1___________________________________________________________________________ [610489]

1___________________________________________________________________________
CURS 1 – POLUAREA MEDIULUI AMBIANT
___________________________________________________________________________

1.1. Introducere
În unitatea de înv ățare poluarea mediului ambiant se prezint ă poluanții
atmosferici care au limite și trebuie s ă fie monitoriza ți. Sunt prezentate principalele
surse de emitere și caracteristicile nocive ale pouan ților atmosferici.

1.2. Competen țele unității de învățare
a) Competen țe aplicativ practice
• Sa cunoasca poluantii atmosferei, propr ietatile acestora si sursele de
emisie;
• Sa stie sa utilizeze echipamentele de masurare a emisiilor poluante
b) Competen țe de comunicare și relaționare(să știe să comunice oral/ scris, s ă
utilizeze corect termenii specifici, lucru în echip ă, abilități manageriale etc.)
• Sa poata comunica si executa lucrari de determinare a emisiilor poluante in
echipa.

Durata medie de parcurgere a primului curs este de 2 ore.
1.3. Poluarea aerului
Activitatea uman ă genereaz ă emisia a numero și poluanți gazoși în atmosfer ă. În
societatea modern ă industrial ă într-o economie globalizat ă mobilitatea este un factor de prim
ordin.. Transportul de suprafa ță asigură mobilitatea a mai mult de 90% din transportul de
pasageri ( pasager x km ) și peste 40% din totalul m ărfurilor transportate ( tone x km ).
Mijloacele de transport folosite utilizeaz ă motoare alimentate cu combustibili fosili. In ultimul
secol rata de cre ștere a popula ției a fost caracterizat ă de un factor egal cu 4 în timp ce rata de
creștere a traficului motori zat a avut factorul 100, și încă are tendin ță de cerștere. Creșterea
traficului motorizat a fost dete rminat pe de o parte de cre șterea popula ției, iar pe de alt ă parte
de industrializarea și motorizarea țărilor în curs de dezvoltare, de distribu ția global ă a
producției industriale, de inova țiile tehnologice și de creșterea continu ă a scimburilor
comerciale interna ționale.
Mijloacele de transport contribuie la poluarea global ă a mediului înconjur ător(aer, sol,
apă) cu o serie de poluan ți primari cum ar fi: monoxidul de carbon(CO), oxizi de azot (NO x)
hidrocarburi (HC), particule(PM) și contribuie cu precursori la formarea poluan ților secundari
(ozon troposferic, smog fotochimic, particule și ploi acide). De asemenea emisiile de dioxid de
carbon contribuie la efectul de ser ă cu efectul bine cunoscut de înc ălzire global ă a atmosferei.
Emisiile de zgomot și vibrații vin să agraveze efectele datorate emisiilor chimice.
Pentru a evalua contribu ția traficului rutier asupra emisiilor gazelor cu efect de ser ă,
precursorilor ozonului și particulelor sub form ă de aerosoli trebuie s ă se stabileasc ă un cadru
de referin ță pentru a putea realiza compara ția. Mulți compuși atmosferici pot avea surse
naturale , iar al ți compuși se pot forma prin reac ții chimice între diferite specii precursoare
(ex. CO) dar tot atât de bine sursa po ate fi traficul rutier.In anul 1996 Agen ția Interna țională a
Energiei stabilea c ă traficul rutier contribuie cu 11% din emisiile gazelor cu efect de ser ă.

