precum și de evolu ția relațiilor de
drept. Economistul englez Adam Smith observ ă, ca asigur ările
constituie o tehnic ă foarte eficient ă de a pulveriza pierderile
individuale pe o arie cât mai larg ă, făcându-le mai u șor de
suportat, prin acoperirea lor de c ătre un num ăr cât mai mare
de persoane.
Actualmente, la baza asigur ărilor stă formarea și
utilizarea fondului de asigurare. În procesul de formare și
utilizare a acestuia între participan ții la asigurare se stabilesc
anumite rela ții economice. Astfel, la prima etap ă, fluxurile
bănești sub forma primelor de asigurare pornesc de la
persoanele fizice și juridice asigurate c ătre companiile de
asigurare. La etapa urm ătoare, fluxurile b ănești sub form ă de
despăgubiri sau sume asigurate pornesc de la fondul de
asigurare, constituit la dispozi ția companiilor specializate,
către asigura ții care au fost afecta ți de fenomenele asigurate.
De aici rezult ă că asigurările reprezint ă un sistem de rela ții
menite s ă protejeze interesele personale și/sau patrimoniale
ale asigura ților prin formarea de fonduri b ănești din contul
primelor de asigurare pl ătite de asigurat, în schimbul c ărora
asigurătorul își asumă obligația că la producerea riscului
asigurat s ă-i plătească asiguratului suma de asigurare sau
despăgubirea de asigurare.
La cursul respectiv se studiaz ă semnifica ția
terminologiei, clasificarea, bazele juridice ale asigur ărilor și
reasigurărilor, conceptul și particularit ățile constituirii pie ței
asigurărilor, principiile organizatorice de înfiin țare a sistemului
societăților de asigurare, probleme privind reglementarea de
către stat a activit ății desfășurate de c ătre societ ățile de
– 8 -asigurare în perioada de constituire a rela țiilor de pia ță,
regulamentele unor tipuri de asigur ări (asigur ările de
persoane, de bunuri, asigurarea de r ăspundere a riscurilor
economice externe și din activitatea de antreprenoriat),
problemele ce țin de reasigur ări și de particularit ățile aplicării
lor în Republica Moldova.
2. Forțele distructive ale naturii și accidentele –
pericole permanente pentru via ța, integritatea
corporal ă a omului și bunurile lui
Forțele naturii, dezvoltarea științei și tehnicii și activitatea
omului sunt principalele cauze generatoare de pagube în economie.
Putem grupa aceste cauze generatoare de pagube în
două mari categorii:
• independente de voin ța oamenilor, care au
caracter obiectiv,
• legate de comportarea oamenilor, acestea având
un caracter subiectiv.
Din prima categorie fac parte for țele distructive ale
naturii, care nu pot fi controlate și evitate de om (cutremure de
pământ, secet ă, alunecări de teren, uragane, furtuni, grindin ă,
deces etc.).
Din cea de-a doua categorie fac parte acele însu șiri
(calități sau defecte), comportamente ale omului (neglijen ță,
neatenție, grabă, etc.) care pot avea ca urmare accidente,
incendii, explozii etc.
Calamitățile naturale care au o larg ă arie de r ăspândire
pe glob și care aduc cele mai mari pagube sunt:
• Inundațiile – se produc fie vara, în regiunile cu
climă tropical ă ori musonic ă, fie prim ăvara, în
regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii
zăpezii sau a ghe ții.
• Seceta – afecteaz ă puternic activitatea economic ă
și, prin aceasta, pericliteaz ă însăși viața oamenilor.
– 9 – • Cutremurele de p ământ – sunt unele dintre cele
mai de temut fenomene ale naturii, deoarece pot
provoca imense pagube materiale, la suprafa ța
pământului, precum și modific ări profunde ale
structurii subsolului și ale regimului de scurgere a
apelor. Anual, pe întregul glob se produc mii de
cutremure, dintre care pu ține la num ăr sunt
percepute de oameni și mai pu ține provoac ă
pierderi materiale și umane mici.
• Incendiile – la fel ca și alte calamit ăți naturale,
constituie un factor perturbant al activit ății
economice. Ele pot fi provocate din cauze
independente de voin ța oamenilor, fie din
neglijență sau acțiuni criminale; incendiile distrug
bunuri materiale, întrerup procesul de produc ție,
afecteaz ă circula ția transporturilor, via ța și
integritatea corporal ă a oamenilor.
• Altele (sursa I. V ăcărel „Asigur ări și Reasigur ări”
pag. 21-42).
Dezvoltarea științei și tehnicii, de și face posibil ă
creșterea rapid ă a produc ției, poate provoca accidente ce pot
avaria sau distruge par țial sau totalmente mijloacele de
producție și bunurile de consum, poate afecta capacitatea de
muncă și chiar via ța oamenilor (de exemplu: folosirea energiei
atomice în scopuri militare, precum și ieșirea acesteia de sub
control în urma unor accidente, dezvoltarea traficului rutier,
feroviar, aerian și maritim sporesc pericolele ce amenin ță
umanitatea).
Îndeplinirea într-un mod necorespunz ător a atribu țiilor
ce-i revin în activitatea economic ă sau comportarea
necorespunz ătoare a omului în societate, de asemenea, pot
provoca pierderi materiale sau umane importante. Aici se
includ pericolele la care sunt supu și oamenii în propria lor
gospodărie, la locul de munc ă, pe strad ă, în timpul deplas ării
lor cu diferite mijloace de transport etc.
– 10 -3. Forme de protec ție a oamenilor și bunurilor
împotriva ac țiunii forțelor distructive
ale naturii și a accidentelor
În natură și în societate se produc o multitudine de
fenomene provocatoare de pagube care au o frecven ță mai
mult sau mai pu țin regulat ă și pe care oamenii s-au obi șnuit să
le întâmpine în diferit mod în vederea satisfacerii intereselor lor economice și sociale. Pentru întâmpinarea acestor
evenimente poten țiale și în general nesigure, generatoare de
pagube, numite riscuri, oamenii folosesc mai multe c ăi. Cele
mai principale forme de protec ție a oamenilor și bunurilor
împotriva riscurilor sunt:
• Evitarea sau prevenirea riscului. Selectarea
măsurilor capabile s ă facă imposibil ă producerea
riscului (de exemplu: renun țarea la cultivarea, în
anumite zone, a plantelor care sunt deosebit de sensibile la grindin ă și cultivarea altor plante, mai
rezistente în zonele respective, evitarea practic ării
unor meserii de c ătre persoanele predispuse a
contacta anumite boli profesionale etc.;
• Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse.
După producerea evenimentelor distructive, îns ă înainte
ca acestea s ă se fi încheiat, persoanele interesate sunt
obligate s ă ia măsuri pentru limitarea pagubelor produse
de riscurile asigurate (de exemplu: la stingerea și
localizarea incendiilor, aplicarea de tratamente curative
persoanelor care au suferit accidente ori s-au îmbolnăvit, pierzându- și capacitatea de munc ă);
• Formarea unor fonduri de rezerv ă în vederea
acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor
pagube presupune constituirea de c ătre unitatea
economic ă a unui fond de rezerv ă, pe care s ă-l
foloseasc ă pentru acoperirea pagubelor provocate de
calamități sau de accidente (autofinan țarea);
• Trecerea riscului asupra altei persoane se poate
realiza în condi țiile în care persoana fizic ă sau juridic ă
– 11 -amenințată de un risc oarecare (sau de un complex
de riscuri) este de acord s ă plătească o sumă de bani
unei altei persoane (de regul ă o companie
specializat ă în asigur ări), iar aceasta din urm ă se
angajeaz ă să suporte paguba provocat ă de riscul
(complexul de riscuri) respectiv.
Alegerea uneia sau alteia dintre posibilit ățile de
combatere a riscurilor indicate supra depinde de condi țiile
concrete ale persoanei fizice sau juridice interesate, de
puterea economic ă a acesteia, de efortul financiar pe care îl
reclamă soluția considerat ă în raport cu m ărimea pagubei la
care se poate a ștepta în urma producerii riscului.
Ultima modalitate se aplic ă atunci când celelalte m ăsuri
nu pot fi luate în considerare din motive legate de natura și
mărimea riscului, de capacitatea economic ă a persoanei fizice
sau juridice interesate, de economicitatea solu țiilor etc.
4. Tipuri de fonduri de asigurare
Societatea uman ă cunoaște variate forme de constituire
a fondurilor b ănești de care are nevoie în caz de producere a
unor calamit ăți naturale sau accidente. Prin constituirea
fondului de asigurare se realizeaz ă interesele colective și cele
personale ale membrilor societ ății, sunt determinate aspecte
variate economice și sociale ale activit ății cotidiene.
Experien ța public ă a elaborat trei forme organizatorice
principale de constituire a fondului de asigurare:
a) fonduri de rezerv ă constituite în mod individual;
b) fonduri de rezerv ă și/sau de asigurare constituite în
mod centralizat;
c) fonduri de asigurare propriu-zise, constituite la
dispoziția unor societ ăți comerciale sau a unor
organiza ții mutuale de asigurare prin plata primelor
de asigurare.
A. Constituirea fondurilor de rezerv ă în mod individual
are la baz ă autoasigurarea. Actualmente, autoasigurarea se
manifest ă prin fondul de risc, care se constituie de c ătre
– 12 -agenții economici cu diverse forme organiza țional-juridice
pentru asigurarea activit ății lor în caz de producere a unor
evenimente nefavorabile. Concomitent, antreprenorii iau
măsuri ce garanteaz ă stabilitatea financiar ă a activit ății de
producere. De regul ă, întreprinderile constituie un asemenea
fond în m ărime de 15% din capitalul social. Gradul de
compensare a pierderilor suportate și posibilit ățile de reluare a
procesului de produc ție temporar întrerupt depinde de
mărimea fondului constituit. În aceste condi ții, se pune
problema m ărimii acestor rezerve materiale și bănești, astfel
încât să se creeze posibilitatea acoperirii riscurilor, oricare ar fi
proporțiile lor. Teoretic vorbind, aceste rezerve ar trebui s ă fie
egale cu valoarea întregului patrimoniu al întreprinderii. Constituirea practic ă a unor astfel de rezerve, la acest nivel,
este însă imposibil ă, dar și ineficient ă pentru societate. Este
de notat și faptul c ă, pe de o parte, constituirea fondului de
rezervă reclamă costuri suplimentare, iar, pe de alt ă parte,
este necesar ca acestea s ă aibă un anumit grad de lichiditate,
pentru a putea fi folosite de îndat ă ce apare nevoia repar ării
prejudiciului pentru care a fost constituit (sub form ă de
depuneri bancare, ac țiuni negociabile la bursa de valori etc.);
B. Fond de rezerv ă și/sau de asigurare centralizat, se
consider ă în literatura de specialitate, fondul constituit pe cale
bugetară. Acesta se constituie din contul mijloacelor generale
de stat și este destinat pentru a garanta recuperarea daunei,
lichidarea consecin țelor calamit ăților naturale și ale avariilor de
proporții, care constituie o situa ție extremal ă, cauzând astfel
distrugeri și victime umane de propor ții foarte mari. Acest fond
se constituie atât sub form ă material ă (materiale, combustibil,
produse alimentare), cât și sub form ă bănească, rezerve
financiare publice. Prerogativa gestion ării fondului centralizat îi
aparține guvernului. Speciali știi consider ă că pe viitor acestei
metode de formare a fondului de rezerv ă i se va reduce din
importan ță, – urmare a faptului c ă, pe măsura ce ponderea
proprietății de stat se va diminua în favoarea propriet ății
private, și resursele prev ăzute la partea de cheltuieli a
bugetului de stat, cu aceast ă destinație, vor sc ădea. În plus,
această formă prezint ă și unele dezavantaje. Astfel,
– 13 -constituirea fondului de rezerv ă și/sau de asigurare f ăcându-
se pe seama veniturilor bugetului de stat, costurile acestei protecții nu se mai reflect ă în gestiunea financiar ă a unităților
economice. Se creeaz ă impresia fals ă că protecția împotriva
fenomenelor viitoare și incerte nu cost ă nimic.
C. A treia și cea mai important ă formă de constituire a
fondului destinat acoperirii pagubelor produse de calamit ăți și
accidente se realizeaz ă prin intermediul unor organiza ții
specializate (societ ăți de asigurare-reasigurare, brocheri în
asigurări, organiza ții de asigurare mutuale etc.). Aceast ă formă
se caracterizeaz ă prin faptul c ă fondul se constituie în mod
descentralizat, pe seama contribu ției persoanelor fizice și juridice
asigurate (prime sau cotiza ții), dar se utilizeaz ă în mod centralizat
pentru acoperirea pagubelor suferite de asigura ți, adică pierderile
provocate de calamit ățile naturale și accidente se repartizeaz ă
asupra tuturor persoanelor ce au constituit fondul. Crearea fondului de asigurare propriu-zis ă se bazeaz ă pe principiul
mutualității. Mutualitatea const ă în aceea c ă fiecare persoan ă
din
grupul respectiv are în acela și timp atât calitatea de asigurat, cât
și cea de asigur ător. Toți participan ții la asigurare au obliga ția să
plătească o sumă modestă, numită primă de asigurare pentru
constituirea fondului de asigurare, din care se compenseaz ă
daunele suferite de asigura ți și se plătesc sumele asigurate în
urma survenirii riscului cuprins în asigurare.
5. Asigur ările – categorie economic ă:
funcțiile, rolul și importan ța lor
în activitatea economic ă
Dacă vorbim despre importan ța asigur ărilor, trebuie
menționat faptul c ă asigurările capătă o dezvoltare tot mai larg ă
în rândul celorlalte activit ăți desfășurate în sistemul economic.
Importan ța asigurărilor are și un aspect economic, care
constă în următoarele:
9 prin mijloacele sale specifice, respectiv prin
crearea unor comunit ăți de risc și aplicarea
– 14 -principiului mutualit ății în suportarea pagubelor,
asigurarea contribuie la desf ășurarea f ără
întrerupere a procesului de produc ție;
9 prin plasamentele f ăcute pe pia ța capitalului,
companiile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului și la finanțarea unor proiecte economice;
9 asigurarea particip ă la finan țarea unor ac țiuni de
prevenire și combatere a unor evenimente gene-
ratoare de pagube, contribuind astfel la men ținerea
integrității propriet ății de stat, private și mixte;
9 prin asigurarea și reasigurarea m ărfurilor care fac
obiectul raporturilor juridice de comer ț
internațional, precum și a mijloacelor cu care
acestea sunt transportate se poate procura valuta
necesară acoperirii unor eventuale pagube sau se
pot realiza importante economii în valut ă;
9 prin opera țiuni de primire și cedare a unor riscuri
pe piața interna țională de asigur ări se contribuie la
extinderea rela țiilor comerciale interna ționale.
Elemente care atest ă importan ța asigur ărilor sunt și
funcțiile pe care ele le îndeplinesc în cadrul societ ății.
Funcția principal ă a asigur ării – funcția de reparti ție – se
manifest ă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de
asigurare, la dispozi ția organiza ției de asigurare, pe seama
primei de asigurare (contribu ției), suportate de persoanele
fizice și juridice cuprinse în asigurare.
În al doilea rând, aceast ă funcție se manifest ă în
procesul de dirijare a fondului de asigurare c ătre destina țiile
sale legale, și anume: plata indemniza țiilor de asigurare,
finanțarea unor ac țiuni cu caracter preventiv, acoperirea
cheltuielilor administrative și gospod ărești ale organiza ției de
asigurare și constituirea unor fonduri de rezerv ă. La fel, prin
intermediul func ției de reparti ție impozitele datorate de
organiza țiile de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar
contribuțiile cuvenite asigur ărilor sociale sunt îndreptate c ătre
bugetul asigur ărilor sociale de stat.
Funcția de control – ca func ție complementar ă a
asigurării, urmărește modul în care se încaseaz ă primele de
– 15 -asigurare și alte venituri ale organiza ției de asigurare, cum se
efectueaz ă plățile cu titlul de indemniza ție de asigurare,
cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative
și gospod ărești etc., cum sunt respectate drepturile cuvenite
asiguraților, dacă sunt îndeplinite integral și la timp obliga țiile
financiare ale institu ției de asigurare c ătre terți.
Alte func ții specifice activit ății de asigurare
Funcția de compensare a pagubelor reprezint ă
principala func ție a asigur ărilor și prezintă interes atât pentru
asigurat, cât și pentru economia unei țări:
• pentru asigurat, asigurarea d ă o marjă de sigu-
ranță cu privire la protec ția bunurilor și a vieții, iar,
• pentru ansamblul economiei na ționale, asigurarea
nu poate preîntâmpina pagubele, dar, prin
acordarea operativ ă de desp ăgubiri, poate s ă
realizeze, într-un termen relativ rezonabil, refa-cerea condi țiilor pentru desf ășurarea activit ății
productive sau realizarea capacit ății de munc
ă a
persoanelor v ătămate.
Funcția de prevenire a producerii pagubelor este a
doua func ție ca importan ță și se realizeaz ă pe două căi:
• prin finan țarea unor activit ăți de prevenire a
calamităților și accidentelor;
• prin crearea unor asemenea condi ții de asigurare
care să-i constrâng ă pe asigur ători să promoveze
acțiuni de prevenire a evenimentelor și să-i
cointereseze în men ținerea în bun ă stare a bunurilor
asigurate.
Funcția financiar ă rezidă în aceea c ă asigurarea este
apreciată ca fiind una dintre pârghiile sistemului financiar.
Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exerci țiului
financiar și scadența la începutul anului de referin ță.
Plata desp ăgubirilor și a sumelor asigurate cuvenite se
face treptat, pe tot parcursul anului, pe m ăsura apari ției și
argument ării necesit ății plăților.
– 16 -Diferența dintre încas ări și plăți poate fi utilizat ă ca sursă
generală de creditare în economie, fiind constituit ă în depozite
sau în disponibilit ăți curente la b ănci.
Asigurarea nu este numai o categorie economico-
financiară, dar și un institut de drept, deoarece, ca și dreptul în
general, ea îndepline ște și funcția educativ ă. În normele de drept,
statul, sub form ă de drepturi și obligații juridice, prevede pentru
membrii societ ății o comportare cuvenit ă. Normele de drept care
reglementeaz ă asigurarea, de asemenea, stimuleaz ă o
comportare cuvenit ă a subiec ților asigur ării, aceasta atingându-
se pe calea stabilirii unor înlesniri și sancțiuni.
Întrebări de verificare
1. Numi ți factorii care au contribuit la dezvoltarea
relațiilor de asigurare?
2. Defini ți ce reprezint ă asigurările?
3. Cum pot fi grupate cauzele ce genereaz ă pagube?
4. Care sunt formele de protec ție a oamenilor și
bunurilor împotriva ac țiunii forțelor distructive?
5. Explica ți în ce const ă „trecerea riscului asupra altei
persoane”?
6. Enumera ți principalele forme de constituire a
fondurilor de asigurare?
7. Analiza ți dezavantajele fondurilor individuale și
centralizate?
8. În ce const ă principiul mutualit ății?
9. Care sunt func țiile asigur ărilor?
10. În ce const ă funcția financiar ă?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1 Cele mai principale forme de protec ție a oamenilor și
bunurilor împotriva riscurilor sunt:
a) b) c)
d)
– 17 -Testul nr. 2
Asigurarea, cea mai eficient ă formă a prevederii, are la
bază principiul :
1) subroga ției;
2) interesului asigurabil; 3) răspunderii limitate;
4) mutualit ății.
Testul nr. 3
Asigurările îndeplinesc urm ătoarele func ții:
1) de distribuire;
2) de reparti ție;
3) de acumulare; 4) de control.
Testul nr. 4
Pe lâng ă funcția de reparti ție și cea de control,
enumera ți celelalte 3 func ții specifice asigur ărilor.
Testul nr. 5
Funcția de reparti ție ca fiind una dintre principalele func ții
ale asigur ărilor:
1) se manifest ă, în primul rând, în procesul de formare
a fondului de asigurare, la dispozi ția organiza ției de
asigurare, pe seama primei de asigurare, suportate de persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurare;
2) ca func ție complementar ă a asigur ării, urmărește
modul cum se încaseaz ă primele de asigurare și
alte venituri ale organiza ției de asigurare, cum se
efectueaz ă plățile cu titlul de indemniza ție de
asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative ș
i gospod ărești;
3) rezidă în aceea c ă asigurarea este apreciat ă ca fiind
una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea
primelor de asigurare are loc pe parcursul exercițiului financiar și scaden ța la începutul anului
de referin ță.
– 18 -Testul nr. 6
Sursele de formare a fondului de asigurare propriu-zis
sunt:
1. Impozitele și taxele;
2. Primele de asigurare; 3. Veniturile individuale;
Testul nr. 7
Asigurările reprezint ă _____________________
Testul nr. 8
Fondul centralizat de asigurare este:
1) un fond reflectat la capitolul cheltuieli în bugetul de
stat;
2) un fond gestionat de c ătre organul public de
supraveghere a asigur ărilor;
3) un fond constituit de c ătre asocia ția națională a
asigurătorilor.
Testul nr. 9
Caracteriza ți fondul de asigurare propriu-zis și în ce
constă principiul mutualit ății.
Testul nr. 10
Aspectul economic al asigur ărilor const ă în următoarele:
a) b) c) d)
e)
– 19 -Tema 2.
CONCEPTUL DE ASIGURARE
1. Evolu ția conceptului de asigurare
2. Asigurarea sub aspect juridic și economic
3. Alte abord ări economice și financiare ale asigur ării
1. Evolu ția conceptului de asigurare
Comunitatea de risc și mutualitatea au constituit premise
esențiale pentru în țelegerea faptului c ă în fața unor pericole
doar „unirea face putere”, și că pentru a le face fa ță este
necesară constituirea unui fond comun a c ărui utilizare s ă aibă
loc pe baza principiului „to ți pentru unul și unul pentru to ți”.
Asigurarea este una dintre cele mai vechi inven ții ale omenirii.
Ideea ei se pierde în adâncul secolelor. Dup ă părerea
savanților, primele forme de asigurare se întâlnesc cu dou ă
milenii înaintea erei noastre în legile lui Hammurabi, care prevedea încheierea unor în țelegeri între participan ții la
caravana comercial ă cu privire la aceea ca unul din ei s ă
suporte, colaborând, în drum pierderile de pe urma atacurilor
tâlhărești, jafurilor, furturilor etc.
Ce se în țelege prin asigurare? Aceast ă întrebare a atras
atenția multor cercet ători. Problemele asigur ării sunt tratate în
numeroase lucr ări ale economi știlor și juriștilor din diferite țări.
Aproape fiecare savant, care s-a ocupat de problemele
asigurării, tindea s ă formuleze defini ția proprie a no țiunii de
asigurare.
Pentru discutarea teoriilor ș
i noțiunilor contemporane ce
vizează asigurarea, în anul 1960, la Luxemburg, a fost
convocat primul congres al Uniunii interna ționale a legisla ției
cu privire la asigurare (AIDA).
Dificultatea const ă în dezv ăluirea esen ței acestei
categorii economice, care la prima vedere este simpl ă și clară,
într-o astfel de no țiune, care, pe de o parte, nu va fi prea
îngustă și va cuprinde toate tipurile de asigurare, iar, pe de
– 20 -altă parte, nu va fi prea larg ă, ca să nu cuprind ă în sfera sa
elemente str ăine.
Examinarea defini țiilor date asigur ării trebuie s ă înceapă
cu cea formulat ă de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, și
într-o oarecare m ăsură a fost pus ă la baza celorlalte defini ții,
care au ap ărut mai târziu.
Asigurarea, sus ține Raiher, poate fi formulat ă ca o form ă
de organizare a unui fond b ănesc centralizat din contul unor
mijloace descentralizate: din aloca țiile făcute de participan ții la
acest fond. Din punctul de vedere al autorului, importan ța
acestei no țiuni reiese din universalitatea ei, ea putând fi
aplicată pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de
trăsăturile ei specifice, și chiar asupra asigur ării sociale.
Opiniile expuse mai târziu de c ătre economi ști și alți
specialiști au demonstrat c ă această definiție a întâlnit un șir
de observa ții, în acela și rând critice, din cauz ă că în ea nu au
fost luate în considera ție trăsăturile de baz ă și rolul social-
economic al activit ății economice, care poart ă denumirea de
asigurare, și de asemenea nu s-a f ăcut deosebirea dintre
funcțiile asigur ării.
O altă definiție a conceptului este formulat ă de F. V.
Konișin. Conform acesteia asigurarea reprezint ă una dintre
metodele de formare a unui fond b ănesc pentru recuperarea din
contul primelor de asigurare a pierderilor în economia na țională,
produse din cauza calamit ăților naturale sau accidentelor și, de
asemenea, pentru plata sumelor corespunz ătoare în leg ătură
cu survenirea unor anumite evenimente, legate de via ța și
capacitatea de munc ă a celor asigura ți.
O altă definiție este dat ă de savantul din fosta R.D.G. –
G. Badera, care se deosebe ște de celelalte formul ări prin
faptul că în ea se pune accentul pe elementul de clas ă al
asigurării și se men ționează formele (principiile) de creare a
fondului de asigurare.
Asigurarea – scrie Badera – este o form ă organizat ă de
creare de c ătre colectivele de persoane sau diferite grupe ale
rezervelor financiare care se bazeaz ă pe principii benevole
sau obligatorii și care se afl ă în mâinile clasei dominante în
această perioadă de timp, și în mâinile reprezentan ților, create
– 21 -pentru acoperirea necesit ăților care pot fi calculate, necesit ăți
ce apar în rezultatul unor evenimente întâmpl ătoare.
Unii autori, formulând defini ția conceptului de asigurare,
evidențiază caracterul volitiv în ac țiunile persoanelor care
participă la crearea fondului de asigurare. Din punctul lor de
vedere, asigurarea reprezint ă niște relații economice concrete,
care se formeaz ă sub influen ța nemijlocit ă a unor cerin țe
obiective de dezvoltare a mijloacelor de produc ție care iau
naștere între diferite categorii de persoane și colective și care
se exprim ă prin ac țiuni volitive concrete ale persoanelor în
vederea transfer ării unei p ărți din profitul lor în fondul de
asigurare, în scopul folosirii acestor surse b ănești, în viitor,
pentru recuperarea pagubelor pricinuite de calamit ăți naturale
și alte accidente. Cu toate c ă această definiție este foarte
largă, ea nu poart ă totuși un caracter universal, deoarece, în
esență, atinge numai asigurarea de bunuri.
O deosebit ă importan ță pentru dezvoltarea teoriei
economice a asigur ării o are defini ția propus ă de L. A. Motilov:
„Asigurarea de stat reprezint ă o totalitate de rela ții economice
și financiare, prin intermediul c ărora se redistribuie o parte din
venitul na țional în interesele înt ăririi economiei produc ției
obștești și bunăstării salaria ților pe calea unei metode
deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor b ănești efectuate de întreprinderi și organiza ții și,
de asemenea, de popula ție, pentru folosirea lor strict dup ă
destinație – desp ăgubirea pierderilor participan ților la crearea
fondului survenite de pe urma calamit ăților naturale,
accidentelor etc. și acordarea ajutorului suplimentar cet ățenilor
(membrilor familiilor lor), în ca zul survenirii unor evenimente
legate de via ța și sănătatea acestora”.
O definiție asemănătoare cu cea a lui L. A. Motilov o
întâlnim la savan ții din România – V ăcărel Iulian și Bercea Florin:
„Asigurarea exprim ă relații de distribuire și redistribuire a
produsului intern brut, rela ții care apar în procesul constituirii și
utilizării fondului de asigurare în vederea desf ășur
ării
neîntrerupte a activit ății economice, p ăstrării integrit ății bunurilor
asigurate, protej ării persoanelor fizice împotriva anumitor
evenimente care le-ar putea afecta via ța ori integritatea
– 22 -corporală, precum și onorării obligațiilor de răspundere civil ă ce
revin persoanelor fizice și juridice fa ță de terți”.
Definiția noțiunii de asigurare formulat ă în Legea Federa ției
Ruse cu privire la asigur ări din 27 noiembrie 1992, articolul 2,
sună astfel: „Prin asigurare se în țelege o totalitate de rela ții,
menite să apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice și
juridice în cazul producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor b ănești create din depunerile de asigurare
(primele de asigurare) efectuate de ele”.
2. Asigurarea sub aspect juridic și economic
Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de
vedere: juridic, economic și financiar.
Din punct de vedere juridic pentru a fi operant ă,
asigurarea trebuie s ă capete o form ă juridică, fapt ce rezult ă
dintr-un contract ca lege a p ărților și din legea propriu-zis ă
emisă de puterea legislativ ă. Astfel, contractul de asigurare și
legea de organizare a asigur ărilor constituie izvoarele de
drepturi și obligații în materie de asigur ări.
Din punct de vedere economic asigurarea implic ă
constituirea, în condi ții specifice, a fondului de asigurare, în
legătură cu care pot fi puse în eviden ță câteva aspecte:
• faptul că asigurarea se constituie sub form ă bănească;
• fondul de asigurare se constituie descentralizat, la
nivelul fiec ărei societ ăți de asigurare, pe seama
primelor de asigurare încasate;
• constituirea și utilizarea fondului de asigurare
implică relații economice între p ărți prin fluxurile
bănești pe care le presupune încasarea primelor și
apoi plata desp ăgubirilor aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia c ă
asigurarea se constituie într-un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care pl ătesc eșalonat primele de
asigurare și persoanele fizice sau juridice care au nevoie de
resurse financiare suplimentare.
– 23 -Premisele asigur ării
Acestea rezid ă din caracterul evenimentului asigurat:
9 Caracterul aleator al evenimentelor la care se
referă asigurarea . Astfel, evenimentul trebuie s ă fie
întâmplător, realizarea lui s ă nu depind ă de voin ța
părților implicate în asigurare. În acest scop, pentru a
fi asigurabil, evenimentul trebuie s ă fie posibil în viitor,
cu consecin țe întrev ăzute, dar totu și nesigur sub
aspectul producerii, a m ăsurii în care va provoca sau
nu pagube și sub aspectul localiz ării și al duratei;
9 Caracterul evaluabil al evenimentelor . Astfel,
pentru a fi asigurat, evenimentul trebuie s ă poată fi
cuprins în cercetarea statistic ă, să decurgă după
legitățile evenimentelor întâmpl ătoare, încadrându-se
în legile de calcul al probabilit ăților.
Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se refer ă la
numărul de cazuri care se pot ivi și la nivelul la care e
necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibil ă
stabilirea primelor de asigurare ce urmeaz ă a fi plătite.
9 Mutualitatea reflectă constituirea și utilizarea fondului
de asigurare dup ă principiul „unul pentru to ți și toți
pentru unul”.
Fondul de asigurare constituit exclusiv sub form ă
bănească prin contribu ția unui num ăr mare de persoane fizice
și juridice – este utilizat în scopul înl ăturării urmărilor generate
de producerea evenimentelor asigurate.
9 Extensia numeric ă a asigura ților reflectă o cerință
în derularea procesului de asigurare. Num ărul de
asigurați trebuie s ă fie suficient de mare pentru
necesitățile vizând calculul primelor de asigurare,
evaluarea și dispersia riscului, asigurarea unor
resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare și utilizarea lui eficient ă.
9 Echidistan ța asigura ților față de risc e necesar ă.
Mai precis, se impune identificarea intereselor similare ale asigura ților pentru a promova o anumit ă
formă de asigurare și despăgubirea în acela și fel a
asiguraților pentru o anumit ă categorie de riscuri.
– 24 -9 Mutualitatea fondului de asigurare are un rol
deosebit de important. Din acest motiv, nu intr ă în
sfera asigur ărilor rezervele centralizate ale societ ății
sau ale agen ților economici, chiar dac ă acestea ar
avea ca destina ție acoperirea calamit ăților la nivel de
referință. În consecin ță, conceptul de autoasigurare
vehiculat în teoria economic ă nu are relevan ță pentru
a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru c ă nu
are la baz ă premisa obligatorie a mutualit ății.
Promovarea asigur ărilor implic ă următoarele condi ții
obiective și subiective:
Condiții subiective:
Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin
simțul necesit ății de a identifica, a preveni și a preîntâmpina
evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se afl ă
în corela ție cu evolu ția general ă a societ ății, cu nivelul ei de
dezvoltare, cu nivelul de cultur ă și civilizație a omului.
Suportabilitatea financiar ă a asigur ării se refer ă la
posibilitățile financiare ale persoanelor fizice și juridice de a
suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte,
suportabilitatea financiar ă a asigur ării poate promova interesul
pentru asigurare, îl poate bloca sau îl poate amâna.
Condițiile obiective se refer ă la caracteristicile impuse
evenimentelor pentru a intra în sfera asigur ărilor:
1) să fie sporadice;
2) să aibă o anumit ă regularitate;
3) să aibă extensie teritorial ă;
4) să se produc ă în viitor.
Delimitările conceptuale ale asigur ării
În sensul cel mai larg, fie ca rela ție, fie ca sistem,
asigurările pot fi abordate ca:
• asigurări sociale;
• asigurări comerciale.
Asigurările sociale se referă la persoane, având menirea
de a crea unele rezerve b ănești centralizate, destinate
protecției, sub diferite forme, a membrilor societ ății.
– 25 -Asigurările comerciale sunt realizate de firme prin
societăți specializate și pe principii economice. Asigur ările
comerciale pot fi: de bunuri, persoane sau r ăspundere civil ă.
Promovarea lor implic ă societățile de asigurare în calitate de
asigurător și persoana fizic ă sau juridic ă în calitate de
asigurat , aflate în raporturi oneroase vizând: plata unor prime
de asigurare, preluarea protec ției împotriva anumitor riscuri,
despăgubirea pentru pagubele generate de riscurile asigurate.
3. Alte abord ări economice
și financiare ale asigur ării
În țările dezvoltate asigur ările au devenit o important ă
ramură a economiei na ționale pentru c ă, prin valoarea ad ăugată
creată, societățile de asigurare, de intermediere sau de prest ări
de servicii inedite particip ă la sporirea produsului intern brut,
oferă locuri de munc ă, participă la oferta de capital de împrumut
pe piața financiar ă și prin sumele acordate asigura ților contribuie
la refacerea bunurilor distruse sau avariate.
Unii speciali ști pun în eviden ță anumite valen țe ale
asigurărilor:
• calitatea de ramur ă prestatoare de servicii;
• de intermediar financiar;
• de activitate financiar ă.
Asigurarea ca ramur ă prestatoare de servicii se relev ă
prin faptul c ă societatea de asigurare, în schimbul primelor de
asigurare încasate, ofer ă asiguratului un produs necorporal
specific, și anume: preluarea r ăspunderii pentru riscurile
asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.
Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul c ă,
mai ales în asigur ările de via ță, societatea de asigurare ofer ă
asiguraților nu numai protec ț
ia de asigurare, ci și instrumentele
de economisire și de fructificare a resurselor b ănești.
Asigurarea ca activitate financiar ă constă în aceea c ă, în
perioada derul ării contractului de asigurare, asigurarea e
– 26 -influențată atât de m ărimea absolut ă nominal ă a sumei
acumulate, cât și de m ărimea real ă a acesteia. Astfel,
contractul de asigurare apare ca o crean ță condiționată emisă
de asigur ător și achiziționată de asigurat.
Întrebări de verificare
1. Ce se în țelege prin asigurare?
2. Care formulare a conceptului de asigurare este mai
corectă?
3. Analiza ți conceptul de asigurare din punct de vedere
juridic.
4. Care este leg ătura dintre asigur ările sociale și
asigurările economice?
5. Rolul asigur ărilor în sistemul economic.
6. Care este deosebirea dintre asigur ări sociale și
asigurări comerciale?
7. Ce reprezint ă asigurarea de stat?
8. Enumera ți și analizați premisele asigur ării.
9. Prin ce se relev ă asigurarea ca ramur ă prestatoare de
servicii?
10. Ce reflect ă extensia numeric ă a asigura ților?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1 Fondul de autoasigurare este un fond costituit:
a) din veniturile agentului economic; b) din profitul brut al agentului economic; c) din profitul net al agentului economic, el fiind ca un
supliment al capitalului social.
Testul nr. 2
Caracterul economic al activit ății de asigurare se
manifest ă prin:
a) efectuarea decont ărilor cu agen ții economici
b) acordarea ajutoarelor logistice persoanelor
sinistrate;
– 27 -c) încasarea primelor de asigurare și acordarea
sumelor asigurate și a desp ăgubirilor de asigurare
membrilor comunit ății de risc.
Testul nr. 3
Potrivit Legii cu privire la activitatea asigur ărilor, exist ă
următoarele domenii de asigurare:
a) asigur ări de bunuri;
b) asigur ări sociale;
c) asigur ări de răspundere civil ă;
d) asigur ări de persoane.
Testul nr. 4
Fondul de asigurare propriu-zis este un fond:
a) constituit de c ătre societ ățile comerciale de
asigurare din primele de asigurare încasate, datorit ă
caracterului aleatoriu al riscurilor asigurate;
b) constituit de c ătre toți agenții economici din profitul
net;
c) constituit în bugetul de stat la capitolul cheltuieli.
Testul nr. 5
Care sunt cele trei principii folosite la acordarea
despăgubirii?
a) principiul r ăspunderii limitate,
b) principiul mutualit ății;
c) principiul primului risc; d) principiul r ăspunderii propor ționale.
Variante de r ăspuns:
1. a+b+c;
2. a+b+d; 3. a+c+d;
Testul nr. 6
Care dintre urm ătoarele tr ăsături nu este specific ă
domeniului asigur ărilor:
a) acoper ă în întregime pagubele produse de riscuri;
b) ramur ă prestatoare de servicii;
c) se bazeaz ă pe principiul mutualit ăț
ii;
d) calitatea de intermediar financiar.
– 28 -Testul nr. 7
Caracteriza ți asigurarea ca activitate financiar ă.
Testul nr. 8
Din punct de vedere juridic – pentru a fi operant ă,
asigurarea trebuie s ă capete o form ă juridică, fapt ce rezult ă
dintr-un contract ca lege a p ărților și din legea propriu-zis ă
emisă de puterea legislativ ă. Astfel, contractul de asigurare și
legea de organizare a asigur ărilor constituie izvoarele de
drepturi și obligații în materie de asigur ări (adevărat sau fals).
