,07,2017 Licenta Forma Finala Corectat1 [619609]

1
UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE MEDICIN Ă
SPECIALIZAREA FARMACIE

EFICIEN ȚA SERTRALINEI ÎN
TARTAMENTUL DEPRESIEI LA
ALCOOLICI

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC :
Ș.L. UNIV. DR. CARMEN DOBREA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
CUPRINS

PARTEA GENERAL Ă………………………………………………………….…………..3
INTRODUCERE………….………………………………………………………….3
Capitolul 1 ELEMENTE PRIVIND ALCOOLODEPENDENTA…………. ………………6
1.1Generalitati …………………………..…………………………………….……6
1.2.1 Alcoolul –un drog licit ………………………………………………………7
1.3DSM IV Criteriile dependen ței de alcool si criteriile diagnostic ale abuzului de
etanol……………………………………………………………………………..…..8
1.4 Alcoolodependenta psihic ă si fizic ă – tablou clinic……………………..…..….10
1.5Criteriile etiologice ale alcoolodependen ței………………………….…………12
1.6 Complica țiile consumului etanolic………………………………………………14
Capitolul 2 DEPRESIA-ENTITATE NOSOLOGIC Ă PSIHOPATOLOGIC Ă…………….17
2.1 Generalit ăți……………………………………………………………………..17
2.2 Cauzele și factorii de risc ai depresiei………………………………………….17
2.3 Simptomele bolii depressive ………………………………………………… ..17
2.4 Tratamentul depresiei ………………………………………………………….18
Capitolul 3 SERTRALINA: PROFILUL ȘI UTILIZ ĂRILE SALE ÎN TERAPEUTIC Ă..22
PARTEA SPECIAL Ă……………………………………………………………………28
1.Material și metod ă………………………………….…………………………….31
2.Rezultate și discu ții…….…………………………………………………………33
3.Concluzii……………………………………………………………….…………43

4.Anexe…………………………………………….………………………………..4
7
5.Bibliografie selective…………………………………………………….………48

3
PARTEA GENERAL Ă
INTRODUCERE

Alcoolismul constituie o conduit ă patologic ă complex ă al c ărui determinism
multifactorial se înscrie în câmpul biologicului, p sihopatologicului și socio-culturalului.
Exper ții trateaz ă aceast ă afec țiune ca o maladie bio-psiho-social ă, astfel încât uzul și abuzul
de alcool este confundat cu apari ția primelor modele socio-umane. Înc ă din primele stadii
anticipative ale con știin ței, oamenii au c ăutat s ă ob țin ă st ări agreabile prin blocarea
suferin ței fizice sau morale, prin stimularea euforizant ă, prin uitare și somn.
Consumul de b ăuturi alcoolice, în majoritatea țărilor, este integrat în cadrul
consumului de substan țe de tip alimentar; exist ă în unele zone geografice în func ție de
tradi ții și ritualuri sociale un consum, aproape firesc, uzua l, și alte zone în care exist ă ca și
comportament ocazional sau chiar limitat sau interz is prin legisla ție sau cutume religioase.
Astfel se pot diferen ția: lipsa consumului sau abstinen ța, consumul intermitent și/sau
ocazional, consum persistent, dar “integrat sau con trolat”, consumul abuziv și nociv
precum și dependen ța psihic ă și fizic ă de b ăuturile alcoolice.
Pentru majoritatea adul ților, utilizarea moderat ă a alcoolului nu este, probabil,
dăun ătoare. Cu toate acestea, aproximativ 18 de milioane de americani adul ți au o tulburare
de consum de alcool. Aceasta înseamn ă c ă b ăutul lor provoac ă stres și r ău. Aceasta include
alcoolismul și abuzul de alcool. Alcoolismul, sau dependen ța de alcool, este o boal ă care
provoac ă: poft ă – o nevoie puternic ă de a bea, pierderea controlulu i – nu se poate
întrerupe consumul de alcool dup ă ce s-a început, dependen ța fizic ă – simptome de sevraj
toleran ță – necesitatea de a consuma mai mult alcool pentru a sim ți acela și efect. Abuzul
de alcool reprezint ă o problem ă grav ă. Prea mult alcool este periculos, poate cre ște riscul
anumitor forme de cancer. Poate afecta ficatul, cre ierul și alte organe. Consumat în timpul
sarcinii poate afecta dezvoltarea f ătului. De asemenea, alcoolul cre ște riscul decesului
cauzat de accidentele auto, r ănirile, omuciderea și sinuciderea. Tratamentul poate include
grupuri de medicamente, consiliere și asisten ță [1].
În privința depresiei se constat ă o cre ștere a frecven ței acestei maladii de-a lungul
genera țiilor, ceea ce i-a f ăcut pe unii autori s ă vorbeasc ă de o nou ă “perioad ă melancolic ă”.
Perspectiva istoric ă asupra fenomenului depresiv eviden țiaz ă amploarea lui în perioada de