2Alte surse evalueaz ă cotribuția combustibililor fosili la emisiile poluante la 80% pentru NO și
43% pentru CO.
In tările industrializate contri butia traficului rutier la poluare este mai ridicat ă, spre
exemplu în Germania la nivelul anului 1999 contribu ția transportului la emisiile totale era de
21% pentru CO 2, 61% pentru NO, 52% pentru compu și organici volatili și 20% pentru
aerosoli. Cu toate îmbun ătățirile tehnologice aduse au tovehiculelor, combustib ililor , infrastructurii
rutiere și managementului trafic ului rutier, contribu ția acestuia la poluarea global ă rămâne
important ă.
Autovehiculele emit un mare num ăr de poluan ți iar studiile efectuate la nivel interna țional
permit cuantificarea poluan ților emiși de traficul rutier.
Datorit ă riscurilor reprezentate de diferi ții poluan ți asupra s ănătății umane, pentru
faună și floră, s-au adoptat reglement ări naționale și internaționale care specific ă valorile
limită ale concentra țiilor poluan ților atmosferici.
În Europa reglement ările prevăd limite pentru poluan ți atmosferici de mai jos (OMS
recomand ă limitarea a 28 de poluan ți dăunători sănătății) care sunt:
– dioxidul de sulf (SO
2);
– particulele în suspensie (PM10);
– plumb (Pb);
– dioxidul de azot (NO2); – ozonul (O3); – oxidul de carbon (CO); – benzenul (C6H6); – hidrocarburi aromatice policiclice; – cadmiu (Cd); – arsenic (As); – nichel (Ni); – mercur (Hg);
1.3.1. Dioxidul de sulf
Emisiile de SO
2 provin în special din instala țiile care ard combustibili fosili (înc ălzitul
casnic cu combus tibil lichid sau c ărbune și industria).
O lung ă perioadă de timp vehiculele dotate cu motoar e diesel au contribuit la poluarea
atmosferei cu dioxid de sulf. Reglement ări relativ recente au limitat drastic con ținutul de sulf
din motorina utilizat ă drept combustibil în transporturi. Astf el participarea traficului rutier la
poluarea global ă cu dioxid de sulf a sc ăzut simțitor.
În consecin ță, luarea în considerare a acestui polu ant la studiile de mediu privind o
infrastructur ă rutieră se va limita la eviden țiarea surselor industriale emi țătoare și că valorile
cumulate pot atinge valorile limit ă sau le pot dep ăși.
Concentra ții înalte de SO 2 pot altera func țiile respiratorii pentru copii și adulții bolnavi
de astm. Expunerea îndelungat ă la SO 2 asociată cu un nivel ridicat de particule în suspensie
poate altera func țiile plămânilor și agrava bolile cardiovasculare existente.

3 Emisiile de SO 2 constituie un precursor major al ploilor acide care contribuie la rândul
lor la acidificarea solu lui, apelor, accelereaz ă coroziunea cl ădirilor și monumentelor și reduc
vizibilitatea atmosferic ă.
1.3.2. Oxizii de azot
Mai mult de jum ătate din emisiile de oxizi de azot se datoreaz ă traficului rutier, restul
fiind datorat instala țiilor de încalzire și industriei.
Dioxidul de azot este recunoscut pe ntru impactul negativ asupra s ănătății prin
afectarea c ăilor respiratorii. Efectele asupra faunei sa u florei nu sunt identificate cu claritate.
Oxizii de azot intervin îns ă la formarea ozonului de suprafa ță, fenomen mai important în
mediul interurban.
Oxizii de azot contribuie de asemenea la fo rmarea ploilor acide, la acidificarea apelor
dulci și a celor costiere și la creșterea nivelului de toxine din corpul pe știlor și a altor
viețuitoare acvatice.

1.3.3. Particule în suspensie
Termenul de particule este utilizat pentru un amestec de particule solide și picături
lichide care se g ăsesc în suspensie în atmosfer ă. O serie de particule sunt de dimensiuni mari
sau au culoare închis ă ca să fie observate ca funingine sau fum. Altele sunt atât de mici c ă pot
fi detectate numai cu un micros cop electronic. Particulele “fin e” au dimensiuni mai mici de
2,5 µm (PM2,5) și ele au ca origine arderea în mo toarele autovehiculelor, instala țiile
energetice, instala țiile industriale precum și instalațiile de inc ălzit casnice. Particulele cu
dimensiuni mai mici de 10 µm (PM10) sunt generate de traficul pe str ăzi nepavate, la
manipularea unor materiale, la opera țiile de sfărâmare și măcinare precum și de antrenarea
prafului de vânt. Anumite particul e sunt emise direct de la surs ă, coșuri sau e șapamentul
autovehiculelor. În alte cazuri, g azele cum ar fi oxidul de sulf, SO 2, NOx și compușii organici
volatili, interac ționează cu alți compuși aflați în aer și formeaz ă particule fine. Compozi ția
chimică și fizică a particulelor variaz ă în funcție de loca ția geografic ă, anotimp și vreme.
Particulele fine și grosolane pot fi inhalate și pot fi acumulate în sistemul respirator
putând da numeroase ef ecte negative asupra s ănătății. Expunerea la particule grosolane
agravează bolile sistemului respirator cum ar fi as tmul. Inhalarea particulelor fine conduce la
descreșterea func țiilor plămânilor și poate produce moartea prematur ă.
Particulele, pe lâng ă problemele de s ănătate pe care le induc, determin ă și o reducere a
vizibilității în multe regiuni. Particulele formate în atmosfer ă pot determina deteriorarea
picturilor și a materialelor cl ădirilor.
Dintre autovehicule, cele dotate cu motoare diesel sunt socotite ca principale surse
emitente de particule (funingine) care con țin substan țe toxice cum ar fi metalele grele și
hidrocarburile.