Testul nr. 9
Caracteriza ți interesul pentru asigurare ca condi ție
subiectiv ă.
Testul nr. 10
Ce implic ă asigurarea din punct de vedere economic?
– 29 -Tema 3.
ELEMENTELE TEHNICE
ȘI CLASIFICAREA ASIGUR ĂRILOR
1. Elementele tehnice ale asigur ărilor ce exprim ă
condițiile generale ale asigur ărilor
2. Bazele generale și principiile de clasificare a
asigurărilor
1. Elementele tehnice ale asigur ărilor ce exprim ă
condițiile generale ale asigur ărilor
Conținutul complex și formele în care se perfecteaz ă
asigurările sunt foarte variate. Cu toate acestea, ele au
anumite elemente comune:
Subiectul asigur ării – asigurarea implic ă o serie de
părți sau subiecte, persoane fizice sau juridice, între care se
nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale.
Aceștia sunt:
asigurătorul – este persoana juridic ă (societatea de
asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la
asigurați, își asumă responsabilitatea: de a acoperi pagubele
bunurilor asigurate provocate de anumite calamit ăți naturale
sau accidente, de a pl ăti suma asigurat ă la producerea unui
anumit eveniment în via ța persoanei respective sau de a pl ăti
despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul r ăspunde, în
baza legii, fa ță de alte persoane;
asiguratul poate fi:
¾ persoana fizic ă sau juridic ă care, în schimbul primei
de asigurare, pl ătite asigur ătorului, î și asigur ă
bunurile împotriva anumitor calamit ăți naturale sau
accidente, sau
¾ persoana fizic ă care se asigur ă împotriva unor
evenimente care pot s ă apară în viața sa, precum și
– 30 -¾ persoana fizic ă sau juridic ă care se asigur ă pentru
prejudiciul pe care îl poate produce unor ter țe
persoane.
Contractantul asigur ării – persoana fizic ă sau juridic ă
care poate încheia asigurarea, f ără a obține prin aceasta
calitatea de asigurat (de exemplu: un agent economic poate să încheie asigurarea pentru salaria ții săi – transporta ți la și de
la locul de munc ă).
Beneficiarul asigur ării – este persoana care are dreptul
să încaseze suma asigurat ă sau desp ăgubirea, f ără să fie
neapărat parte în contractul de asigurare.
Obiectul asigur ării – poate fi reprezentat de:
bunuri – asigur ările de bunuri implic ă plata unor
despăgubiri de c ătre asigur ător în favoarea asiguratului, în
cazul în care, datorit ă unor calamit ăți, accidente, se produc
pagube, prejudicii bunurilor asigurate;
persoane – acestea pot constitui obiectul în asigurare
prin faptul c ă asigurătorul garanteaz ă persoanei fizice – ca
asigurat – sau unei ter țe persoane – ca beneficiar în asigurare
– plata sumei asigurate, la ivirea evenimentului în func ție de
care s-a perfectat asigurarea;
răspunderea civil ă – asigur ătorul preia asupra sa
obligațiile de desp ăgubire pe care asiguratul le-ar putea avea
față de o terță persoan ă fizică sau juridic ă, căreia asiguratul i-a
produs un prejudiciu.
Riscul – noțiunea de risc este esen țială și caracteristic ă
în ansamblul elementelor generale ale asigur ărilor. Riscul are
semnifica ții multiple: pericol sau primejdie posibil ă sau
eveniment incert, posibil și viitor, care ar putea afecta bunurile,
capacitatea de munc ă, sănătatea, via ța etc.
Riscurile pot fi provocate de for țele naturii, acestea
putând ac ționa cu caracter accidental (for ță majoră, incendiu
etc.) sau cu caracter permanent (uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de for țe umane ca urmare a unor
interese individuale deosebite, a influen țelor economice etc.
Riscurile mai pot fi provocate de imperfec țiunile comporta-
mentului uman.
– 31 -Riscul asigurabil este fenomenul, evenimentul sau
un grup de fenomene sau evenimente care, o dat ă produs,
datorită efectelor sale, oblig ă pe asigur ător să plătească
asiguratului desp ăgubirea sau suma asigurat ă.
Noțiunea de risc asigurabil are, de regul ă, mai multe
sensuri:
– risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de
producere a evenimentului. Cu cât o mai mare
frecvență are acest eveniment, cu atât mai mare
este pericolul de producere a pagubei și cu atât mai
necesară apare asigurarea.
– un alt sens este posibilitatea de distrugere par țială
sau total ă a bunurilor de unele fenomene
imprevizibile (grindin ă, incendiu, seism etc.).
În cazul asigur ărilor de persoane, riscul asigurabil este
elementul neprev ăzut, dar posibil de realizat, care, odat ă
produs, conduce la pierderea total ă sau par țială a capacit ății
de munc ă a asiguratului.
Fenomenul care a fost deja produs se nume ște caz
asigurat sau sinistru.
– riscul asigurat mai poate fi întâlnit și în sensul de
mărime, dimensiune a r ăspunderii asumate de
asigurător prin încheierea unei asigur ări.
În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care
produc pagube, ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condi ții:
• producerea fenomenelor, pentru care se încheie
asigurarea, s ă fie posibil ă, cu o anumit ă regularitate
în producere și un grad de dispersie teritorial ă cât
mai mare, pentru c ă altfel nu se poate manifesta
interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui
nici mutualitatea necesar ă formării unui fond de
asigurare de dimensiuni corespunz ătoare;
• fenomenul trebuie s ă aibă, în toate cazurile, caracter
întâmplător;
• înregistrarea fenomenului s ă se poat ă realiza în
evidența statistic
ă. Existen ța unor date referitoare la
– 32 -producerea riscului pe o perioad ă cât mai
îndelungat ă permite stabilirea, cu un grad de
precizie sporit, a r ăspunderii asigur ătorului și,
implicit, a primei de asigurare;
• producerea fenomenului s ă nu depind ă de voin ța
asiguratului sau a beneficiarului asigur ării.
Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau a mai
multor riscuri.
Evaluarea în vederea asigur ării reprezint ă operația prin
care se stabile ște valoarea bunurilor, în vederea cuprinderii lor
în asigurare. Aceast ă valoare este necesar s ă fie stabilit ă în
deplină concordan ță cu valoarea real ă a bunului respectiv,
deoarece orice exagerare, într-un sens sau în altul, poate avea consecin țe negative pentru asigurat. Astfel, supra-
evaluarea duce la sl ăbirea preocup ării asigura ților pentru
prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, în caz de
pagubă, acordarea unei desp ăgubiri cu care asiguratul s ă-și
poată acoperi întreaga pierdere.
Valoarea de asigurare poate fi mai mic ă sau cel mult
egală cu valoarea bunului respectiv, înregistrat ă în eviden ța
contabilă sau stabilit ă la prețul de vânzare-cump ărare practicat
pentru acel bun pe pia ță, în momentul încheierii asigur ării.
Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim
numai în asigur ările de bunuri.
Suma asigurat ă – conform contractului de asigurare,
este partea din valoarea asigur ării pentru care asigur ătorul își
asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului pentru
care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurat ă este limita
maximă a răspunderii asigur ătorului și ea nu poate dep ăși
valoarea real ă a bunului asigurat.
În asigur ările obligatorii, asiguratul nu- și poate stabili
suma asigurat ă, aceasta fiind prev ăzută de lege, restrictiv sau
alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare . La cele
facultative, aceasta se stabile ște în func ție de propunerea
asiguratului, cu condi ția ca asigur ătorul să fie de acord. La
asigurările de persoane, suma asigurat ă se stabile ște în
funcție de înțelegerea dintre asigur ător și asigurat.
– 33 -Prima de asigurare – suma de bani pe care o pl ătește
asigurătorul pentru ca acesta s ă constituie fondul de asigurare
necesar pl ății indemniza țiilor în cazul producerii riscului
asigurat.
Societatea de asigurare are obliga ția să mai constituie și
alte rezerve sau fonduri prev ăzute prin dispozi țiile legale.
Valoarea primei de asigurare se stabile ște înmul țind
suma asigurat ă cu cota-prim ă, stabilită la 100 u.m. sum ă
asigurată (sau 1000 u.m.).
Durata asigur ării – perioada de timp cât exist ă raportul
de asigurare între asigurat și asigurător, așa cum a fost stabilit
prin contractul de asigurare. Durata asigur ării este specific ă
asigurărilor facultative: la asigur ările de bunuri, contractele de
asigurări dureaz ă între câteva luni și un an; la asigur ările de
viață durata este mai extins ă (5-30 ani). Durata asigur ării
exercită o influen ță deosebit ă asupra m ărimii primei de
asigurare.
Paguba sau dauna – reprezint ă pierderea, exprimat ă
valoric, suferit ă de un bun asigurat, ca urmare a producerii
unui fenomen împotriva c ăruia s-a încheiat asigurarea.
Aceasta nu poate fi decât mai mic ă sau cel mult egal ă cu
valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:
– totală – bunul a fost distrus în întregime;
– parțială – pierderea este mai mic ă decât valoarea
bunului asigurat.
Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care
asigurătorul este obligat s ă o plătească, cu scopul de a
compensa paguba produs ă de riscul asigurat. Desp ăgubirea
nu poate dep ăși suma asigurat ă și este mai mic ă sau egal ă cu
valoarea pagubelor, în func ție de principul de r ăspundere al
asigurătorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.
În practica curent ă se utilizeaz ă trei principii valabile la
acordarea desp ăgubirii:
• principiul r ăspunderii propor ționale – desp ă-
gubirea este stabilit ă în aceea și proporție față de
pagubă în care se afl ă suma asigurat ă față de
valoarea bunului asigurat. În cazul în care suma
asigurată este egal ă cu valoarea real ă a bunului
– 34 -asigurat, desp ăgubirea este și ea egal ă cu paguba
suferită de bunul respectiv.
Exemplu:
Valoarea construc ției – 30000 lei;
Suma asigurat ă – 20000 lei;
Paguba –15000 lei. Despăgubirea = 20000*15000/30000= 10000 lei;
• principiul primului risc – se aplic ă mai des, la
bunurile la care riscul de producere a pagubei totale
este mai redus (de exemplu: la asigurarea cl ădirilor).
Valoarea sumei asigurate este considerat ă ca
reprezentând maximum de pagub ă previzibil ă
pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurat ă și valoarea bunului nu mai
influențează nivelul desp ăgubirii, aceasta depinzând
doar de valoarea pagubei și a sumei asigurate.
Principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurat
decât principiul r ăspunderii propor ționale, pentru c ă pagubele
sunt compensate într-o m ăsură mai mare, dar și nivelul
primelor de asigurare este mai mare.
Exemplu:
Valoarea construc ției – 30000 lei;
Suma asigurat ă – 20000 lei;
Paguba I – 15000 lei; Despăgubirea I – 15000 lei;
Paguba II – 25000 lei;
Despăgubirea II – 20000 lei;
• principiul r ăspunderii limitate (clauza cu
franchiz ă) – se caracterizeaz ă prin faptul c ă
despăgubirea se acord ă
numai dac ă paguba
depășește o anumit ă valoare prestabilit ă. Astfel, o
parte din pagub ă va cădea în r ăspunderea
asiguratului, numit ă franchiză. Aceasta poate fi:
– atinsă sau simpl ă – asigur ătorul acoper ă în
întregime paguba, pân ă la nivelul sumei
– 35 -asigurate, dac ă aceasta este mai mare decât
franchiza;
Exemplu:
Suma asigurat ă – 10000 lei;
Franchiza – 3000 lei; Paguba I – 5000 lei; Paguba II – 1000 lei; Despăgubirea I – 5000 lei;
Despăgubirea II – 0 lei;
– deductibil ă sau absolut ă – aceasta se scade,
în toate cazurile, din pagub ă, indiferent de
volumul pagubei. Asigur ătorul asigur ă numai
partea din pagub ă care dep ășește franchiza.
Exemplu: (După datele din exemplul precedent)
Despăgubirea I – 2000 lei;
Despăgubirea II – 0 lei.
Indiferent de tipul de franchiz ă, nu se acord ă
despăgubire dac ă valoarea pagubei se încadreaz ă în limitele
franchizei.
2. Bazele generale și principiile
de clasificare a asigur ărilor
Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civil ă pot fi
clasificate dup ă mai multe criterii, dintre care men ționăm:
domeniul (ramura) la care se refer ă, forma juridic ă de realizare
a asigurării, riscurile cuprinse în asigurare, sfera de cuprindere
în profil teritorial, felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat.
După domeniul la care se refer ă, asigurările pot fi
grupate astfel: asigur ări de bunuri, asigur ări de persoane și
asigurări de răspundere civil ă.
Asigurările de bunuri au ca obiect diferite valori materiale
aparținând persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse
acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. Asigur ările
de bunuri cuprind o gam ă variată de valori materiale, cum
– 36 -sunt: mijloacele de produc ție fixe și circulante, culturile
agricole și rodul viilor, animalele domestice, autovehiculele,
navele maritime și fluviale, aeronavele, cl ădirile și alte
construc ții, bunurile casnice și alte categorii de bunuri
aparținând popula ției.
Asigurările de persoane au ca obiect persoana fizic ă în
sine, ele încheindu-se pentru diminuarea consecin țelor
negative cauzate de calamit ăți naturale, accidente, boli etc.
sau pentru plata sumelor asigurate în leg ătură cu producerea
unor evenimente în via ța persoanelor (deces, împlinirea unei
anumite vârste, pierderea capacit ății de munc ă etc.).
Prin asigur ările de r ăspundere civil ă, asigurătorul își
asumă obligația de a pl ăti despăgubirea pentru prejudiciul
adus de asigurat unor ter țe persoane. Este vorba de
prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente
concretizate în v ătămare corporal ă sau deces ori în avarierea
sau distrugerea unor bunuri sau în alte pagube pentru care asiguratul r ăspunde conform legii.
După obiectul de activitate stabilit prin contractul de
societate și statut, societ ățile comerciale din domeniul
asigurărilor pot practica urm ătoarele categorii de asigur ări:
asigură
ri de viață, asigurări de persoane, altele decât cele de
viață; asigurări de autovehicule; asigur ări maritime și de
transport; asigur ări de avia ție; asigur ări de incendiu și alte
pagube la bunuri; asigur ări de răspundere civil ă; asigurări de
credite și garanții; asigur ări de pierderi financiare din riscuri
asigurate și asigurări agricole.
După forma juridic ă de realizare, asigur ările de bunuri,
persoane și răspundere civil ă se grupeaz ă în asigur ări prin
efectul legii (obligatorii) și asigurări facultative (contractuale).
Asigurările prin efectul legii izvor ăsc din interesul
economic și social al întregii colectivit ăți pentru ap ărarea
avuției naționale, men ținerea continuit ății procesului de
producție și protejarea victimelor unor accidente. Cu alte
cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci când bunurile unui mare num ăr de persoane fizice sau juridice sunt
amenințate de anumite riscuri, astfel încât fiecare de țin
ător al
bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube, mai
– 37 -devreme sau mai târziu, la producerea riscurilor respective.
Deci, pentru ca agen ții economici sau popula ția să poată primi
despăgubirile necesare acoperirii pagubelor produse de
calamități naturale sau accidente unor bunuri foarte importante
(clădiri și alte mijloace fixe, animale, culturi agricole etc.) se
instituie asigurarea acestora prin efectul legii.
În asigur ările prin efectul legii, raporturile dintre asigurat
și asigurător, drepturile și obligațiile lor sunt stabilite prin lege.
Aceasta înseamn ă că asigurarea ia fiin ță în virtutea legii f ără a
se cere acordul de voin ță al celor care de țin bunurile
respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intr ă sub
incidența legii. Spre exemplu, asigurarea de r ăspundere civil ă
auto se practic ă sub form ă obligatorie aproape în toate țările
din Europa.
Asigurările facultative iau na ștere pe baza contractului
de asigurare încheiat între asigur ător și asigurat. Asigur ătorul
este obligat s ă accepte asigurarea facultativ ă propusă de
asigurat, dac ă aceasta corespunde prevederilor din actele
normative în vigoare. Pentru ca asigur ătorul să accepte
asigurarea propus ă, este necesar ca persoana fizic ă sau
juridică ce solicit ă încheierea acesteia s ă declare în scris toate
datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, împrejurările esen țiale privind natura și sfera riscului. De
asemenea, este necesar ca persoana care solicit ă încheierea
asigurării să fie de acord cu plata primelor de asigurare și să
respecte toate obliga țiile ce-i revin pe perioada valabilit ății
contractului de asigurare. Pentru poten țialii asigura ți,
încheierea asigur ării facultative depinde de voin ța lor, ei fiind
singurii care pot decide în leg ătură cu contractarea asigur ării.
După riscul cuprins în asigurare , asigur ările pot fi
clasificate astfel:
¾ asigurări împotriva incendiului, tr ăsnetului, exploziei,
mișcărilor seismice etc. Bunurile asigurate contra
acestor fenomene sunt: cl ădirile, construc țiile,
utilajele și instala țiile, mijloacele de transport,
mobilierul și obiectele de uz casnic etc.;
¾ asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor
torențiale, inunda țiilor, prăbușirii sau alunec ării de
– 38 -teren etc. Împotriva acestor riscuri sunt asigurate, de
obicei, culturile agricole și rodul viilor;
¾ asigurări pentru boli, epizootii și accidente care se
practică în cazul animalelor;
¾ asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice
(răsturnări, ciocniri, c ăderi, derap ări etc.), la care
sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile
aflate pe acestea, în timpul sta ționării și al mersului;
¾ asigurări împotriva unor evenimente ce apar în via ța
oamenilor, ca: deces, boli, accidente etc. care pot
duce la pierderea temporar ă sau definitiv ă a
capacității de munc ă;
¾ asigurări pentru cazurile de r ăspundere civil ă care
se referă la prejudicii cauzate ter țelor persoane prin
accidente de autovehicule, prin exercitarea unei
anumite activit ăți etc.
După sfera de cuprindere în profil teritorial , asigurările
pot fi grupate în asigur ări interne și asigurări externe.
Asigurările interne sunt caracteristice în general, când
părțile contractante domiciliaz ă în aceea și țară, bunurile,
persoanele și răspunderea civil ă care fac obiectul lor se afl ă
pe teritoriul aceleia și țări, iar riscurile asigurate se pot produce
pe acela și teritoriu.
Asigurările externe apar în leg ătură cu persoane,
răspundere civil ă sau bunuri care ies în afara limitelor
teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare. În
cazul acestor asigur ări, una din p ărțile contractante ori
beneficiarul asigur ării domiciliaz ă în altă țară sau obiectul
asigurării ori riscul asigurat se afl ă, respectiv se poate
produce, pe teritoriul unei alte țări.
După felul raporturilor ce se stabilesc între asigur ător și
asigurat, asigur ările pot fi grupate în asigur ări directe și
asigurări indirecte sau reasigur ări.
Specific asigur ărilor directe este faptul c ă raporturile de
asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asigura ți (diferite
persoane fizice sau juridice) și asigurător, fie prin intermediul
contractului de asigurare, fie în baza legii. Spre deosebire de
asigurările directe, reasigurarea apare ca un raport ce se
– 39 -stabilește de fiecare dat ă între dou ă societăți de asigurare,
dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasigur ător. Reasigurarea are la baz ă contractul
de reasigurare, prin intermediul c ăruia reasiguratul cedeaz ă
unui reasigur ător o parte din r ăspunderile pe care și le-a
asumat prin contractul de asigurare și o parte din primele de
asigurare încasate. În acest fel, reasigur ătorul (reasigur ătorii)
își asumă răspunderea de a participa la acoperirea pagubelor
care se pot produce a bunurilor cuprinse în contractul de
asigurare în limitele men ționate în contractul de reasigurare.
Întrebări de verificare
1. Care este subiectul și obiectul asigur ărilor?
2. Care sunt condi țiile ca un risc s ă fie asigurabil?
3. Care este dependen ța dintre valoarea real ă a bunului
la momentul încheierii contractului și suma asigurat ă?
4. Ce reprezint ă prima de asigurare?
5. Care este obliga ția asigur ătorului când riscul asigurat
produce o pagub ă totală?
6. Ce reprezint ă franchiza și cine o stabile ște?
7. Care sunt principiile de calcul al desp ăgubirii?
8. Din ce motiv este necesar ă clasificarea asigur ărilor?
9. Dup
ă care criterii pot fi clasificate asigur ările?
10. Ce reprezint ă asigurările indirecte?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
După domeniul la care se refer ă, asigurările se clasific ă în:
a) asigur ări obligatorii;
b) asigur ări de bunuri;
c) asigur ări interne;
d) asigur ări de persoane;
e) asigur ări directe;
f) asigur ări de răspundere civil ă.
Alegeți varianta corect ă:
1. a+c+d+f;
2. b+d+f;
– 40 -3. a+b+c+d;
4. b+d+e.
Testul nr. 2
Care sunt principalele elemente tehnice ale asigur ării?
a) franchiza; b) suma asigurat ă;
c) interesul asigurat; d) despăgubirea;
e) paguba;
f) prima de asigurare.
Variante de r ăspuns:
1. b+d+e+f;
2. b+d+a+f; 3. a+b+c+d+e+f;
4. a+c+d+e+f.
Testul nr. 3
Care sunt cele trei principii folosite la acordarea
despăgubirii?
a) principiul r ăspunderii limitate,
b) principiul mutualit ății;
c) principiul primului risc; d) principiul r ăspunderii propor ționale.
Variante de r ăspuns:
1. a+b+c;
2. a+b+d;
3. a+c+d;
Testul nr. 4
Esența economic ă a primei de asigurare se manifest ă
prin faptul c ă: (alegeți varianta corect ă)
a) ea poate fi determinat ă ca o exprimare b ănească a
obligațiunilor de asigurare, care sunt prev ăzute și
confirmate prin încheierea unui contract de asigurare dintre p ărțile contractante;
b) ea reprezint ă prin sine o parte a venitului na țional,
care se deta șează de către asigurat cu scopul de a
proteja interesele sale de influen ța dăunătoare a
evenimentelor nefavorabile;
c) este o plat ă periodic ă a asiguratului.
– 41 -Testul nr. 5
Caracteriza ți semnifica ția principiului r ăspunderii limitate
(clauză cu franchiza).
Testul nr. 6
Evaluarea în vederea asigur ării reprezint ă: (alegeți
varianta corect ă)
a) opera ția prin care se stabile ște valoarea bunurilor, în
vederea cuprinderii lor în asigurare;
b) înregistrarea fenomenului s ă se poat ă realiza în
evidența statistic ă. Existen ța unor date referitoare la
producerea riscului pe o perioad ă cât mai
îndelungat ă, permite stabilirea, cu un grad de
precizie sporit, a r ăspunderii asigur ătorului și,
implicit, a primei de asigurare;
c) pierderea, exprimat ă valoric, suferit ă de un bun
asigurat, ca urmare a producerii unui fenomen împotriva c ăruia s-a încheiat asigurarea.
Testul nr. 7
După felul raporturilor ce se stabilesc între asigur ător și
asigurat asigur ările pot fi:
a) asigur ări interne;
b) asigur ări directe;
c) asigur ări externe;
d) asigur ări indirecte;
e) asigur ări adiacente.
Testul nr. 8
Scrieți esența franchizei simple.
Testul nr. 9
Franchiza simpl ă
sau atins ă – se scade, în toate
cazurile, din pagub ă, indiferent de volumul pagubei.
Asigurătorul asigur ă numai partea din pagub ă care dep ășește
franchiza ( adevărat sau fals).
Testul nr. 10
Fenomenul care a fost deja produs se nume ște risc
asigurat ( adevărat sau fals).
– 42 -Problem ă rezolvat ă
Problem ă
Evaluarea bunurilor asiguratului – 350 000 lei; Suma de asigurare a acestor bunuri – 200 000 lei;
Paguba în urma cazului de asigurare – 100 000 lei.
De calculat suma desp ăgubirii:
a) după principiul r ăspunderii propor ționale;
b) după principiul primului risc.
Rezolvare
1. Despăgubirea de asigurare fa ță de pagub ă se
stabilește în aceea și proporție în care se afl ă suma
de asigurare fa ță de valoarea bunului asigurat.
S
desp = 200 000 * 100 000 / 350 000 = 57142.86 lei.
2. Despăgubirea este egal ă cu paguba, dar nu poate
depăși mărimea sumei de asigurare.
Sdesp = 100 000 lei.
Probleme nerezolvate
Problema nr. 1
Costul obiectului asigurat constituie 25600 lei, suma
asigurată – 22400 lei, dauna cauzat ă asiguratului de
determinarea obiectului este 3820 lei. Este necesar ca s ă fie
efectuată determinarea desp ăgubirii de asigurare dup ă
sistemul propor țional.
Problema nr. 2
Utilajele au fost asigurate dup ă sistemul propor țional la o
sumă de 85,0 mii lei. Costul efectiv este de 90,0 mii lei. Este
necesar ca s ă fie determinat ă valoarea daunei, dac ă
despăgubirea de asigurare este de 25,3 mii lei.
Problema nr. 3
Dauna cauzat ă asiguratului de pierderea obiectului este
de 9690 lei, suma asigurat ă – 12,0 mii lei, ceea ce constituie
60 la sut ă din costul efectiv a obiectului asigurat. Este necesar
ca să fie determinat ă despăgubirea de asigurare dup ă
sistemul propor țional.
– 43 -Problema nr. 4
Costul obiectului – 25,0 mii lei, suma asigurat ă și dauna
constituie corespunz ător 60 zile și 40 la sut ă din costul efectiv
a obiectului asigurat. Se cere ca s ă fie determinat ă
despăgubirea de asigurare dup ă sistemul propor țional.
Problema nr. 5
Obiectul este evoluat în sum ă de 18,2 mii lei și este
asigurat în propor ție de 80 la sut ă din costul efectiv. Este
necesar ca s ă fie determinat ă despăgubirea de asigurare
după sistemul propor țional, dac ă dauna asiguratului este de
6,2 mii lei.
Problema nr.6
Obiectul este asigurat dup ă sistemul primului risc la o
sumă de 6500 lei, costul efectiv este 8900 lei, dauna suportat ă
de către asigurat în leg ătură cu deteriorarea obiectului este
2630 lei. E necesar ca s ă fie stabilit cuantumul desp ăgubirii de
asigurare.
– 44 -Tema 4.
CONTRACTUL DE ASIGURARE
1. Defini ția și caracterele juridice ale contractului de
asigurare
2. Elementele contractului de asigurare 3. Condi țiile de validitate a contractului de asigurare
4. Efectele contractului de asigurare
4.1. Drepturile și obligațiile părților până la ivirea
evenimentului asigurat
4.2. Drepturile și obligațiile părților după producerea
evenimentului asigurat
5. Încetarea contractului de asigurare
1. Defini ția și caracterele juridice ale
contractului de asigurare
1 Contractul de asigurare este actul juridic prin care
asiguratul se oblig ă să plătească o primă asigurătorului care
preia asupra sa riscul asigurat, obligându-se, la producerea
acestuia, s ă plătească asiguratului sau unei ter țe persoane o
despăgubire sau suma asigurat ă. Din defini ția contractului de
asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia. El este un contract personal, consensual, sinalagmatic, unic, oneros, cu executare succesiv ă, aleatoriu și de adeziune.
(1) Este un contract personal, deoarece, de și obiectul
asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un interes, prin
contract se asigur ă persoana și nu proprietatea. În cazul în
care asiguratul vinde proprietatea asigurat ă, noul proprietar nu
este asigurat în baza aceluia și contract decât dac ă
asigurătorul accept ă acest lucru.
(2) Este un contract concesual – se încheie prin
consimțământul p ărților. În contractul de asigurare se indic ă
elementele obligatorii ale contractului. Caracterul consensual rezultă din faptul, c ă se formeaz ă solo consensu , prin simplul
– 45 -acord de voin ță al părților, fără să fie necesar ă vre-o form ă
specială de manifestare a voin ței lor.
Forma contractului este cea scris ă, dar aceasta nu se
cere ad validitatem , ci numai ad probationem . Ca urmare, lipsa
formei scrise nu va atrage nulitatea contractului dar va determina numai limitarea posibilit ății de a dovedi existen ța și
conținutul acestuia. În practic ă, polița sau certificatul de
asigurare, precum și decontul de prim ă trimis asiguratului fac
dovada contractului de asigurare.
(3) Este un contract sinalagmatic – părțile contractante
își asumă obligații reciproce și interdependente (asiguratul –
declarații de risc exacte, achitarea primei de asigurare în
termenele indicate la încheierea contractului; asigur ătorul –
plata sumei desp ăgubirilor, dac ă asiguratul și-a îndeplinit
obligațiunile sale);
(4) Este un contract unic pentru întreaga sa durat ă.
Unicitatea contractului de asigurare se men ține chiar dac ă
asiguratul pierde contractul; în acest caz se elibereaz ă copia
(dublicat). Deci, caracterul de unicitate a contractului de
asigurare înseamn ă că
acesta se men ține unic pentru întreaga
sa durată, chiar și atunci când ar suferi o împ ărțire pe termene
periodice (aceast ă divizare intereseaz ă numai modul de plat ă
al primei). În cadrul unei perioade de asigurare determinat ă,
contractul poate fi modificat prin cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar, de regul ă, un risc politic. În
acest caz se coteaz ă și se aplic ă o primă suplimentar ă față de
prima de baz ă.
(5) Este un contract cu titlu oneros – fiecare parte
urmărește să obțină un folos ( nu este gratuit), o
contrapresta ție în schimbul obliga ției ce-și asumă. Deci,
caracterul oneros al contractului de asigurare este reflectat în
avantajul b ănesc care-l urm ărește asiguratul drept rezultat al
survenirii riscului asigurat și prima de asigurare pe care o
pretinde asigur ătorul.
(6) Este un contract cu executare succesiv ă – se
eșalonează în timp. Asigur ătorul se oblig ă să acopere un
anumit risc pe o perioad ă lungă de timp (asigur ările pe via ță
),
– 46 -plata se efectueaz ă lunar, trimestrial, anual, iar pe bunuri –
anuală întreagă;
(7) aleatoriu , la încheierea lui p ărțile nu cunosc
existența sau întinderea exact ă a avantajelor patrimoniale, ce
vor rezulta pentru ele din contract. Obliga țiile asumate de
asigurat și asigurător depind de un eveniment viitor și incert.
Acest eveniment, identificându-se ca fiind avantajos, comportă pentru fiecare dintre p ărți o șansă de câștig sau un
risc de pierdere;
(8) Este un contract de adeziune – este elaborat și
redactat de asigur ător, la el a aderat asiguratul;
(9) Este un contract de bună credință – presupune c ă
executarea acestuia s ă se facă cu bună credință de către părți.
Există 3 tipuri de contracte de asigurare:
a) de baz ă;
b) suplimentar; c) special.
(a) E încheiat între 2 p ărți pe o anumit ă perioadă de timp.
În acest contract sunt indicate bunurile asigurate,
valabilitatea, cota de prim ă tarifară, locul (locurile)
aflării acestor bunuri etc.
(b) Sunt cazuri când în timpul valabilit ății contractului de
asigurare asiguratul a mai procurat bunuri, deci nu toate bunurile sunt cuprinse în asigurare. În acest caz, pe bunurile procurate, suplimentar se întocme ște
contractul de asigurare suplimentar, și asigurarea
după acest contract se termin ă o dată cu cel de baz ă,
indiferent de ziua începerii lui.
(c) Se încheie în cazul asigur ării unor bunuri de excep ție.
Fiecare SAs are o list ă cu obiecte, care nu pot fi
asigurate prin contractul de baz ă (bani în numerar,
obiecte de aur, pietre scumpe, materiale explozive, flori de cas ă, obiecte de cult etc.), ci numai pe unul
special.
– 47 -2. Elementele contractului de asigurare
Contractul de asigurare prezint ă ca elemente principale
următoarele:
Interesul asigur ării, obiectul și riscul asigur ării, suma
asigurată și prima de asigurare: paguba și despăgubirea de
asigurare.
1. Interesul asigur ării – principiul interesului asigurabil
reprezint ă un principiu de baz ă al asigur ărilor, alături de
principiul desp ăgubirii și de principiul bunei credin țe.
În acest context interesul asigur ării prezint ă
particularit ăți, în func ție de formele concrete ale asigur ării: de
bunuri, de persoane și de răspundere civil ă.
Prin interesul asigur ării – în cazul asigur ărilor de bunuri –
se înțelege suma efectiv ă, evaluabil ă în bani, pe care
asiguratul o poate suferi în caz de deteriorare a bunului
asigurat.
Rezultă că în asigurarea de bunuri func ționează două
principii care domin ă aceste asigur ări și anume:
– necesitatea existen ței unui interes patrimonial cu
privire la bunul asigurat;
– indemnizare, care împiedic ă asiguratul de a primi o
despăgubire mai mare decât paguba suferit ă.
În asigurarea de r ăspundere civil ă legea nu men ționează
expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subîn țelege
și constă în evitarea mic șorării patrimoniului asiguratului
(și/sau al altei persoane cuprinse în asigurare) ca urmare a
angajării răspunderii lor civile fa ță de terțe persoane p ăgubite
prin fapte ilicite.
În cazul asigur ărilor de persoane interesul asigurat (daun ă
evaluabil ă în bani) nu prezint ă importan ță, întrucât indemniza ția
de asigurare este datorat ă independent de existen ța unor daune.
De aceea, asiguratul sau ter țul beneficiar (inclusiv mo ștenitorii
asiguratului) nu trebuie s ă dovedeasc ă vreun interes pentru a
putea exercita contra asigur ătorului drepturile izvorâte din
contract în urma cazului asigurat. Ca urmare, interesul înso țește
evenimentul legat de persoan ă: deces, invaliditate din accidente
sau atingerea unei anumite vârste.
– 48 -În ce prive ște interesul de asigurare fa ță de un lucru
viitor, sunt de semnalat urm ătoarele aspecte:
– în practica asigur ărilor din diferite state, bunurile
viitoare, cum ar fi rodul viilor sau produc țiile agricole,
pot face obiectul asigur ării. Aceasta deoarece o
daună se poate produce atât asupra unor bunuri
materiale, cât și în privarea lor de a produce
câștiguri;
– în cazul asigur ării bunurilor pe timpul transport ării se
despăgubește și beneficiul separat la m ărfurile
asigurate, de pân ă la 10%, în lipsa unei conven ții
contrare.
2. Prin obiectul asigur ării se înțelege ceea ce s-a
asigurat: anumite bunuri, desp ăgubirile datorate de asigurat ca
urmare a r ăspunderii civile fa ță de o ter ță persoan ă
(patrimonial din care ar urma s ă se plătească) sau un atribut al
persoanei (via ța, capacitatea de munc ă etc.), adic ă valorile
patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului. Astfel, în
asigurările de bunuri asigur ătorul garanteaz ă asiguratului plata
unor desp ăgubiri, în cazul în care anumite calamit ăți sau
accidente ar produce pagube bunului respectiv; în asigur ările
de persoane se garanteaz ă plata unor sume dinainte stabilite,
în cazul în care în via ța asiguratului ar interveni un anumit
eveniment (supravie țuire, invaliditate, deces etc.); iar în
asigurările de răspundere civil ă asigurătorul preia asupra sa
obligațiile de desp ăgubire pe care asiguratul le-ar putea avea
față de o ter ță persoan ă, ca urmare a faptului c ă i-a pricinuit
acestuia un prejudiciu.
Obiectul asigur ării nu trebuie confundat cu obiectul
contractului (raportului) de asigurare. De exemplu, via ța și
sănătatea pot forma obiectul asigur ării, dar – fiind scoase din
circuitul civil – nu formeaz ă obiectul contractului (raportului) de
asigurare; acesta const ă din obliga țiile părților privind plata
primei de asigurare și a indemniza ției de asigurare, prima și
indemniza ția de asigurare constituind obiectul presta țiilor la
care se oblig ă părțile (obiectul indirect al contractului).
– 49 -Riscul constituie elementul esen țial și caracteristic al
contractului de asigurare. Dac ă riscul lipse ște, contractul de
asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substan ță,
întrucât riscul reprezint ă însuși cauza asigur ării.
În literatura de specialitate riscul asigurat este identificat
ca fiind fenomenul sau evenimentul la producerea c ăruia
societatea de asigur ări este obligat ă prin lege sau contract s ă
achite asiguratului sau beneficiarului asigur ării despăgubirea
de asigurare la bunuri sau suma asigurat ă în cazul
persoanelor. Riscul asigurat se refer ă la unul sau mai multe
evenimente (fenomene) viitoare, posibile și nesigure (incerte),
gradul de probabilitate al ivirii unei primejdii, precum și
răspunderea preluat ă de asigur ător de a pl ăti asiguratului
despăgubirea sau suma asigurat ă datorat ă ca urmare a
producerii evenimentului produc ător de pagube. În domeniul
asigurărilor, riscul asigurat poate s ă fie și un eveniment fericit,
caz întâlnit în asigurarea de via ță la împlinirea unei anumite
vârste. De regul ă, aceste evenimente sunt întâmpl ătoare (sau
termenul de supravie țuire este nedeterminat), incerte și
imprevizibile. Nu se poate cunoa ște dinainte dac ă un astfel de
eveniment va surveni într-adev ăr într-un anumit loc, dac ă el va
produce sau nu pagube anumitor persoane, iar în cazul în
care s-ar ivi, nu se poate ști care va fi momentul, ce amploare
va avea și care va fi m ărimea pagubelor ce v-or fi provocate.
La asigur ările de persoane, riscul asigurat este evenimentul
(evenimentele) imprevizibil, viitor și posibil s ă se produc ă și
care poate avea ca efect pierderea par țială sau total ă a
capacității de munc ă, împlinirea unei anumite vârste, decesul.
Prin risc asigurat se mai în țelege și mărimea (propor ția)
răspunderii preluate de asigur ător prin încheierea asigur ării
respective.
Fenomenul (evenimentul) asigurat care a fost deja
produs, poart ă denumirea de caz asigurat sau sinistru. Rezultă
că, spre deosebire de risc, care este un eveniment ce se
poate ivi, cazul asigurat este un eveniment care s-a produs. Noțiunea de caz asigurat are o însemn ătate deosebit ă în
materie, pentru c ă din momentul producerii lui, asigur ătorul
– 50 -este obligat s ă plătească indemniza ția de asigurare
(despăgubire sau sum ă asigurat ă).