4
criz ă economic ă, politic ă, moral ă. R ăspândirea larg ă a depresiei în ultimile decenii, a fost
pus ă în rela ție cu o serie de fenomene ce se reg ăsesc în România, în perioada de tranzi ție.
Accelerarea ritmului schimb ărilor sociale ce suprasolicit ă resursele adaptive ale persoanei
pune la grea încercare eficien ța mecanismelor individuale de confruntare cu proble mele
vie ții. Destr ămarea unor structuri sociale care ofereau sprijin p ersoanei, modificarea
sistemului de roluri în raport cu care ea se define a, insecuritatea economic ă, șomajul și
săracia, însingurarea legat ă de accentuarea competi ției și interesul individual, relativismul
normelor morale, accentul pus pe valorile materiale , al ături de factorii demografici și
biologici, au f ăcut ca r ăspunsul depresiv, exprimat prin nemul țumire, dezam ăgire,
nonimplicare și retragere social ă, autodevalorizare, lipsa de speren ță mergând pân ă la
suicid, s ă se manifeste din ce în ce mai des. De pe locul al patrulea ca frecven ță a
intern ărilor, loc pe care depresia îl de ținea în urm ă cu un deceniu, ea ocup ă azi primul loc
printre celelalte tulbur ări psihice. Formele ei severe au ajuns s ă reprezinte aproape 30% din
ansamblul bolilor psihice ce impun spitalizarea și 75% din totalul intern ărilor.
Grija pentru o persoan ă care are probleme cu alcoolul poate fi foarte stre sant ă. Este
important ca, pe m ăsur ă ce încerca ți să-l îngriji ți pe cel iubit, să g ăsi ți o cale de a avea grij ă
și de dumneavostr ă. Aceasta poate ajuta la c ăutarea de sprijin din partea altora, inclusiv a
grupurilor de prieteni, familie, comunitate și de sprijin. Aminti ți-vă c ă persoana iubit ă este
în cele din urm ă responsabil ă pentru gestionarea bolii sale.
Tema selectat ă, prezentarea eficacit ății sertralinei în terapia st ărilor depresive la
pacien ții diagnostica ți cu alcoolodependen ță este de actualitate. În ziua de ast ăzi sunt tot
mai multe persoane diagnosticate cu sindrom depresi v cauzat de consumul de alcool
necontrolat. De asemenea tema prezint ă interes pentru speciali știi în domeniul s ănătății care
activeaz ă în diverse ramuri ale profesiei, cuprinzând no țiuni de toxicologie, farmacologie,
farmacie clinic ă. Farmaci știi care î și desf ășoar ă activitatea în unit ăți de circuit deschis pot
exercita un impact direct asupra calit ății vie ții pacientului și a familiei acestuia prin
consiliere competent ă și îndrumarea c ătre medic.
Împlicarea familiei s-a dovedit benefic ă. Pe baza experien ței clinice, mul ți furnizori
de s ănătate consider ă c ă sprijinul acordat de prietenii și membrii familiei este important în
dep ășirea problemelor legate de alcool. Dar prietenii și familia se pot sim ți nesiguri în ceea

5
ce prive ște modul cel mai adecvat de a oferi suportul necesa r. Grupurile pentru familie și
prieteni enumerate mai jos în resurse pot fi un bun punct de plecare.
De obicei schimbarea obiceiurilor profunde este g reu, necesit ă timp și necesit ă
eforturi repetate. Ne confrunt ăm cu e șecuri, înv ățăm de la ei și apoi continu ăm. Tulbur ările
consumului de alcool nu sunt diferite; trebuie s ă fim r ăbd ători cu cel drag. Dep ășirea
acestei tulbur ări nu este u șoar ă sau rapid ă.
Acorda ți aten ție celor dragi atunci când face mai bine sau pur și simplu face un
efort. De prea multe ori suntem atât de furio și sau descuraja ți încât consider ăm c ă este o
realitate când lucrurile merg mai bine. Aprecierea efortului depus confer ă încredere în
propriile puterii și motivarea de a continua [2].