1.3.4. Ozonul
Ozonul de suprafa ță este un poluant secundar care se formeaz ă prin reac țiile dintre
NOx și compușii organici volatili în prezen ța căldurii și radiației solare. Oxizii de azot sunt
emiși de către autovehicule, instala ții energetice și alte surse de ardere iar compu șii organici
volatili au drept surs ă emitentă autovehiculele, fabricile chimice, rafin ăriile, fabricile, produse
comerciale și alte surse industriale.

4 Formarea ozonului este un mecanism foar te complex în care intervin numero și
parametri chimici și climaterici care îngreuneaz ă stabilirea cu certitudine a implic ării
diferitelor surse.
Se cunoa ște că prezența monoxidului de azot în gazele de evacuare ale autovehiculelor
limitează formarea ozonului (NO reac ționează cu ozonul pentru a forma NO2). A șa se explic ă
că nivelul de ozon m ăsurat în imediata apropiere a unei infr astructuri rutiere are un nivel cu
mult inferior valorilor limit ă.
Nivele mai ridicate de ozon se pot g ăsi în aglomera ții urbane, în zonele cu trafic u șor
și la periferia ora șelor, deoarece ozonul și precursorii poluan ți formării ozonului pot fi
transporta ți la distan țe mari. Deci, o autostrad ă este susceptibil ă de a genera ozon la mai mul ți
kilometri distan ță.
Ozonul este un poluant cu caracter regional. Expunerile pe termen scurt (1 – 3 ore) și
prelungit (6 – 8 ore) într-o atmosfer ă ce conține ozon de suprafa ță poate cauza cre șterea
spitalizărilor pentru probleme respiratorii. Expune rile repetate la ozon pot determina
subiecților infecții respiratorii și / sau agravarea unor boli de pl ămân existente. Alte efecte de
sănătate atribuite expunerii la ozon sunt reducerea func țiilor plămânului, cre șterea
simptomelor respiratorii ca: dureri de piept și accese de tuse.
Expunerea pe termen lung la nivele moderate de ozon poate produce schimb ări
ireversibile la nivelul pl ămânilor care pot determina apari ția prematur ă a bolilor cronice de
plămân.
Ozonul afecteaz ă vegetația și ecosistemele, conducând la reducerea produc țiilor
agricole și forestiere. Ozonul de suprafa ță distruge frunzele pomilor și altor plante, distruge
valoarea estetic ă și ornamental ă a pomilor precum și frumuse țea parcurilor și spațiilor de
recreere.

1.3.5. Monoxidul de carbon (CO)
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor și inodor cu un grad în alt de nocivitate
și este generat prin arderea incomplet ă a combustibilului în motoarele autovehiculelor,
instalațiile energetice și instalațiile de inc ălzire casnice.
Traficul rutier este una din principalele surse de emisii de CO și poate participa cu mai
mult de 60% la poluarea global ă cu CO. În ora șe, aproximativ 95% din emisiile de CO sunt
datorate autovehiculelo r. Vârfurile concentra țiilor de CO în atmosfer ă se întâlnesc în lunile
reci ale anului când emisiile de CO ale autovehiculelor sunt mai mari.
Monoxidul de carbon are serioase efecte asupra s ănătății umane, el p ătrunde în pl ămân
unde la nivelul celulelor se combin ă cu hemoglobina formând un compus stabil numit
carboxihemoglobin ă care nu este capabil pentru trans portul oxigenului la nivelul organelor și
țesuturilor. Expunerea chiar la concentra ții reduse de CO poate af ecta grav persoanele cu
afecțiuni cardiovasculare cum ar fi angina pectoral ă. La expuneri mai serioase, s ănătatea
indivizilor este afectat ă apărând manifest ări ca : reducerea acuit ății vizuale, reducerea
capacității de munc ă, reducerea dexterit ății manuale, abilitatea de a înv ăța scade, apar
dificultăți de îndeplinire a sarcinilor. Nivelele înalte de expunere pot conduce la decesul
indivizilor.
Concentra ții ridicate de CO se m ăsoară în vecinătatea infrastructurii rutiere; pe m ăsură
ce distanța crește, concentra țiile scad prin transforamre in CO2.