3. Suma asigurat ă – este partea din valoarea de
asigurare pentru care asigur ătorul își asumă răspunderea în
cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurat ă reprezint ă limita maxim ă
a răspunderii asigur ătorului și constituie unul din elementele
care stau la baza calcul ării primei de asigurare.
În cazul asigurărilor de bunuri , suma asigurat ă nu poate
să depășească valoarea real ă a bunului la data asigur ării
(valoarea de asigurare). Supraasigurarea nu este admis ă
deoarece poate trezi interesul asiguratului la producerea cazului asigurat. În schimb, suma asigurat ă poate fi inferioar ă
valorii reale a bunului (subasigurare). În aceste limite suma
asigurată se stabile ște de către părți în contract.
În cazul asigurării de răspundere civil ă, întrucât nu exist ă
o valoare de asigurare, suma asigurat ă se stabile ște prin
convenție, iar în cazul asigur ării obligatorii, prin hot ărârea
Guvernului.
În cazul asigurărilor de persoane, suma asigurat ă nu
este limitat ă. Fiind vorba de via ța și de sănătatea omului, nu
se poate stabili o limit ă – fie minim ă, fie maxim ă – de valoare.
Astfel fiind, no țiunile de supraasigurare sau subasigurare sunt
inaplicabile și suma asigurat ă se stabile ște potrivit în țelegerii
dintre părți, în mod liber. În cazul asigur ărilor de persoane,
contractul de asigurare are un caracter îndemnitar, adic ă în
schimbul primelor de asigurare asigur ătorul nu se oblig ă să
acopere o pagub ă, ci să plătească, la realizarea riscului, suma
asigurată, independent de orice idee de prejudiciu, dat fiind
faptul că atât viața, cât și sănătatea omului nu sunt evaluabile
în bani (deci se exclude orice raport între suma asigurat ă și
paguba suferit ă de asigurat).
Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul
este obligat, în baza contractului sau a legii, s ă o plătească
asigurătorului, în schimbul garan ției pe care acesta i-o acord ă și
se folose ște pentru constituirea fondului de asigurare, a
fondurilor de rezerv ă, pentru finan țarea acțiunilor de prevenire și
combatere a unor evenimente produc ătoare de pagube și
– 51 -pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea
asigurărilor. Prima de asigurare este, a șadar, pre țul plătit de
asigurat ca asigur ătorul să preia asupra sa riscul.
Cuantumul primei de asigurare depinde de cota de prim ă
tarifară stabilită, de exemplu, la 1000 lei sum ă asigurat ă pe
cap de animal, hectar etc., precum și de mărimea sumei
asigurate. Prin urmare, prima de asigurare se calculeaz ă prin
înmulțirea cota ției (exprimat ă în procente) ajustat ă, în urma
inspecției de risc și a negocierii, cu suma asigurat ă.
Există mai multe categorii de prime (cotiza ții de
asigurare) și anume:
a) Prima pur ă, denumită și primă de risc sau primă
tehnică, este destinat ă constituirii fondului de
asigurare din care se pl ătesc desp ăgubirile de
asigurare și sumele asigurate. Ea se calculeaz ă
înmulțind frecven ța sinistrelor cu costul lor mediu.
Spre exemplu, s ă presupunem c ă un asigur ător din
România asigur ă împotriva incendiului 2000 de case care
costă în medie 200.000.000 lei. Suma asigurat ă va fi 200 mil.
lei X 2000 = 400 miliarde lei. Dac ă, potrivit statisticilor, în
fiecare an, în medie, una dintre aceste case arde complet, asigurătorul va trebui s ă plătească 200 milioane lei pentru a- și
onora angajamentele. Prima pur ă necesar ă pentru a face fa ță
acestei sinistralit ăți este egal ă în fiecare an cu 100.000 lei, a șa
cum rezult ă din următorul calcul:
Frecvența = 1/2000 = 0,05%
Suma asigurat ă: 200 mil. lei
Prima pur ă = frecv. X suma asigurat ă = 0,05% X
200 mil. lei = 100 mii lei
Asigurătorul celor 2000 de case va încasa 100.000 X
2000 = 200 mil. lei ceea ce îi permite s ă facă față ratei
sinistralit ății medii anuale constatat ă statistic.
Prima pur ă poate fi exprimat ă în valoare absolut ă
(100.000 lei în exemplul nostru) sau în procente raportate la valoarea fiec ărui risc (de exemplu 0,05%). Asigur ătorul
plătește în practic ă o primă variabilă, în func ție de valoarea
bunului s ău. Pentru a continua acela și exemplu, asiguratul a
că
rei casă nu valoreaz ă decât 100 mil. lei, va pl ăti 100 mil. lei
– 52 -X 0,05% = 50.000 lei, iar cel a c ărui casă valoreaz ă 400 mil. lei
va trebui s ă plătească 400 mil. lei X 0,05% = 200.000 lei.
b) Prima net ă este egal ă cu prima pur ă la care se
adaugă cheltuielile necesare pentru încheierea și
gestionarea contractelor de asigurare plus profitul asigurătorului. Aceste cheltuieli variaz ă în funcție de
produse de asigurare și în func ție de modurile de
distribuție utilizate.
c) Prima total ă este cea care este pl ătită de asigurat
și rezultă din adunarea primei nete cu cheltuielile
accesorii și cu taxele și impozitele legale.
Cheltuielile accesorii, denumite suplimentul de
cotizație sau „costul poli ței” sunt în majoritatea țărilor
o mică sumă forfetar ă a cărei justificare era la
început aceea c ă asiguratul trebuia s ă plătească
costul material al încheierii contractului.
d) Valabilitatea contractului de asigurare: data,
luna, anul începerii și expirării asigur ării. Durata
trebuie s
ă fie exprimat ă în luni (ani) întregi. Data se
indică deplin.
3. Condi țiile de validitate
a contractului de asigurare
Potrivit Codului civil, la încheierea contractului de
asigurare este necesar ă respectarea condi țiilor de validitate a
oricărui contract și anume:
a) legalitatea; b) capacitatea p ărților contractante;
c) consim țământul;
d) obiectul;
e) cauza;
f) forma.
a) Legalitatea la încheierea contractului de asigurare
presupune respectarea condi ției, după care se admite totul
ceea ce nu se interzice. Astfel, spre exemplu, se consider ă
– 53 -încheiate cu înc ălcarea condi ției de asigurare acele contracte,
care presupun un interes ilicit, asigurarea prejudiciului suportat la jocuri, pariuri, loterii, eventualelor cheltuieli la care poate fi
supusă persoana în scopul eliber ării ostaticilor etc.
b) Capacitatea de a încheia contractul de asigurare o are:
• având calitatea de asigurat – orice persoan ă fizică
sau juridic ă, care în condi țiile generale posed ă
capacitate juridic ă de a încheia contractul. Este logic
faptul, ca dobândirea calit ății de asigurat s ă-i
aparțină, spre exemplu, proprietarului unui imobil,
deși acesta nu are împlinit ă vârsta majoratului.
Aceasta nicidecum nu trebuie de confundat cu
dreptul de a decide încheierea contractului, sau altfel spus cu capacitatea de a expune acordul la încheierea contractului, deoarece acesta este propriu la a șa contracte doar la persoanele fizice ce
dispun de capacitate de exerci țiu complet ă (astfel,
orice persoan ă poate contracta, dac ă nu este
declarată de lege incapabil ă. Incapabili de a
contracta sunt: minorii, interzi șii judecătorești și, în
genere, to ți cei căror legea le-a interzis oricare
contractare. Minorii între 14-18 ani au capacitate
restrânsă și pot încheia acte juridice personale, dar
numai cu acordul p ărintelui sau a autorit ății tutelare).
• având calitatea de asigurător – orice persoan ă
juridică constituit ă, inclusiv și cu capital str ăin, în
scopul desf ășurării activit ății de asigurare pe baz ă
de licență.
• având calitatea de beneficiar de asigurare – orice
persoană terță, căreia asigur ătorul îi va desp ăgubi
cazul asigurat în baza contractului de asigurare.
c) Consim țământul la încheierea contractului de
asigurare este realizat atunci când p ărțile au convenit asupra
condițiilor esen țiale ale contractului. Din categoria condi țiilor
esențiale ale contractului de asigurare fac parte: tipul
asigurării, obiectul asigurat, riscul și cazul asigurat, m ărimea
primei de asigurare, termenul de achitare a primei de
– 54 -asigurare, m ărimea desp ăgubirii de asigurare sau pl ății de
asigurare etc. Caracteristic pentru realizarea consim țământului
în contractul de asigurare este faptul, c ă acesta este realizat în
formă scrisă. Consim țământul nu este valabil când este dat
prin eroare, zmuls prin violen ță sau surprins prin dol (violen ța
în asigur ări este greu de presupus, dar dac ă s-a produs
contractul de asigurare se anuleaz ă; Dolul – folosirea de
mijloace viclene de c ătre una din p ărți).
d) Obiectul asigurării îl reprezint ă ceea ce s-a asigurat:
bunul trebuie s ă fie determinabil.
e) Cauza sau scopul contractului este elementul
contractului de asigurare ce const ă în obiectivul (finalul)
urmărit. Deci, cauza în contractul de asigurare reprezint ă
scopul asigur ării posibilit ății financiare a asiguratului în cazul
survenirii daunei la producerea cazului asigurat, și scopul
asigurătorului de a primi o prim ă de asigurare de la asigurat,
iar la survenirea cazului asigurat – de a achita plata sau despăgubirea de asigurare. Un contract de asigurare va fi
considerat ca având o cauz ă ilicită atunci când el s-a încheiat
cu încălcarea ordinii publice sau a reglement ărilor legale ce
supravegheaz ă activitatea de asigurare.
f) Forma scrisă a contractului de asigurare, cerut ă pentru
opozabilitate. Astfel, încheierea contractului de asigurare poate fi constatat ă
prin confirmarea pl ății primei de asigurare. Totodat ă
nu se admite dovada încheierii contractului de asigurare prin
proba cu martori sau chiar și prin început de înscris.
4. Efectele contract ului de asigurare
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare
presupune drepturi și obligații corelative între p ărți ce pot fi
delimitate în dou ă perioade: pân ă la ivirea evenimentului
asigurat și după producerea acestuia.
4.1. Drepturile și obligațiile asiguratului:
a) până la producerea riscului asigurat:
– 55 -Drepturile asiguratului:
• dreptul de a modifica contractul;
• dreptul de a încheia asigur ări suplimentare;
• dreptul de r ăscumpărare.
Obligațiile asiguratului:
• plata primei de asigurare;
• obligația de a informa pe asigur ător în privin ța
• modificării circumstan țelor care agraveaz ă riscul;
• obligația de între ținere a bunului asigurat în bune
condiții, conform dispozi țiilor legale în vigoare.
b) după producerea riscului asigurat:
– dreptul de a încasa desp ăgubirea de asigurare.
Obligațiile asiguratului sunt:
• combaterea efectiv ă a calamit ăților pentru limitarea
pagubei și salvarea bunurilor asigurate;
• avizarea asigur ătorului, în termenele prev ăzute de
condițiile de asigurare, cu privire la producerea
riscului asigurat;
• participarea la constatarea cazului asigurat produs
și a pagubei rezultate;
• furnizarea de acte și date referitoare la riscul
asigurat.
4.2. Drepturile și obligațiile asigur ătorului:
a) până la producerea riscului asigurat:
• dreptul de a verifica existen ța bunului asigurat și a
modului în care acesta se între ține;
• dreptul de a aplica sanc țiuni legale când asiguratul a
încălcat obliga țiile privind între ținerea, folosirea și
paza bunurilor asigurate.
Obligațiile asigur ătorului:
• obligația de a elibera, la cerere, dublicatul
documentului de asigurare, dac ă asiguratul l-a
pierdut pe cel original;
• obligația de a elibera, la cererea asiguratului a unui
certificat ce confirm ă asigurarea.
– 56 -b) după producerea riscului asigurat:
– asigur ătorul achit ă despăgubirea sau suma
asigurată.
În acest scop, asigur ătorul va stabili cauzele daunelor și
împrejurările în care acestea s-au produs pentru a determina
obligația sa de plat ă. Pentru aceasta este necesar s ă se
verifice:
• dacă asigurarea era în vigoare la data producerii
riscului;
• dacă primele de asigurare au fost achitate integral;
• dacă bunurile respective sunt cuprinse în asigurare;
• dacă evenimentul produs este riscul împotriva
căruia s-a încheiat asigurarea.
5. Încetarea contractului de asigurare
Modul obi șnuit de încetare a contractului de asigurare cu
durată determinat ă îl constituie ajungerea la termen ,
respectiv expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Un alt mod de încetare a contractului, destul de uzual,
este producerea riscului asigurat . Aceast ă situație o
întâlnim în asigur ări de via ță și de accidente a persoanelor,
când survine cazul asigurat. Dup ă plata sumei asigurate,
obligațiile asigur ătorului fa ță de asigurat se sting, ceea ce
echivaleaz ă cu încetarea automat ă a contractului.
Pentru asigur ările de bunuri, contractul înceteaz ă numai
dacă, prin realizarea riscului, bunul asigurat a fost distrus
totalmente. Dac ă distrugerea este par țială, contractul poate
continua s ă-și producă efectele pentru o sum ă asigurată redusă.
Soluția este asem ănătoare în cazul asigur ărilor de r ăspundere
civilă. Dacă suma asigurat ă nu se epuizeaz ă prin achitarea
despăgubirii ter țului prejudiciat prin fapta asiguratului,
asigurătorul va răspunde în continuare pân ă la suma contractat ă.
Modurile neobi șnuite de încetare a contractului sunt:
• denunțarea – const ă în exercitarea contractului în
mod unilateral, din cauze autorizate de lege și anume:
– 57 -dacă asiguratul nu a comunicat în scris modific ările
intervenite în cursul contractului în leg ătură cu datele
luate în considerare la încheierea asigur ării; când se
constată neîndeplinirea de c ătre asigurat a obliga ției
de între ținere corespunz ătoare a bunului sau
neluarea m ăsurilor de prevenire impuse de lege,
autorități, ori de îns ăși natura bunurilor asigurate.
• rezilierea – reprezint ă desfacerea pentru viitor a
contractului datorit ă neexecut ării obliga ției uneia
dintre părți, din cauze care-i sunt imputabile.
• nulitatea – contractul de asigurare este nul atunci
când el a fost încheiat f ără respectarea condi țiilor
esențiale de valabilitate (orice persoan ă poate
contracta, dac ă nu este declarat necapabil ă de lege.
Incapabili de a contracta, conform prevederilor Codului Civil RM, sunt: minorii, interzi șii judecătorești
și, în genere, to ți cei căror legea le-a interzis oricare
contractare. Minorii între 14-18 ani au capacitate
restrânsă și pot încheia acte juridice personale, dar
numai cu acordul p ărintelui sau a autorit ății tutelare;
sau în cazul când consim țământul nu este valabil,
adică dac
ă este dat prin eroare, zmuls prin violen ță
sau surprins prin dol; sau în cazul când cauza
contractului este ilicit ă, adică atunci când el s-a
încheiat cu înc ălcarea ordinii publice sau a
regulamentelor legale ce supravegheaz ă activitatea
de asigurare). În principiu, regula principal ă care
guverneaz ă nulitatea este c ă „contractul lovit de
nulitate se consider ă că nu a fost încheiat, iar clauza
lovită de nulitate se consider ă că nu a fost stabilit ă”,
cu alte cuvinte, nulitatea contractului de asigurare operează și pentru trecut, nu numai pentru viitor a șa
cum este în cazul pentru denun țare și reziliere. Ea
readuce pe contractan ți la situa ția juridic ă avută la
data încheierii asigur ării, procedându-se la restituirea
reciprocă a presta țiilor efectuate.
– 58 -Întrebări de verificare
1. Defini ția contractului de asigurare.
2. Numi ți caracterele juridice ale contractului de
asigurare.
3. Explica ți caracterul de adeziune a contractului de
asigurare.
4. Care sunt tipurile de contracte de asigurare? 5. De ce depinde interesul asigur ării?
6. Care sunt condi țiile de valabilitate a contractului de
asigurare?
7. Enumera ți drepturile și obligațiile asiguratului pân ă la
producerea riscului asigurat.
8. Care sunt metodele neobi șnuite de încetare a
contractului?
9. Enumera ți drepturile și obligațiile asigur ătorului dup ă
producerea riscului asigurat.
10. La expirarea termenului de valabilitate a contractului
asigurătorul are obliga ții față de asigurat, dac ă nu s-a
produs riscul asigurat?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
Baza contractului de asigurare este:
a) legisla ția în vigoare;
b) polița de asigurare remis ă;
c) prima de asigurare încasat ă, după care se remite
polița de asigurare.
Testul nr. 2
Valabilitatea contractului de asigurare facultativ ă este:
a) fără termen, ac ționează tot timpul cât exist ă bunul
asigurat;
b) indicat ă în poli ța de asigurare, dup ă
expirarea
acestor termene el este nevalabil;
c) nelimitat ă de nici un factor.
Testul nr. 3
Care dintre urm ătoarele aspecte juridice apar țin
contractului de asigurare?
– 59 -a) principiul desp ăgubirii;
b) caracterul sinalagmatic; c) de bun ă credință;
d) caracterul de adeziune;
e) răspunderea propor țională;
f) caracterul oneros.
Varianta corect ă este:
1. a+d+e+f;
2. b+d+f;
3. b+c+d+e;
4. c+d+b+f.
Testul nr. 4
Care sunt condi țiile de validitate ale unui contract de
asigurare?
a) părțile să aibă capacitate de a contracta;
b) cauza contractului s ă fie ilicită;
c) să aibă un obiect determinant sau determinabil;
d) persoanele care încheie contractul sunt puse sub
interdicție;
e) consim țământul p ărților este dat prin eroare.
Alegeți răspunsul corect:
1. b+d+e;
2. a+b+d; 3. a+c+e; 4. a+c.
Testul nr. 5
Caracterul consensual al contractului de asigurare
înseamn ă:
a) obligativitatea încheierii în scris și cuprinderea
anumitor elemente prev ăzute de lege;
b) părțile contractante î și asumă obligații reciproce și
interdependente;
c) părțile cunosc, înc ă de la încheierea lui, existen ța
avantajelor materiale și bănești ce rezult ă după
producerea evenimentului asigurat;
d) valabilitatea contractului începe din momentul în
care părțile și-au exprimat acordul de voin ță cu
privire la con ținut.
– 60 -Testul nr. 6
Riscul reprezint ă însuși cauza asigur ării (adevărat sau fals).
Testul nr. 7
În cazul asigur ărilor de bunuri, suma asigurat ă nu poate
să depășească valoarea real ă a bunului la data asigur ării
(valoarea de asigurare) (adevărat sau fals).
Testul nr. 8
Prima total ă:
a) este cea care este pl ătită de asigurat și rezultă din
adunarea primei nete cu cheltuielile accesorii și cu
taxele și impozitele legale.
b) este partea din valoarea de asigurare pentru care
asigurătorul își asumă răspunderea în cazul
producerii fenomenului (evenimentului) pentru care
s-a încheiat asigurarea.
c) este considerat ă ca reprezentând maximum de
pagubă previzibil ă pentru bunul respectiv.
Testul nr. 9
Numiți elementele obligatorii ale contractului de
asigurare.
Testul nr. 10
Contractul de asigurare este:
a) actul juridic prin care asiguratul se oblig ă să
plătească asigurătorului prima de asigurare, iar
acesta se oblig ă să plătească, la producerea riscului
asigurat, asiguratului sau unui ter ț (beneficiarului
asigurării) suma asigurat ă ori desp ăgubirea, în
limitele și în termenele convenite.
b) actul juridic prin care p ărțile previn un proces ce
poate să înceapă, termină un proces început sau
rezolvă dificultățile ce apar în procesul execut ării
unei hotărâri judec ătorești.
c) actul juridic prin care, dou ă sau mai multe persoane
(asociați, participan ți) se oblig ă reciproc s ă
urmărească în comun scopuri economice ori alte
scopuri, f ără a constitui o persoan ă juridică,
împărțind între ele foloasele și pierderile.
– 61 -Tema 5.
PRINCIPIILE DE BAZ Ă
ALE ASIGUR ĂRILOR GENERALE
1. Condi țiile pentru existen ța unui interes asigurabil
pentru asigurarea bunurilor
2. Principiile protec ției asigur ărilor propriet ății
3. Condi țiile generale și speciale ale asigur ării facultative
a bunurilor
1. Condițiile pentru existen ța unui interes
asigurabil pentru asigurarea bunurilor
O cerință de bază pentru existen ța oricărui contract de
asigurare este interesul asigurabil. Dac ă pentru un contract de
asigurare nu exist ă interes asigurabil, acesta nu va fi valid din
punct de vedere juridic. O persoan ă are interes asigurabil
dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o
pierdere financiar ă sau un prejudiciu persoanei respective.
În cazul asigur ării de bunuri, prin interes asigurabil se
înțelege valoarea pecuniar ă a bunului, expus ă pierderii, sau
valoarea patrimonial ă ce poate fi pierdut ă de asigurat sau
beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
Condițiile esen țiale pentru existen ța unui interes
asigurabil sunt:
• În cazul pierderii sau degrad ării bunului, asiguratul
să sufere o daun ă ce poate fi evaluat ă în bani;
• Bunul men ționat să constituie obiectul asigur ării;
• Asiguratul s ă aibă un interes patrimonial cu privire la
bunul asigurat; altfel spus, asiguratul s ă aibă o
relație direct ă, recunoscut ă legal, cu obiectul
asigurării, astfel încât s ă aibă de suferit în urma
distrugerii acestuia.
Regula general ă în asigur ările de bunuri este ca
interesul asigurabil s ă existe atât în momentul încheierii
– 62 -asigurării, cât și în momentul producerii riscului asigurat. De
regulă, interesul asigurabil decurge din statutul de proprietar al
persoanei care dore ște să se asigure. Îns ă, în afara
proprietarului bunului, mai exist ă și alte persoane care pot
avea interes asigurabil, în situa ții cum ar fi:
• Proprietate în comun: o persoan ă care de ține în
comun cu una sau mai multe persoane un bun sau o
clădire are dreptul de a asigura bunul sau cl ădirea
respectiv ă la întreaga valoare.
• Proprietate ipotecat ă: în cazul unui contract de
ipotecă, ambele p ărți au interes asigurabil. De
obicei, în astfel de cazuri se încheie o asigurare în
numele ambelor p ărți.
• Proprietate închiriat ă: chiriașul nu este obligat s ă
încheie un contract de asigurare, dar dac ă o face, el
o încheie în numele și în folosul proprietarului,
neputând pretinde încasarea desp ăgubirii în urma
producerii unui risc asigurat, ci doar s ă pretindă
proprietarului restituirea primelor de asigurare.
• Asiguratul s ă facă parte din familia proprietarului:
persoanele din familia proprietarului pot utiliza
obiectul asigur ării, ceea ce determin ă existența unui
interes asigurabil al acestora fa ță de bunul
respectiv.
2. Principiile protec ției asigur ărilor propriet ății
La baza asigur ărilor stau urm ătoarele principii:
– universalitatea asigur ărilor, care const ă în aceea c ă
persoanele și bunurile se asigur ă împotriva mai multor
riscuri, cu plata acelora și prime de asigurare;
– integralitatea asigur ărilor, adică nivelul desp ăgubirilor
se determin ă cât mai aproape de valoarea real ă a
bunurilor asigurate, pentru ca aceste desp ăgubiri să
permită refacerea bunurilor avariate sau distruse;
– 63 – realitatea asigur ărilor, care const ă în faptul c ă
asigurările de persoane și de bunuri au la baz ă date
reale, nu fictive, temeinic verificate în prealabil;
– asigurătorul pl ătește desp ăgubirea și sumele
asigurate numai pentru bunurile, persoanele și
riscurile cuprinse în asigurare;
– mutualitatea asigur ărilor, care presupune existen ța
unei comunit ăți de risc, ceea ce înseamn ă că asigurații
amenințați de acelea și riscuri particip ă, cu primele de
asigurare pe care le pl ătesc, la constituirea fondului de
asigurare cu care se ap ără interesele lor comune.
Despăgubirile și sumele asigurate se acord ă numai
asiguraților care au suferit daune sau care au fost
afectați ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
– realizarea unei eficien țe economico-sociale
ridicate . Potrivit cerin țelor gestiunii economico-
financiare, în domeniul asigur ărilor, este necesar de a
realiza și aprecia eficien ța activit ății de asigurare.
Activitatea de asigur ări trebuie astfel organizat ă,
condusă și realizat ă încât să corespund ă unor cerin țe
reale ale societ ății, să contribuie la desf ășurarea
normală a procesului de reproduc ție social ă, a vieții
spirituale, la cre șterea produsului na țional brut, a
avuției naționale.
3. Condi țiile generale și speciale ale asigur ării
facultative a bunurilor
Condițiile generale de asigurare facultativ ă a bunurilor
sunt elaborate de fiecare companie de asigurare ce are licen ța
eliberată de Camera de Licen țiere din Republica Moldova de a
presta aceste tipuri de asigurare. Condi țiile generale de
asigurare determin ă conținutul de baz ă, precum și modul de
încheiere și de executare a contractelor de asigurare facultativ ă
a tipurilor și grupelor de bunuri, expuse la riscuri și pagube.
– 64 -Asigurătorul garanteaz ă, în baza condi țiilor generale,
persoanelor domiciliate pe teritoriul Republicii Moldova și
peste hotarele ei, protec ție de asigurare pentru cazurile de
deteriorare sau pierdere deplin ă (distrugere a bunurilor),
survenite în perioada de valabilitate a contractului de asigurare în urma producerii oric ărui din riscurile de asigurare
enumerate în contract.
În condițiile generale de asigurare facultativ ă a bunurilor
cetățenilor sunt prezentate, de obicei:
– obiectul asigur ării;
– cazurile de asigurare și tipurile de riscuri;
– locul de asigurare;
– suma de asigurare;
– modalitatea de încheiere a contractului de asigurare;
– termenele asigur ării;
– calculul și plata primei de asigurare;
– obligațiile părților;
– modalitatea de întocmire a actelor de constatare a
pagubei. Stabilirea m ărimii și plății despăgubirii de
asigurare.
Obiectul asigur ării reprezint ă totalitatea bunurilor ce pot
fi cuprinse în asigurare de c ătre asigur ători.
Nu pot fi cuprinse în asigurare în baza condi țiilor
generale bunurile:
1. Aflate:
a) în locuri declarate oficial zone de calamitate natural ă;
b) în stare avariat ă;
c) în înc ăperile auxiliare și anexe de uz colectiv
(coridoare comune, șoproane, usc ătorii etc.).
Bunurile, aflate în înc ăperile sus-men ționate, pot fi
cuprinse în asigurare numai în baza unui contract separat, prin achitarea unei prime de asigurare suplimentare.
2. Cele expuse demol ării sau repara ției capitale, precum
și cele cu uzura de peste 60% fa ță de valoarea
efectivă atestată în stare nou ă la data încheierii
contractului.
3. Plante decorative și de camer ă.
– 65 -4. Bani în valut ă națională și străină, hârtii de valoare,
documente, manuscrise, planuri, fotografii, metale prețioase, pietre pre țioase și semipre țioase în stare
de materie mineral ă, cu excep ția colecțiilor care pot fi
asigurate în baza unui contract special.
5. Mașini-unelte, utilaj, instrumente, motoare, motoare
electrice și alte bunuri utilizate în confec ționarea
articolelor și a altor m ărfuri, precum și în activitatea
individual ă de prestare a oric ărui tip de lucr ări.
6. Mărfuri de larg consum, materiale și alte obiecte
procurate sau confec ționate în scopul realiz ării lor
ulterioare.
7. Producția agricol ă, vinicolă, pomicol ă și animalier ă,
cultivată în gospod ărie și destinat ă realizării, inclusiv
prin intermediul organiza țiilor specializate.
8. Toate mijloacele de transport cu ac ț
ionare mecanic ă,
bărci, șalupe, iahturi.
Cazurile de asigurare și tipurile de riscuri:
Asigurătorul se oblig ă, în baza contractului de asigurare,
să compenseze, în limitele sumei de asigurare, paguba
cauzată prin deteriorarea, distrugerea deplin ă sau pierderea
bunurilor asigurate, în rezultatul producerii urm ătoarelor tipuri
de riscuri:
¾ incendiu;
¾ deteriorare;
¾ inundație;
¾ acțiuni ilegale ale ter ților.
La solicitarea asiguratului, contractul de asigurare poate
fi încheiat atât pe întreg pachetul de riscuri, cât și pe o anumit ă
sau mai multe grupe de riscuri aparte.
Locul de asigurare:
Conform condi țiilor generale de asigurare, locul de
asigurare reprezint ă teritoriul cuprins în protec ția de asigurare,
conform condi țiilor contractului de asigurare. Bunurile se
consider ă asigurate numai pe adresa indicat ă în polița de
asigurare (cu excep ția contractelor de asigurare a bunurilor
– 66 -personale). În caz de scoatere a bunurilor asigurate din locul
de asigurare, protec ția de asigurare se suspend ă. În caz c ă
asiguratul î și schimb ă locul de trai, contractul de asigurare va
rămâne în vigoare, cu condi ția că asigurătorul a fost informat
despre aceasta anticipat, îns ă nu mai târziu de ziua permut ării
propriu-zise.
Suma de asigurare:
Suma de asigurare aferent ă contractului de asigurare
este stabilit ă prin acordul p ărților în limitele valorii reale a
bunurilor. Valoarea real ă a bunurilor se stabile ște în baza
valorii lor în stare nou ă estimate la data încheierii contractului,
cu reținerea uzurii.
În cazul în care p ărțile întâmpin ă divergen țe în
stabilirea sumei de asigurare, pe motivul major ării ei,
asigurătorul are dreptul s ă refuze încheierea contractului de
asigurare, iar în cazul încheierii contractului pe o sum ă
evident majorat ă, despăgubirea de asigurare se fixeaz ă în
limitele valorii reale a bunurilor.
În perioada de valabilitate a contractului de asigurare,
asiguratul are dreptul de a majora suma de asigurare pentru perioada r ămasă până la expirarea contractului, îns ă în
limitele valorii reale și cu condi ția că în ziua încheierii
contractului suplimentar de asigurare nu s-a produs riscul indicat în contract.
În baza contractului de asigurare, asigur ătorul poart
ă
răspundere în propor ția pagubei reale și în limitele sumei de
asigurare stipulate, integral sau pentru fiecare obiect de asigurare în parte.
Modalitatea încheierii contractului de asigurare.
Termenele asigur ării
Contractul de asigurare se încheie în baza cererii
asiguratului depuse în scris, în care este obligat s ă comunice
toate circumstan țele cunoscute ce ar influen ța producerea
riscului asigurat, aceasta având o însemn ătate esen țială în
stabilirea gradului de risc pentru bunurile luate în asigurare.
Tăinuirea sau comunicarea de c ătre asigurat a unor date și
– 67 -circumstan țe false despre bunurile asigurate îi acord ă
asigurătorului dreptul de a anula contractul.
Contractul de asigurare se consider ă încheiat dup ă
perfectarea, semnarea de c ătre părți și achitarea primei de
asigurare de c ătre asigurat.
Calculul și plata primei de asigurare
Conform condi țiilor generale de asigurare, prima de
asigurare trebuie pl ătită până la începerea asigur ării, dacă
acordul p ărților nu prevede altceva. Calculul primei de asigurare
contractuale se efectueaz ă în conformitate cu taxele tarifare
stabilite de condi țiile speciale, prin aplicarea coeficientului de
risc, în func ție de tipul de bunuri și riscuri de asigurare.
În caz de încheiere a contractului de asigurare pe
termen de un an , calculul primei de asigurare se efectueaz ă
după Formula 1:
Pa = S a x T t/100 (1)
în care: P a – prima contractual ă de asigurare;
S a – suma contractual ă de asigurare;
T t – taxa tarifar ă în % față de suma asigurat ă.
În caz de încheiere a contractului de asigurare
pe termen mai mic de un an , calculul primei de
asigurare se efectueaz ă după Formula 2:
Ps = P a x C (2)
în care: P s – prima de asigurare a contractului pe termen
scurt;
P a – prima anual ă de asigurare (se determin ă
prin Formula 1);
C – coeficientul care determin ă termenul de
valabilitate în luni depline (se stabile ște după
Tabelul 1), luna neîmplinit ă considerându-se ca
deplină.
– 68 -Tabelul 1
Coeficien ții pentru contractele de asigurare pe
termen scurt
Termenul
de
valabilitate
a
contractului,
luni 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
C 0.25 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.75 0.8 0.85 0.9 0.95
În caz de reperfectare a contractelor valabile în leg ătură
cu majorarea sumei de asigurare pentru perioada r ămasă
până la expirarea termenului de valabilitate, prima de
asigurare pe contractele reperfectate se stabile ște după
Formula 3 :
Pa = (P n – P v) x C (3)
în care: P a – prima de asigurare pe contractul re-
perfectat;
P n – prima de asigurare pe contractul nou
încheiat;
P c – prima de asigurare pe contractul încheiat
anterior(în vigoare);
C – coeficientul, corespunz ător numărului de
luni rămase pân ă la expirarea contractului de
asigurare , totodată, luna neîmplinit ă consi-
derându-se ca deplin ă (se stabile ște conform
tabelului de mai sus).
Prima de asigurare aferent ă contractului de asigurare,
încheiat pe termen scurt, trebuie pl ătită în mod unic, în
numerar.
La încheierea contractului de asigurare pe termen de 12
luni, asiguratului i se acord ă dreptul de a pl ăti prima de
asigurare în mod unic sau în rate, prima rat ă constituind 50%
din suma total ă a primei de asigurare contractuale. Celelalte
50% din prima de asigurare trebuie pl ătite în decursul a patru
luni de la data intr ării contractului de asigurare în vigoare.
Dacă până la expirarea termenului de 4 luni de plat ă a
primei de asigurare se va produce cazul de asigurare, atunci
– 69 -despăgubirea de asigurare se pl ătește în propor ția pagubei
reale, în limitele sumei de asigurare contractuale, prin reținerea din ea a p ărții restante din prima de asigurare. În caz
că asiguratul nu- și onoreaz ă obligația de a achita datoria în
decurs de patru luni, contractul de asigurare se consider ă
suspendat din ziua ulterioar ă datei în care a expirat termenul
de plată, indiferent de soldul sumei datorate.
Contractul de asigurare intr ă în vigoare:
a) în cazul pl ății primei de asigurare (primei cote din
prima de asigurare) în numerar de la ora 00.00 a
zilei ulterioare datei de perfectare a lui;
b) în caz de reînnoire a contractului de asigurare cu
condiția achit ării primei de asigurare pân ă la
expirarea termenului de valabilitate a contractului
anterior-concomitent cu expirarea acestui termen,
iar dacă plata a operat dup ă expirarea termenului de
valabilitate a acestui contract nu mai târziu de 30 de zile după expirarea termenului;
c) în caz de reperfectare a contractului de asigurare în
legătură cu majorarea sumei de asigurare și
restabilire a contractelor suspendate – de la ora 00.00 a zilei ulterioare datei de achitare a primei suplimentare de asigurare sau de achitare a datoriei precum și de plată a penalit ății.
Obligațiile părților
Printre obliga țiunile de baz ă ale asiguratului pot fi
menționate:
a) să informeze asigur ătorul despre schimb ările
survenite, care au o însemn
ătate esen țială în
stabilirea gradului de risc și care difer ă de cele
expuse în cererea de asigurare;
b) să garanteze între ținerea corespunz ătoare a
bunurilor ce au fost asigurate;
c) să plătească prima de asigurare.
O mare aten ție trebuie acordat ă la obliga țiile asiguratului
când a survenit cazul de asigurare. La survenirea acestuia
asiguratul e obligat:
– 70 – să întreprind ă toate m ăsurile pentru a reduce
mărimea pagubei;
– să depună o cerere scris ă vizând plata desp ăgubirii
de asigurare;
– să furnizeze asigur ătorului toat ă informația necesar ă
despre paguba produs ă, procesele-verbale
întocmite de c ătre organele respective, precum și
alte documente necesare pentru identificarea cazului de asigurare și stabilirii m ărimii pagubei.
La rândul s ău, asigur ătorul este obligat:
– să păstreze în tain ă și să nu divulge informa țiile
parvenite la încheierea și executarea contractului de
asigurare;
– să respecte condi țiile indicate în contractul de
asigurare;
– în limitele a 24 de ore dup ă primirea declara ției
vizând producerea cazului de asigurare, s ă trimită,
la locul și timpul coordonat cu asiguratul,
reprezentantul s ău pentru cercetarea bunului
deteriorat;
– să întocmeasc ă calculul pagubei, s ă stabileasc ă
suma desp ăgubirii de asigurare și să garanteze
plata ei la timp.
Condițiile speciale de asigurare facultativ ă sunt
elaborate, de obicei, pe fiecare grup ă de bunuri, unde se
indică modul de încheiere și executare a contractelor de
asigurare pe fiecare grup ă în parte.
Deci, deosebim condi ții speciale de asigurare facultativ ă a:
– bunurilor casnice;
– bunurilor personale;
– construc țiilor;
– apartamentelor;
– apartamentelor și caselor de locuit în caz de re-
parație;
– animalelor la pre țuri contractuale.
– 71 -Modalitatea de întocmire a actelor de constatare a
pagubei. Determinarea m ărimii pagubei și plata desp ăgubirii
de asigurare
Pagubă se consider ă:
– în caz de distrugere total ă sau răpire a bunurilor –
despăgubirea este egal ă cu suma asigurat ă;
– în caz de deteriorare par țială a bunurilor –
despăgubirea se calculeaz ă diferit, în dependen ță
de pagub ă.
Dacă obiectul deteriorat poate fi readus prin repara ție în
stare bun ă de utilizare dup ă destinație, atunci pagub ă sunt
considerate cheltuielile pentru repara ție, în limitele valorii
obiectului la data producerii evenimentului asigurat.
Calculul și plata desp ăgubirii de asigurare pe asigur ările
bunurilor
Etapele de efectuare a lucr ărilor de stabilire a pagubei și
de achitare a desp ăgubirii sunt acelea și și includ:
1. Stabilirea faptului de distrugere sau deteriorare a
bunurilor;
2. Determinarea cauzei care a dus la deteriorare și
verificare dac ă riscul produs este cuprins în
asigurare;
3. Dacă contractul de asigurare este valabil la data
producerii riscului;
4. Stabilirea obiectelor ce au fost afectate și
apartenen ța bunurilor asigurate;
5. Calculul sumei pagubei și a desp ăgubirii de
asigurare.
Despăgubirea de asigurare este suma pe care
asigurătorul o pl ătește asiguratului pentru refacerea bunului
distrus de un risc asigurat. Cuantumul desp ăgubirii de
asigurare depinde de m ărimea pagubei și nu poate dep ăși
suma asigurat ă. Despăgubirea de asigurare se stabile ște în
funcție de răspunderea pe care și-a asumat-o asigur ătorul și
care poate fi: r ăspundere proporțională, răspundere după
primul risc și răspundere limitată.
– 72 -Întrebări de verificare
1. Care este regula general ă la asigurarea bunurilor privind
interesul asigurabil?
2. Pot contracta asigur ări de bunuri alte persoane decât
proprietarul bunului?
3. Care sunt condi țiile esen țiale pentru existen ța unui
interes asigurabil?
4. Cine elaboreaz ă condițiile generale și speciale de
asigurare a bunurilor?
5. Enumera ți elementele de baz ă ale condi țiilor de
asigurare.
6. Cum se determin ă suma asigurat ă în cadrul asigur ărilor
de bunuri?
7. Explica ți procedura de majorare a sumei asigurate în
perioada de valabilitate a contractului.
8. Care sunt condi țiile când prima este achitat ă în rate?
9. Care este durata maxim ă de valabilitate a contractului de
asigurare de bunuri?
10. De ce depinde suma desp ăgubirii în cadrul asigur ărilor
de bunuri?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
Prin valoarea bunurilor la data asigur ării se înțelege:
a) la materii prime și materiale – pre țul de cost al
acestora;
b) la lucr ările de art ă – sumele corespunz ătoare valorii
de circula ție;
c) la obiectele de inventar – valoarea declarat ă de
asigurat;
d) la mijloacele fixe – valoarea acestora, stabilit ă pe
nou, din care s-a sc ăzut uzura în raport cu
vechimea, întrebuin țarea și starea lor de între ținere;
e) la obiectele de muzeu – valoarea acestora stabilit ă
pe nou.
Alegeți răspunsul corect:
1. b + e;
– 73 -2. a + c + d;
3. a + b + d; 4. a + d + e;
Testul nr. 2
Care sunt condi țiile esen țiale pentru existen ța unui
interes asigurabil?
1. Asiguratul s ă sufere o daun ă ce poate fi evaluat ă în
bani, bunul men ționat s ă constituie obiectul
asigurării, asiguratul s ă aibă un interes patrimonial
cu privire la bunul asigurat;
2. Înainte de producerea evenimentului asigurat,
asigurătorul să propun ă asiguratului modificarea
corespunz ătoare a contractului sau s ă-l denunțe, în
cazul în care, cunoscând adev ărata situa ție, nu ar fi
încheiat contractul;
3. Asiguratul poate agrava riscul asigurat; 4. Atunci când asiguratul nu accept ă plata primei de
asigurare pe motiv c ă franchiza este prea mare.
Testul nr. 3
Contractul de asigurare de bunuri se reziliaz ă automat în
cazurile în care:
1. Producerea evenimentului este posibil ă;
2. Pagubele au fost produse de opera țiuni militare pe
timp de r ăzboi;
3. Asiguratul a dat r ăspunsuri inexacte sau incomplete
referitoare la schimbarea împrejur ărilor esen țiale
privind riscul;
4. Evenimentul s-a produs înainte de a începe
răspunderea asigur ătorului, iar asigurarea a r ămas
fără obiect.
Testul nr. 4
La asigurarea lucr ărilor de construc ții-montaj
și a
răspunderii constructorului, se acord ă despăgubiri pentru:
1. Dispari ția unor echipamente, materiale, bunuri
cauzate direct de riscuri asigurate;
2. Confiscarea sau distrugerea de bunuri pe baza
regulilor de carantin ă, vamale, din ordinul guvernului
sau oricărei autorit ăți publice;
– 74 -3. Dispari ția unor bunuri constatate o dat ă cu
efectuarea unei inventarieri periodice;
4. Distrugerea în întregime f ără resturi care se mai pot
valorifica sau repara.
Testul nr. 5
Cu ce condi ție asiguratul poate modifica suma de
asigurare la asigurarea de bunuri?
Testul nr. 6
Locul de asigurare reprezint ă __________________.
Testul nr. 7
La asigurarea de bunuri cuantumul desp ăgubirii de
asigurare depinde de m ărimea pagubei și nu poate dep ăși
suma asigurat ă (adevărat sau fals ).
Testul nr. 8
Care este cerin ța de baz ă pentru existen ța oricărui
contract de asigurare de bunuri?
Testul nr. 9
În ce const ă principiul integralit ății asigurărilor de bunuri?
Testul nr. 10
Numiți tipurile de riscuri la asigurarea de bunuri.
Probleme rezolvate
Problema nr. 1
Cetățeanul Movil ă a depus o cerere de asigurare a casei
de locuit (valoarea 40 000 lei, cota tarifar ă 0,9%, durata 1 an);
bunurilor casnice (valoarea 60 000 lei, cota tarifar ă 1,5%,
durata 1 ani); animalelor (valoarea 3000 lei, cota 1,8%, durata 1 an); mijloacelor de transport (valoarea 20 000 lei, cota tarifară 0,5%, durata 1 an). De calculat suma primei de
asigurare.
Rezolvare 1. Calcul ăm suma primei de asigurare pentru fiecare tip
de asigurare.
a) P
c.l.= 40 000 · 0.9% = 360 lei
b) P b.c.= 60 000 · 1.5% = 900 lei – prima de asigurare
pentru 1 an
c) P anim= 3 000 · 1.8% = 54 lei
– 75 -d) P tran = 20 000 · 0.5% = 100 lei – prima de asigurare
pentru 1 an
2. Calcul ăm suma primelor de asigurare
P = 360 + 900 + 54 +100 = 1414 lei
Problema nr. 2
În rezultatul inunda ției au fost deteriorate bunurile
casnice ale cet ățeanului Moraru în valoare de 400 lei. S ă se
calculeze desp ăgubirea de asigurare dac ă se cunosc
următoarele date:
– suma de asigurare 500 lei;
– cheltuielile pentru bunurile reparate 100 lei;
– uzura bunurilor 10%.
Da = (400 x 10%) +100 = (400 – 40) + 100 = 460 lei
Deci, desp ăgubirea pl ătita domnului Moraru de c ătre
compania de asigurare va fi 460 lei.
Problema nr. 3
Domnul Andronic s-a adresat la compania de asigurare,
care i-a asigurat autovehiculul, cu declara ția de a-i pl ăti
despăgubirea de asigurare în urma accidentului rutier și a
prezentat toate documentele necesare. În urma accidentului autovehiculul a fost distrus par țial. Să se calculeze
despăgubirea de asigurare dac ă se cunosc urm ătoarele date:
Valoarea real ă a autovehiculului la data producerii
riscului asigurat 20000 lei;
Suma de asigurare 10000 lei; Cheltuielile de repara ție 10354 lei;
Cheltuielile de transportare 100 lei;
Deci, desp ăgubirea de asigurare se va calcula dup ă
următoarea metod ă:
1. Se afl ă paguba total ă (10354 + 100 ) ce constituie
10 454 lei;
2. Se calculeaz ă răspunderea propor țională a
companiei pentru autovehicul
3. (10000 / 20000) x 100 = 50%. 4. Suma desp ăgubirii de asigurare este echivalent ă cu
50% din suma pagubei și constituie 5227 lei (10454
x 50%).
– 76 -Probleme nerezolvate
Problema nr. 1
Societatea pe ac țiuni Electron s-a adresat cu o cerere de
a i se asigura bunurile care îi apar țin:
Denumirea bunurilor Valoarea bunurilor (lei)
Clădiri, construc ții 1 800 000
Marfa 460 000
Hârtii de valoare 10 000
Materie prim ă 80 000
Procentul asigur ării – 80%, cota de prim ă tarifară – 1%.
Prima de asigurare se pl ătește în numerar.
De calculat suma primei de asigurare.
Problema nr. 2
O persoan ă fizică își asigură apartamentul în care
locuiește la dou ă societăți de asigurare, prin dou ă polițe de
incendiu. Apartamentul valoreaz ă 525.000 lei, dar proprietarul
îl asigură pentru 300.000 lei la societatea de asigurare A și
pentru 125.000 lei la societatea B. Dup ă trei luni de la
încheierea asigur ării are loc un cutremur care afecteaz ă
locuința asigurat ă, cuantumul pagubei fiind de 120.000 lei.
Societatea A ofer ă o cotă de prim ă anuală de 0,5%, iar
societatea B ofer ă o cotă de primă anuală de 0,65%, iar pentru
asigurarea riscului de cutremur ambele societ ăți prevăd o
majorare a cotei de prim ă cu 10%.
Să se determine:
a) primele de asigurare pl ătite la cele dou ă societăți de
asigurare;
b) despăgubirile ce se cuvin asiguratului de la cele
două societăți, știind că în acoperirea daunelor se
aplică principiul r ăspunderii propor ționale;
c) sumele asigurate pentru care continu ă asigurarea.
Problema nr. 3
Un imobil de locuit în valoare de 150.000 lei a fost
asigurat facultativ pentru suma de 60.000 lei. Imobilul a fost afectat de un incendiu puternic, paguba ridicându-se la suma de 30.000 lei.
Să se calculeze indemniza ția de asigurare prin
procedeul r ăspunderii propor ționale.
– 77 -Problema nr. 4
O persoan ă își asigură apartamentul în care locuie ște la
o societate de asigurare printr-o poli ță de incendiu, iar
apartamentul valoreaz ă 493.755 lei, dar proprietarul îl asigur ă
pentru suma de 309.000 lei. Societatea ofer ă o cotă anuală de
primă de 0,5%, iar pentru cuprinderea în asigurare a riscului
de cutremur prevede o majorare a cotei de prim ă cu 10%.
După patru luni de la încheierea asigur ării are loc un cutremur
care afecteaz ă locuința asigurat ă, cuantumul pagubei fiind de
105.000 lei.
Să se determine prima de asigurare pl ătită societății.
Problema nr. 5
O persoan ă își asigură locuința în valoare de 6.000 lei, la
două societăți de asigurare. La societatea A imobilul este
asigurat pentru suma de 2.500 lei, iar la societatea B pentru
suma de 1.800 lei. În urma producerii unui risc asigurat, se înregistreaz ă o daună de 500 lei.
Ce desp ăgubire ar trebui s ă primeasc ă asiguratul de la
cele dou ă societăți dacă se aplic ă principiul r ăspunderii
proporționale?
– 78 -Tema 6.
ASIGUR ĂRILE AGRICOLE
1. Asigurarea recoltei culturilor agricole
2. Încheierea contractului de asigurare 3. Efectele contractului de asigurare 4. Constatarea, evaluarea pagubelor și stabilirea desp ă-
gubirii
5. Asigurarea animalelor
6. Constatarea, evaluarea pagubelor și stabilirea desp ă-
gubirilor în asigurarea animalelor
1. Asigurarea recoltei culturilor agricole
În Republica Moldova asigur ările din agricultur ă se
realizeaz ă pe baze contractuale. Prin contractul de asigurare,
asigurătorul acord ă protecție de asigurare contra distrugerii
depline sau par țiale a roadei culturilor agricole cauzate de
diferite calamit ăți naturale și a altor interese ale asiguratului
indicate în condi țiile de asigurare.
Asigurătorii desp ăgubesc produc ătorilor agricoli cu care
a încheiat contracte de asigurare, pentru daunele produse culturilor agricole de:
¾ înghețuri târzii de prim ăvară;
¾ grindină;
¾ efectele directe ale ploilor toren țiale și ale furtunilor
(spălarea solului din jurul plantelor, dezgolirea
rădăcinilor, mâlirea produsa de șuvoaie, deplasarea
plantelor cu sau f ără pământul din jurul lor, frângerea
sau ruperea tulpinilor, l ăstarilor, florilor, c ăderea
fructelor, culcarea la p ământ a plantelor f ără
redresare ulterioar ă);
¾ incendiul provocat de desc ărcările electrice (tr ăsnete);
¾ prăbușirile
și alunecările de terenuri cultivate;
¾ înghețuri timpurii de toamn ă.
– 79 -♦ înghețurile târzii de prim ăvară sunt fenomene de
scădere a temperaturii stratului de aer sub limita de
rezistent ă biologică a plantelor dup ă intrarea acestora
în perioada de vegeta ție activă; sunt considerate
înghețuri târzii de prim ăvară cele care survin dup ă
data medie calendaristic ă de înregistrare a ultimului
îngheț.
♦ grindina este precipita ția care cade sub form ă de
granule de gheat ă de diferite forme și mărimi, singure
sau împreun ă cu ploaie în averse repezi, cu caracter
torențial, precedat ă și însoțită de vânt puternic și
descărcări electrice – tunete, fulgere, tr ăsnete.
♦ ploile toren țiale sunt precipita ții de scurt ă durată
care dau o cantitate mare de ap ă într-un interval de
timp mic și sunt înso țite de fulgere și tunete; ploile
torențiale au loc în perioada cald ă a anului, în care
temperatura aerului a înregistrat valori mari, peste
25°C; intensitatea ploilor toren țiale este deosebit de
mare (5-10 litri/minut/mp), iar durata invers proporțională cu intensitatea (5-10 minute, rareori
până la 30 minute).
♦ furtuna sau vijelia este un fenomen meteorologic
determinat de viteze în rafale mari ale vântului și de
schimbări bruște ale direc ției acestuia; viteza vântului
la rafală poate dep ăși 12-16 m/s sau chiar 20 m/s;
adeseori furtunile (vijeliile) sunt înso țite de grindin ă și
ploi toren țiale cu ac țiuni mecanice asupra culturilor
aflate în plin ă vegetație.
♦ înghețurile timpurii de toamn ă reprezint ă scăderea
temperaturii aerului de lâng ă sol sub 0 °C, înainte de
încheierea normal ă a ciclului vegetativ sau de
ajungere a culturilor la maturitatea de recoltare; sunt
considerate înghe țuri timpurii de toamn ă scăderile de
temperatur ă sub limita de rezistent ă a plantelor care
survin înaintea datei medii calendaristice de înregistrare a primului înghe ț.
– 80 -Roada culturilor agricole este asigurat ă la valoarea ei
deplină, care se stabile ște conform rodniciei a șteptate, a
costului unei unit ăți de produc ție și suprafe ței de sem ănat.
Rodnicia se stabile ște conform nivelului efectiv al rodniciei
atestată în ultimii 3-5 ani ținându-se cont obligatoriu de
influența condițiilor climaterice și de altă natură, care pot
influența cantitatea roadei.
Prima de asigurare se calculeaz ă de asigur ător pe
termenul de valabilitate a asigur ării, rezultând din suma de
asigurare a contractului și mărimea tarifului de asigurare.
Taxele primelor de asigurare pentru culturile agricole sunt stabilite de asigur ător pentru fiecare asigurat în func ție de
gradul de risc. Prima de asigurare poate fi achitat ă prin contul
de decontare sau în numerar, unic sau în dou ă rate (50% din
suma calculat ă trebuie pl ătită în decurs de 10 zile dup ă
încheierea contractului, partea restant ă – nu mai târziu de 2
luni de la data intr ării în vigoare a contractului).
Exemplu pentru calculul primei de asigurare
Problema: Gospod ăria agricol ă „Costești” s-a adresat cu
o cerere de a asigura recolta culturilor agricole. De calculat prima de asigurare pe baza datelor:
Recolta de pe 1 ha
Denumirea
culturilor
agricole 2000 2001 2002 2003 Prețul
1
cent.,
lei Suprafața
ce va fi
însem. Cota
de
primă
tarifară
%
Grâu 35 30 25 40 80 100 1.7
Porumb 60 75 55 70 60 150 0.9
Sfeclă de
zahăr 110 115 105 120 40 400 1.1
Rezolvare
1. Calcul ăm recolta medie de pe 1 ha pentru 4 ani:
Grâu = (35+30+25+40) / 4 = 32,5 c. Porumb = (60+75+55+70) / 4 = 65 c. Sfeclă de zahăr = (110+115+105+120) / 4 = 112,5 c.
2. Calcul ăm costul recoltei de pe 1 ha.
Grâu = 32,5 * 80 = 2600 lei
– 81 – Porumb = 65 * 60 = 3900 lei
Sfeclă de zahăr = 112,5 * 40 = 4500 lei
3. Calcul ăm costul recoltei de pe toat ă suprafa ța
însemân țată:
Grâu = 2600 * 100 = 260000 lei Porumb = 3900 * 150 = 585000 lei Sfeclă de zahăr = 4500 * 400 = 1800000 lei
4. Calcul ăm prima de asigurare pentru fiecare cultur ă
agricolă:
Grâu = 260000 * 1,7% = 4420 lei
Porumb = 585000 * 0,9% = 5265 lei Sfeclă de zahăr = 1800000 * 1,1% = 19800 lei
5. Calcul ăm suma total ă a primei de asigurare:
P = 4420 + 52 65 + 19800 = 29485 lei
2. Încheierea contractului de asigurare
Contractele de asigurare sunt încheiate în baza cererii
depuse în scris de c ătre asigurat. Contractul se consider ă
încheiat prin semnare și încasarea primei de asigurare –
integral sau prima rata – și intrarea banilor în casieria sau
contul asigur ătorului și după efectuarea inspec ției de risc.
Condițiile generale și speciale (dup ă caz), cererea-
chestionar, raportul inspec ției de risc, fi șa de calcul a primei,
fișele tehnologice ale culturilor asigurate și planul de situa ție
sau schi ța cu amplasarea culturilor fac parte integrant ă a
contractul de asigurare.
În cazul în care, dup ă producerea unui eveniment
asigurat pentru care s-au acordat desp ăgubiri, pe terenul în
cauză se seam ănă aceeași cultură sau alta, aceasta se
consider ă asigurat ă, numai dac ă se încheie un alt contract de
asigurare dimensionat la suprafa ța respectiv ă.
În perioada de valabilitate a contractului de asigurare,
asiguratul poate solicita introducerea unor culturi sau riscuri noi și atunci se încheie un act adi țional la contractul de baz ă,
cu o nou ă sumă asigurat ă și o prim ă majorat ă, repartizat ă
corespunz ător pe termene de plat
ă.
– 82 -Perioada asigurat ă este anul agricol, iar contractul de
asigurare poate fi încheiat în tot cursul anului calendaristic, dar cu cel pu țin o lun ă înaintea începerii recolt ării culturii
respective.
Termenele asigur ării
a) de grindin ă:
– livezile dup ă înflorirea deplin ă;
– vița-de-vie dup ă începutul înmuguririi;
– plantațiile multianuale dup ă data de 15 aprilie;
– plantațiile altor culturi de câmp dup ă răsărirea lor.
b) de înghe ț:
– după răsărire, însă nu mai târziu de 1 noiembrie.
3. Efectele contractului de asigurare
1. Răspunderea asigur ătorului începe:
¾ la culturile înfiin țate prin sem ănat: pentru toate
riscurile asigurate dup ă răsărirea și încheierea
culturilor și după efectuarea inspec ției de risc;
¾ la culturile r ăsădite, pentru toate riscurile asigurate,
după plantarea și prinderea r ăsadurilor și după
efectuarea inspec ției de risc;
¾ pentru riscurile asigurate: înghe țuri târzii de
primăvară, grindin ă, ploi toren țiale, furtuni, pr ăbușiri
sau alunec ări de terenuri plantate, incendii provocate
de cauze naturale, înghe țuri timpurii de toamn ă – la
rodul viilor, odat ă cu apari ția lăstarilor și la rodul
pomilor odat ă cu dezmugurirea și apariția butonilor
florali și, în toate cazurile, dup ă efectuarea inspec ției
de risc;
¾ numai pentru riscul de grindin ă: la rodul viilor și
pomilor, dup ă legarea definitiv ă a rodului, iar la
hamei, dup ă înflorire și în toate cazurile, dup ă
efectuarea inspec ției de risc;
¾ pentru contractele încheiate în timpul vegeta ției, după
3 zile de la data la care contractul a intrat în vigoare și
– 83 -după efectuarea inspec ției de risc.
2. Răspunderea asigur ătorului înceteaz ă:
¾ la culturile de câmp din momentul recolt ării, în cadrul
perioadei optime tehnologice de recoltare, specifice
culturii și soiului;
¾ la rodul viilor, pomilor și hameiului odat ă cu culesul, la
maturitatea tehnologic ă;
¾ odată cu plata desp ăgubirii în cazul distrugerii totale a
culturii de c ătre riscuri asigurate;
¾ odată cu distrugerea culturii din orice alte cauze,
neasigurate.
În toate cazurile asigur ătorul este eliberat de obliga ția
acordării de desp ăgubiri dac ă asiguratul, nerespectând perioada
optimă de recoltare a culturii, a suferit daune și diminuări de
recoltă în urma producerii evenimentelor asigurate.
4. Constatarea, evaluarea pagubelor și stabilirea
despăgubirii
Plata desp ăgubirii de asigurare se efectueaz ă după
constatarea pagubelor, în m ărimea sumei de asigurare
prevăzute în contract, pentru fiecare cultur ă în parte.
Calculul pagubei se efectueaz ă în felul urm ător:
1) la începutul strângerii roadei de pe suprafa ța
vătămată, iar în unele cazuri asistând pân ă la
finisarea strânsului, în baza documentelor de evidență primar ă, asigur ătorul, în comun cu
reprezentantul asiguratului, stabile ște recolta
globală atestat ă pe suprafa ța vătămată, prin
înscrierea lor într-un act special;
2) prin calcul se stabile ște pierderea de recolt ă de pe
suprafața vătămată în raport cu cea cuprins ă în
asigurare;
3) se stabile ște recolta global ă și rodnicia medie de
pe suprafa ța culturii agricole corespunz ătoare,
rămasă nevătămată de grindin ă;
4) coeficientul raportului dintre rodnicia efectiv ă
– 84 -obținută și rodnicia luat ă în asigurare se stabile ște
prin împ ărțirea rodniciei efective ob ținute de pe
suprafața nevătămată la rodnicia fixat ă la
încheierea contractului.
Totodată, dacă acest coeficient e mai mic de o unitate
înseamn ă că reducerea recoltei a fost influen țată atât de
grindină, cât și de alți factori, care trebuie lua ți în considera ție
și pe suprafa ța vătămată de grindin ă.
Calculul final al pagubei se efectueaz ă prin înmul țirea
valorii recoltei lips ă de pe suprafa ța vătămată cu costul înscris
în asigurare și cu coeficientul corela ției dintre rodnicia efectiv
obținută și cea luat ă în asigurare (cu condi ția că coeficientul e
mai mic de o unitate).
Plata desp ăgubirii de asigurare pentru pierderea de
recoltă din cauza grindinii se efectueaz ă după strânsul roadei,
în mărimea pagubei calculate minus franchiza stabilit ă la
încheierea contractului.
5. Asigurarea animalelor
Asigurătorul ofer ă protecție, în baza condi țiilor generale
de asigurare, pentru urm ătoarele grupe de animale s ănătoase,
ce au certificat de s ănătate eliberat de medicul veterinar de la
circumscrip ția sanitar-veterinar ă teritorial ă;
– între 6 luni și 8 ani pentru bovine;
– peste 1 an pân ă la 5 ani pentru ovine și caprine,
precum și miei de îngr ășat;
– peste 6 luni pân ă la 3 ani porcine reproduc ție;
– porcine la îngr ășat peste 30 kg. Greutate, îns ă nu
peste 140 kg.;
– cabaline de trac țiune în vârsta de peste 1 an pân ă la
10 ani;
– cai de ras ă și de curse în vârst ă de peste 1,6 ani
până la 4 ani inclusiv;
– cai de ras ă 6 luni-7 ani, animale de companie;
– stupi de albine; p ăsări de toate categoriile (g ăini
ouătoare, găini de reproduc ție, pui de carne etc.);
– 85 – struți;
– pești în cresc ătorie.
Riscurile asigurate
1. Boli care duc la sacrificarea animalelor.
2. Accidente provocate de meteorizarea acut ă a
animalelor din cauza furajelor (umflarea), numai cu asistența veterinar ă obligatorie.
3. Atacul animalelor s ălbatice.
4. Leziuni interne provocate de înghi țirea unor obiecte.
5. Inunda ții din ploi toren țiale.
6. Incendiu provocat de desc ărcări electrice naturale
(trăsnet) sau de instala ții electrice.
7. Calamit ăți naturale (tr ăsnet, cutremur de p ământ,
furtună, avalanșe de zăpadă).
Suma asigurat ă
Pentru a determina suma asigurat ă asigurătorul și
asiguratul stabilesc valoarea animalelor ce vor fi cuprinse în asigurare, în baza unor facturi, procese verbale de achizi ție,
prețul real al animalului pe pia ță.
Suma asigurat ă nu trebuie s ă depășească 80% din
valoarea real ă a animalului la momentul încheierii contractului.
În situația în care asiguratul solicit ă în scris la asigur ător
majorarea sau diminuarea sumei ini țiale asigurate indicate în
contract, iar aceasta accept ă, urmeaz ă ca
și prima de
asigurare s ă fie majorat ă sau diminuat ă în mod corespunz ător.
Orice cerere cu acest con ținut, depus ă de asigurat dup ă
producerea unei daune, nu va fi luat ă în considera ție.
Animalele din aceea și gospod ărie se primesc în
asigurare numai pentru o sum ă egală de fiecare animal din
aceeași grupă de vârst ă și rasă.
Perioada de asigurare
Contractul de asigurare se încheie pentru o perioad ă de
un an; la cererea asiguratului perioada de asigurare poate fi de 6 luni. Perioada de asigurare pentru asigur ările
suplimentare trebuie s ă fie inclus ă în perioada de asigurare a
contractului ini țial. Asigurarea poate fi încheiat ă oricând în
cursul anului. Din specia de animale existente în gospod ărie
se asigur ă toate animalele.
– 86 -Prima de asigurare
Prima de asigurare se calculeaz ă în baza tarifului de
prime stabilit de fiecare asigur ător în parte. Prima de asigurare
se plătește integral la semnarea contractului de asigurare sau
în rate, la datele scadente precizate în poli ță astfel:
– 40% din prima total ă la încheierea contractului;
– 30% în termen de 2 luni de la data achit ării primei
rate în cazul contractului încheiat pe o perioad ă de
un an și termen de o lun ă în cazul contractului
încheiat pe o perioad ă de 6 luni;
– 30% în termen de 2 luni de la data achit ării celei de
a doua rate în cazul contractului încheiat pe o
perioadă de un an și în termen de o lun ă în cazul
contractului încheiat pe o perioad ă de 6 luni.
În cazul în care un asigurat, cu poli ța anuală, nu
înregistreaz ă timp de un an pagube datorate efectului factorilor
de risc asigura ți, beneficiaz ă pentru al II-lea an și următorii ani
fără daune, de o reducere de câte 10% pe an la prima de
asigurare complet ă aferentă animalelor respective, reducerea
maximă fiind de 30%, cu condi ția ca asiguratul s ă mențină
neîntrerupte raporturile de asigurare cu societatea de
asigurări. În cazul unui an cu daune, prima de asigurare va
reveni la 100%, f ără nici o reducere.
Răspunderea asigur ătorului și asiguratului
Răspunderea asigur ătorului:
– înceteaz ă dacă pierderea sau sacrificarea
animalului a avut loc dup ă 10 zile de la expirarea
zilei în care s-au pl ătit primele de asigurare și s-a
întocmit poli ța de asigurare;
– răspunderea asigur ătorului înceteaz ă la ora 24.00 a
ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea sau prin producerea evenimentului
asigurat care are ca urmare dauna total ă;
– asigurarea este valabil
ă exclusiv pentru animalele și
riscurile specificate în poli ță;
– 87 – în caz de neplat ă la termenele scadente a primei de
asigurare sau, dup ă caz, a ratelor acesteia,
contractul de asigurare este reziliat;
– în cazurile în care, cu prilejul unei inspec ții de risc,
se constat ă degradarea condi țiilor existente la data
încheierii asigur ării, creșterea nivelului de risc,
apariția unor riscuri suplimentare, nerespectarea de
către asigurata regulilor zoologice și sanitar-
veterinare sau nerespectarea eventualelor
recomand ări ale asigur ătorului, aceasta are dreptul
să denunțe unilateral contractul de asigurare f ără
restituirea primelor încasate.
Răspunderea asiguratului:
– să nu întreprind ă și/sau să nu permit ă acțiuni care ar
duce la majorarea riscului asigurat;
– să achite obliga țiile de plat ă a primei de asigurare în
cuantumul și datele stabilite în contract;
– să întrețină animalele conform regulilor zooigienice
și sanitar-veterinare de îngrijire, hr ănire, între ținere
și exploatare, luând m ăsurile necesare prevenirii
îmbolnăvirii lor, precum și limitarea pagubei în caz
de boală sau accident;
– să permită reprezentan ților asigur ătorului să verifice,
ori de câte ori ace știa consider ă necesar, modul în
care sunt respectate regulile sanitar-veterinare de
îngrijire, hr ănire, între ținere și exploatare a animalilor
asigurate, precum și felul în care au fost îndeplinite
recomand ările făcute la inspec țiile de risc anterioare;
– asigura ții sunt obliga ți să pună la dispozi ția
asigurătorului toate actele și eviden țele necesare
pentru verificarea existen ței animalelor asigurate și
valorii acestora pentru constatarea producerii evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor,
precum și pentru stabilirea dreptului de desp ăgubire.
În cazul producerii evenimentului asigurat:
– să înștiințeze imediat reprezentantul asigur ătorului
care împreun ă cu circumscrip ția sanitar-veterinar ă
– 88 -din teritoriu va întocmi procesul verbal de constatare
a pieirii animalelor;
– în condi țiile în care este vorba de incendiu, s ă
anunțe imediat pompierii, iar asiguratul va lua toate
măsurile pentru salvarea animalelor.
6. Constatarea, evaluarea pagubelor și stabilirea
despăgubirilor în asigurarea animalelor
Constatarea și evaluarea pagubelor se face de c ătre
asigurător, direct sau prin împuternici ți, împreun ă cu asiguratul
sau împuternici ții săi, inclusiv prin exper ți, dacă părțile convin
în acest mod. În urma cererii de desp ăgubire (anun ț de daun ă)
scrise de asigurat c ă a intervenit o daun ă produsă de un risc
asigurat, se va stabili de comun acord timpul în care se va
efectua constatarea.
Reprezentantul asigur ătorului verific ă inițial dacă:
– asigurarea era în vigoare la data producerii
evenimentului asigurat;
– riscul produs este risc asigurat;
– anunțul s-a făcut în termen;
Apoi va completa procesul verbal de constatare a
pagubei care va cuprinde:
– constatarea pagubei;
– cauza pieirii animalelor;
– motivul sacrific ării de necesitate;
– evaluarea pagubei;
– stabilirea cuantumului desp ăgubirilor, dup ă care se
întocmește Referatul de plat ă, iar se va face în timp
de 30 zile de la primirea ultimului act de la asigurat.
La stabilirea valorii pagubei se va ține seama de:
– numărul de animale afectate de riscul asigurat;
– suma asigurat ă pentru fiecare animal asigurat;
– venitul ob ținut de la asigurat de la consumul sau
realizarea produselor animaliere.
– 89 -Suma desp ăgubirii se stabile ște după principiul primului
risc (desp ăgubirea de asigurare este egal ă cu paguba dar nu
poate dep ăși suma asigurat ă).
Întrebări de verificare
1. Care sunt riscurile în cadrul asigur ărilor agricole?
2. Explica ți procedura de contractare a asigur ărilor
agricole.
3. Care sunt condi țiile esen țiale pentru existen ța unui
interes asigurabil în cadrul asigur ărilor agricole?
4. Cum se determin ă recolta medie?
5. De ce depinde m ărimea primei de asigurare la
asigurările agricole?
6. Cum se determin ă suma asigurat ă în cadrul asigur ărilor
de animale?
7. Enumera ți grupele de animale ce pot fi cuprinse în
asigurare.
8. Care sunt condi țiile când prima este achitat ă în rate?
9. Care este durata de valabilitate a contractului de
asigurare în cadrul asigur ărilor agricole?
10. De ce depinde suma desp ăgubirii în cadrul asigur ărilor
animalelor?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1 Prin valoarea cuprins ă în asigurare se în țelege:
a) prețul de cost al recoltei la momentul contract ării
asigurării;
b) valoarea medie a recoltei pentru ultimii 3-5 ani;
c) suma total ă a cheltuielilor legate de recoltarea
culturilor;
d) costul recoltei la momentul producerii riscului
asigurat.
Testul nr. 2
Care sunt condi țiile ca asigur ătorul să fie eliberat de la
plata desp ăgubirii:
– 90 -a) asiguratul s ă sufere o daun ă ce nu poate fi evaluat ă
în bani;
b) înainte de producerea evenimentului asigurat,
asigurătorul să propun ă asiguratului modificarea
corespunz ătoare a contractului sau s ă-l denunțe, în
cazul în care, cunoscând adev ărata situa ție, nu ar fi
încheiat contractul;
c) asiguratul poate agrava riscul asigurat; d) atunci când asiguratul nu accept ă plata primei de
asigurare pe motiv c ă franchiza este prea mare.
Testul nr. 3
Despăgubirea de asigurare este:
a) suma de bani pe care asigur ătorul este obligat s ă o
plătească cu scopul de a compensa paguba
produsă de riscul asigurat;
b) suma de bani pe care o pl ătește asigur ătorul pentru
ca acesta s ă constituie fondul de asigurare necesar
plății indemniza țiilor în cazul producerii riscului
asigurat.
Testul nr. 4
Numiți etapele de calculare a pagubei la asigur ările
agricole.
Testul nr. 5
Suma asigurat ă nu trebuie s ă depășească 80% din
valoarea real ă a animalului la momentul încheierii contractului
(adevărat sau fals).
Testul nr. 6
Termenele asigur ării la asigur ările agricole de grindin ă
:
a) livezile dup ă înflorirea deplin ă;
b) vița-de-vie dup ă începutul înmuguririi;
c) planta țiile multianuale dup ă data de 15 aprilie;
d) planta țiile altor culturi de câmp dup ă răsărirea lor.
e) după răsărire, însă nu mai târziu de 1 noiembrie.
Alegeți varianta fals ă.
Testul nr.7
Prima de asigurare se calculeaz ă în baza tarifului de
prime stabilit de fiecare asigur ător în parte (adevărat sau fals).
– 91 -Testul nr. 8
În cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul
este obligat:
a) să înștiințeze imediat reprezentantul asigur ătorului
care împreun ă cu circumscrip ția sanitar-veterinar ă
teritorială va întocmi procesul verbal de constatare a
pieirii animalelor;
b) în condi țiile în care este vorba de incendiu, se
anunțe imediat pompierii, iar asiguratul va lua toate
măsurile pentru salvarea animalelor;
c) să permită reprezentan ților asigur ătorului să verifice,
ori de câte ori ace știa consider ă necesar, modul în
care sunt respectate regulile sanitar-veterinare de îngrijire, hr ănire, între ținere și exploatare a animalilor
asigurate, precum și felul în care au fost îndeplinite
recomand ările făcute la inspec țiile de risc anterioare.
d) asigura ții sunt obliga ți să pună la dispozi ția
asigurătorului toate actele și eviden țele necesare
pentru verificarea existen ței animalelor asigurate și
valorii acestora pentru constatarea producerii
evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor,
precum și pentru stabilirea dreptului de desp ăgubire.
Alegeți varianta fals
ă.
Testul nr. 9
Ce elemente se iau în vedere la stabilirea valorii pagubei
la asigurarea agricol ă?
Testul nr. 10
În baza c ărui principul se stabile ște suma desp ăgubirii la
asigurarea agricol ă.
– 92 -Tema 7.
ASIGUR ĂRILE DE PERSOANE
1. Rolul asigur ărilor de persoane la sporirea și consoli-
darea bugetelor familiale
2. Riscurile în asigur ările de persoane
3. Condi țiile generale și particularit ățile asigur ărilor de
persoane
1. Rolul asigur ărilor de persoane la sporirea
și consolidarea bugetelor familiale
Asigurările de persoane sunt o m ăsură suplimentar ă de
prevedere și de economisire pe termen lung pentru cet ățeni și
pentru familiile lor în leg ătură cu producerea unor evenimente
în viața acestora. Aceste asigur ări completeaz ă asigurările
sociale și asisten ța socială în ceea ce prive ște satisfacerea
cerințelor popula ției în caz de pierdere a capacit ății de munc ă,
de bătrânețe sau în caz de deces.
În același timp, asigur ările de persoane sunt un mijloc de
atragere în circuitul economic al unei p ărți din disponibilit ățile
bănești temporare ale popula ției care exercit ă o influen ță
pozitivă asupra vitezei de rota ție a banilor. Asigur ările de
persoane prezint ă importan ță nu numai pentru asigura ți, ci și
pentru economia na țională. Astfel, rezerva matematic ă
formată în cadrul asigur ărilor de via ță este p ăstrată de
societățile de asigur ări la bănci, fiind fructificate cu o dobând ă
anuală. Deoarece asigur ările de via ță sunt de lung ă durată,
există posibilitatea ca rezervele s ă fie utilizate ca surs ă de
creditare a economiei na ționale.
Gradul de dezvoltare a asigur ărilor de persoane este
influențat atât de unii factori obiectivi (de exemplu, nivelul de
dezvoltare al economiei na ționale ce este legat de posibilit ățile
materiale ale popula ției privind alocarea unor sume pentru
contractarea asigur ărilor), cât și de factori subiectivi, cum sunt
(modul de reglementare a asigur ărilor sociale, activitatea
– 93 -desfășurată de companiile de asigur ări privind introducerea
unor forme de asigur ări accesibile).