51.3.6. Benzenul (C 6H6)
Benzenul este un constituent de origine al produselor petroliere și se regăsește
atât în benzinele cât și în motorinele utilizate la alimentarea motoarelor autovehiculelor.
Analiza gazelor de evacuare arat ă prezența benzenului chiar în cazul în care
combustibilul nu a con ținut benzen, ceea ce demonstreaz ă formarea lui în timpul proceselor
ce au loc în motor.
Emisiile de bezen apar și de la alte activit ăți industriale. Benzenul este clasificat de
OMS printre substan țele cancerigene.
Popula ția expusă la emisiile de benzen de o anumit ă concentra ție și timp de expunere
au șanse mărite de a se îmboln ăvi de cancer. Alte efecte asupra s ănătății pot fi: distrugerea
sistemului imunitar, neurologic și reproductiv, efecte care se dezvolt ă încet în timp, dup ă luni
și ani de la expunerea ini țială.
Benzenul din aer, depus pe sol sau pe suprafa ța apelor poate avea un puternic impact
asupra mediului, ca și oamenii, animalele pot avea probleme de s ănătate în timp, dac ă
concentra țiile la care au fost expuse au fost ridicate.
Prezen ța benzenului a fost limitat ă în combustibilii auto la 0.8% volumic printr-o
directivă CEE în anul 2000.

1.3.7. Hidrocarburile aromatice policiclice
Aceast ă categorie de hidrocarburi grupeaz ă substanțe constituite din 2 pân ă la 6 cicluri
aromatice juxtapuse. Dac ă numărul de cicluri este pân ă la 3, hidrocarburile aromatice
policiclice sunt considerate u șoare, dacă numărul ciclurilor este mai mare de 4 atunci ele sunt
considerate grele, ele prezentâ nd caracteristici fizico-chimice și toxicologice diferite.
Hidrocarburile aromatice sunt absorbite de particulele aflate în suspensie în atmosfer ă
(îndeosebi de particulele emise de motoarele diesel).
În mediul urban principalele surse de emis ie ale hidrocarburilor aromatice policiclice
sunt autovehiculele.
O mare parte din substan țele din aceast ă categorie au un puternic caracter cancerigen.
Nivelul de concentra ție al acestor substan țe nu este înc ă legiferat și sistemul de
monitorizare este slab dezvoltat.
În mediul urban, prezen ța conținutul și impactul hidrocarburilo r aromatice policiclice
asupra florei și faunei înc ă fac obiectul unor cercet ări. Progresul științific rapid va permite
într-un viitor apropiat luarea în considerar e a hidrocarburilor aromatice policiclice la
întocmirea studiilor de mediu, luând în considerare condi țiile de conservare ale resurselor
naturale regenerabile (faun ă, floră, sol).
În ceea ce prive ște traficul rutier exist ă posibilit ăți de calcul și de determinare a
totalului hidrocarburilor nemetanice. În acest caz la întocmirea studiilor de impact asupra
mediului înconjur ător ale traficului rutier, este corect s ă se ia în considerare totalul
hidrocarburilor nemetanice, având în vedere reglement ările în vigoare și influența lor la
formarea ozonului de suprafa ță.

1.3.8. Plumbul (Pb)
În trecut, traficul rutier constituia principala surs ă de emisii de plumb. La ora actual ă,
datorită eforturilor de eliminare din benzin ă a adițiunilor pe baz ă de plumb, concentra țiile

6medii anuale ale emisiilor de Pb se situeaz ă sub cifra de 0.5 µg / m3, fixat ă de normele
europene. Concentra ții ridicate de Pb se g ăsesc în apropierea turn ătoriilor de metale feroase și
neferoase și a produc ătorilor de baterii.
La studiile de impact trebuie s ă se țină seama de fenomenul bioacumul ării în plante și
sol și trebuie determinat con ținutul de Pb la stabilirea st ării inițiale.
Expunerea la plumb poate avea lo c în principal în inhalarea lui din ae r, prin ingerarea
alimentelor cu plumb sau, prin praf, ap ă și sol. Plumbul se acumuleaz ă în sânge, oase și
țesuturi. El poate afecta în prin cipal ficatul, sistemul nervos și alte organe. Expunerea
excesivă la plumb poate determina deterior ări neurologice ca : ac ces, retardare mental ă,
tulburări comportamentale.
În cazul unor expuneri la doze reduse, apar deterior ări ale sistemului nervos al
fetusului iar la copii apar dificult ăți de învățare și o reducere a gradului de inteligen ță.
Plumbul se poate depozita în frunzele vegeta ției și pe sol, ceea ce va conduce la
intrarea sa în lan țul trofic.

1.3.9. Cadmiul (Cd)
Cadmiul și sărurile sale sunt utilizate pentru propriet ățile fizice, chimice și
electrochimice la fabricarea aliajelor meta lice, acumulatoarelor nichel – cadmiu, a
pigmenților, a stabilizan ților sau coloran ților pentru materiale plastice și pentru tratamentul
suprafețelor.
Principalele surse sunt legate de arderea gunoiului menajer sau activit ăți industriale
(metalurgie, rafinarea zincului) și agricole (aplicarea de amendamente).
În compara ție cu alte surse, automobilul emite foarte pu țin cadmiu. El se g ăsește în
aditivii lubrifian ților și în pneuri. Pentru studi ile de mediu în localit ăți, cadmiul produs de
traficul rutier nu prezint ă interes. În cazul studiilor de medi u pentru ariile interurbane trebuie
să se analizeze concentra țiile de cadmiu pentru c ă acesta se acumuleaz ă în plante și poate
constitui un pericol pentru om dac ă plantele sunt alimentare.
La ora actual ă sunt cercet ări care vizeaz ă determinarea zonei de influen ță a
infrastructurii rutiere precum și conținutul de cadmiu din sol și vegetație datorat traficului
rutier. Rezultate preliminare au ar ătat cănivelul de poluare datora t traficului se situeaz ă la
valori minime. R ămâne ca s ă se urmărească în viitor nivelul de cadmiu din sol datorit ă
pericolelor care le prezint ă acest metal.

1.3.10. Arsenicul (As), Nichelul (Ni) ȘI Mercurul (Hg)
La studiile de impact aferen te traficului rutier aceste elemente nu vor fi luate în
considerare pentru c ă ele nu sunt emise în gazele de evacuare ale autovehiculelor și nici prin
uzura pieselor.

1.3.11. Zincul (Zn)
Nivelul concentra ției de zinc din atmosfer ă va fi reglementat în viitor. Zincul este
prezent în apele care se scurg de pe infrastructura rutier ă și în solul apropiat infrastructurii.
Emisiile de zinc pe infrastructura rutier ă și în zona acesteia se datoresc pierderilor de
lubrifiant și eroziunii glisierelor infrastructurii rutiere. Zincul se poate g ăsi și în gazele de
evacuare ale autovehiculelor, sub form ă de particule. Sunt în curs cercet ări pentru a se stabili

7responsabilitatea autove hiculelor la concentra țiile de zinc în zona de influen ță a
infrastructurii.
Concentra țiile de zinc din zona infrastructurii rutiere scot în eviden ță că și originea
celorlalte metale sunt autovehiculele și echipamentele str ăzilor.

1.3.12. Dioxidul de carbon (CO 2)
Dioxidul de carbon nu are un impact direct asupra calit ății aerului și nici asupra
sănătății umane. El intervine în efectul de ser ă, prin care planeta se înc ălzește.
1.3.13. Alte tipuri de poluare
1.3.13.1. Poluarea fotochimic ă
Prin poluare fotochimic ă se înțelege un amestec complex de poluan ți formați chimic în
atmosferă sub efectul radia ției solare cu lungime de und ă scurtă, pornind de la precursori
emiși de surse naturale sau datorate activit ăților umane (oxizi de azot, compu și organici
volatili și monoxid de carbon).
Principalul poluant fotochimic este ozonul, care în procesul de apari ție este înso țit și
de alte substan țe cu propriet ăți acide sau oxidante, cum ar fi : aldehidele, compu șii organici
nitrați, acidul nitric, apa oxigenat ă. Acest tip de poluare este cunoscut și sub alte denumiri :
smog fotochimic, smog de Los Angeles, smog de var ă, ceață oxidantă. Ozonul astfel format
se acumuleaz ă în păturile joase ale atmosferei.