Elementele generale ale mecanismului asigur ărilor de
viață pot fi prezentate astfel:
– Asigurările de via ță au un caracter facultativ; se
încheie cu persoane cuprinse între anumite limite de vârste pe durate de asigurare variate;
– Perioada de asigurare și perioada de plat ă a
primelor de asigurare se afl ă în corela ție cu suma
asigurată, care are un plafon minim la perioadele de
asigurare de peste 10 ani;
– Persoanele cu o invaliditate permanent ă mai mare
de 50% nu sunt primite în asigurare;
– Printr-un contract de asigurare se asigur ă o
persoană, dar exist ă și excep ții (asigurarea
familială);
– Primele de asigurare sunt cresc ătoare în func ție de
grupele de vârst ă ale asigura ților și descresc ătoare
în raport cu cre șterea duratei contractului și a
duratei pl ății primelor.
Spre deosebire de asigur ările generale, în asigur ările de
viață, nici via ța, nici s ănătatea sau integritatea nu pot fi
evaluate în bani. Oricine are un interes asigurabil nelimitat în ceea ce prive ște propria persoan ă
, dar modul în care î și
determin ă suma asigurat ă depinde de puterea sa financiar ă și
de nivelul de protec ție de care are nevoie și pe care îl poate
susține. Chiar și în țările cu tradi ție în asigur ări, încheierea
unei poli țe de asigurare este o decizie individual ă pe baze
voluntare, f ăcută din interes personal sau pentru a proteja
familia sau pe cei dragi. Exist ă și situații în care aceste
asigurări trebuie s ă fie încheiate, și acest lucru este determinat
de uzanțe, politici de firm ă sau în func ție de situa ție.
– 94 -2. Riscurile în asigur ările de persoane
Majoritatea persoanelor și familiilor au o dorin ță
puternică de a avea siguran ță financiar ă și protecție împotriva
acelor evenimente care le amenin ță securitatea.
Securitatea financiar ă poate fi amenin țată sau pierdut ă
dintr-o mul țime de cauze. Unele familii pierd suportul financiar
din cauza c ă întreținătorul familiei a decedat subit într-un
accident, altele sufer ă în urma distrugerii caselor și bunurilor
personale din cauza incendiilor, inunda țiilor, uraganelor,
cutremurelor de p ământ sau altor fenomene dezastruoase.
Unele persoane devin invalizi din cauza afec țiunilor cardiace,
cancerului, SIDA sau altor boli. În sfâr șit, alții se ruineaz ă
financiar, pentru c ă li se pretinde s ă-și onoreze obliga țiile către
terțe persoane pentru pagubele produse acestora.
Riscuri legate de persoan ă sunt riscurile care afecteaz ă
în mod direct individul. Ele implic ă posibilitatea pierderii
complete sau reducerii venitului câ știgat, cheltuieli
suplimentare și diminuarea activelor financiare. Exist ă trei
riscuri de baz ă legate de persoan ă:
– risc de supravie țuire;
– risc de deces;
– risc de pierdere a capacit ății de munc ă.
La asigur ările de supravie țuire, asigur ătorul se
angajeaz ă să plătească asiguratului, la expirarea contractului,
suma asigurat ă, cu condi ția ca acesta s ă fie în via ță. În perioada
de valabilitate a asigur ării, asiguratul, pl ătind primele datorate,
acumuleaz ă o sumă de bani la dispozi ția asigur ătorului, sum ă
care devine exigibil ă la expirarea contractului. Suma astfel
economisit ă urmează să fie folosit ă de asigurat, la momentul
potrivit, pentru cele mai diverse scopuri: s ă-și achiziționeze un
imobil, un automobil sau alte bunuri de mare valoare ori de
folosință îndelungat ă; să se mute cu familia într-o alt ă regiune
sau țară; să efectueze o c ălătorie de agrement, de afaceri, de
studii, de tratament medical etc.
Potrivit condi țiilor contractuale, asiguratul intr ă în posesia
sumei asigurate numai în cazul în care este în via ță la
expirarea contractului. Dac ă însă acesta a decedat anterior
– 95 -expirării termenului de valabilitate a contractului, asigur ătorul
se consider ă eliberat de angajamentul luat prin contract și, ca
urmare, nu are nici o obliga ție față de moștenitorii asiguratului.
Asigurările de deces protejeaz ă asiguratul împotriva
riscului de deces. Asigur ătorii folosesc diverse forme de
asigurare care s ă satisfac ă cele mai diferite preferin țe. Astfel,
într-o formul ă, asigurarea acoper ă riscul de deces la orice dat ă
ar surveni acesta.
Asigurarea de deces îl oblig ă pe asigur ător să achite
suma înscris ă în contract, dac ă decesul asiguratului a avut loc
în perioada de valabilitate a contractului. Dac ă la expirarea
contractului asiguratul este în via ță, asigurătorul este eliberat
de orice obliga ție față de asigurat. A șadar, asigurarea de
deces nu este o asigurare de economisire (capitalizare), ci una
de protec ție împotriva unui risc determinat.
Cele dou ă asigurări de via ță – de supravie țuire și de
deces – acoper ă fiecare în parte câte un singur risc, creând
astfel impresia c ă una din p ărți este întotdeauna pedant ă. În
realitate, supravie țuirea și decesul, constituind riscuri
alternative, nu se pot produce niciodat ă simultan.
Asigurările mixte de via ță. Pentru a face mai atractive
raporturile sale cu asigura ții și pentru a le simplifica sub raport
organizatoric, asigur ătorul ofer ă un „produs”, care acoper ă
ambele riscuri printr-un singur contract, denumit asigurare
mixtă de viață. Prin cuprinderea a dou ă riscuri alternative într-
un contract de asigurare unic, caracterul contradictoriu al celor
două riscuri nu dispare, ci se creeaz ă numai impresia c ă
asigurații câștigă în cazul producerii oric ărui risc: în cazul
decesului asiguratului, beneficiarul asigur ării intră în posesia
sumei asigurate, iar în caz de supravie țuire, asiguratul
încaseaz ă personal suma asigurat ă prevăzută în contract.
Este adev ărat că asiguratul câ știgă în ambele împrejur ări, dar
acest avantaj îl ob ține cu pre țul aferent acoperirii celor dou ă
riscuri distincte, adic ă cu suportarea primelor datorate atât
pentru riscul de deces, cât și pentru cel de supravie țuire.
– 96 -3. Condi țiile generale și particularit ățile
asigurărilor de persoane
Condițiile de asigurare stau la baza contractelor de
asigurare, înglobând o serie de prevederi, cu caracter juridic,
între care: modul de încheiere a contractului de asigurare,
declanșarea și încetarea r ăspunderii asigur ătorului, stabilirea
beneficiarilor de asigurare, modalitatea de calcul și plata
primelor de asigurare, acte și forme de plat ă, modalit ăți de
executare a contractelor etc.
Asigurările de via ță fiind facultative, au la baz ă contracte
de asigurare, prin care se stabilesc obliga țiile reciproce ale
celor dou ă părți, ale asigur ătorului (de a achita suma asigurat ă
în cazul ivirii evenimentului asigurat, respectiv la expirarea asigurării) și ale asiguratului (de a achita la termen, în
cuantumul stabilit, primele de asigurare).
Condițiile de asigurare includ și prevederi rezultate din
aplicarea bazelor tehnice ale asigur ărilor de via ță, respectiv
dobânda luat ă în calculul primelor de asigurare și al rezervelor
matematice, precum și adaosul pentru cheltuielile de achizi ție
și administra ție a asigur ărilor etc.
Aceste prevederi urm ăresc încadrarea calculului
primelor de asigurare în bazele statistice și eliminarea
elementelor care ar putea periclita realizarea echilibrului financiar al asigur ărilor de via ță, deci vizeaz ă buna lor
funcționare.
În funcție de riscul acoperit, asigur ările de persoane pot
fi divizate în:
• asigurări de via ță ( adică asigurările ce acoper ă
riscul de supravie țuire și deces);
• asigurări de persoane, altele decât cele de via ță
(asigurări de accidente, asigur ări de sănătate etc.).
Așadar, asigur ările de via ță reprezint ă o component ă a
asigurărilor de persoane, având la baz ă conceptul de protec ție
de risc-via ță.
1. Calculul primelor și principiul echivalen ței
În asigur ările de via ță, la baza calcul ării primelor stau:
– 97 – indicele de mortalitate și cel de supravie țuire,
rezultați din Tabela de mortalitate;
– nivelul (cota) de dobând ă la care se poate fructifica
rezerva matematic ă;
– principiul echivalen ței (conform c ăruia totalul
obligațiilor asiguratului trebuie s ă acopere totalul
obligațiilor asigur ătorului, pl ățile de sume asigurate,
plus cheltuielile aferente administr ării asigur ărilor,
prin luarea în calcul și a dobânzilor de fructificare a
rezervei de prim ă, în favoarea asigura ților, în
stabilirea primei nete;
– adaosul de prim ă care cuprinde coeficientul de
siguranță pentru eventualele abateri ale mortalit ății
reale față de cea indicat ă în tabelul de mortalitate:
coeficientul de risc aferent asigur ării suplimentare
(pentru caz de invaliditate permanent ă din accident de
peste 50%) dac ă este prev ăzută la forma respectiv ă
de asigurare; cheltuieli cu achizi ționarea asigur ărilor și
cheltuieli de administrare a asigur ătorului.
Plata primelor de asigurare este e șalonată, dar
asigurătorul își asumă riscul de a achita asiguratului suma
asigurată în cazul decesului acestuia sau la expirarea
perioadei de asigurare în cazul supravie țuirii asiguratului.
2. Vârsta de cuprindere în asigurare
La majoritatea formelor de asigurare, vârsta de
cuprindere în asigurare este de la 16 la 60 de ani. Vârsta sau
intervalul de vârst ă al persoanelor cuprinse în asigurare
variază de la o societate de asigur ări la alta. Acest fapt,
reflectat în condi țiile de asigurare, este argumentat în cadrul
fiecărei societ ăți de asigurare prin capacitatea financiar ă,
structura și calitatea portofoliului, pozi ția societ ății pe pia ța
asigurărilor, intensitatea concuren ței și alți factori.
3. Cuprinderea selectiv ă în asigurare, a persoanelor,
după starea s ănătății și vârstă
Condițiile de asigurare sunt astfel concepute pentru a
preveni antiselec ția riscurilor. În consecin ță, persoanele
bolnave nu sunt cuprinse în asigurare. Apoi, în unele cazuri, la
asigurările contractate pe baza examin ării medicale a
– 98 -asiguraților, condi țiile de asigurare stipuleaz ă cerința asigurării
așa-numitelor riscuri anormale (deci se cere acceptarea pl ății
unor prime de asigurare corespunz ătoare unei vârste mai
mari). Pentru estimarea unor asemenea riscuri se calculeaz ă
un coeficient al supramortalit ății, în func ție de care se identific ă
vârsta m ărită ce va fi luat ă în seam ă cu ocazia asigur ării.
4. Modificarea unor elemente în cursul asigur ării
În condi țiile de asigurare se stipuleaz ă posibilitatea
modificării unora din elementele asigur ării, între care:
• durata asigur ării;
• durata pl ății primelor de asigurare;
• suma asigurat ă;
• forma de asigurare.
Se precizeaz ă totodat ă că aceste modific ări sunt
permise la asigur ările de via ță la care se constituie rezerv ă de
prime, cu excep ția asigur ărilor temporare de deces, întrucât la
aceste asigur ări rezerva matematic ă este redus ă. Evident,
posibilitatea modific ării unor elemente ale contractului de
asigurare pe parcursul derul ării lui se reg ăsește în condi țiile de
asigurare ale tuturor societ ăților de asigurare, dar nu sunt
excluse diferen țieri și impunerea unor restric ții de către unele
societăți.
5. Dreptul la suma asigurat ă redusă și la reactivarea
asigurării
Condițiile de asigurare prev ăd că la asigur ările la care
se constituie rezerv ă de prime, în cazul când se înceteaz ă
plata primelor dup ă ce acestea au fost achitate, o perioad ă de
timp precizat ă ca limita minim ă (de exemplu cel pu țin 1 an, la
asigurările mixte care au fost contractate pe durata de 5 ani),
asiguratul are dreptul la suma asigurat ă redusă. Cuantumul
sumei asigurate reduse este în func ție de rezerva matematic ă
acumulat ă până la încetarea pl ății primelor. Dreptul la suma
asigurată redusă se acord ă numai la asigurarea de baz ă
(deces și supravie țuire), deci, nu și la asigurarea suplimentar ă
pentru cazul de invaliditate permanent ă din accident, care este
inclusă în toate asigur ările mixte.
– 99 -Reactivarea asigur ării, la care s-a întrerupt plata
primelor, este un drept al asigura ților, prev ăzut în condi țiile de
asigurare ce decurg din dreptul acestora asupra rezervei
matematice constituite. Totu și, reactivarea asigur ării este
posibilă doar cu respectarea anumitor condi ții precizate de
asigurător cu privire la intervalul de timp în care poate avea loc
și cu privire la procedeul adoptat.
6. Obținerea sumei de r ăscumpărare
Condițiile de asigurare precizeaz ă dreptul asiguratului la
obținerea sumei de r ăscumpărare în cazul în care, pl ătind
primele de asigurare o perioad ă de timp (limita minim ă la
asigurările mixte fiind de 2 ani, pentru asigur ările contractate
pe perioada de 5 ani și 3 ani, pentru cele contractate pe
perioade mai mari), acesta solicit ă încetarea contractului, prin
plata sumei asigurate. Dreptul asiguratului la ob ținerea sumei
asigurate se argumenteaz ă prin faptul c ă primele de asigurare
au fost astfel dimensionate încât s ă includă și rezerva de
prime. Întrucât acesta sisteaz ă plata primelor, el are dreptul de
a obține de la asigur ător suma de asigurare redus ă, iar dac ă
renunță la asigurare, are dreptul s ă i se achite rezerva de
prime corespunz ătoare asigur ării sale, deci, suma de
răscumpărare. Aceast ă sumă de răscumpărare reprezint ă
95% din rezerva de prime, cota care cre ște cu câte o unitate în
fiecare din ultimii 5 ani ai asigur ării. Suma respectiv ă este
inferioară sumei totale pl ătite ca prime și dobânzile aferente,
întrucât valoarea acesteia se determin ă în baza rezervei
acumulate minus cheltuielile de achizi ție. În primii ani ai
perioadei de asigurare, primele de asigurare sunt consumate în propor ție ridicat ă pentru acoperirea riscurilor și cheltuielilor,
aportul dobânzilor este nesemnificativ, iar rezerva matematic ă
este prea mic ă, pentru a nu afecta cuantumul sumei de
răscumpărare dacă plata acesteia se impune.
7. Dobânda la împrumutul acordat în asigurarea de
viață
Condițiile de asigurare precizeaz ă obligația asiguratului
de a plăti dobânda la acest împrumut, chiar dac ă s-ar putea
spune c ă „se împrumut ă din banii s ăi”. Faptul se justific ă,
întrucât împrumuturile se acord ă din rezerva matematic ă, ori
– 100 -în acest caz acesta nu mai aduce dobânzi din partea institu ției
de credit, unde era p ăstrată ca depozit. Deci asiguratul care a
primit împrumutul trebuie s ă suporte dobânda la împrumut.
Întrebări de verificare
1. Care sunt riscurile în cadrul asigur ărilor de persoane?
2. Rolul asigur ărilor de persoane în sistemul economic?
3. Care sunt particularit ățile asigur ărilor de persoane?
4. Cum se determin ă mărimea sumei asigurate în cadrul
asigurărilor de persoane?
5. De ce depinde m ărimea primei de asigurare în cadrul
asigurărilor de persoane?
6. Explica ți diferen ța dintre asigur ările de persoane și
asigurarea social ă?
7. Ce tipuri de asigur ări de persoane cunoa șteți?
8. Enumera ți modalit ățile de achitare a primei de
asigurare.
9. Care este durata de valabilitate a contractului de
asigurare în cadrul asigur ărilor de via ță?
10. Ce documente trebuie s ă prezinte beneficiarul sau
moștenitorul pentru plata sumei de asigurare?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
Deținătorul poli ței de asigurare, care este aceea și
persoană cu asiguratul, are un contract de asigurare de via ță
pe 30 de ani și dorește să-l întrerup ă după 15 ani. El este
îndreptățit să primeasc ă:
1) suma asigurat ă și dividendele aferente;
2) valoarea de r ăscumpărare și dividendele aferente;
3) suma asigurat ă redusă și dividendele aferente;
4) suma asigurat ă.
Testul nr. 2
Reactivitatea poli ței de asigurare înseamn ă:
1) că polița de asigurare, anulat ă ca urmare a nepl ății
primei de asigurare, poate intra din nou în vigoare în
– 101 -doi ani de la anulare, cu condi ția efectu ării unei noi
examinări medicale;
2) că polița de asigurare anulat ă ca urmare a explic ării
duratei de asigurare poate intra din nou în vigoare în
trei ani de la anulare;
3) că polița de asigurare anulat ă ca urmare a nepl ății
primei poate intra din nou în vigoare în trei ani de la anulare, cu o nou ă evaluare medical ă și cu plata
tuturor obliga țiilor financiare;
4) că polița de asigurare anulat ă ca urmare a nepl ății
primei poate intra din nou în vigoare, imediat ce asiguratul î și plătește prima restan ță.
Testul nr. 3
Valabilitatea poli ței de asigurare începe:
1) la data semn ării propunerii de asigurare;
2) la data accept ării propunerii de asigurare de c ătre
societate;
3) la data livr ării poliței de asigurare c ătre client;
4) la data efectu ării evaluării medicale.
Testul nr. 4
Cum sunt clasificate asigur ările de sănătate:
1) asigurare total ă, de nupțialitate, de natalitate;
2) asigurare de accidente, de boal ă, de sănă
tate
permanent ă;
3) asigur ări la termen, tradi ționale, cu unit ăți de investi ții;
4) asigur ări mixte, de deces, asigur ări de via ță cu
component ă de economisire.
Testul nr. 5
În legătură cu asigur ările de supravie țuire, identifica ți
varianta fals ă:
1) asigurarea de supravie țuire este atractiv ă pentru
asigurat și stimuleaz ă spiritul de economisire;
2) asigur ătorul se angajeaz ă să plătească asiguratului
la expirarea contractului suma asigurat ă, cu condi ția
ca acesta s ă fie în via ță;
3) în caz de accident al asiguratului, societatea de
asigurare nu are nici un fel de obliga ție față de
moștenitorii acestuia;
– 102 -4) o form ă a asigur ărilor de supravie țuire este
asigurarea de rent ă.
Testul nr. 6
La asigur ările de persoane, suma asigurat ă se
stabilește:
1) de către agenții de asigurare ai firmei;
2) pe baza informa țiilor din certificatele medicale
prezentate de asigurat;
3) pe baz ă de negociere;
4) în mod forfetar, în func ție de nevoile și posibilit ățile
sale financiare.
Testul nr. 7
La asigur ările de persoane, asiguratul poate s ă încheie:
1) doar o asigurare, în limita maxim ă a valorii sale
stabilită de agentul de asigurare;
2) maximum dou ă asigurări: una obligatorie și una
facultativ ă;
3) un num ăr nedeterminat de asigur ări de acela și fel,
fără nici un fel de restric ție;
4) un num ăr nedeterminat de asigur ări, dar pân ă la
valoarea sa stabilit ă de agentul de asigurare.
Testul nr. 8
Dacă la expirarea de supravie țuire contractului asiguratul
este în via ță, asigurătorul este eliberat de orice obliga ție față
de asigurat (adevărat sau fals).
Testul nr. 9
Care este condi ția de baz ă la asigur ările de supravie țuire?
Testul nr.10
Care este modalitatea de achitare a primelor de asigurare?
Problem ă rezolvat ă
O persoan ă în vârst ă de 38 de ani încheie o asigurare
de supravie țuire pe 7 ani, prin care, la sfâr șitul asigur ării să
primeasc ă o sum ă asigurat ă de 10 mln. lei Cunoscând
numerele de comuta ție D 38 – 2.459,82128; D 45 – 1.210,00706
și procentul dobânzii de 10%, prima net ă unică πnu este:
1. 4819095,25
2. 4919085,25
– 103 -3. 5918081,4
4. 4919085,28
Rezolvare
x – 38
n – 7 S
a – 10 mln.lei
i – 10% π
nu = Sa * felul asigur ării
felul asigur ării nEx
xnx
x nDDE+=
leiDD
DD
nu nu 25. 4919085 10000000 10000000
3845
38738= ⇒ × = × =+π
π
D38 = 2459,82128
D45 = 1210,00706
Probleme nerezolvate
Problema 1
Care este probabilitatea ( nPx) unei persoane în vârst ă de
31 ani să supravie țuiască până la vârsta de 79 de ani?
1. 0,37917012
2. 0,37817013 3. 0,37817013 4. 0,27907012 5. 0,27917012.
Problema 2
Folosind numerele de comuta ție I
25 = 95,103, I 50 = 84,108 ,
să se determine care este probabilitatea ca o persoan ă în
vârstă de 25 de ani s ă decedeze pân ă la vârsta de 75 de ani:
1. 0,112653 2. 0,1256114
3. 0,1156134
4. 0,224621 5. 0,1156115.
– 104 -Tema 8.
ASIGURAREA DE R ĂSPUNDERE CIVIL Ă
1. Esența și destinația asigur ărilor de răspundere civil ă
2. Asigurarea prin efectul legii de r ăspundere civil ă a
deținătorilor de autovehicule
3. Asigurarea de r ăspundere civil ă pentru prejudicii
provocate prin desf ășurarea de activit ăți de către
unități comerciale, industriale, de construc ții etc.
4. Asigurarea de r ăspundere profesional ă
5. Asigurarea de r ăspundere în caz de nerambursare în
termenele stabilite a creditelor acordate
6. Alte tipuri de asigurare de r ăspundere civil ă
1. Esența și destina ția asigur ărilor de
răspundere civil ă
Asigurările de r ăspundere civil ă acoper ă prejudiciul
produs de asigurat – persoan ă fizică sau juridic ă – unor ter țe
persoane (în aceste asigur ări, pe lâng ă asigurat și asigurător
mai intervine și a treia persoan ă, și anume ter țul păgubit).
Asigurarea de r ăspundere civil ă are caracteristici
specifice domeniului asigur ărilor, în general, și caracteristici
specifice clasei de asigur ări pe care o reprezint ă.
Asigurarea de r ăspundere civil ă are urm ătoarele
caracteristici generale specifice domeniului asigur ărilor:
a. Este o asigurare de indemnizare, în sensul c ă are
drept obiectiv acoperirea pagubei efective suferite de terțul păgubit. Asigurarea de r ăspundere nu
îmbogățește pe ter ț sau pe asigurat, aceasta
numai repar ă dauna suferit ă de respectiva
persoană îndreptățită la desp ăgubire și pe care
aceasta o justific ă legal;
b. Se încheie în aplicarea principiului limit ării
răspunderii asigur ătorului pân ă la nivelul sumei
asigurate.
– 105 -Printre caracteristicile specifice ale asigur ărilor de
răspundere civil ă pot fi men ționate:
a. Asigurarea de r ăspundere civil ă stabile ște o
legătură juridică directă între asigur ător și terțul
îndreptățit la primirea compensa ției, în sensul c ă
terțul poate ac ționa asigur ătorul direct în judecat ă
pentru a ob ține de la acesta compensarea
daunelor suferite;
b. În asigurarea de r ăspundere civil ă funcționează
principiul invers al subrog ării. Aceasta înseamn ă
că asigurătorul, desp ăgubindu-l pe ter ț dintr-un
raport direct cu acesta, se poate întoarce pentru recuperare la asiguratul s ău, dacă despăgubirea a
fost urmare a unei fapte ale c ărei efecte s-au
datorat culpei grave a asiguratului sau altor cauze
prevăzute de lege.
Pentru o delimitare riguroas ă, este necesar s ă subliniem
că prin asigur ă
rile de răspundere civil ă pot fi acoperite numai
pagubele produse de asigurat unor ter țe persoane în anumite
condiții, care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ:
1. Este necesar ă săvârșirea de c ătre asigurat a unei
fapte ilicite (care contravine prevederilor legale). De exemplu, producerea unui accident de c ătre
conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea
regulilor de circula ție;
2. Trebuie s ă se poat ă dovedi existen ța unui
prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat unui terț;
3. Se impune s ă existe un raport de cauzalitate între
fapta ilicit ă a asiguratului, care a produs accidentul,
și prejudiciul adus ter ței persoane p ăgubite;
4. Este necesar s ă se poat ă constata culpa
(vinovăția) asiguratului care a s ăvârșit fapta ilicit ă
ce a condus la producerea accidentului.
Dacă una din condi țiile indicate supra nu este îndeplinit ă,
însemnă că, de fapt, nu sunt întrunite toate elementele ce
definesc r ăspunderea civil ă, iar pagubele astfel rezultate nu
pot fi acoperite prin asigurarea de r ăspundere civil ă.
– 106 -Prin condi țiile care stau la baza lor, asigur ările de
răspundere civil ă prezintă anumite particularit ăți:
¾ Obiectul asigurărilor de r ăspundere civil ă îl reprezint ă
tocmai prejudiciul produs unor ter țe persoane de c ătre
asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, cl ădiri și diferite alte construc ții,
exercitarea unei anumite activit ăți etc.;
¾ Spre deosebire de situa ția întâlnit ă la asigur ările de
bunuri și la cele de persoane, unde eventuala
vinovăție a asigura ților în producerea riscului duce, de
regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul
asigurărilor de r ăspundere civil ă, culpa asiguratului
este una dintre condi țiile de baz ă care se cere a fi
îndeplinit ă pentru ca asigur ătorul să plătească
despăgubirea cuvenit ă terților păgubiți. Așa cum s-a
arătat însă mai înainte, este necesar ca între
prejudiciul produs de asigurat ter țelor persoane și
fapta ilicit ă a acestuia s ă existe în toate cazurile un
raport de cauzalitate;
¾ În asigur ările de răspundere civil ă, spre deosebire de
asigurările de persoane, în calitate de beneficiari pot
apărea numai ter țe persoane necunoscute în
momentul încheierii asigur ării;
¾ La asigur ările de r ăspundere civil ă suma asigurat ă
rămâne la acela și nivel pe toat ă durata asigur ării. Cu
alte cuvinte, la fiecare producere a riscului asigurat, despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul
maxim al sumei asigurate, indiferent de num ărul
cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de
valabilitate a asigur ării.
Rezultă că, practic, pot ap ărea și situații când
asigurătorul plătește despăgubiri al c ăror total – pe întreaga
durată a asigur ării – întrece cuantumul sumei asigurate.
Specific pentru asigur ările de r ăspundere civil ă
este, de
asemenea, faptul c ă în unele cazuri, suma asigurat ă pe care
asigurătorul o pl ătește terțelor persoane p ăgubite nu are o
limită dinainte stabilit ă. Astfel, de exemplu, pentru prejudicii
– 107 -constând în v ătămarea corporal ă sau decesul persoanei,
cuantumul sumei pl ătite de asigur ător nu este limitat (este
vorba, de exemplu, de asigurarea de r ăspundere civil ă prin
efectul legii pentru pagubele produse prin accidente de
autovehicule).
2. Asigurarea prin efectul legii de r ăspundere
civilă a deținătorilor de autovehicule
Creșterea într-un ritm accelerat a num ărului de
autovehicule de toate tipurile, care circul ă pe drumurile
publice, a f ăcut ca asigurarea de r ăspundere civil ă pentru
pagubele sau v ătămările corporale produse prin accidente
auto să capete un interes general, deoarece acestea amenin ță
un număr mare de persoane și, respectiv, bunurile lor. În
aceste condi ții, protejarea victimelor accidentelor de circula ție
a devenit o problem ă de ordin social foarte important ă. Drept
urmare, în numeroase țări s-a introdus asigurarea prin efectul
legii de r ăspundere civil ă pentru pagubele produse prin
accidente de autovehicule, considerându-se c ă prin implica țiile
sale deosebite o astfel de m ăsură nu poate fi l ăsată la libera
apreciere a fiec ărui deținător de autovehicule.
În asigurarea prin efectul legii de r ăspundere civil ă
pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule sunt cuprinse – cu unele excep ții – toate persoanele fizice și
juridice de ținătoare de autovehicule supuse înmatricul ării și
folosite pe drumurile publice. De asemenea, sunt cuprinse în
asigurare și persoanele dintr-o anumit ă țară posesoare de
autovehicule pe care le folosesc pe teritoriul unei alte țări,
dacă nu posed ă documente interna ționale de asigurare
valabile și pe teritoriul acelei țări.
În țara noastr ă, această asigurare a intrat în vigoare din
03.01.1995, prin Hot ărârea Guvernului Republicii Moldova nr.
956, din 28 decembrie 1994, „Cu privire la asigurarea obligatorie de r ăspundere civil ă a deținătorilor de autovehicule
și vehicule electrice urbane”. În conformitate cu aceast ă
– 108 -Hotărâre, fiecare persoan ă fizică sau juridic ă, deținător de
autovehicule, este obligat ă să-și asigure r ăspunderea civil ă față
de persoanele ter țe. În Anexele 1 și 2 din aceast ă Hotărâre sunt
indicate toate categoriile de mijloace de transport asigurabile,
tariful de asigurare, care depinde de grupa și modelul
mijloacelor de transport. În momentul încheierii asigur ării,
asiguratului i se elibereaz ă documenta ția necesar ă
(polița/contractul de asigurare și certificatul de asigurare).
Având aceste documente, asiguratul, la producerea riscului
asigurat din vina lui, va fi eliberat de plata desp ăgubirii ter țelor
persoane, aceasta fiind suportat ă de către societatea de
asigurare, cu condi ția respect ării normelor legislative. Pentru
cazurile când r ăspunzătorii pentru accidente au r ămas
neidentifica ți, despăgubirea de asigurare, pentru pagubele
produse prin v ătămări corporale sau decesul ter țelor persoane,
se plătește păgubiților din Fondul de ajutorare a victimelor
accidentelor rutiere, fondat pe lâng ă Agenția Națională a
asigurărilor de r ăspundere civil ă din contul defalc ărilor
asigurătorilor (cot ă procentual ă din mărimea primelor încasate).
Această despăgubire se pl ătește în cuantumul real al pagubelor
cauzate, dar care s ă nu dep ășească 2000 salarii minime
stabilite pe republic ă la data producerii evenimentului asigurat,
indiferent de num ărul păgubiților.
Condițiile acestui tip de asigur ări sunt consemnate în
Anexa nr.1, la Hot ărârea Guvernului Republicii Moldova nr.
956, din 28.12.1994. Aceste condi ții stabilesc principiile de
bază ale asigur ării obligatorii de r ăspundere civil ă a
deținătorilor de autovehicule pentru pagubele produse vie ții,
sănătății și bunurilor ter țelor persoane în urma accidentelor
rutiere care au avut loc pe teritoriul Republicii Moldova.
De aceast ă asigurare sunt pasibili de ținătorii de
autovehicule cu capacitate cilindric ă a motorului de cel pu țin
50 cm3, inclusiv vehiculele electrice urbane, admise spre
exploatare cu permisiunea organelor poli ției rutiere. Nu sunt
supuse asigur ării obligatorii de r ăspundere civil ă a deținătorilor
de autovehicule, autovehiculele care, potrivit dispozi țiilor
legale privind circula ția pe drumurile publice din Republica
Moldova, nu sunt pasibile de înmatriculare de c ătre organele
– 109 -poliției rutiere (tractoare agricole, autocombine, excavatoare,
instalații de compresoare etc.).
Asigurarea obligatorie de r ăspundere civil ă auto se
efectueaz ă de către companiile de asigurare în baza licen țelor
eliberate în modul stabilit de lege.
3. Asigurarea de r ăspundere civil ă pentru prejudicii
provocate prin desf ășurarea de activit ăți de către
unități comerciale, industriale, de construc ții
Asigurarea de r ăspundere a produc ătorului a ap ărut și
se practic ă, datorită faptului c ă toți cei care vând o marf ă au o
răspundere fa ță de cei care o folosesc sau o consum ă. Prin
utilizarea ei se pot produce v ătămări corporale, îmboln ăviri,
deces sau r ănire, pierderi sau prejudicii materiale.
Asigurarea de r ăspundere a produc ătorului se face prin
polițe separate, limitate ca sume pentru fiecare perioad ă de
asigurare.
Iată câteva exemple care pot ilustra varietatea acestor
tipuri de asigur ări:
greșeli în prepararea mânc ării sau a preparatelor
alimentare pentru animale;
materiale necorespunz ătoare folosite în cosmetic ă
sau coafur ă ce pot crea irita ții sau alte reac ții
adverse;
artificii ce se declan șează prematur;
gaze sau alte produse chimice care se degaj ă sau
se scurg din containerele în care sunt depozitate;
materiale cu defecte, folosite în fabricarea unor
instalații sau echipamente.
Abordarea specific ă a asigur ărilor de r ăspundere a
producătorului trebuie s ă aibă în vedere legisla ția fiecărei
țări. În țările dezvoltate, reglement ările sunt puternic
protective pentru consumatori, iar limitele r ăspunderilor sunt
ridicate și, de cele mai multe ori, tribunalele acord ă câștig de
cauză consumatorilor, astfel încât primele de asigurare au
– 110 -valori mari, corespunz ătoare limitelor r ăspunderii și expe-
riențelor anterioare.
În unele țări, cum ar fi Marea Britanie, aceast ă
răspundere exist ă chiar dac ă mărfurile se vând în alt ă țară. În
Statele Unite ale Americii, spre exemplu, primele de asigurare sunt mult mai mari, pentru c ă răspunderile se ridic ă la sume
uriașe datorit ă reglement ărilor stricte privind protec ția
consumatorilor. În Anglia, The Consumer Protection Act din 1987 prevede c ă dacă un produs este defect, r ăspunderea
pentru daunele provocate revine produc ătorului sau
importatorului. Dac ă nici unul dintre ace știa nu poate fi
identificat, atunci r ăspunderea este a furnizorului. Pentru a fi
considerate necorespunz ătoare, m ărfurile trebuie s ă fie sub
standardele în vigoare la momentul respectiv.
Practica asigur ărilor presupune și folosirea unor polițe
combinate, prin care se acoper ă, în sec țiuni separate,
răspunderea angajatorului, r ăspunderea public ă și răspun-
derea produc ătorului.
În Statele Unite ale Americii a avut loc un proces deosebit
privind răspunderea produc ătorului ca urmare a decesului prin
otrăvire a șapte persoane care au consumat Tylenol în anul
1982, toate în zona ora șului Chicago. Curtea a trebuit s ă decidă
cui i-a revenit responsabilitatea pentru cele șapte vie ți:
producătorului medicamentului Extra Strength Tylenol sau
producătorului capsulelor, McNeil Consumer Products Inc. și
McNeilab Inc., apar ținând grupului Johnson & Johnson. S-a
concluzionat c ă ambalajul medicamentului, a șa cum era în
momentul cump ărării de către bolnavi, putea permite accesul la
medicament, ducând la crearea unor probleme consumatorilor. Capsulele viciate au fost vândute în flacoane de plastic; ele
fuseseră “atinse” de cianur ă de potasiu letal dup ă efectuarea
controlului de c ătre McNeil, fiind apoi puse pe rafturile
farmaciilor. Dup ă producerea acelor decese, compania a decis
ambalarea medicamentului într-un sistem cu tripl ă protecție și
siguranță format din sigilii multiple și atenționări pe ambalaj.
Reclaman ții au acuzat conducerea executiv ă a lui McNeil de
ambalarea necorespunz ătoare a medicamentului, dat fiind și
cele peste 200 de reclama ții anterioare acestor cazuri primite
– 111 -într-un interval de 3-4 ani, prin care se ar ăta că “ceva nu este în
regulă cu Tylenol-ul”; acest lucru trebuia, în mod normal, s ă
ducă la investiga ții pentru identificarea imediat ă a cauzelor și
rezolvarea lor, prevenind pierderea de vie ți omenești. Johnson
& Johnson avea o asigurare de r ăspundere de peste 80
milioane dolari în momentul otr ăvirii. Deși a cerut desp ăgubiri
de la asigur ătorul său la nivelul asigur ării, pentru retragerea de
pe piață a întregii cantit ăți de Tylenol existent ă, acesta nu a
plătit. În timpul procesului, avocatul lui McNeil a declarat c ă nu
se consider ă răspunzător, pentru c ă folosirea Tylenol-ului nu a
reprezentat “cauza proxima” în determinarea mor ții. El a mai
afirmat c ă motivul a fost ac țiunea unor persoane r ău-voitoare
necunoscute care au transformat Tylenol-ul “în arme pentru crime la întâmplare”. Totu și, nu s-a putut dovedi dac ă capsulele
erau otrăvite când au fost controlate de McNeil. Investiga țiile au
durat peste opt ani, dar r ăufăcătorul nu a fost identificat.
4. Asigurarea de r ăspundere profesional ă
Asigurarea de r ăspundere profesional ă are ca scop
despăgubirea celor ce suport ă diverse pagube (materiale,
financiare etc.) din vina anumitor profesioni ști. Aceast ă formă
de asigurare a ap ărut ca o necesitate impus ă de implica țiile
practicării anumitor profesii care pot produce altora pagube
create din neglijen ță în practicarea profesiei. Aici se
încadreaz ă profesiile care ofer ă consultan ță sau presteaz ă un
serviciu specializat, cum ar fi: arhitec ții, constructorii, medicii,
avocații, contabilii, consultan ții și, în general, toate profesiile
sau meseriile care presupun o activitate de mare r ăspundere
(inclusiv managerii). Prin activitatea lor, ei pot (din eroare,
greșeală, neglijen ță, omitere sau orice culp ă proprie) s ă aducă
prejudicii persoanelor pentru care lucreaz ă sau altor ter ți.
Asigurarea de r ăspundere profesional ă garanteaz ă plata
acestor preten ții, evident dac ă ele se încadreaz ă în condi țiile
de asigurare prev ăzute în contract.
În multe țări în care asigur ările au tradi ție și un nivel de
dezvoltare remarcabil, acest tip de asigurare este obligatoriu,
– 112 -conform legii și practicilor locale, ca o condi ție pentru a
practica meseria sau profesia respectiv ă.
Asigurarea de r ăspundere profesional ă implic ă
despăgubirea pentru preten țiile emise împotriva asiguratului
pentru daunele care au loc în perioada de asigurare; ele se referă la orice r ăspundere civil ă în leg ătură directă cu
activitatea profesional ă a asiguratului, a șa cum este definit ă în
legislația în vigoare la data emiterii poli ței, activitate executat ă
de către și în numele asiguratului sau de c ătre persoanele
pentru care asiguratul r ăspunde potrivit legii. Atunci când
polița se încheie cu o persoan ă juridică în calitate de asigurat,
condițiile sale se extind asupra directorilor și angaja ților, în
legătură cu activitatea men ționată.
Doar câteva exemple privind aceste acoperiri:
pentru medici: eroare în prescrip ția unui tratament,
neglijență în consulta ții, interven ții chirurgicale
nereușite;
evaluatorii de active: neglijen ța în evaluarea unei
propriet
ăți;
contabili: rezultatele unui audit reprezint ă, de multe
ori, baza pe care se fundamenteaz ă decizii pentru
strategia afacerilor; o eroare din neglijen ță poate
duce la ruinarea financiar ă a clientului;
avocații pot oferi consultan ță din care clientul
pierde bani;
brokerii de asigur ări care neglijeaz ă emiterea unei
polițe pot fi r ăspunzători pentru o pierdere
substanțială în fața clientului.
De regul ă, despăgubirile se acord ă pentru:
(a) daunele materiale din culpa proprie – persoan ă
fizică sau juridic ă – și din culpa altor persoane
pentru care acesta este obligat s ă răspundă
conform legii, v ătămări corporale sau deces,
avarieri sau distrugeri de bunuri;
(b) cheltuielile f ăcute de asigurat în procesul civil
(cheltuieli de judecat ă strict necesare pentru buna
desfășurare a justi ției și încuviin țate de instan ță);
(c) cheltuielile de judecat ă făcute de v ătămat(terț)
– 113 -pentru îndeplinirea formalit ăților legale în vederea
obligării asiguratului la plata desp ăgubirilor, dac ă
asiguratul a fost obligat prin hot ărâre
judecătorească la plata acestora;
(d) despăgubirile și daunele ap ărute ca urmare a
pierderii, distrugerii sau deterior ării unor documente,
furt prin efrac ție sau a calamit ăților etc.;
(e) pretențiile emise împotriva asiguratului pentru
daunele care au loc în timpul perioadei de asigurare
privind orice r ăspundere civil ă (inclusiv r ăspunderea
pentru costurile și cheltuielile reclamantului) în
directă legătură cu activitatea desf ășurată, așa cum
este definit ă în legisla ția în vigoare la data emiterii
poliței, activitate executat ă de către și în numele
asiguratului sau de c ătre persoanele pentru care
asiguratul r ăspunde potrivit legii.
Spre exemplu, în cazul asigur ării de r ăspundere
profesional ă a contabililor, exper ților contabili, sau controlorilor
financiari, ei pot fi asigura ți pentru prestarea urm ătoarelor
tipuri de activit ăți:
¾ întocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul
contabilit ății sau a bilan țului contabil;
¾ efectuarea de analize economico-financiare, de
control financiar-contabil;
¾ realizarea de evalu ări patrimoniale;
¾ întocmirea unor lucr ări de organizare administrativ ă și
informatic ă;
¾ efectuarea de expertize contabile;
¾ executarea de lucr ări cu caracter fiscal;
¾ consultan ța economico-financiar ă și/sau contabil ă;
¾ prestarea unor activit ăți de cenzorat la societ ăți
comerciale.
(f) orice pierdere cauzat ă de vreo eroare, gre șeală,
neglijență sau omitere a unui partener, director,
angajat al asiguratului, în direct ă legătură cu
activitatea de expertiz ă contabil ă și contabilitate și
care este descoperit ă și avizată asigurătorului în
perioada de asigurare;
– 114 -(g) orice daun ă ca urmare a pierderii, distrugerii sau
deteriorării documentelor și/sau suporturilor magne-
tice necesare înregistr ării și prelucr ării datelor
contabile, financiare sau manageriale ca urmare a
furtului prin efrac ție sau a calamit ăților, independente
de asigurat (incendiu, inunda ții, cutremur, alunec ări
de teren, c ăderi de obiecte etc.).
Pe întreaga perioad ă de asigurare, r ăspunderea
asigurătorului nu va dep ăși limita r ăspunderii civile conform
contractului.
Asigurătorul va desp ăgubi și toate celelalte cheltuieli
efectuate de c ătre asigurat cu consim țământul scris al
asigurătorului, cheltuieli legate de orice daun ă avizată și
aprobată de asigur ător, cu condi ția că în cazul în care costurile
totale dep ășesc limita r ăspunderii civile (sumei de asigurare)
să se desp ăgubeasc ă o anumit ă proporție a acestora.
Conform contractului, asiguratul, de regul ă, nu are
dreptul s ă accepte r ăspunderea, s ă negocieze sau s ă
efectueze o plat ă sau cheltuial ă fără acceptul scris al
asigurătorului, care în mod normal are dreptul ca, pe cheltuial ă
sa, să preia și să conduc ă în orice moment în numele
asiguratului rezolvarea oric ărei cereri de desp ăgubire și să
primeasc ă în orice moment sprijinul acestuia.
Ca orice contract de asigurare, și în cazul asigur ării
răspunderii profesionale se enumer ă în mod expres situa țiile
și/sau cazurile pentru care asigur ătorul nu este r ăspunzător
față de asigurat, cum ar fi:
(a) activități desfășurate de asigurat în afara unui
contract încheiat cu clientul s ău;
(b) cereri de desp ăgubire ca urmare a unui deces sau a
unei vătămări corporale;
(c) pretenții de desp ăgubire pentru pierderea sau
distrugerea unor propriet ăți, pierderi comerciale sau
datorii ale asiguratului, ca urmare a unei vânz ări,
cumpărări, subscrieri sau a efectu ării unor investi ții în
calitatea de mandatar, agent sau principal, pierdere,
distrugere sau daun ă adusă unei propriet ăți sau orice
cheltuială de orice natur ă și cu orice consecin ță;
– 115 -(d) pagubele care au fost produse cu inten ție de către
asigurat, beneficiarul asigur ării, un membru din
conducerea asiguratului;
(e) pretențiile referitoare la r ăspunderea asiguratului
angajată pentru pagube produse hârtiilor de valoare,
documentelor, registrelor sau titlurilor, actelor, manuscriselor, pietrelor scumpe, obiectelor cu valoare artistică, științifică sau istoric ă, mărcilor po ștale,
precum și pentru dispari ția sau distrugerea banilor;
(f) pretențiile referitoare la pagube provocate de r ăzboi,
invazie, ac țiunea unui du șman extern, r ăzboi civil,
rebeliune, dictatur ă militară, confiscare, expropriere,
naționalizare, rechizi ționare, sechestrare, distrugere
sau avariere din ordinul oric ărui guvern sau autorit ăți
publice;
(g) răspundere civil ă legală, directă sau indirect ă,
cauzată sau ap ărută ca urmare a: radia țiilor
ionizante, contamin ării radioactive, polu ării, unde
propagate de aeronave și altele, dup
ă caz;
(h) orice cerere de desp ăgubire ca urmare a desf ășurării
unei activit ăți de expertiz ă contabilă, contabilitate sau
audit care nu are la baz ă un contract de orice natur ă
între asigurat și clienții acestuia;
(i) orice cerere de desp ăgubire ca urmare sau în
legătură cu pierderi comerciale, r ăspunderi
comerciale sau datorii ale asiguratului sau în
calitatea sa de manager, cu excep ția cazurilor
normale de lichidare sau dizolvare;
(j) consecin țele oricăror circumstan țe, notificate sau nu
la asigur ătorul precedent, care conduc la o cerere
de desp ăgubire ca urmare a unei activit ăți
desfășurate înaintea începerii prezentei asigur ări.
Atât acoperirea prin asigurare, cât și excluderile nu se
regăsesc în mod identic la toate societ ățile de asigurare,
fiecare dintre ele având libertatea de a include și, respectiv, de
a exclude acele riscuri și răspunderi pe care le consider ă utile,
în funcție de nevoile și interesele asiguratului, dar și ale sale.
În afara unor condi ții generale, fiecare tip de poli ță de
– 116 -răspundere profesional ă pentru fiecare dintre profesiile sus-
numite cuprinde condi țiile specifice legate de fiecare activitate
în parte (erori de proiectare în cazul arhitec ților, erori de
execuție în cazul constructorilor, tratamente inadecvate
prescrise pacien ților în cazul medicilor, pierderea oportunit ății
de afaceri, pierderi de profit din cauza unor recomand ări
greșite date de c ătre consultan ți etc.).
Ca în orice contract de asigurare, sunt incluse și limitele
răspunderii (a desp ăgubirii maxime pe care o va suporta
asigurătorul) și primele aferente ce vor fi pl ătite de asigurat.
Acoperirea oferit ă va fi limitat ă la o sum ă totală în orice
perioadă a asigur ării și primele tind s ă fie foarte mari pentru
această asigurare. Este o pia ță restrictiv ă, deși există scheme
de acoperire pentru majoritatea profesiilor.
În general, poli ța prevede anumite sume ce vor fi
scăzute din oricare plat ă, cum ar fi: datoriile asiguratului în
favoarea persoanelor care au condus la apari ția daunei;
sumele re ținute de asigurat care apar țin persoanelor
responsabile de daun ă, precum și orice sume recuperate de la
cei responsabili de producerea daunei.
Asigurătorul își declină orice răspundere în cazul în care
au loc daune din cauza oric ăror persoane și care apar dup ă ce
a fost confirmat ă în scris suspiciunea asigur ătorului asupra
activităților exercitate de respectivele persoane.
În cazul în care asiguratul beneficiaz ă de desp ăgubiri din
orice alte surse pentru o daun ă ce se încadreaz ă în condi țiile
prezentei poli țe, asigur ătorul este r ăspunzător numai pentru
valoarea daunei care dep ășește cuantumul recuperat din
aceste surse. Cuantumul desp ăgubirilor, care include și
cheltuielile de judecat ă, se stabile ște în limita sumei asigurate
menționate în contractul de asigurare.
Un exemplu relevant pentru acest tip de asigurare de
răspundere profesional ă este cel legat de SIDA. La congresul
anual al Asocia ției Avoca ților pledan ți în SUA, ce a avut loc la
San Diego, în iulie 1990, s-a confirmat c ă, și în secolul XXI,
SIDA va reprezenta una dintre cauzele multor decese. Din
experien ța procesual ă american ă în aceste cazuri, se desprind
mai multe situa ții generate de practica medical ă incorect ă care
– 117 -a dus la plata de c ătre asigur ători a unor mari desp ăgubiri.
Printre acestea sunt: determinarea eronat ă sau neglijent ă a
nevoii de transfuzie sangvin ă la unii pacien ți care a dus la
infectarea acestora; prescrierea unui tratament inadecvat cu
recomandarea efectu ării de transfuzii; neglijen ța manifestat ă la
băncile de sânge în testarea sângelui donat pentru efectuarea
ulterioară a unor transfuzii. Un alt tip de r ăspundere provine și
în cazul în care angajatorii solicit ă la angajare testul HIV,
deoarece acest lucru apare ca o discriminare în baza
legislației americane privind persoanele handicapate.
5. Asigurarea de r ăspundere în caz de
nerambursare în termenele stabilite a
creditelor acordate
Această asigurare este o derivat ă a asigur ării riscului de
nerambursare a creditelor. Spre deosebire de asigurarea
riscului de nerambursare a creditului contractul de asigurare se încheie între compania de asigurare (asigur ător) și agentul
economic (asigurat) ce primesc împrumuturi de la banc ă.
Obiectul acestei asigur ări este răspunderea posesorului
de credit fa ță de banc ă, care i-a oferit împrumutul, pentru
stingerea integral ă și la termen a creditului respectiv, inclusiv
și a dobânzii. În asigurare se ia nu întreaga r ăspundere a
debitorului, ci doar o parte a acesteia, de regul ă, de la 50 la
90%. Restul r ăspunderii revenindu-i asiguratului.
Ca eveniment asigurat se consider ă lipsa încas ării de
către banc ă, în termenul stabilit în contract, a creditului
acordat împreun ă cu dobânda.
Răspunderea asigur ătorului apare la survenirea
evenimentului asigurat, adic ă dacă asiguratul (posesorul
creditului) nu a întors b ăncii-creditoare suma stabilit ă în
contractul de creditare la expirarea termenului de plat ă, în
lipsa prolong ării acestuia.
Primele de asigurare depind de: perioada asigur ării
(folosirii creditului), gradul de risc (solvabilitatea debitorului)
– 118 -ș.a. Suma de asigurare se determin ă proporțional procentului
răspunderii asigur ătorului, stabilit în contractul de asigurare și
rezultând din suma total ă a datoriei, necesar ă a fi rambursat ă
potrivit contractului de creditare.
Condițiile de baz ă pentru asigurarea r ăspunderii
debitorului pentru nerambursare a creditului, la general, sunt analoage condi țiilor asigur ării riscului neramburs ării creditului.
Conform sumei de asigurare și taxele tarifare stabilite,
asigurătorul determin ă primele de asigurare, care trebuie s ă
fie plătite integral.
După achitarea b ăncii-creditoare a desp ăgubirii de
asigurare, asigur ătorului îi revin, în limita sumei achitate, toate
drepturile b ăncii ce rezult ă din contractul de creditare.
Situația financiar ă și solvabilitatea debitorului de credit
se determin ă cu ajutorul metodelor de analiz ă economico-
financiar ă a activității agenților economici.
Întrebări de verificare
1. Care sunt condi țiile pentru ca asigur ătorul să achite
terțului păgubit suma desp ăgubirii?
2. Cine este beneficiarul asigur ării în cadrul asigur ărilor de
răspundere?
3. Care sunt particularit ățile asigur ărilor de r ăspundere
civilă?
4. Ce tipuri de asigur ări de răspundere cunoa șteți?
5. De ce depinde m ărimea primei de asigurare în cadrul
asigurărilor de răspundere civil ă?
6. Explica ți diferența dintre asigur ările de persoane, bunuri
și de răspundere civil ă.
7. În ce const ă asigurarea profesional ă?
8. Care sunt particularit ățile asigur ărilor de r ăspundere
civilă a deținătorilor de autovehicule în Republica
Moldova?
9. Care este durata de valabilitate a contractului de
asigurare în cadrul asigur ărilor de răspundere civil ă?
10. Ce tipuri de desp ăgubiri cunoa șteți în cadrul asigur ărilor
de răspundere civil ă a deținătorilor de autovehicule din
Republica Moldova?
– 119 -Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
Care este obiectul asigur ării în cadrul asigur ărilor de
răspundere civil ă?
1) bunurile pe care le are în proprietate asiguratul; 2) vinovăția asiguratului la producerea cazului asigurat;
3) prejudiciul produs unor ter țe persoane;
4) răspunderea civil ă a asigur ătorului;
5) despăgubirea pe care o achit ă asigurătorul terțului
păgubit.
Testul nr. 2
Asigurarea de r ăspundere recupereaz ă:
1) numai pagubele directe cauzate de evenimentul
asigurat ter ței persoane;
2) toate pagubele suportate de ter ți, inclusiv pagubele
ce țin de activitatea comercial ă;
3) toate pagubele cauzate asiguratului în limita sumei
asigurate care a fost stabilit ă la momentul
contractării asigur ării.
Testul nr. 3
La care domeniu de asigurare se refer ă următoarea
afirmație, suma asigurat ă se stabile ște în dependen ță de
situația financiar ă a asigura ților.
1) asigur ări de bunuri;
2) asigur ări de persoane;
3) asigur ări de răspundere civil ă.
Testul nr. 4
Asigurarea de r ăspundere civil ă profesional ă oferă
protecției:
1) pentru toate tipurile de profesii;
2) pentru profesii ce au un grad de risc ridicat;
3) pentru profesiile ce pot produce anumite prejudicii; 4) nici un r ăspuns corect.
Testul nr. 5
Care din afirma țiile de mai jos este corect ă:
1) prin asigur ările de răspundere civil ă sunt acoperite
numai prejudiciile produse de asigurat unor ter țe
persoane, ca urmare a unui accident;
– 120 -2) suma asigurat ă nu rămâne la acela și nivel pe toat ă
durata asigur ării;
3) vinovăția asigura ților în producerea riscului duce la
decăderea din drepturi a acestora;
4) persoanele care apar ca beneficiari ai asigur ării sunt
persoane cunoscute de asigurat în momentul încheierii contractului de asigurare.
Testul nr. 6
Prin asigurarea autoturismelor (asigurarea de avarii) nu
pot fi asigurate:
1) tractoare rutiere; 2) autocombine; 3) remorci trase de tractoare rutiere; 4) autobuze.
Testul nr. 7
În cadrul asigur ărilor de r ăspundere civil ă auto,
societățile de asigur ări acordă despăgubiri dac ă:
1) este vorba de preten ții referitoare la reducerea
valorii bunurilor dup ă efectuarea repara țiilor;
2) paguba este urmare exclusiv ă a culpei unei ter țe
persoane;
3) producerea pagubei a rezultat din vina conduc ă-
torului autovehicului asigurat;
4) paguba se datoreaz ă exclusiv culpei persoanei
păgubite.
Testul nr. 8
Numiți caracteristicile specifice ale asigur ărilor de
răspundere civil ă.
Testul nr. 9
La asigur ările de r ăspundere civil ă suma asigurat ă se
modifică pe toată durata asigur ă
rii (adevărat sau fals).
Testul nr. 10
În asigur ările de r ăspundere civil ă, spre deosebire de
asigurările de persoane, în calitate de beneficiari pot ap ărea
numai ter țe persoane necunoscute în momentul încheierii
asigurării (adevărat sau fals).
– 121 -Tema 9.
ASIGURAREA DE TRANSPORT TERESTRU
1. Asigurarea autovehiculelor
2. Asigur ările CARGO în cadrul transporturilor interna-
ționale
3. Asigur ările CASCO
4. Asigurarea aeronavelor
1. Asigurarea autovehiculelor
Deși la început asigur ările auto presupuneau acordarea
protecției numai pentru v ătămări corporale și pagube materiale
produse ter ților, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de
protecție.
De aceea, asigur ările auto, actualmente, nu se limiteaz ă
numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punctul de vedere al utiliz ării autovehiculelor, asigur ările ce pot fi
încheiate cuprind mai multe tipuri:
a) Asigurarea m ărfurilor pe timpul transportului;
b) Asigurarea r ăspunderii transportatorului;
c) Asigurarea autovehiculelor; d) Asigurarea de r ăspundere civil ă;
e) Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a
persoanelor legal transportate în autovehicul etc.
Prin toate aceste asigur ări se acoper ă o gamă diversă
de riscuri. Ca și în celelalte tipuri de asigur ări, există anumite
practici comune tuturor asigur ărilor, dar fiecare dintre ele are
anumite particularit ăți privind tipurile de riscuri cuprinse în
asigurare.
Pentru a sigurarea autovehiculelor este important a defini
categoria de autovehicule. Prin acest termen se în țelege nu
numai autovehiculele, ci și remorcile trase de autovehicule
asigurate.
În practica interna țională, clasificarea riscurilor
asigurabile în asigurarea de autovehicule ține seama de
– 122 -tipurile de vehicule ce se asigur ă, datorită varietății mari a
acestora. Clasele mari întâlnite sunt urm ătoarele:
a) autovehicule proprietate privat ă;
b) motociclete;
c) autovehicule comerciale – pentru transportul
mărfurilor și pasagerilor;
d) vehicule agricole și forestiere;
e) autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru
o anume utilizare; ca de exemplu macarale, tractoare,
ambulanțe, buldozere, excavatoare, echipament
pentru extrac ții și transport rutier, autovehicule
speciale pentru transport de autovehicule și altele.
Asigurarea autovehiculelor este cea mai frecvent
utilizată în asigur ările non-via ță. Totuși, pe cât este de uzual ă,
pe atât de pu țin este cunoscut ă în detaliu. Ea reprezint ă cea
mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigur ări
facultative.
a. Asigurarea de avarii a autovehiculelor
Ca și în orice alt tip de asigurare, riscurile pentru care se
oferă protecție sunt diferite de la o societate la alta, dat fiind
faptul că fiecare î și stabilește singur ă politica de subscriere.
Totuși, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la majoritatea
societăților de asigur ări, pentru care se acord ă protecție.
Printre acestea se num ără:
– avarii accidentale produse ca urmare a ciocnirii,
lovirii sau izbirii cu alte vehicule sau cu orice alte
corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, r ăsturnării,
derapării, zgârierii, c ăderii (căderea în pr ăpastie,
căderea în ap ă cu ocazia transbord ării, căderii pe
autovehicul a unor corpuri, cum ar fi: copaci, blocuri de gheață sau de z ăpadă etc.);
– incendiu, precum și pagubele produse din aceast ă
cauză, cum ar fi: afumare, p ătare, carbonizare sau
alte distrugeri;
– trăsnet, explozie și pagubele produse când acestea
au avut loc la distan ță de autovehiculul respectiv;
– 123 – ploaie toren țială, grindină, inundație, apă rămasă pe
sol, furtun ă, uragan, cutremur de p ământ;
– prăbușire sau alunecare de teren;
– greutatea stratului de z ăpadă sau de ghea ță;
– avalanșe de z ăpadă, căderea unor corpuri pe
construc ția în care se afl ă autovehiculul.
b. Asigurarea autovehiculelor pentru riscuri speciale
Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule
reprezint ă o formă de asigurare special ă care acoper ă riscul
de furt al întregului autovehicul și, de cele mai multe ori, al
unor părți componente și accesorii.
Riscurile acoperite în baza acestei condi ții sunt:
– însușirea arbitrar ă a autovehiculului de c ătre terță
persoană;
– furtul autovehiculului și al unor p ărți componente și
accesorii din dotarea acestora, prin efrac ție sau prin
acte de violen ță;
– pagubele produse autovehiculului ca urmare a
furtului sau a tentativei de furt;
– pagubele produse înc ăperii, proprietatea asigu-
ratului, în care se afla autovehiculul ca urmare a
furtului prin efrac ție sau a tentativei de furt prin
efracție al autovehiculului, al unor p ărți componente
sau accesorii din dotarea acestora.
2. Asigur ările CARGO în cadrul
transporturilor interna ționale
Obiectul asigur ării: Asigurarea m ărfurilor pe timpul tran-
sportului se face facultativ pentru m ărfurile (înc ărcăturile) tran-
sportate cu diverse tipuri de mijloace de transport (pe c ăile ferate,
cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare CARGO de
către persoanele fizice și juridice cu re ședința în Republica
Moldova, precum și de către persoanele din str ăinătate.
Există un șir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea
CARGO. Acestea pot fi grupate conform urm ătoarelor principii:
– 124 -• pagubele provenite prin deteriorarea sau distrugerea
completă a volumului de înc ărcătură sau numai a
unei părți ca urmare a ac țiunii forțelor naturii:
incendiului, fulger, inunda ție, cutremur de p ământ,
ploaie, grindin ă, prăbușire sau alunecare de teren;
• pagubele provenite prin deteriorarea sau distrugerea
completă a volumului de înc ărcătură sau numai a
unei părți ca urmare a accidentelor mijlocului de
transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau imobile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări etc.;
• pagubele provenite din accidente în timpul
încărcării, așezării sau desc ărcării încărcăturilor;
• toate cheltuielile necesare și oportune efectuate în
vederea salv ării încărcăturii, precum și a minimiz ării
pagubei.
Contractul de asigurare se perfecteaz ă în baza cererii
(declarației) scrise de asigurat, care trebuie s ă conțin
ă
următoarele date:
– denumirea asiguratului;
– denumirea corect ă a încărcăturii (mărfii);
– tipul ambalajului;
– numărul de locuri al întreg volumului de înc ărcătură;
– numărul de locuri într-o unitate de transport;
– greutatea total ă a încărcăturii;
– tipul transportului;
– denumirea de ținătorului mijlocului de transport;
– felul de expediere (în vrac, în cisterne);
– punctul de plecare;
– punctul de destina ție;
– durata expedierii înc ărcăturii;
– termenul de asigurare;
– suma asigurat ă a încărcăturii;
– numărul și data foii de înso țire a încărcăturii.
Asiguratul este obligat s ă indice în cerere și alte
informații cunoscute de el despre împrejur ările transport ării,
– 125 -care au o importan ță semnificativ ă pentru stabilirea gradului
de risc.
Asigurarea intr ă în vigoare la data solicitat ă de asigurat
sau la momentul în care marfa respectiv ă părăsește depozitul
sau locul de depozitare indicat în contractul de asigurare cu scopul transport ării, dar nu înainte de încheierea contractului
de asigurare și dureaz ă pe perioada transport ării până la
sosirea m ărfii la destina ția indicat ă în contratul de asigurare.
Suma asigurat ă este valoarea m ărfii inclus ă în contractul
de asigurare și agreată de asigur ător. Ea include: valoarea
mărfii potrivit facturii originale sau potrivit valorii de pia ță la
locul expedierii în momentul încheierii contractului, când nu există valoarea comercial ă.
Suma asiguratã:
La asigurarea de tip CARGO, suma poate fi format ă din:
– valoarea bunurilor potrivit facturii; – costul transportului și costul asigur ării dacă acestea
nu sunt incluse în valoarea facturii;
– cheltuielile și taxele vamale;
– alte tipuri de cheltuieli legate cu transportarea m ărfii.
Prima de asigurare se determin ă prin înmul țirea sumei
asigurate cu cota de prim ă ce variaz ă în func ție de felul
transportului.
Răspunderea societ ății de asigurare:
Începe
și înceteaz ă în mod diferen țiat și specific. Ea
începe dup ă intrarea în vigoare a asigur ării astfel:
• la bunurile transportate pe cale ferat ă – din
momentul primirii bunurilor de c ătre transportator, cu
respectarea regulamentului de transport;
• la bunurile transportate cu vehicule – din momentul
încărcării bunurilor în vehicule.
Răspunderea societ ății de asigur ări înceteaz ă, de
asemenea, în mod diferen țiat:
• la bunurile transportate pe cale ferat ă – din
momentul eliber ării bunurilor c ătre destinatar;
• la bunurile transportate cu vehicule – din momentul
descărcării acestora din vehicule la destina ție.
– 126 -Societatea de asigur ări are dreptul s ă verifice situa ția reală
a bunurilor transportate și să efectueze, pe aceast ă bază,
regularizarea primelor de asigurare în func ție de situa ția reală.
La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau
reprezentantul s ău este obligat s ă întreprind ă toate m ăsurile
posibile în vederea salv ării și păzirii încărcăturii deteriorate și
în timp de 24 ore s ă înștiințeze asigur ătorul sau reprezentantul
său despre cele întâmplate.
Toate cheltuielile necesare pentru salvarea și păstrarea
încărcăturii, precum și pentru preîntâmpinarea deterior ării ei
ulterioare sunt efectuate de c ătre asigurat. Cheltuielile, care
conform condi țiilor de asigurare, urmeaz ă a fi compensate,
sunt achitate asiguratului de c ătre compania de asigurare la
decontarea sumei de desp ăgubire.
Mărimea daunelor este determinat ă de c ătre
reprezentantul companiei de asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergen țe, fiecare din p ăr
ți poate
pretinde ca determinarea pagubei s ă fie efectuat ă de către o
expertiză independent ă. Cheltuielile pentru efectuarea
expertizei suplimentare le suport ă partea ini țiatoare.
La înaintarea cererii de compensare a pagubei,
asiguratul sau beneficiarul m ărfii este obligat s ă confirme
documental:
a) interesul s ău pentru bunurile asigurate;
b) producerea cazului asigurat;
c) mărimea preten țiilor sale aferente pagubei.
Documente de baz ă se consider ă:
a) pentru confirmarea interesului în asigurarea
încărcăturii – bonurile de livrare, foile de înso țire și
alte documente de transportare, facturile și conturile,
dacă din prevederile acestor documente rezult ă că
asiguratul este în drept s ă dispună de încărcături;
b) pentru demonstrarea producerii cazului asigurat,
asiguratul trebuie s ă prezinte documente de
confirmare, eliberate de organele competente;
c) pentru dovedirea m ărimii preten țiilor de desp ăgubire
– procesul verbal de constatare a pagubelor
– 127 -produse înc ărcăturii întocmit de c ătre comisarul de
avarie, actele expertizei de estimare a pagubei, alte documente, întocmite conform legisla ției țării unde
s-a produs evenimentul asigurat;
d) actele de achitare a cheltuielilor suportate, conturile
aferente pagubei, iar în caz de înaintare a pretențiilor de desp ăgubire și de rambursare a
cheltuielilor și primelor pentru avaria general ă –
calculul confirmat documentar.
Constatarea, evaluarea și stabilirea desp ăgubirii
Are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în
coordonatele mecanismului asigur ării de bunuri.
Constatarea pagubei are loc în urma sesiz ării organelor
de poliție și înștiințării societ ății de asigur ări cu privire la
producerea pagubei asigurate.
La opțiunile de constatare particip ă:
– inspectorul de daune al societ ății de asigurare;
– cărăușul;
– organele de poli ție;
– asigura ții sau reprezentan ții lui;
– martorii (dup ă caz).
Cu aceast ă ocazie se întocme ște un proces verbal de
constatare a pagubei. Evaluarea pagubei are loc în func ție de
cantitatea bunurilor prejudiciate și de prețurile de evaluare la
data producerii evenimentului asigurat.
Despăgubirea este, în principiu, cel mult egal ă cu
paguba, cu condi ț
ia să nu depășească suma asigurat ă. Plata
despăgubirii se efectueaz ă în cadrul unui termen precizat în
contractul de asigurare, în principiu, în termen de 30 de zile, în caz de furt sau de dispari ție a bunurilor, de la data în științării
asupra cazului asigurat.
Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele
plătite ca desp ăgubiri se restituie societ ății de asigur ări.
– 128 -3. Asigur ările CASCO
Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizat ă în
asigurările non-via ță. Pe cât este de uzual ă, pe atât de pu țin
cunoscut ă în detaliu. Ea prezint ă cea mai r ăspândită asigurare
dintre toate categoriile de asigur ări facultative.
În calitate de subiecți (contractan ți) ai asigur ării CASCO
pot fi considerate:
a) persoanele fizice, care au atins vârsta de 18 ani în
cazul asigur ării
b) automobilelor, și vârsta de 16 ani – în cazul asigur ării
mijloacelor de transport moto;
c) orice persoan ă juridică;
d) persoane fizice și juridice, care activeaz ă pe teritoriul
Republicii Moldova (ambasade, consulate, reprezen-
tanțe, coresponden ți, reprezentan ți ai organiza țiilor
internaționale, întreprinderi mixte);
e) persoanele f ără cetățănie, care locuiesc permanent în
Republica Moldova, atunci când:
– autovehiculul este proprietatea lor;
– autovehiculul este luat în arend ă în baza
contractului de arend ă;
– dispun de o procur ă vizată notarial cu dreptul de
a deține, a utiliza sau a gira autovehiculul dat.
Validitatea asigur ării încheiate cu:
a) persoane fizice se extinde numai asupra
asiguratului, so țului (soției lui), sau persoanei care
deține din partea asiguratului o procur ă vizată
notarial, îns ă nu mai mult decât o persoan ă;
b) persoane juridice se extind pentru orice persoan ă,
care este angajat ă în serviciul asiguratului și conduce
autovehiculul cu autorizarea în scris a acestuia.
În calitate de obiecte ale asigur ării se consider ă
autovehiculele pentru transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:
¾ autovehicule destinate transporturilor de persoane:
autoturisme, autobuze, motociclete;
– 129 -¾ autovehicule destinate transporturilor de bunuri:
autocamioane, autofurgoane, autocisterne;
¾ autovehicule speciale:
¾ autovehicule pentru gospod ăria comunal ă (stropitori,
măturători, gunoiere);
¾ autovehicule pentru stingerea incendiilor;
¾ autosanitare;
¾ autocamioane, autovehicule pentru explor ări
geologice, hidrotehnice;
¾ remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele
menționate mai sus;
¾ tractoare;
¾ mașini și mecanisme agricole și de construc ții
autopropulsate (cu autotrac țiune) combine, greidere.
Nu pot fi obiecte ale asigur ării:
a) autovehiculele la care lipse ște numărul caroseriei și
al motorului;
b) autovehiculele cu deterior ări ale geamurilor, cu
avarieri sau corozie evident ă a detaliilor caroseriei.
Obiectele asigur ării enumerate mai sus sunt prev ăzute
prin condi țiile generale de asigurare. Conform condi țiilor de
asigurare special ă, în calitate de obiect al asigur ării poate fi și:
a) utilajul suplimentar și accesoriile autovehiculelor
instalate care nu fac parte din completarea lui conform instruc ției uzinei produc ătoare. Costul total
al utilajului suplimentar și al accesoriilor asigurate nu
poate dep ăși 20% din suma asigurat ă a
autovehiculului;
b) aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea
pierderii aspectului comercial se efectueaz ă numai
pentru autoturisme, autobuze și microbuze cu
excepția mijloacelor de transport de acest tip care
sunt în exploatare de mai mult de 5 ani, a c ăror
caroserie a fost revopsit ă, a celor cu urme de
accident, precum și a celor cu semne de distrugere
corozivă;
c) șoferul și pasagerii contra accidentelor.
– 130 -Riscurile acoperite prin asigurare
Riscurile supuse asigur ării sunt grupate în felul urm ător:
a) avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu
caracter natural: tr ăsnet, furtun ă, uragan, cutremur
de pământ, inunda ție, grindin ă, prăbușire sau
alunecare de teren, avalan șe de zăpadă, incendiu,
precum și de efecte indirecte ale acestora.
b) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte
corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în
interiorul autovehiculului asigurat, c ăderi (în
prăpastie, în ap ă, din cauza ruperii podului),
căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci,
blocuri de ghea ță, de zăpadă, bolovani, r ăsturnări.
c) furtul autovehiculului, al unor p ărți componente;
pagube de orice fel produse autovehiculului ca
urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, precum și în urma ac țiunilor
premeditate ale altor persoane.
Șoferul și pasagerul din autovehicul sunt asigura ți pentru
caz de deces sau v ătămări corporale în urma accidentului
rutier sau în alte împrejur ări legate de exploatarea
autovehiculului.
Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie
pentru cazurile de devalorizare a calit ății autovehiculului
comparativ cu starea nou ă, ca urmare a survenirii riscului
asigurate prin contractul de baz ă.
Ultimele dou ă sunt stipulate de condi ț
iile speciale de
asigurare.
Toate riscurile descrise mai sus sunt prev ăzute prin
următoarele cinci variante de asigurare:
Varianta I (CASCO deplin):
Pentru toate riscurile prev ăzute la punctele a), b) și c),
inclusiv spargerea geamurilor, cauzat ă de pietre zburate de
sub roțile altui autovehicul;
Varianta II (CASCO par țial):
Numai pentru riscurile prev ăzute la punctul b), cu
excepția spargerii geamurilor, cauzat ă de pietre zburate de
sub roțile altui autovehicul;
– 131 -Varianta III (CASCO par țial):
Pentru riscurile prev ăzute la punctele a) și b), inclusiv
spargerea geamurilor, în urma ac țiunilor directe sau indirecte
ale riscurilor prev ăzute la punctul a), cu excep ția spargerii
geamurilor, cauzat ă de pietre zburate de sub ro țile altui
autovehicul;
Varianta IV (CASCO par țial):
Pentru riscurile prev ăzute la punctul a) inclusiv
spargerea geamurilor, în urma ac țiunilor directe sau indirecte
ale riscurilor prev ăzute la punctul a), cu excep ția spargerii
geamurilor, cauzat ă de pietre zburate de sub ro țile altui
autovehicul;
Varianta V (asigurarea de tranzit):
Se aplică numai pentru persoane juridice, care practic ă
vânzări de autovehicule în calitate de dealeri ai uzinelor
producătoare sau ai caselor de comer ț. Se încheie pentru
perioada de conducere a autovehiculelor de la 3 pân ă la 30
de zile.
În practica societ ăților de asigurare, din cele mai multe
țări, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere
mai mulți factori și anume:
statistici privind accidentele de circula ție, furturi;
tipul autovehiculului și marca;
valoarea autovehiculului;
riscurile asigurate;
capacitatea cilindric ă;
performan țele tehnice;
ușurința reparațiilor, disponibilitatea și accesibilitatea
pieselor de schimb;
costul repara țiilor;
atracția pentru ho ți;
vârsta și experien ța conduc ătorului auto;
vechimea ma șinii;
istoricul daunelor solicitantului;
starea drumurilor, sistemele de semnalizare rutier ă.
Generarea unui proces de desp ăgubire presupune
existența dosarului de daune pentru cazul producerii riscului
asigurat. Pentru ca la cazul asigurat s ă fie deschis un dosar de
– 132 -daune, este necesar ca s ă fie înaintat ă de către asigurat
cererea de desp ăgubire pentru paguba produs ă.
Dosarul de daune va con ține, după necesitate:
¾ aviz cu privire la producerea accidentului rutier;
¾ aviz cu privire la desp ăgubire;
¾ confirmarea valabilit ății contractului de asigurare
(polița de asigurare);
¾ avizul poli ției rutiere (altor organe competente);
¾ proces-verbal de constatare a pagubelor;
¾ devizul costului repara ției;
¾ proces-verbal privind estimarea costului autovehi-
culului;
¾ alte acte necesare.
Evaluarea pagubei, precum și stabilirea desp ăgubirii se
fac de către asigur ător în baza procesului-verbal de examinare
și constatare a pagubelor aduse autovehiculului avariat.
În acest act se indic ă persoana care a efectuat
constatarea, care este avarierea, lista defectelor constatate
care urmeaz ă a fi lichidate prin lucr ări de repara ție. Pentru
cazul urm ărit acesta este doar parbrizul din fa ță. Neapărat a
se indică data examin ării.
Cuantumul pagubei este egal cu costul repara ției părților
componente sau al pieselor avariate ori cu costul înlocuirii
acestora, incluzând cheltuielile pentru materiale aferente
reparațiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea
sunt la pre țurile și tarifele practicate de c ătre societatea de
asigurare sau de c ătre unitățile de specialitate din Moldova. Se
mai includ cheltuieli de transport al autovehiculului la atelierul
de repara ții, cheltuieli f ăcute în vederea limit ării pagubelor.