Repartiția ozonului în atmosfer ă
Ozonul stratosferic este rezultatul ac țiunii razelor ultraviole te asupra oxigenului
molecular. El prezint ă o concentra ție maximă la o altitudine de aproximativ 25 km.
Ozonul format în p ăturile joase ale atmosferei (troposfer ă) cuprinse între suprafa ța
Pământului și o altitudine de 7 pân ă la 12 km prezint ă alte caracteristici în compara ție cu
ozonul stratorsferic :
– concentra ția ozonului de suprafa ță este mai mic ă, el reprezentând aproximativ 10 %
din totalul de ozon existent în atmosfer ă;
– în regiunile industrializate, pe tim pul verii, nivelul de ozon poate cre ște cu până la 10
ori față de fondul natural;
– nivelul fondului de ozon s-a dublat în emisfera nordic ă datorită activităților umane;

Formarea polu ării fotochimice
Ozonul format în troposfer ă are ca origine geneza oxigen ului atomic, ca rezultat al
disociației dioxidului de azot sub efectul radia ției ultraviolete.
Poluarea fotochimic ă (smogul fotochimic) poate fi explicat ă printr-o serie de reac ții
chimice înl ănțuite.
Substan țele precursoare sunt hidroc arburile, oxizii de azot, și monoxidul de carbon.
Smogul fotochimic are trei componente : ozonul (O 3), aldehidele, și peroxinitratul acil.
1. NO + H
2O → NO 2 + OH
2. NO 2 + hn ν → NO + O

8 3. O + O 2 → O 3
4. O 3 + NO → NO 2 + O 2
5. O 3 + C mHn → RCHO + RCO 2
6. O + NO 2 → NO + O 2
7. O + C mHn → R + RCHO
8. R + O 2 → RO 2
9. RO 2 + NO → RO + NO 2
10. RO → R + O
11. RO + NO 2 → RONO 2
12. RCO 2 + NO → NO 2 + RCO
13. RCO + NO 2 + O 2 → RCO 3NO 2
Reacțiile 2, 3, 4 sunt rapide și la echilibru formarea ozonul ui depinde de raportul NO
2/NO și
de radiația solară.
hnν
O 3 + H 2O → 2OH + O 2
NO + OH → NO 2 + H
CO + OH → COOH

Formarea ozonului incepe în cantit ăți mici dar ea cre ște prin existen ța proceselor
adiționale capabile s ă regenereze NO 2 fără a mai trece prin reac ția 4. Aceasta se realizeaz ă
datorită prezenței în aer a speciilor oxidante de tipul H 2O, RO 2, RCO 2 după reacțiile 1, 9 și 12.
Radicalii implica ți provin din degradarea compu șilor organici volatili și a monoxidului de
carbon sub efectul radicalului hidr oxil format pornind de la ozon și vaporii de ap ă sub efectul
radiației ultraviolete. Schematic, bilan țul poluării fotochimice este urm ătorul :
COV + NO x + CO + hn ν → O 3 + peroxinitratul acil + aldehide +
a c i d n i t r i c + a p ă oxigenată.
În general, elementul m ăsurabil al polu ării fotochimice este ozonul. Fenomenele care
intervin în poluarea fotochimic ă sunt complexe pentru c ă pot interveni și alte gaze emise de
trafic și surse industriale.
O caracteristic ă important ă a chimiei atmosferice este neliniaritatea. Formarea
ozonului nu este propor țională cu conținutul ini țial al precursorilor, existând reac ții care
favorizeaz ă sau inhib ă procesul.
În zonele izolate și puțin influen țate de activit ățile umane, concentra țiile de NO
x sunt
scăzute, prin cre șterea conținutului de compu și organici volatili (COV), formarea tinde s ă se
diminueze. În zonele cu o atmosfer ă cu conținut ridicat de oxizi de azot cre șterea conținutului
de compu și organici volatili determina intensificar ea procesului de formare a ozonului.

9 În zonele urbane și în proximitatea infrastructurilor rutiere concentra ția oxizilor de
azot este ridicat ă (în special NO), procesul de formar e a ozonului fiind încetinit datorit ă
excesului de NO care determin ă desfășurarea reac ției : O 3 + NO → NO 2 + O 2.
Traficul rutier este o important ă sursă de NO x și de compu și organici volatili îns ă
ozonul se formeaz ă departe de infrastructura rutier ă datorită transportului acestor precursori la
mari distan țe.
În anumite condi ții, poluarea fotochimic ă se poate manifesta și în zona urban ă cum ar
fi condiții pronun țate anticiclonice, ora șe foarte întinse și însorite (Los Angeles, Mexico,
Atena, Marsilia).
Concentra țiile de ozon troposferic în Europa sunt :
Tabelul 1.1
Concentra ția de ozon (O 3) [mg/m3]
Zona
Medie Max. pe or ă Max. pe 8 ore Max. pe 24 ore
Izolată 20 – 60 – – –
Rurale /
Suburbane 35 – 90 150 – 400 100 – 350 100 – 250
Urbane 20 – 60 100 – 350 – 50 – 200

Poluarea fotochimic ă este ciclic ă și este legat ă de varia țiile zilnice și sezoniere ale
gradului de radia ție solară.
Ciclul zilnic – în regiun ile europene în mediul urba n, formarea ozonului troposferic
formează un ciclu care prezint ă un maxim al concentra ției după amiază și un minim noaptea.
În zonele izolate, nivelul de ozon troposferic este mai pu țin fluctuant pe timpul zilei.
Ciclul sezonier – se constat ă o concentra ție maxim ă a ozonului troposferic pe timpul
verii în zonele cu emisii puternice ale precursorilor și un minim pe anotimpul de iarn ă.
Precursorii polu ării fotochimice provin din emisii naturale sau activit ăți umane în
proporții variabile regional. În regiunile indust rializate sursele naturale de emisii ale
precursorilor ozonului joac ă un rol marginal. Pentru aceste zone, reducerea polu ării
fotochimice nu se poate ob ține decât prin diminua rea precursorilor emi și de către activit ățile
umane.
Complexitatea proceselor fotochimice im pune utilizarea unor modele de simulare
pentru studierea corect ă a relației dintre emisiile de precusori și formarea poluan ților
fotochimici. Aceste modele pot fi aplicate la scar ă locală sau la o scar ă mai mare pentru
elaborarea unor scenarii de lupt ă contra polu ării fotochimice. Modelele de simulare servesc la
determinarea corect ă a participa ției reale a traficului rutier la poluarea global ă și pentru a
evalua efectele benefice ale introducerii noilor solu ții tehnologice asupra motoarelor și
carburanților precum și acțiunile întreprinse pentru gestionarea traficului și diminuarea
emisiilor NO x și COV.
Introducerea model ării fizico-chimice a atmosferei necesit ă date detaliate asupra
situației meteorologice și a emisiilor precursorilor în zona studiat ă. Rezultatele unei astfel de
modelări nu sunt transferabile spre alte regiuni, deoa rece sunt legate de condi țiile strict
specifice regiunii pentru care s-a realizat modelarea. Se apreciaz ă că în Europa este necesar s ă

10se reducă cu aproximativ 50 % emisiile de NO x și COV pentru a diminua în mod semnificativ
nivelul de ozon.

1.3.13.2. Ploile acide
Prin ploi acide sau depuneri acide se în țeleg căderile de compu și cu caracter acid
rezultați din reacțiile atmosferice ale di oxidului de sulf (SO 2) și oxizilor de azot (NO x) cu apa,
oxigenul și compușii oxidanți. Acești compuși cad pe P ământ sau ape sub form ă uscată (gaze
sau particule) sau sub form ă umedă (ploaie, z ăpadă sau ceață). Acești compuși se formeaz ă și
sunt transporta ți de curen ții de aer la mari dep ărtări de locul de emisie al precursorilor ploilor
acide.
Înainte de a c ădea pe pământ, SO 2 și NO x precum și particulele acide (sulfa ți și nitrați)
contribuie la înr ăutățirea vizibilit ății atmosferice și afecteaz ă sănătatea uman ă. Precursorii
ploilor acide afecteaz ă sistemul respirator c ontribuind la distrugerea țesuturilor pl ămânilor
provocând moartea prematur ă a subiecților expuși.
Ploile acide determin ă creșterea nivelului de aciditate al solului (deteriorând vegeta ția)
și apelor (apa devine un mediu ostil fa ță de o serie de pe ști și animale acvatice). De asemenea,
ploile acide contribuie la distrugerea rapid ă a clădirilor, statuilor și monumentelor care fac
parte din patrimoniul fec ărei națiuni.