Dacă costul repara ției, inclusiv cheltuielile pentru materiale,
depășesc valoarea nou ă a părților componente, se ia în
considera ție valoarea nou ă a acestora. Se consider ă că a fost
necesară revopsirea integral ă a autovehiculului când p ărțile
avariate din cauze cuprinse în asigurare reprezint ă cel puțin 50%
din suprafa ța totală exterioar ă a autovehiculului respectiv.
În caz de pierdere total ă sau de furt al autovehiculului,
despăgubirea se acord ă la nivelul sumei asigurate stabilite
– 133 -prin contract. Autovehiculul deteriorat r ămâne la dispozi ția
asigurătorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.
Devizul estimativ de repara ție a autovehiculului avariat –
este un alt act care se include în dosarul de daune. Acesta
cuprinde câteva mari compartimente: I – costul manoperei, II – lucrările de vopsire, III – costul p ărților componente, pieselor,
accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum și al materialelor
de vopsire și exploatare și însuși calculul sumei desp ăgubirii.
Conform condi țiilor din exemplu, se poate face calculul în felul
următor:
1. Costul manoperei pentru schimbul parbrizului din
față, inclusiv TVA, 55 lei;
2. Costul parbrizului pentru 1 bucat ă, inclusiv TVA,
este 940 lei. Se va considera valoarea f ără a
deduce uzura conform condi țiilor din contract.
3. Costul repara ției 995 lei;
4. Nu se va deduce franchiza, deoarece nu a fost
prevăzută în condi țiile contractului;
5. Din motivul c ă suma asigurat ă a fost mai mic ă decât
valoarea efectiv ă a autovehiculului, desp ăgubirea se
va plăti proporțional procentului asigur ării 68% și va
constitui 677 lei.
În polița de asigurare retras ă de la asigurat va fi indicat ă
data întocmirii dosarului de daune.
Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se pl ătește de
asigurător în timp de o lun ă după primirea (prezentarea)
tuturor documentelor necesare pentru decizia în cauz ă.
În caz de furt al autovehiculului sau când asupra
producerii evenimentului respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau de refuz în acordarea
despăgubirii este solu ționată timp de 15 zile.
– 134 -4. Asigurarea aeronavelor
Obiectul asigur ării sunt navele aeriene apar ținând
companiilor de transport și asociațiilor sportive care se asigur ă
pentru:
• pierderea și avarierea navei;
• răspunderea fa ță de pasagerii sau bagajele
acestora și pentru m ărfurile transportate;
• răspunderea civil ă față de terți.
Riscurile asigurate
În baza contractului de asigurare se acord ă despăgubiri
pentru:
• pierderea fizic ă directă sau pierderea total ă
constructiv ă ori avarierea navei în timpul zborului,
rulării la sol și al staționării la sol;
• dispariția aeronavei;
• avariile pricinuite aeronavei de m ăsurile de salvare;
• cheltuielile f ăcute pentru salvarea și conservarea
aeronavelor;
• cheltuielile de judecat ă și arbitraj f ăcute de asigurat
cu ajutorul asigur ătorului în scopul formul ării
pretenției față de terți.
Pierderea fizic ă directă înseamn ă distrugerea complet ă
a aeronavei, fiind imposibil ă repunerea ei în stare de
funcționare.
Pierderea total ă constructiv ă reprezint ă avarierea
gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de
operațiunile de salvare, de m ăsurile de limitare a pagubelor,
de transport, de repara ții și repunere în stare de folosire,
depășesc 75% din suma asigurat ă.
În baza asigur ării aeronavelor pentru r ăspunderea legal ă
față de terți, asigurătorul acord ă despăgubiri pentru sumele pe
care asiguratul este obligat s ă le plătească cu titlu de
despăgubiri și cheltuieli de judecat ă, pentru:
• vătămarea corporal ă sau decesul pasagerilor, ca
urmare a accident ării acestora la bordul navei sau în
cursul opera țiilor de îmbarcare / debarcare;
• pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor și a
– 135 -bunurilor aflate asupra pasagerilor;
• pierderea, avarierea sau distrugerea m ărfurilor
transportate;
• vătămarea corporal ă sau decesul persoanelor ori
avarierea sau distrugerea bunurilor din afara
aeronavelor, cu condi ția ca acestea s ă fi fost
cauzate, în mod direct, de aeronav ă sau de
obiectele desprinse sau c ăzute din aceasta.
Suma asigurat ă
Aeronavele se asigur ă la sumele declarate de asigurat și
agreate de asigur ător și aceste sume nu trebuie s ă
depășească valoarea de înlocuire a aeronavei la data
încheierii asigur ării.
Răspunderile se asigur ă la sumele declarate de asigurat
pentru pasageri, pentru bagaje și pentru m ărfuri, în limita
prevăzută de legisla ția națională, de conven țiile interna ționale
la care țara noastr ă este parte sau în acordurile încheiate între
asigurat și partenerii s ăi externi.
Despăgubiri
În caz de pierdere fizic ă directă sau dispari ție, asiguratul
este desp ăgubit cu suma asigurat ă.
În caz de pierdere total ă constructiv ă, despăgubirile se
acordă astfel:
• dacă aeronava poate fi reparat ă, despăgubirea este
reprezentat ă de costurile necesare, din care se
scade valoarea reperelor care pot fi întrebuin țate
sau valorificate;
• dacă aeronava nu poate fi reparat ă sau dac ă
reparația nu este justificat ă, despăgubirea este
reprezentat ă de suma asigurat ă, din care se scade
valoarea reperelor care se pot valorifica.
Perioada asigurat ă
Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:
• o perioad ă determinat ă de timp;
• pentru o c ălătorie determinat ă.
– 136 -Răspunderile asigur ătorului
În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei,
la asigurarea încheiat ă pentru o perioad ă de timp,
răspunderea asigur ătorului începe și înceteaz ă la date precise
stabilite în poli ța de asigurare.
La asigur ările încheiate pentru o c ălătorie, răspunderea
asigurătorului începe în momentul începerii repara țiilor de
îmbarcare a c ălătorilor sau de înc ărcare a m ărfurilor sau în
momentul pornirii motoarelor, în cazul unei c ălătorii fără
pasageri sau m ărfuri și înceteaz ă în momentul încheierii
operațiilor de debarcare sau desc ărcare a m ărfurilor pe
aeroportul de destina ție sau în momentul opririi motoarelor, în
cazul călătoriilor fără pasageri sau m ărfuri.
Răspunderea civil ă a companiilor de naviga ție aerian ă
este reglementat ă, pe plan interna țional, prin:
• Convenția de la Var șovia (1929), completat ă cu
Protocolul de la Haga (1955) – aplicabil ă
transportului de persoane, bagaje sau m ărfuri;
• Convenția de la Tokyo (1963) – aplicabil ă
infracțiunilor penale sau actelor care pot compromite
securitatea aeronavelor, a persoanelor sau a bunurilor aflate la aeronave;
• Convenția de la Roma (1953) – aplicabil ă în cazul
daunelor provocate ter ților în afara aeronavei.
Întrebări de verificare
1. Numi ți tipurile de autovehicule ce pot fi cuprinse în
asigurare.
2. Care este obiectul asigur ării CARGO?
3. Cum se determin ă suma asigurat ă în cadrul
asigurărilor CARGO?
4. Enumera ți datele pe care trebuie s ă cuprind ă
declarația de asigurare.
5. Din ce moment apare r ăspunderea asigur ătorului în
cadrul asigur ărilor CARGO?
6. Care sunt subiectul și obiectul asigur ării CASCO?
– 137 -7. Care sunt variantele de asigurare CASCO?
8. De ce depinde m ărimea primei de asigurare la
asigurarea CASCO?
9. În ce const ă asigurarea aeronavelor?
10. De ce depinde m ărimea sumei asigurate la asigurarea
aeronavelor?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1 Cine poate contracta asigurarea CARGO:
1. Persoanele ce au în proprietate mijloace de
transport;
2. Organele puterii de stat;
3. Toate persoanele ce doresc s ă transporte o anumit ă
încărcătură.
Testul nr. 2
La asigurarea de tip CARGO, r ăspunderea societ ății de
asigurare, la bunurile transportate pe calea ferat ă, începe
după intrarea în vigoare a asigur ării astfel:
1) din momentul înc ărcării bunurilor în vehicule;
2) din momentul primirii bunurilor de c ătre transpor-
tator, cu respectarea regulamentului de transport;
3) după 24 de ore de la încheierea contractului de
asigurare.
Testul nr. 3
În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei,
la asigurarea încheiat ă pentru o perioad ă de timp,
răspunderea asigur ătorului începe și înceteaz ă la date precise
în polița de asigurare (adevărat sau fals).
Testul nr. 4
Este adevărat sau fals că asigurarea aeronavelor se
poate încheia pentru o perioad ă determinat ă de timp și pentru
o călă
torie determinat ă.
Testul nr. 5
Din punct de vedere al utiliz ării autovehiculelor,
asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
1. Asigurarea autovehiculelor;
– 138 -2. Asigurarea de r ăspundere civil ă;
3. Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a
persoanelor legal transportate în autovehicul etc.
4. Autovehicule proprietate privat ă;
5. Motociclete; 6. Asigurarea m ărfurilor pe timpul transportului;
7. Asigurarea r ăspunderii transportatorului;
8. Autovehicule comerciale – pentru transportul
mărfurilor și pasagerilor;
9. Vehicule agricole și forestiere;
10. Autovehicule speciale, construite sau adaptate
pentru o anume utilizare; ca de exemplu macarale, tractoare, ambulan țe, buldozere, excavatoare,
echipament pentru extrac ții și transport rutier,
autovehicule speciale pentru transport de
autovehicule și altele.
Testul nr. 6
Obiectul asigur ării sunt navele aeriene apar ținând
companiilor de transport și asociațiilor sportive care se asigur ă
pentru:
1) dispari ția aeronavei;
2) avarii pricinuite aeronavei de m ăsurile de salvare;
3) cheltuielile f ăcute pentru salvarea și conservarea
aeronavelor;
4) cheltuielile de judecat ă și arbitraj f ăcute de asigurat
cu ajutorul asigur ătorului în scopul formul ării
pretenției față de terți;
5) pierderea și avarierea navei;
6) răspunderea fa ță de pasagerii sau bagajele
acestora și pentru m ărfurile transportate;
7) răspunderea civil ă
față de terți.
8) pierderea fizic ă directă sau pierderea total ă
constructiv ă ori avarierea navei în timpul zborului,
rulării la sol și al staționării la sol.
Testul nr.7
Când are loc constatarea pagubei la asigur ările
CARGO?
– 139 -Testul nr. 8
Care este asigurarea special ă la autovehicule?
Testul nr. 9
Contractul la asigur ările CASCO este valabil în cazurile:
a) b)
Testul nr. 10
La înaintarea cererii de compensare a pagubei,
asiguratul sau beneficiarul m ărfii este obligat s ă confirme
documental:
a) b) c)
– 140 -Tema 10.
ASIGURAREA RISCURILOR
DIN ACTIVITATEA DE ANTREPRENORIAT
1. Asigurarea de fidelitate
2. Asigurarea creditelor de export
3. Modalit ăți de interven ție a statului în asigurarea
creditelor de export
4. Asigurarea împotriva întreruperii activit ății de afaceri
5. Asigurarea riscurilor politice
1. Asigurarea de fidelitate
Cuvântul pecuniar înseamn ă în legătură cu banii, iar
asigurarea pecuniar ă acoperă riscurile unei organiza ții care s-
ar putea g ăsi în situa ția de a trebui s ă plătească o sumă de
bani, fie în situa ția de a nu putea încasa sumele pe care le
încasa de obicei.
Asigurarea de fidelitate sau de cau țiune a fost introdus ă
în secolul al XIX-lea pentru a înlocui sistemul de cau țiuni
private.
Până la acea dat ă, cetățenilor care de țineau func ții de
răspundere în guvern, industrie, comer ț etc. li se cerea adesea
să desemneze o alt ă persoan ă care putea fi garantul lor. Acest
garant se angaja s ă plătească o sumă de bani atunci când ar fi
apărut pierderi ca urmare a ac țiunii persoanei ce de ținea
respectiva func ție de răspundere. Nu fiecare om cinstit putea
s
ă-și găsească o cauțiune, din cauza riscurilor evidente ale
poziției lor. În consecin ță, în 1840 s-a format Societatea de
Garanții Britanic ă din Edinburgh.
Rezultă, că scopul asigur ării de fidelitate este de a
proteja asiguratul împotriva unor daune ce ar putea rezulta din
încrederea acordat ă unor persoane ce administreaz ă o parte
din activele unei societ ăți. Polița de asigurare de fidelitate
protejeaz ă o societate împotriva daunelor determinate de acte
frauduloase sau necinstite ale personalului s ău, indiferent
– 141 -dacă aceștia au ac ționat singuri sau împreun ă cu alte
persoane. Asigur ătorul plătește numai dauna propriu-zis ă, nu
și daunele de consecin ță. Sunt excluse, de asemenea, din
despăgubire costurile asiguratului pentru stabilirea pierderii
propriu-zise.
Garanțiile de fidelitate se emit fie pentru fiecare
persoană în parte, fie pentru anumite posturi, sau sunt
generale pentru to ți angaja ții unei societ ăți. Aceast ă ultimă
formă este des folosit ă mai ales la asigurarea institu țiilor
financiar-bancare.
În prezent, exist ă mai multe tipuri principale de cau țiune:
1) Garan ții comerciale. Sunt oferite patronilor care ar
putea fi victimele unor fraude sau ale unor ac țiuni
necinstite efectuate de angaja ții lor. Prin aceste poli țe
de asigurare se asigur ă rambursarea unor sume de
bani patronului a c ăror valoare maximal ă este fixat ă
în prealabil.
2) În alte cazuri, asigur ătorii emit obliga țiuni prin care se
angajeaz ă să plătească o sum ă de bani dac ă o
persoană nu reu șește să se achite în mod
corespunz ător de datoriile ce-i revin. De exemplu, tur-
operatorii și agenții de voiaj ai Asocia ției Agenților de
Călătorie Britanici trebuie s ă achizi ționeze o
obligațiune ca cerin ță impusă de calitatea lor de
membri. Obliga țiunea poate fi utilizat ă pentru a oferi
sprijin clien ților dacă tur-operatorul sau agentul lor î și
înceteaz ă activitatea înainte sau în timpul excursiei
sau vacan ței. Obliga țiunile emise de administra ția
locală reprezint ă echivalentul guvernamental al
garanțiilor comerciale, cu excep ția faptului c ă ele
acoperă atât gre șelile angaja ților, cît și acțiunile
necinstite ale acestora.
3) În anumite cazuri, tribunalele împuternicesc o
persoană să administreze afacerile financiare ale
alteia (de exemplu, ale unui minor, ale unei persoane debile mintal sau care a murit f ără să desemneze un
executor testamentar). Unui astfel de administrator
i
se cere adesea s ă ofere o garan ție pentru buna
– 142 -executare a îndatoririlor sale și, în mod normal,
asigurătorii vor emite o obliga țiune în tribunal (de
instanță) care ofer ă o astfel de garan ție.
4) Obliga țiunile (garan țiile) guvernamentale sunt adesea
considerate drept cau țiune pentru lichidatorii desemna ți
să lichideze companiile falimentare sau pentru
gestionarii de depozite care r ăspund de m ărfurile
destinate exportului, și care vor trebui s ă plătească taxa
pe valoare ad ăugată datorată pentru bunurile exportate,
dacă acestea vor fi înstr ăinate în mod ilegal.
5) Garan ții pentru licita ții care garanteaz ă că debitorul, în
cazul în care câ știgă licitația va semna contractul și
va furniza cau țiunea de bun ă executare a
contractului. În cazul în care nu se va încheia
contractul sau nu se va aduce cau țiunea de bun ă
executare, câ știgător este desemnat urm ătorul la
licitație, iar societatea de asigurare va pl ăti diferen ța
dintre valoarea licitat ă de debitul garantat și valoarea
licitată de persoana urm ătoare.
6) Garan ții de restituire a avansului, care se practic ă în
cazurile în care creditorul prefinan țiază debitorul prin
plata unui avans. Rambursarea acestui avans se garanteaz ă printr-o cau țiune, a c ărei valoare
descrește propor țional cu valoarea lucr ărilor
executate, de obicei, cu un procent lunar fix.
În practic ă se utilizeaz ă și alte garan ții, cum ar fi cele
privind asigurarea serviciilor de între ținere, pentru vam ă etc.
Cauțiunea implic ă următoarele rela ții:
• Relația debitor-creditor, stabilit ă fie, prin contractul
de livrare a bunurilor, fie prin lege (de exemplu,
obligația de a pl ăti vama);
• Relația debitor-asigur ător, prin plata primei de
asigurare de c ătre debitor c ătre asigur ător, pe de o
parte, iar, pe de alt ă parte, prin dreptul de recurs al
asigurătorului fa ță de debitor;
• Relația asigur ător beneficiar.
– 143 –
Din schem ă rezultă următoarele:
– creditorul este beneficiarul cau țiunii;
– debitorul (asiguratul) este responsabil, pe de o
parte, de îndeplinirea obliga țiilor din contract și
garantate prin cau țiune, iar pe de alt ă parte, în caz
de daun ă, trebuie s ă plătească asigurătorului
sumele pe care acesta le-a achitat beneficiarului;
– asigurătorul (garant) este partea care se al ătură
debitorului în scopul garant ării față de beneficiar a
îndeplinirii de c ătre asigurat a obliga țiilor acestuia
din urmă.
În asigurarea cau țiunilor subscriitorul trebuie s ă
determine dac ă debitorul va fi în m ăsură să-și îndeplineasc ă la
scadență obligațiunile financiare fa ță de creditor, în acest scop
el trebuie s ă examineze solvabilitatea și bonitatea debitorului,
iar dacă cauțiunea este chemat ă la plată, s
ă examineze dac ă
va putea face fa ță pretențiilor asigur ătorului (regres). În
evaluarea riscului la subscrierea unei cau țiuni se face o
analiză a bilanțului pe ultimii trei ani, a situa ției veniturilor și
cheltuielilor și a situației surselor și utilizării fondurilor de c ătre
asigurat (debitor).
Prima de asigurare care se percepe pentru emiterea
unei cau țiuni este propor țională cu rata dobânzii pe pia ța
respectiv ă și în competi ție cu spezele bancare percepute
pentru scrisorile de garan ție bancar ă.
Și în aceast ă ramură de asigurare se cere asiguratului
să-și rețină o participare la risc, în general de 20-30% din
suma asigurat ă. BENEFICIAR
(creditor) CONTRACT ASIGURAT
(debitor)
conținutul plata primei
drept de recurs
ASIGUR ĂTOR
(generator)
– 144 -Aceste asigur ări sunt practicate de societ ăți de asigurare
specializate, deoarece presupune o munc ă complex ă de
evaluare a situa țiilor și pentru a proteja cât mai bine asigura ții,
printr-o administrare corect ă a riscurilor.
În ultimii ani daunele cele mai grave pe care le-au pl ătit
asigurătorii de fidelitate au fost determinate de fraudele în
sistemele electronice de prelucrare a datelor, de falsificarea valutelor, de furtul în timpul transportului, valorilor de necinstea angajaților etc.
2. Asigurarea creditelor de export
Asigurarea creditelor are menirea s ă ofere protec ție
agenților economici împotriva riscurilor specifice exportului. Un
contract de export poate avea ca obiect livr ări de mărfuri sau
prestări de servicii, inclusiv cesiuni de licen ță sau brevete, în
favoarea unor cump ărători sau beneficiari reziden ți în
străinătate.
Când părțile contractante convin cu furniz ările de bunuri,
ca lucrările sau serviciile care fac obiectul contractului de
export să nu se achite la livrare (executare sau prestare), ci
după scurgerea unui interval de timp de la acesta, furnizorul
acordă cumpărătorului extern un credit comercial. Consim țind
la o asemenea modalitate de plat ă, furnizorul î și asumă, pe de
o parte, riscurile exportului pe credit, iar, pe de alt ă parte,
efectele de trezorerie ale opera țiunii de export cu plata la
termen. Întrucât exportul pe credit blocheaz ă o perioad ă de
timp resursele financiare ale furnizorului, încorporate în produse livrate pe credit, acesta se vede adesea obligat s ă și
le completeze apelând la un credit bancar.
Forme de asigurare anterioare încheierii contractului
Prosperarea pie ței externe reclam ă cheltuieli importante
din partea exportatorului poten țial, fără să existe certitudinea
că acțiunea sa va fi încununat ă cu succes, adic
ă va face
posibilă încheierea de contracte de export. Chiar dac ă în unele
țări, există practica suport ării de către stat a unei p ărți din
cheltuielile de prospectare, totu și pentru cheltuielile care
rămân în sarcina agentului economic, riscul insuccesului
– 145 -comercial al ac țiunii prospectate nu poate fi neglijat. Pentru
protejarea sa împotriva unui asemenea risc, exportatorul potențial poate încheia o asigurare de prospectare la un organ
specializat în astfel de asigur ări.
În cazul unor obiective importante vizând livr ări de
produse peste grani ță de valori mari, concuren ța interna țională
capătă forme deosebit de acute. Pentru a se plasa pe o pozi ție
cât mai avantajoas ă în competi ția la care particip ă unii agen ți
economici prezint ă oferte ferme valabile o anumit ă perioadă de
timp. Modificarea condi țiilor economice, referitoare la pre ț,
dobândă, curs valutar, condi ții de finan țare etc., în perioada de
valabilitate a ofertei ferme, fa ță de cele avute în vedere la
întocmirea acesteia, poate s ă antreneze pentru agentul
exportator în cazul adjudec ării comenzii, o pierdere ce nu poate
fi recuperat ă de la importator. Ofertantul este obligat s ă depună
o cauțiune în favoarea cump ărătorului care s ă-i garanteze c ă
ofertantul, în ipoteza adjudec ării tranzac ției va semna contractul
extern în condi țiile prevăzute în oferta prezentat ă.
În astfel de situa ții se pot contracta asigur
ări împotriva
riscurilor pe care le incub ă remiterea de c ătre exportator, a
ofertelor ferme pe perioade îndelungate de valabilitate.
Forme de asigurare posterioare încheierii contractului
După încheierea contractului de export pot s ă intervină
două categorii de riscuri și anume:
1) unele în intervalul de timp cuprins între momentul
semnării contractului de export și cel al livr ării la
extern a produselor comandate, înso țită de
documentele legale;
2) altele în perioada de la livrarea pe credit a
produselor și până la încasarea contravalorii lor.
1) În perioada producerii bunurilor care fac obiectul
contractului (fabricarea bunurilor ce urmeaz ă a fi exportate,
executarea unor lucr ări de construc ții-menaj, amenaj ări
teritoriale, foraje de exploatare sau de explorare, lucr ări
agricole sau forestiere, prestarea unor servicii etc.), pentru exportator exist ă riscul întreruperii contractului din motive ce-i
scapă de sub control. În m ăsură în care bunurile, lucr ările sau
serviciile comandate au un caracter de unicat, și deci dup ă
– 146 -terminare nu mai pot fi valorificate c ătre alți beneficiari,
întreruperea contractului genereaz ă pierderi pentru exportator.
Riscul înregistr ării de pierderi pentru exportator, în
această fază a delurării contractului, poart ă denumirea de risc
de fabrica ție. Dacă exportatorul a depus o cau țiune în
favoarea cump ărătorului care s ă garanteze, în caz de
necesitate, restituirea avansului achitat la perfectarea contractului sau o garan ție de calitate, atunci exportatorul
pierde dreptul asupra garan ției.
În cazul lucr ărilor de cooperare interna țională (executării
de către exportator a unor obiective la cheie în str ăinătate sau
a unor lucr ări cu ajutorul echipamentelor, ma șinilor și
materialelor sale și care urmeaz ă să fie repatriate dup ă
realizarea contractului), exist ă riscul că acele valori materiale
aparținând exportatorului s ă nu mai poat ă fi readuse în țara de
origine din motive politice.
În sfârșit, în decursul contractului comercial, perioada de
fabricație se poate întinde pe o perioad ă îndelungat ă de timp.
În condi
ții de infla ție creșterea rapid ă a prețurilor interne ar
putea să ridice într-atât costurile de fabrica ție ale furniturii,
încât contractul s ă înregistreze pierderi în loc de beneficii.
Riscul major ării prețurilor interne poate fi protejat printr-o
garanție a riscurilor economice.
2) După livrarea produselor (pierderea livr ărilor execu-
tate sau prestarea serviciilor) c ătre partenerul extern, pentru
furnizor apare riscul de neplat ă la termen a contravalorii
acestora de c ătre clientul extern.
Societatea de asigurare clasic ă sau un organism de
asigurare specializat care ac ționează din ordinul și pentru
contul statului, poate s ă protejeze exportatorul împotriva unui
asemenea risc. Garantarea riscului de credit se acord ă de
către asigur ătorul creditului fie exportatorului (în cazul
creditului-furnizor), fie b ăncii (în cazul creditului-cump ărător).
Cauțiunile depuse de c ătre exportator în favoarea
exportatorului, prin care garanteaz ă buna calitate a execut ării
contractului sau restituirea avansului primit de la cump ărător în
cazul neîndeplinirii condi țiilor contractuale de c ătre furnizor,
pot fi valorificate în condi țiile stabilite.
– 147 -În aceast ă fază a delur ării contractului de export, mai
poate surveni, în afara riscului de neplat ă a furniturii, și riscul
schimbului valutar . Chiar dac ă clientul (debitorul) extern și-a
onorat la timp angajamentul asumat fa ță de furnizor (în cazul
creditului-furnizor) sau fa ță de banc ă (în cazul creditului-
cumpărător), asupra exportatorului poate s ă planeze riscul
înregistrării unor pierderi rezultate din diferen ța dintre cursul
valutar existent la încheierea contractului și copracticat la
achitarea creditului. Împotriva riscului valutar exportatorul
poate să încheie o asigurare care s ă-l protejeze în astfel de
împrejurări.
Pentru a se putea încheia o poli ță de asigurare a
creditelor de export asigur ătorul trebuie s ă facă o analiz ă
complexă care să defineasc ă următorii termeni:
Riscul. Se asigur ă numai riscuri rezultate din livrarea de
bunuri, prestarea de servicii pe credit în str ăinătate. Asigurarea
urmărește să protejeze pe exportatori împotriva pierderilor
financiare rezultate din insolvabilitatea partenerilor (debitorilor). Prin aceast ă asigurare nu se acord ă despăgubiri în cazul în
care insolvabilitatea debitorului s-ar datora riscurilor pl ătite sau
calamit
ăților naturale. Asigurarea creditelor pentru export nu are
ca obiect bunuri, ci patrimoniu, deoarece obliga țiile
asigurătorului de a pl ăti despăgubirea nu este dependent ă de
pierderea sau distrugerea bunurilor vândute pe credit. De menționat că, în mod obi șnuit, se asigur ă numai creditele pentru
care nu se ob țin garanții de la partenerii externi.
Valabilitatea poli ței de asigurare. Polița de asigurare
intră în vigoare în cazul crean țelor rezultate din livr ări de
mărfuri, la data când, potrivit contractului de asigurare s-a
făcut prima livrare de bunuri și drepturile asupra acestora au
trecut asupra cump ărătorului extern, iar în cazul crean țelor
rezultate din prest ări de servicii, la data când, potrivit
contractului de prest ări de servicii, aceast ă prestare a început.
Asigurarea expir ă la data achit ării complete a desp ăgubirii
cuvenite în cazul denun țării sau rezilierii contractului de
asigurare, precum și în alte cazuri.
Prima de asigurare, se calculeaz ă potrivit tarifului
asigurătorului în func ție de țara cump ărătorului, perioada,
– 148 -ramura economic ă etc., se pl ătește anticipat în valuta în care
s-a încheiat contractul de asigurare. La asigur ările cu o durat ă
mai mare de un an, la cererea asiguratului, plata primei de
asigurare poate fi e șalonată în rate simestriale sau anuale,
plătite anticipat.
Suma asigurat ă, nu poate dep ăși valoarea din factura
externă și, în general, ea se exprim ă î n v a l u t a î n c a r e s – a
încheiat contractul de vânzare-cump ărare.
Franchiza reprezint ă partea cu care particip ă asiguratul
la despăgubiri în cazul producerii evenimentului asigurat. În
practică ea se situeaz ă între 10-15%, în func ție de bonitatea și
solvabilitatea cump ărătorului, țara în care se face exportul,
perioada de timp etc., deci și evaluarea riscului.
Obligațiile asiguratului se refer ă la obținerea de
informații înainte de încheierea contractului de vânzare-
cumpărare, asupra solvabilit ății și bonității cumpărătorului;
înștiințarea asigur ătorului despre modific ările intervenite în
perioada asigur ării referitoare la starea de solvabilitate a
cumpărătorului; punerea la dispozi ția asigur ătorului a actelor și
documentelor cu privire la starea de solvabilitate a debitorului;
luarea tuturor m ăsurilor asigur ătoare pentru mic șorarea
pagubei și încasarea crean ței.
Constatarea pagubelor, stabilirea și plata
despăgubirilor se face de c ătre exper ți pe baza actelor și
documentelor, din care rezult ă insolvabilitatea debitorului.
Pentru stabilirea desp ăgubirii din creditul asigurat dar
nerambursat, se scad: pl ățile pe care debitorul le-a efectuat
până la apari ția insolvabilit ății, inclusiv cele neprimite de
asigurat, dar a c ăror încasare este posibil ă; plățile în contul
datoriei, efectuate în alt mod decât cel prev ăzut în contractul
de livrare de bunuri sau prestare de servicii, sau depunerile în
cont în țara debitorului, care nu au fost înc ă încasate de
asigurat, dar a c ăror încasare este posibil ă; sumele rezultate
din vânzarea bunurilor care fac obiectul livr ării pe credit,
precum și sumele realizate prin încasarea unor cambii ori
despăgubiri de asigur ări după scăderea cheltuielilor aferente;
franchiza; primele de asigurare datorate pân ă la sfâr șitul
perioadei de asigurare.
– 149 -În limitele desp ăgubirii pl ătite, asigur ătorul se subrog ă în
toate drepturile asiguratului contra celor r ăspunzători de
producerea pagubei.
Condiții de plat ă a desp ăgubirilor, se refer ă la
certificarea cu documente, potrivit reglement ărilor în vigoare
din țara debitorului, a insolvabilit ății sau a nepl ății de către el
din cauze comerciale a acestuia din urm ă.
În analiza riscului de credit pe termen scurt, asigur ătorul
se bazeaz ă, în general, pe trei situa ții și anume:
a) situația veniturilor și a cheltuielilor (denumit ă și
situația beneficiilor și pierderilor);
b) situația surselor și utilizării fondurilor;
c) bilanțul.
Situația veniturilor și cheltuielilor stabile ște rezultatele
activității de produc ție concretizate în beneficii sau pierderi.
Pentru efectuarea analizei se utilizeaz ă indicatori cum sunt:
proporția beneficiilor nete fa ță de totalul veniturilor sau „rata de
acoperire a dobânzii”.
Situația surselor și utilizării fondurilor ne arat ă în ce
măsură sursele proprii și împrumutate vor acoperi cheltuielile.
Indicatorul utilizat în analiz ă este „rata de acoperire a
datoriilor”, care se determin ă ca raport între beneficiu plus
amortizarea și rata de rambursare a creditului plus dobânda.
Bilanțul se întocme ște după principiile cunoscute ale
echilibrului între totalul mijloacelor eviden țiate în activ și totalul
surselor înregistrate în pasiv. Pentru analiza bilan țului se
folosesc urm ătorii indicatori:
– de lichiditate, cu ajutorul c ărora se m ăsoară
capacitatea unei societ ăți de a-și onora obliga țiunile
la scaden ță;
– de activitate, care măsoară cât de eficient sunt
folosite activele firmei;
– de acoperire, ce măsoară folosirea resurselor atrase
și riscul financiar. Ace ști indicatori se determin ă ca
raport între volumul datoriilor și mărimea capitalului;
– de profitabilitate, măsoară capacitatea firmei de a
avea o rentabilitate ridicat ă.
– 150 -Alături de asigurarea creditelor de export se practic ă alte
două categorii de asigur ări și anume: asigurarea ratelor de
credit și asigurarea creditelor de investi ții.
1. Asigurarea ratelor de credit. Acest tip de credit
este specific unui num ăr redus de ramuri, de
exemplu, se aplic ă la vânzarea automobilelor. Pe
această cale se asigur ă prețul ce urmeaz ă a se
plăti în rate pentru achizi ționarea de bunuri, într-o
perioadă cuprins ă între 24-36 luni. În general se
cere ca asiguratul s ă-și rețină în coasigurare o
sumă de pân ă la 25% din valoarea bunului. La
acest tip de asigurare, problemele de lichiditate sunt mai deosebite, deoarece dauna se pl ătește la
scadență și nu în caz de insolvabilitate. Ca garan ție
se folose ște reținerea titlului de proprietate pân ă la
achitare.
2. Asigurarea creditelor de investi ții servește
deținătorului poli ței la asigurarea contului s ău de
debitori pe termen mediu și lung (în general, pân ă la
60 de ani), respectiv asigur ă
plata furniz ărilor de
bunuri pentru investi ții, de c ătre diver și clienți,
potrivit unei e șalonări anticipate. Acest tip de
asigurare protejeaz ă nu numai exportul de bunuri,
dar și exportul de capital, fie sub form ă de
împrumuturi, fie sub form ă de investi ții de capital.
Promovarea unor exporturi eficiente, f ără un sistem de
credite, bine puse la punct, este greu de conceput. Țările
aflate în perioada de tranzi ție la economia de pia ță urmăresc
realizarea unor m ăsuri de îmbun ătățire a sistemelor de
creditare, de promovare a exporturilor și de dezvoltare a
asigurărilor de credit pentru a le proteja. În Republica
Moldova, asemenea m ăsuri nu se întreprind, aici legisla ția
corespunz ătoare nu instituie ca obiect de activitate a
asigurătorilor și asigurarea creditelor.
– 151 -3. Modalit ăți de interven ție a statului în
asigurarea creditelor de export
În multe situa ții, asigurarea clasic ă a creditelor pentru
export nu ofer ă o protec ție deplin ă furnizorilor angaja ți în
exporturi cu plata la termen sau b ăncilor care acord ă credite
cumpărătorilor externi. A șa este cazul riscurilor politice,
rezultând din m ăsurile luate de autorit ățile publice ale țării
importatorului și care au caracter neasigurabil. Acela și
caracter, neasigurabil, poart ă și riscurile de neplat ă, pe care le
prezintă debitorii publici și împotriva c ărora nu se pot lua
măsuri de constrângere pentru a-i determina s ă-și respecte
obligațiile asumate.
Acolo unde asigurarea clasic ă nu poate prelua riscurile
politice care amenin ță furnizorii (creditorii) na ționali, intervine
statul, în completarea sau în locul acestora, dup ă caz.
Instituțiile care ac ționează din împuternicirea și pentru contul
statului îmbrac ă diferite forme juridice: departamente ale
administra ției de stat; institu ții publice; societ ăți de asigurare
cu statut de drept privat.
Astfel, în Marea Britanie, departamentul pentru
garantarea creditelor de export este o divizie a Ministerului
Comerțului. În Japonia, de asigurarea creditului la export se
ocupă o divizie din cadrul Ministerului Comer țului și Industriei.
O organiza ție departamental ă asemănătoare se întâlne ște și
în țările scandinave. Acestea sunt exemple de departamente
ale administra ției de stat cu atribu ții de asigurare.
Într-o serie de țări, cum ar fi, SUA, Belgia și Italia, de
garantarea exporturilor se ocup ă anumite institu ții publice.
Alte țări au optat pentru organizarea de societ ăți având
statutul juridic de drept privat. Societatea de asigurare a Comerțului Exterior din Fran ța are un capital care este
deținut aproape integral de b ănci sau de societ ăți de
asigurare na ționalizate. Capitalul institu țiilor similare din
Austria și Spania este de ținut atât de sectorul public, cât și de
cel privat, iar capitalul celor din Germania și din Olanda este
integral privat.
– 152 -În țara noastr ă, pentru asigurarea și garantarea
creditelor la export a fost înfiin țată Banca de Export și Import
(EximBank).
În ceea ce prive ște modul de interven ție a statului în
asigurarea creditelor la export, practica interna țională
cunoaște soluții diferite. În a șa țări cum ar fi: Germania, Belgia
și Elveția se atest ă o colaborare a statului cu sectorul privat.
Astfel, societatea privat ă N.C.M. din Olanda asigur ă riscurile
comerciale pe termen scurt din contul s ău propriu, f ără vreo
garanție din partea statului, iar riscurile comerciale pe termen
mediu și lung și cele politice le asigur ă pe contul statului.
Instituția public ă de asigurare a creditelor la export din Belgia
asigură toate riscurile politice și toate riscurile comerciale,
emanând de la țările extraeuropene, precum și riscurile
comerciale extraordinare generate de tranzac țiile cu țările
europene. În schimb, riscurile comerciale decurgând din tranzacții curente realizate cu țările europene industrializate,
rămân în sarcina unei societ ăți private, care le asigur ă parțial
la instituția publică
de asigur ări-reasigur ări.
În Germania, asigurarea combinat ă a riscurilor politice și
comerciale este de competen ța statului și se realizeaz ă prin
compania privat ă Hermes, care ac ționează ca mandatar al s ău.
În alte țări, ca de exemplu, în Marea Britanie, nu exist ă
o veritabil ă colaborare între autoritatea public ă și societățile
private de asigurare, întrucât statul s-a substituit totalmente
sectorului privat și asigur ă direct responsabilitatea și
gestiunea riscurilor.
În alte cazuri, între stat și beneficiarii garan țiilor sale se
interpune un organism autonom și specializat, care poate fi o
agenție guvernamental ă (EximBank), ca în SUA sau o
societate de drept privat (COFACE), ca în Fran ța.
Indiferent de formele organizatorice și statutele lor
juridice, organismele specializate în asigurarea creditelor de export-import, încheie aproximativ acelea și genuri de
asigurare, folosesc acelea și tipuri de poli ță, practică prime de
asigurare diferen țiate.