1.4. Poluarea apelor de c ătre traficul rutier
Apele din vecin ătatea infrastructurii pot fi poluate de c ătre transportul rutier dupa
schema din figura 1.1
Rata de acumulare a poluan ților pe suprafa ța infrastructurii rutiere se studiaz ă având ca
parametru baz ă, particulele de material depuse și care variaz ă în funcție de categoria de drum.
Cercetările efectuate au eviden țiat că în Europa rata de acumulare variaz ă de la un minim de
aproximativ 2000 kg.ha-1.an-1 pentru o densitate a traficului de 5000 vehicule pe zi valabil
pentru o infrastructur ă ruieră rezidențială, la peste 10.000 kg.ha-1.an-1 la un volum al traficului
zilnic de 50.000 vehicule cum este cazul autostr ăzilor.
Poluanții de pe infrastructura rutier ă pot avea o depunere direct ă din emisii, uzura
pieselor vehiculului, scurgeri de lichide (com bustibil, ulei, lichide hidr aulice de la diferite
sisteme și poluarea provenind de lucr ările de mentenan ță sezonieră a infrastructurii rutiere.
Depunerea poluan ților se poate realiza într- un proces uscat sau umed.
Datorită eliminarii aditivilor pe baz ă de plumb din compozi ția combustibililor
poluarea cu plumb s-a diminuat considerabil. Es te posibil ca aditivii care au înlocuit plumbul
cum ar fi metil ter ț butil eter (MTBE) s ă se acumuleze în pânza freatic ă.

11

Fig.1.1. Schema de poluare a apei de c ătre transportul rutier.

Alți compuși organici prezen ți în gaze evacuate de autovehicule s ă includă emisii de
hidrocarburi nearse alifatice și hidrocarburi poliaromatice ca rezultat al reac țiilor chimice din
motor și de pe traiectul de evacuar e. Scurgerile de ulei și fluide hidraulice în condi ții normale
de funcționare sunt apreciate ca fiind în tr-un interval cuprins între 0,2 și 2,8 g pe mil ă.
Uleiul uzat con ține o serie de metale cum ar fi: Ba,Ca, Mg, Yn, Cu, Fe, Cd și Pb.
Principalii poluan ți care provin din procesele abrazive și corozive sunt metale, particule de
polimeri provenind din uzura pne urilor. Procesele de uyur ă ale pieselor produc particule
metalice, pisele de motor(Cr,Cu, Fe, Mn) lag ărele și bucșe (Pb, Cu și Ni).
Au fost identifica ți trei factori care influen țează particulele fine de la suprafa ța infrastructurii
rutiere: vârsta și condiția suprafe ței șoselei, condi țiile climatice locale și scurgerile de
combustibil sau ulei. Uzura suprafe ței asfaltice produce eliberar ea de hidrocarburi aromatice
și ceva metale (Ni) care este asociat la materialele de construc ții. Marcajele rutiere con țin
metale cum ar fi : Cr, Cu, Ti și Zn. Dac ă marcajele sunt în stare proast ă contribuția acestora la
poluare este mic ă.În anotimpul rece se execut ă o serie de lucr ări de mentenan ță cum ar fi
curățarea zăpezii și a gheții pentru a men ține condi ții de siguran ță a circula ției. Impactul
asupra mediului depinde de z ăpada mutat ă și dacă acesta este sau nu asociat ă cu poluan ți și
dacă este transportat ă la un depozit local sa u central sau este împr ăștiată în zonele adiacente
infrastructurii sau este aruncat ă în cursurile de ap ă. Pentru dezghe ț se folosesc agen ți de

12dejivrare a c ăror compozi ție depinde de condi țiile de înghe țare. Acești agenți se pot
transforma în anumite condi ții în substan țe toxice.
Pentru distrugerea vegeta ției din apropierea infrasructurii se folosesc ierbicidele , care pot
polua . Pentru împr ăstierea lor se alege o vreme uscat ă.

Să ne reamintim…
Poluanții atmosferici reglementan ți sunt :
– dioxidul de sulf (SO 2);
– particulele în suspensie (PM10); – plumb (Pb); – dioxidul de azot (NO2); – ozonul (O3); – oxidul de carbon (CO); – benzenul (C6H6);

Test de autoevaluare a cuno ștințelor
Care sunt poluan ții atmosferici reglementa ți?
R: sub cap.1.3 Ce surse de provenien ță și ce efecte are SO
2?
R: sub cap. 1.3.1 Ce surse de provenien ță și ce efecte au particul ele în suspensie PM?
R: sub cap. 1.3.3 Ce surse de provenien ță și ce efecte prezint ă emisiile de Pb?
R: sub cap.1.3.8 Ce surse de provenien ță și ce efecte are CO?
R: sub cap.1.3.5 Ce surse de provenien ță și ce efecte ar e benzenul?
R: sub cap.1.3.6 Ce este si ce efecte prezint ă ozonul de suprafa ță?
R: sub cap.1.3.4 Ce sunt ploile acide și cum se formeaz ă?
R: sub cap.1.3.13.2 Cum se formeaz ă smogul fotochimic?
R: sub cap. 1.3.13.1