Pe lângă asigurările cu tr ăsături caracteristice identice
sau foarte apropiate, denumite standard, unele organisme de
– 153 -asigurare specializate, practic ă și alte tipuri de asigurare, cum
ar fi, asigurarea garan țiilor împotriva preten țiilor nejustificate
ale cump ărătorilor, asigur ări pentru investi ții directe în
străinătate, asigur ări pentru riscul de schimb valutar, asigur ări
pentru contractele de leasing etc.
Indiferent de formele organizatorice, privind activitatea
pe care o desf ășoară, prin formele de asigurare pe care le
încheie, prin facilit ățile pe care le acord ă, organismele
specializate urm ăresc promovarea exportului țărilor lor,
creșterea pierderii țărilor lor în exportul mondial.
Asigurarea creditelor la export are anumite limite, adic ă
acordă protecție cuvenit ă asiguratului în limitele și în condi țiile
stabilite. Astfel, pierdere suficient ă de asigurat trebuie s ă rezulte
dintr-un risc cuprins în asigurare; indemniza ția cuvenit ă
asiguratului se achit ă acestuia la expirarea termenului de
așteptare, deoarece neplata crean ței poate s ă fi fost provocat ă
pe cauze care nu țin de incapacitatea de plat ă a clientului, ci de
dificultăți tehnice trec ătoare; o parte din risc (de ordinul câtorva
procente) r ămân în sarcina asiguratului; opera ția de export-
import trebuie ca s ă fie făcută cu respectarea reglement ărilor de
comerț exterior ale țării exportatoare, precum și ale celei
importatoare; asigurarea creditelor la export nu acoper ă
pierderile recurgând dintr-un litigiu existent între furnizor și
cumpărător sau între împrumut ător și împrumutat.
4. Asigurarea împotriva întreruperii
activității de afaceri
Asigurarea împotriva întreruperii activit ății de afaceri este
cunoscut ă și sub numele de asigurare a pierderii de timp și
cuprinde în principal pierderea de profituri sau pierderea în
consecință. Polița standard împotriva incendiului, ofer ă despăgubiri
pentru daunele aduse cl ădirilor și stocurilor de m ărfuri, însă nu și
pentru pierderea câ știgurilor pe care acestea le furnizeaz ă.
Să presupunem, pentru exemplificare, c ă a avut loc un
incendiu într-un atelier de repara ții auto apar ținând societ ății
– 154 -comerciale „X”. Dac ă „X” a cump ărat o asigurare de întrerupere,
atunci afacerea lui este acoperit ă la trei tipuri de pierderi (care
sunt destul de diferite de daunele aduse propriet ății):
a) pierderea profitului net suferit ă pe timpul cât „X” este
incapabil s ă repare automobile, deoarece atelierul
de repara ții auto este inutilizabil;
b) costurile fixe și costurile de regie pe care „X” trebuie
să le plătească în continuare, de și el nu ob ține un
venit din care s ă le acopere, acestea sunt: chiria,
salariile angaja ților, apa etc.;
c) cheltuieli pe care „X” trebuie s ă le facă pentru a- și
relua afacerea, cum ar fi închirierea unui alt atelier de repara ții.
Toate asigur ările de întrerupere fac, în mod normal,
obiectul unei garan ții materiale a pagubelor suferite. Pentru ca
această asigurare s ă fie efectiv ă, trebuie s ă existe o alt ă
asigurare în vigoare, spre exemplu, împotriva incendiului, de inginerie sau alt ă asigurare de proprietate, în baza c ăreia să se
plătească sau să se admit ă cererea de plat ă a despăgubirilor.
5. Asigurarea riscurilor politice
Aceasta desemneaz ă acoperirea de care dispune o
societate comercial ă dintr-o țară pentru a- și susține activitatea
de export, concretizat ă în contracte de livrare și pentru
susținerea propriilor investi ții în străinătate.
Riscurile politice cuprind o gam ă variată de evenimente:
• naționalizarea investi țiilor legat ă de expansiunea
capitalului în țările în curs de dezvoltare;
• dificultăți în transferul banilor din țara
cumpărătorului;
• orice acțiune a unor guverne str ăine care duce la
dificultăți în respectarea obliga țiilor contractuale;
• război, război civil, revolu ție, care împiedic ă
realizarea obliga țiilor contractuale;
• riscurile privind cump ărătorii publici;
– 155 -• retragerea sau reînnoirea licen țelor de export sau
impunerea unor restric ții la export;
• pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui
procese legale în țara cump ărătorului, ca urmare a
lipsei sau a proastei func ționări a sistemului legal și
juridic din țara respectiv ă.
Întrebări de verificare
1. Care sunt particularit ățile asigur ărilor pecuniare?
2. Ce rela ții cuprinde cau țiunea?
3. In ce const ă asigurarea creditelor de export?
4. Care sunt modalit ățile de interven ție a statului în
asigurarea creditelor de export?
5. Din ce moment apare r ăspunderea asigur ătorului în
cadrul asigur ărilor de indemnizare?
6. Ce reprezint ă garanțiile comerciale?
7. Caracteriza ți formele de asigurare anterioare încheierii
contractului?
8. Ce indicatori se utilizeaz ă pentru analiza bilan țului?
9. În ce const ă riscul de fabrica ție?
10. Ce stabile ște situația veniturilor și cheltuielilor?
Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1 Asigurarea creditelor interne reprezint ă un instrument
financiar care protejeaz ă:
a) beneficiarul de credit; b) creditorul; c) statul;
d) partinerii de afaceri ai debitorului.
Testul nr. 2
Riscurile comerciale asigurate în cazul comer țului extern
se referă la:
a) insolvabilitatea debitorului;
b) riscurile legate de cump ărătorii publici;
c) retragerea licen ței de export;
– 156 -d) imposibilitatea importatorului de a pl ăti bunurile
acceptate.
Testul nr. 3
Este adev ărat sau fals c ă riscurile comerciale asigurate
în cazul comer țului extern se refer ă la rezultatele din livrarea
de bunuri, prestarea de servicii pe credit în str ăinătate.
Testul nr. 4
După încheierea contractului de export pot s ă intervină
două categorii de riscuri și anume ….
Testul nr. 5
Condițiile de plat ă ale desp ăgubirilor, se refer ă la
certificarea cu documente, potrivit reglement ărilor în vigoare
din țara debitorului, a insolvabilit ății sau nepl ății din cauze
comerciale a acestuia din urm ă. (adevărat sau fals).
Testul nr. 6
Cauțiunea implic ă următoarele rela ții:
a) b) c)
Testul nr. 7
Franchiza reprezint ă _________________
Testul nr. 8
Prima de asigurare care se percepe pentru emiterea
unei cau țiuni este propor țională cu rata dobânzii pe pia ța
respectiv ă și în competi ție cu spezele bancare percepute
pentru scrisorile de garan ție bancar ă (adevărat sau fals).
Testul nr. 9
Asigurarea ratelor de credit este specific ă unui num ăr
mare de ramuri (adevărat sau fals).
Testul nr. 10
Asigurarea urm ărește să protejeze exportatorii împotriva:
a) pierderilor financiare rezultate din insolvabilitatea
partenerilor (debitorilor);
b) nu se acord ă despăgubiri în cazul insolvabilit ății
debitorului s-ar datora riscurilor pl ătite sau
calamităților naturale.
– 157 -Tema 11.
ASIGUR ĂRILE INDIRECTE
(reasigurarea)
1. Necesitatea și esența reasigur ărilor
2. Elementele de baz ă și clasificarea reasigur ărilor
3. Formele de reasigurare
4. Metodele de reasigurare
1. Necesitatea și esența reasigur ărilor
Experien ța uman ă a stabilit c ă prin alc ătuirea unei
comunități bazată pe acelea și interese, pierderile se pot
împărți între mai multe persoane. Contribu ția fiecărui individ
este mic ă, iar fondul constituit va fi folosit numai pentru
acoperirea pierderilor suferite de cei prejudicia ți.
Această procedur ă bazată pe solidaritate și ajutor
reciproc constituie de fapt un sistem de asigurare mutual ă.
Teoretic, to ți membrii comunit ății contribuie în mod egal la
acoperirea daunelor, îns ă practic grupul trebuie s ă aibă
posibilitatea de a controla suma necesar ă înainte de apari ția
evenimentului, astfel, încât s ă poată face imediat fa ță
obligațiunilor.
Evident, și reacțiile omului la risc sunt multiple, în func ție
de nevoile specifice ale acestuia și anume:
– de prevenire;
– de limitare;
– de acceptare;
– de transferare.
– 158 –
Figura nr.1. Omul și riscul
(Exemplu: Distrugerea unei case de un incendiu)
Odată cu apari ția societ ăților pe ac țiuni ce aveau ca
scop principal ob ținerea de profituri, stabilizarea primelor de
asigurare a devenit o necesitate stringent ă. În realitate, pentru
asigurător pot s ă apară abateri dintre volumul primelor
încasate și volumul desp ăgubirilor achitate. Astfel, dac ă
balanța înclin ă în favoarea primelor fa ță de volumul
despăgubirilor pl ătite, atunci asigur ătorii înregistreaz ă profit.
Dacă situația este invers ă, asigurătorul va apela la surse
atrase, adic ă plasamente de capital: depozite bancare,
achiziționarea de hârtii de valoare (ac țiuni sau obliga țiuni ale
statului), afaceri mobiliare sau imobiliare. În acest caz, asigurătorul poate ceda o parte din r ăspunderile asumate.
Cele mai utilizate forme de cedare a riscului sunt:
a) Coasigurarea;
b) Reasigurarea;
c) Retrocesiunea (retrocedarea).
a) Coasigurarea, reprezint ă o modalitate de cedare a
riscului potrivit c ăreia, datorit ă valorii mari a bunurilor
asigurate, riscul este subscris de mai mul ți asigur ători.
Aceștia, preiau o cot ă de risc pe care o suport ă independent.
Participarea la decontarea daunelor se face în propor ția în
care a fost preluat și riscul. RISC
A accepta A limita A transfera A preveni
A suporta
pierderile Construcție
solidă Asigurarea Stingătoare
– 159 -De exemplu: un obiectiv economic a fost evaluat la
10.000 lei. Riscul este preluat de un num ăr de trei asigur ători,
în următoarele propor ții: A 1=50%, A 2=30% și A 3=20%.
Considerând prima de asigurare ca fiind de 400 lei, atunci
contractele de asigurare vor ar ăta astfel:
CA 1=5.000 lei unde CA – contract de asigurare;
Pa 1=200 lei Pa – prim ă de asigurare.
CA 2=3.000 lei
Pa2=120 lei
CA 3=2.000 lei
Pa3=80 lei
Schematic coasigurarea arat ă astfel:
Figura nr. 2. Coasigurarea
În cazul unei daune, participarea asigur ătorilor la
decontarea daunelor se face în aceea și proporție. De exemplu: o
daună de 3.000 mil. lei va fi pl ătită de cei trei asigur ători astfel:
A
1 = 50% * 3.000 = 1.500 mil. lei;
A2 = 30% * 3.000 = 900 mil. lei;
A3 = 20% * 3.000 = 600 mil. lei.
b) Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, de
divizare, a r ăspunderilor între mai mul ți asigurători, dispersa ți
pe arii geografice cât mai întinse, de men ținere a unui echilibru
între primele încasate și despăgubirile datorate la fiecare
asigurător în parte.
Această modalitate de cedare a riscului are un dublu avan-
taj. Pe de o parte, asiguratul este pus la ad ăpost de eventualele
surprize, iar pe de alt ă parte, asigur ătorul cedând parte din risc,
poate mult mai u șor să facă față obligațiilor din contract. a
A2 A3 A1
– 160 –
Figura nr. 3. Reasigurarea
Reasigurarea este un mod ideal de ob ținere a protec ției
de către reasigurat în timp și spațiu.
Reasiguratul trece asupra altuia acea parte din fiecare
risc care, prin apari ția fenomenului, îi poate perturba echilibrul
financiar. Astfel, reasiguratul î și poate p ăstra o anumit ă
flexibilitate în subscrierea riscurilor, fapt care îi permite s ă
ofere clien ților săi servicii mai bune.
c) Retrocesiunea (retrocedarea) este o divizare și mai
mare a riscului, potrivit c ăruia reasigur ătorul poate și el să
cedeze o parte din riscul pe care și la asumat prin reasigurare.
Reasigur ătorul se nume ște retrocedent, iar societatea care
preia riscul se nume ște retrocesionar.
Figura nr. 4. Retrocesiunea
a A R Pa
C.A.
Desp.Pr
O parte din
despăgubire C.R.
R – reasigur ător;
R. – contract de reasigurare;
Pr – prim ă de reasigurare.
a Pa
C.A.
Desp.O parte din
despăgubire
C.R’ – contract de retrocesiune
Pr’ – prim ă de retrocesiune
R’ – retrocesionar R’ R A
O parte din
despăgubire Pr’ Pr
– 161 -Retrocedarea sau retrocesiunea reprezint ă „o nou ă
reasigurare încheiat ă de un reasigur ător, prin care acesta
transmite o parte din r ăspunderea preluat ă prin contractul de
reasigurare unei alte institu ții sau societ ăți de asigur ări”.
Prin aceast ă modalitate de dispersare a riscului se
realizeaz ă o și mai bun ă acoperire a evenimentelor ce se pot
întâmpla, permi țând fiecărui participant s ă rețină numai acea
parte din riscuri pentru care acoperirea este cert ă.
Retrocedent, este o parte care în schimbul unei prime,
se reasigur ă la rândul s ău, la o alt ă societate de asigur ări mai
puternică.
Retrocesionar este „acea parte care intervine în
contractul de retrocedare și care, în schimbul primelor
încasate, preia o parte din riscuri și din sumele asigurate”. Cu
cât num ărul asigur ătorilor, reasigur ătorilor, retrocesionarilor
este mai mare, șansa plății la timp și la valoarea real ă a
daunelor ce pot s ă apară, crește.
Societățile de reasigur ări preiau de la asigur ători acele
riscuri care sunt prea mari pentru capacitatea lor financiar ă.
Astfel, reasigurarea are un rol important din urm ătoarele cauze:
• Creșterea capacit ății de asigurare;
• Omogenizarea riscurilor;
• Stabilizarea financiar ă.
Creșterea capacit ății de asigurare – principalul motiv
pentru care se apeleaz ă la reasigurare este cre șterea capacit ății
de primire în asigurare. În fiecare domeniu de asigurare exist ă
riscuri care, datorit ă dimensiunii sau naturii lor, nu pot fi acoperite
în întregime de o singur ă companie de asigur ări.
Omogenizarea riscurilor – producerea riscurilor
asigurate duce de obicei la înr ăutățirea rezultatelor ob ținute de
compania de asigur ări pe o anumit ă perioad ă de timp.
Oscilațiile mari ale rezultatelor ob ținute de un asigur ător pot
distruge imaginea companiei în fa ța publicului și pot trezi
îngrijorare în rândurile asigura ților și acționarilor.
Stabilizarea financiar ă – altă funcție important ă a
reasigurării este cea financiar ă. Companiile care au practic ă
au o stabilitate financiar ă mai puternic ă și un grad de
solvabilitate mai ridicat.
– 162 -2. Elementele de baz ă și clasificarea
reasigur ărilor
În domeniul reasigur ărilor se utilizeaz ă un șir de noțiuni
specifice numai acestui domeniu de activitate. Ele sunt:
Compania cedent ă (cedență) – compania care accept ă
riscul de la asiguratul s ău și cedeaz ă o parte din acest risc în
reasigurarea altor SAs și SRAs;
Reasigur ătorul – asigurătorul care accept ă o asigurare
de la un asigur ător direct (SAs sau SRAs);
Retrocesiune – o nou ă reasigurare încheiat ă de un
reasigurător, prin care transmite o parte din r ăspundere,
preluată prin contractul de asigurare, unei alte SAs sau SRAs;
Retrocedent – partea ce intervine în retrocesiune și
care, în schimbul unei prime se reasigur ă, la rândul s ău, la o
altă SAs mai puternic ă;
Retrocesionar – partea care intervine în retrocesiune și
care în schimbul primelor încasate, preia o parte din riscurile și
din sumele asigurate;
Bordero – lista riscurilor ce se transmit în reasigurare.
Este transmis de c ătre reasigurat reasigur ătorului său;
Recapitula ție – document trimis de reasigurat
reasigurătorului o dat ă în trimestru, în care se indic ă lista de
borderouri transmise în timpul trimestrului;
Tantiem ă – o parte din beneficiu, pl ătit de reasigurator
reasiguratului, pentru care s-au transmis în reasigurare riscuri bine studiate de c ătre reasigurat. Se achit ă anual din suma
beneficiului net;
Excedent – suma riscului care se transmite în
reasigurare (o parte din valoarea riscului, care dep ășește
reținerea proprie);
Reținerea proprie – o parte din suma asigurat ă a
riscului de care reasiguratul r ăspunde singur;
Slip – document trimis de c ătre reasigurat altor
reasigurători care con ține:
• denumirea companiei cedente;
– 163 -• caracteristica obiectului care se transmite în
reasigurare;
• suma asigurat ă;
• condițiile de asigurare;
• cota primei tarifare;
• reținerea proprie a companiei cedente.
În funcție de modul de repartizare a riscurilor între
reasigurat și reasigur ător, reasigurarea poate fi propor țională
și nepropor țională. Schematic clasificarea reasigur ărilor poate
fi reprezentat ă astfel:
Schema nr. 1. Clasificarea reasigur ărilor
3. Formele de reasigurare
Principalele contracte de reasigurare propor țională sunt:
a) contractul de reasigurare cot ă parte;
b) contractul de reasigurare excedent de sum ă
asigurată.
a) Caracteristica esen țială a acestui tip de contract
este că participarea reasiguratului și a reasi-
gurătorului se stabile ște sub forma unei cote
procentuale din suma asigurat ă prevăzută în
contractul de asigurare. Reasigurarea
proporțională neproporțională
cotă
parte excedent
de sumă mixtă pe bază
de pool excedent
de daunăacoperirea
sinistrelor
majore oprire
de daună
– 164 -De exemplu, un asigur ător încheie patru contracte de
asigurare pentru o societate comercial ă cu următoarele riscuri:
obiectivul A – 450 mln. lei;
obiectivul B – 800 mln. lei;
obiectivul C – 180 mln. lei; obiectivul D – 260 mln. lei.
În urma negocierilor s-a stabilit c ă reținerea companiei
cedente este de 30% din fiecare risc subscris. Re ținerea
proprie se va calcula în felul urm ător:
obiectivul A – 135 mln. lei (450 mln. lei * 30%);
obiectivul B – 240 mln. lei; obiectivul C – 54 mln. lei; obiectivul D – 78 mln. lei.
Dacă reținerea este de 30% atunci înseamn ă că
reasigurarea va fi 70% din fiecare risc subscris.
obiectivul A – 315 mln. lei (450 mln. lei * 70%); obiectivul B – 560 mln. lei; obiectivul C – 126 mln. lei; obiectivul D – 182 mln. lei.
b) La contractul de reasigurare „excedent de sum ă
asigurată” compania cedent ă (reasiguratul) cedeaz ă
numai acele sume pe care nu dore ște sau nu poate
să le rețină în contul propriu. Re ținerea se stabile ște
automat sub forma unor sume fixe numite „plinul de conservare”. Tot ceea ce dep ășește aceast ă
reținere numit ă excedent se cedeaz ă în reasigurare.
Reasiguratul cedeaz ă numai acele riscuri care au o
frecvență mai mare de apari ție. Aceasta este forma ideal ă
pentru reasigurat.
Reasigurarea nepropor țională îmbrac ă două forme
principale:
a) contractul de reasigurare „excedent de daun ă”;
b) contractul de reasigurare „oprire de daun ă”.
În cazul contractului „excedent de daun ă” reasiguratul și
reasigurătorul nu au leg ătură cu sumele acceptate prin
contractele de asigurare sau reasigurare, ci doar cu daunele
ce pot să apară ca urmare a apari ției evenimentului asigurat.
Reasiguratul stabile ște o limit ă monetar ă în sumă absolută,
– 165 -prin care se creeaz ă o zonă de răspundere ce reprezint ă
reținerea proprie denumit ă prioritate, franchiz ă sau prag.
Reasigurarea se va face numai pentru valoarea ce dep ășește
prioritatea pentru care, în caz de daun ă reasigur ătorul va
despăgubi reasiguratul.
Caracteristic contractului „oprire de daun ă” este c ă
reținerea reasiguratului se stabile ște ca un procent din volumul
primelor nete încasate de aceasta, diferen ța fiind suportat ă de
reasigurător. Participarea reasigur ătorului la acoperirea daunei
este dependent ă de rata daunei.
100× =
rdPDR
unde:
Rd – rata daunei;
D – mărimea daunelor produse;
Pr – prime de reasigurare.
Exemplu:
Reasiguratul se angajeaz ă să acopere daunele produse
în cursul anului pân ă la nivel de 50% din primele încasate din
perioadele de referin ță, iar reasigur ătorul să suporte diferen ța.
Dacă daunele se ridic ă până la 50%, reasigur ătorul nu
intervine, dar dac ă daunele înregistreaz ă 80%, atunci
reasigurătorul particip ă cu diferen ța 80% – 50% = 30%.
Notă:
Reasigur ătorul este interesat ca r ăspunderea lui s ă fie
stabilită și ca mărime absolut ă, nu numai ca procent.
4. Metode de reasigurare
În reasigurarea interna țională există două metode de
reasigurare și anume:
a) metoda facultativ ă;
b) metoda contractual ă.
Metoda facultativ ă a încheierii unei reasigur ări derivă din
faptul că reasigur ătorul are posibilitatea de a alege, de a
– 166 -accepta sau a refuza afacerea în condi țiile impuse de
compania cedent ă. Aceast ă metodă se practic ă în cazul
plasării unui risc singular, în cazul unor riscuri specifice sau
când metoda contractual ă nu ofer ă partenerilor suficiente
condiții. Ținând cont de faptul c ă părțile nu sunt obligate s ă
contracteze reasigurarea, adic ă pe de o parte, compania
cedentă care selecteaz ă ce anume riscuri plaseaz ă
reasigurarea și pe de alt ă parte, reasigur ătorul, care va
accepta sau nu oferta primit ă.
Metoda contractual ă, spre deosebire de cea facultativ ă
are la baz ă principiul non selec ției din partea p ărților.
Contractul ce se realizeaz ă între compania cedent ă și
reasigurător are ca obiect un ansamblu de riscuri, f ără a exista
posibilitatea select ării unui sau altui grup de riscuri. Tot acest
ansamblu de riscuri se nume ște portofoliu.
Denumirea de obligatorie, a acestei metode de
reasigurare, deriv ă din faptul c ă reasiguratul se oblig ă să
cedeze toate riscurile subscrise, iar reasigur ătorul se oblig ă să
le accepte în întregime. Acest tip de contracte se reînnoiesc
automat. Din acest motiv costul de administrare este mic.
Întrebări de verificare
1. Esen ța economic ă a reasigur ărilor?
2. Explica ți procedura de reasigurare?
3. Cum pot fi clasificate reasigur ările?
4. Care sunt principalele tipuri de contracte de reasigurare?
5. Cum se stabile ște reținerea proprie?
6. Care sunt dezavantajele unei companii cedente? 7. Ce pute ți spune despre contractul de reasigurare mixt?
8. Preciza ți particularit ățile contractelor de reasigurare
proporționale și nepropor ționale?
9. Caracteriza ți consecin țele sociale ca cauz ă a apari ției
reasigurărilor?
10. Ce înseamn ă „slip”?
– 167 -Teste pentru autoverificare
Testul nr. 1
Metoda reasigur ării facultative are o serie de avantaje
pentru reasigur ător, cum ar fi:
1) face posibile efectuarea controlului asupra angaja-
mentelor asumate și evitarea riscului de cumul;
2) în cazurile în care plasarea riscurilor se face cu
dificultate, asigur ătorul poate s ă nu-și recupereze
cheltuielile efectuate;
3) reasiguratul are libertatea s ă cedeze sau nu anumite
riscuri în reasigurare, în timp ce reasigur ătorul este
obligat să le accepte;
4) reasigur ătorul analizeaz ă separat fiecare risc care
necesită un plasament facultativ.
Testul nr. 2
Care este dezavantajul pentru compania cedent ă în
cazul reasigur ării excedent de sum ă?
1) deoarece compania cedent ă reține o parte mai mare
din riscurile bune, înseamn ă că reasigur ătorul
primește o parte mai mare din riscurile nedorite;
2) costul administrativ ridicat, deoarece este nevoie de
persoane experimentate, care s ă determine
reținerea pentru fiecare risc, în func ție de tipul,
calitatea și expunerea acestuia și care să calculeze
primele re ținute și primele cuvenite reasigur ătorilor;
3) reținând o sum ă mai mare din riscurile bune și o parte
mai mic ă din riscurile mai pu țin bune, compania
cedentă poate păstra afacerile mai profitabile pe cont
propriu, f ără a le ceda reasigur ătorilor;
4) se pot ob ține comisioane mai mari și clauze mai
avantajoase.
Testul nr. 3
Reasigurarea mixt ă reprezint ă:
1) este un acord între un reasigurat și un reasigur ător,
prin care reasigur ătorul accept ă să plătească
reasiguratului toate daunele care dep ășesc o
anumită limită precizat ă pentru fiecare risc în parte
pe eveniment;
– 168 -2) îl protejeaz ă pe reasigurat împotriva pagubelor mai
mult decât o anumit ă valoare prestabilit ă, pentru o
anumită clasă de afaceri;
3) răspunderea reasiguratului este limitat ă, pentru
fiecare daun ă, la un anumit plafon (nivel), denumit
prioritate, franchiz ă sau prag, iar r ăspunderea
reasigurărilor vizeaz ă partea de daun ă care
depășește prioritatea;
4) este un acord prin care compania cedent ă are
opțiunea de a da ( și nu obliga ția), iar reasigur ătorul
este obligat s ă accepte (f ără a putea refuza) o parte
dintr-un anumit risc subscris de compania cedent ă.
Testul nr. 4
Repartizarea primelor între reasigurat și reasigur ător se
face în felul urm ător:
1) în cadrul contractului de reasigurare se precizeaz ă
printr-o clauz ă specială cât din prim ă se reține de
fiecare dintre cele dou ă părți;
2) repartizarea se face automat, anual, conform
hotărârilor CSA;
3) repartizarea se face prin negociere direct ă, între
cele dou ă părți;
4) repartizarea se face diferit în func ție de metoda de
reasigurare (propor țională și nepropor țională) care
se utilizeaz ă.
Testul nr. 5
Reasigurarea avantajeaz ă nu numai pe reasigur ător, dar
și pe asigurat pentru c ă:
1) reasigurarea se poate încheia numai între societ ățile
de asigur ări;
2) dacă asigurarea este nevalabil ă ori a fost lovit ă de
nulitate, și reasigurarea respectiv ă devine
nevalabil ă;
3) prin cedarea unei p ărți din răspunderea ini țial
asumată asiguratul este ferit ca în situa ția producerii
unei daune, asigur ătorul să nu poat ă face fa ță
obligațiilor de desp ăgubire;
4) prin opera ția de reasigurare, societatea de asigur ări
– 169 -care cedeaz ă devine reasigurat sau cedent, iar cea
care prime ște, reasigur ător.
Testul nr. 6
Poolurile de subscriitori sunt cump ărători de reasigur ări
care:
1) acoper ă o mare varietate de aranjamente
organizatorice, obiectivul lor con ținându-se în
reducerea cererii pentru reasigurare oferite de piețele conven ționale de reasigur ări;
2) sunt societ ăți specializate pe reasigur ări și
reprezint ă categoria principal ă de reasigur ători
prezenți pe piața interna țională;
3) grupeaz ă mai multe poli țe de asigurare dup ă criteriul
naturii și după mărimea riscului preluat de asigura ții
săi;
4) este un organism pur administrativ, care ofer ă
consultan ță, informa ții și alte servicii.
Testul nr. 7
Care dintre cele enumerate mai jos reprezint ă una din
funcțiile brokerului de reasigurare?
1) prime ște câte o parte din fiecare risc;
2) constituie o categorie aparte a cump ărătorilor de
reasigurări care au cunoscut o dezvoltare deosebit
ă,
strâns legat ă de formarea marilor companii
industriale și comerciale;
3) obținerea automat ă a unor facilit ăți pentru riscurile
de o anumit ă natură sau pentru evenimente cu
producere regulat ă;
4) acord ă asistență companiei cedente (reasiguratului)
în elaborarea unui program adecvat de reasigur ări și
pentru îmbun ătățirea programului curent.
Testul nr. 8
În ce const ă omogenizarea riscurilor?
Testul nr. 9
Retrocesiune – partea ce intervine în reasigurare și care,
în schimbul unei prime se reasigur ă, la rândul s ău, la o alt ă
SAs mai puternic ă (adevărat sau fals).
– 170 -Testul nr. 10
Cauzele apari ției reasigur ărilor sunt:
a)
b)
Problem ă rezolvat ă
Se încheie un contract de asigurare, care are ca obiect
un transport de utilaj de construc ții pentru export. Suma
asigurată este de 110 mii euro, iar valoarea m ărfurilor trecute
în factur ă este 125 mii euro. Din suma astfel asigurat ă
asigurătorul reține 16500 euro, iar restul îl cedeaz ă în
reasigurare astfel:
– reasigurătorul A preia 20% din suma asigurat ă;
– reasigurătorul B preia 30% din suma asigurat ă;
– reasigurătorul C preia 35% din suma asigurat ă;
Prima de asigurare încasat ă de reasigur ător este 9500
euro. În timpul transportului m ărfurilor, ca urmare a unei explozii
pe navă, s-a înregistrat o pagub ă egală cu 40000 euro.
Se cere:
a) să se stabileasc ă despăgubirea la care are drept
asiguratul;
b) să se calculeze partea de desp ăgubire pe care o
suportă asigurătorul (care devine reasigurat) și
părțile pe care le vor acoperi reasigur ătorii;
c) să se calculeze partea din prima de asigurare care-i
revine asigur ătorului și primele de reasigurare
cuvenite reasigur ătorilor.
Rezolvare
a) %15 10011000016500= ×
din suma asigurat ă reținută de
societatea de asigurare
euro 93500 16500 110000 = − excedent suma asigurat ă
cedată asigurătorului
euro euro 35200 40000125000110000= ×
despăgubirile la care
are dreptul asiguratul
– 171 – b) 35200 • 15% = 5280 euro
35200 • 20% = 7040 euro 35200 • 30% = 10560 euro
35200 • 35% = 12320 euro
100% 35200 c) 9500 • 15% = 1425 euro 9500 • 20% = 1900 euro 9500 • 30% = 2830 euro 9500 • 35% = 3325 euro
100% 9500.
– 172 -RĂSPUNSURI CORECTE
Tema № 1
Testul № Varianta corect ă
1 de numit
24
32 , 4
4 de numit
51
62
7 de numit
81
9 de numit
10 de numit
Tema № 2
Testul № Varianta corect ă
1c
2c
3 a,c,d.
4a
53
6a
7 de numit
8 Adev ărat
9 de numit
10 de numit
Tema № 3
Testul № Varianta corect ă
12
21
33
42
5 de numit
6a
7 b,d
8 de numit
9f a l s
10 fals
Problema № Varianta corect ă
1 3342.5 lei
2 26.79mii lei
– 173 -3 5814lei
4 6mii lei
5 7.75 mii lei
6 2630lei
Tema № 4
Testul № Varianta corect ă
1 a
2 b
3 4
4 4
5 d
6 Adev ărat
7 Adev ărat
8 a
9 de numit 10 a
Tema № 5
Testul № Varianta corect ă
1 3
2 1
3 2
4 1
5 de numit
6 de numit
7 Adev ărat
8 de numit
9 de numit
10 de numit
Problema № r ăspuns corect
1 18720
2
3 12000
4 1699,5
5 358,33
Tema № 6
Testul № Varianta corect ă
1 b
2 a
3 a
4 de numit
– 174 -5 Adev ărat
6c
7 Adev ărat
8a , b
9 de numit
10 de numit
Problema № r ăspuns corect
1 5453.6 lei
Tema № 7
Testul № Varianta corect ă
12
23
33
42
54
64
73
8f a l s
9 de numit
10 de numit
Tema № 8
Testul № Varianta corect ă
13
21
32
43
51
63
73
8 de numit
9 adev ărat
10 adev ărat
Tema № 9
Testul № Varianta corect ă
13
22
3 adev ărat
4 adev ărat
5
6 de numit
– 175 -7 de numit
8 de numit
9 de numit
10 de numit
Tema № 10
Testul № Varianta corect ă
1 a
2 a
3 da
4 da
5 adev ărat
6 de numit
7 de numit
8 adev ărat
9 fals
10 a
Tema № 11
Testul № Varianta corect ă
1 4
2 2
3 4
4 4
5 3
6 1
7 4
8 de numit
9 fals
10 de numit
– 176 -BIBLIOGRAFIE:
1. Constitu ția Republicii Moldova, adoptat ă la 29 iulie 1994.
Monitorul Oficial al RM nr.1, august 1994, pag. 5-31.
2. Legea RM din 15 iunie 1993 „Cu privire la asigur ări” (cu
modificări), Monitorul Oficial al RM nr.12, decembrie
1993, art. 376, pag.121-139.
3. Hotărârea Parlamentului RM din 15 iunie 1993 „Cu
privire la punerea în aplicare a Legii „Cu privire la asigurări””, Monitorul Oficial al RM, Nr.12, decembrie
1993, atc.377, pag.140.
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.956 din
28.12.1994 „Cu privire la asigurarea prin efectul legii de răspundere civil ă a deținătorilor de autovehicule și a
transportului electric urban”. Monitorul Oficial al RM nr.1, ianuarie 1995, atc.26, pag. 284.
5. Condi țiile asigur ărilor prin efectul legii de r ăspundere
civilă a deținătorilor de autovehicule și a transportului
electric urban / Anexa nr.1 la Hot ărârea Guvernului RM
nr.956 din 28.12.1994 / Monitorul Oficial al RM nr.1, ianuarie 1995, atc.26, pag. 285-295.
6. Prime anuale ale asigur ărilor prin efectul legii de
răspundere civil ă a deținătorilor de autovehicule și a
transportului electric urban / Anexa nr.2 la Hot ărârea
Guvernului RM nr.956 din 28.12.1994 / Monitorul Oficial al RM nr.1, ianuarie 1995, atc.26, pag. 295-297.
7. Hotărârea Guvernului RM nr.77 din 8.02.1996 “Cu privire
la aprobarea Regulamentului despre Serviciul de Stat
pentru Supravegherea asigur ărilor”.
8. Страховое дело . Учебник под редакции профессора
Л.И. Рейтмана . Финансовый
и биржевой научно –
консультационный центр . Москва , 1992.
9. I.Văcărel, F. Bercea. „Asigur ări și reasigur ări”, Bucure ști,
1993.
10. C. Alexa, V. Ciurel. „Asigur ări și reasigur ări în comer țul
internațional”, Bucure ști, 1992.
11. L. Cistelecan, R. Cistelecan, „Asigur ări comerciale”, Tg.
Mureș, 1997.
– 177 -12. Основы страхования . Учебник А.А. Гвозденко ,
Москва , «Финансы и статистика », 1998.
13. Т.А. Дубровина , В.А. Сухов , А.Д. Шеремет .
Аудиторская деятельность в страховании . Москва ,
Инфра -М, 1997.
14. А.Д. Шеремет , Р.С. Сайфулин . Методика
финансового анализа . Москва , Инфра -М, 1996.
15. Managementul afacerilor mici și mijlocii. Coord. dr. Rusu
Costache. Logos, Chi șinău, 1993.
16. Финансы и кредит / под общей редакции д.э.н., проф .
А.Ю. Казака . «Страховое дело », Екатеринбург , МП
«ПИПП » при издательстве Уральского
Государственного Университета , 1994.
17. Финансы / под редакции проф . Родионовой М.М.,
Москва , Финансы и статистика , 1995, гл.3
«Страхование ».
18. Аленичева В.В., Аленичева Т.Д. «Страхование
валютных рисков . Банковских и экспортных
коммерческих кредитов », Москва , «Ист-сервис »,
1994.
19. Bistri țeanu Gh.D., Bercea F., Macovei E. „Dic ționar de
asigurări”, Chișinău, „Logos”, 1993.
20. Журавлев Ю.М. Формы и методы проведения
перестраховочных операций . Основные виды
перестраховочных договоров . Москва , «ЮКИС »,
1993.
21. Журавлев Ю.М., Секерж И.Г. Страхование и
перестрахование (теория и практика ). Москва , СО
«АНКИЛ », 1993.
22. Журавлев Ю.М. Словарь -справочник терминов по
страхованию и перестрахованию . Москва , СО
«АНКИЛ », 1994.
23. Краснова И.А. Страховые фонды и финансово –
кредитные отношения . Москва , СО «АНКИЛ », 1993.
24. Кагаловская Э.Т. Методы исчисления тарифных
ставок и резерва взносов по страхованию жизни .
Москва , СОВ ИТАС , 1994.
– 178 -25. Камынина М.Г., Солнцева Е.Е. Перестрахование .
Москва , АО «ДИС », 1994.
26. Орланюк -Малицкая Л.А. Платежеспособность
страховой организации . Москва , СО «АНКИЛ », 1994.
27. Шахов В.В. Страхование как самостоятельная
экономическая категория / Финансы , №2, 1995,
стр.38-41.
28. Instruc țiunile și regulamentele pe asigur ările de
persoane și bunuri, de r ăspundere civil ă și riscuri
financiare, elaborate de CAA „ASITO”.
29. Revistele: „EVCOR”, „Finan țe”, „Finan țele și piețele”.
30. Л.И. Корчевской и к.э.н. К.Е. Турбиной «Страхование
от А до Я». Москва , ИНФРА -М, 1996.
– 179 –
Redactor – Eugenia Dâr țu
Rectificare computerizat ă – Tatiana Boico
Procesare computerizat ă – Vitalie Spînachi
Bun de tipar 20.01.06
Format 60 x 84 1/16. Coli de tipar 11,1.
Coli de autor 10,4. Tirajul 100 ex. Comanda 34.
Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM
– 180 –
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: – 1 – ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI [616468] (ID: 616468)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.