6
Capitolul 1
ELEMENTE PRIVIND ALCOOLODEPENDEN ȚA
1.1 Generalit ăți
Alcoolismul , cunoscut de asemenea drept “dependen ța de alcool”, este o boal ă
care const ă într-o nevoie puternic ă de a bea, precum și în neputin ța încet ării consumului în
momentul în care apar complica ții secundare ca de exemplu pierderea slujbei sau în c ălcarea
legii și consecin țele acesteia. Dependen ța de alcool include patru categorii de simptome:
1. nevoia incontrolabil ă de a consuma alcool.
2. pierderea controlului – incapacitatea de a se limit a la un num ăr redus de pahare de
băutur ă la o ocazie deosebit ă.
3. dependen ța psihic ă și fizic ă înso țit ă de simptome provocate de ab ținerea de la etanol,
ca de exemplu ame țeli, grea ță , anxietate, tremur ături și transpira ție abundent ă.
4. toleran ța – nevoia de a cre ște cantitatea de alcool consumat ă pentru a-i sim ți efectele.
Alcoolismul este manifestarea con știent ă sau nu, prin care individual se caut ă
satisfacerea nevoii de a consuma alcool indiferent de mijloace sau consecin țe, pentru
evitarea sevrajului sau st ărilor psihice nepl ăcute.
Alcoolodependen ța este o boal ă cronică, primar ă, progresiv ă și fatal ă.
/head2right boal ă primar ă – nu s-a stabilit vreun simptom secundar al aceste i afec țiuni;
/head2right boal ă progresiv ă – se înr ăut ățește progresiv, victima devine bolnav ă din punct de
vedere psihic, spiritual, emo țional și fizic;
/head2right boal ă cronic ă – vindecarea este discutabil ă;
/head2right boal ă fatal ă – boala poate fi doar oprit ă, iar absen ța acestui comportament poate
conduce la deces.
Alcoolismul este o maladie influen țat ă în dezvoltarea și manifest ările ei de factori
genetici, psiho-sociali și de mediu. Se caracterizeaz ă prin pierderea controlului asupra
consumului de alcool, constant sau periodic, preocu pare fa ță de alcool, consumul în
ciuda consecin țelor nefaste și deregl ări ale gândirii [3].
Deseori progresiv ă și fatal ă aceast ă boal ă persist ă în timp iar schimb ările fizice,
emo ționale și sociale sunt deseori cumulative și pot progresa pe m ăsur ă ce consumul
continu ă. Alcoolismul cauzeaz ă moartea prin supradoz ă, complica ții organice asupra

7
creierului, ficatului, inimii și altor organe, contribuind la sinucidere, omucider e,
accidente de ma șin ă și alte evenimente traumatice. Pierderea controlului semnific ă
incapacitatea de limitare a consumului de alcool sa u de limitare a duratei consumului de
alcool cu orice ocazie, a capacit ății consumate și/sau a altor consecin țe ale alcoolului
privind comportamentul. Preocuparea asociat ă cu consumul etanolic indic ă o aten ție
excesiv ă, concentrat ă pe alcool/drog, efecte și/sau consumul acestuia. Valoarea relativ ă
atribuit ă astfel de c ătre individ alcoolului, duce deseori la o direc ționare a energiei
departe de problemele importante ale vie ții.
Mediul înconjur ător al unei persoane, ca de exemplu: influen ța prietenilor, nivelul
de stres, u șurin ța de ob ținere a alcoolului, au impact asupra evolu ției pacientului. Totu și,
al ți factori, ca de exemplu suportul social, pot ajuta în evitarea consumului etanolic chiar
și persoanele vulnerabile. Nu este o regul ă strict ă. Un copil cu un p ărinte alcoolic, nu îl
urmeaz ă neap ărat, iar o persoan ă f ără rude cu genul acesta de probleme, poate deveni
dependent ă [4].

1.2Alcoolul – un drog licit
Alcoolul este un alt tip de drog, o substan ță psihotic ă și un toxic celular cu efect
tranchilizant asupra sistemului nervos central. Ac țiunea sa const ă în inhibarea
transmiterii impulsurilor nervoase. Se înregistreaz ă cre șterea vitezei de reac ție și sl ăbirea
aten ției. Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia dep ăș irii st ărilor
de team ă și inhibi ție, poate face sentimentul de singur ătate mai suportabil, și s ă le
diminueze pe cele de inferioritate. Pentu sistemul nervos central alcoolul ac ționeaz ă în
func ție de cantitatea consumat ă: în doze mici, pân ă la 200 ml de bere sau 1 pahar de 100
ml de vin, echivalentul a 10 g de alcool pur, se pr oduce un efect stimulator (cre ște debitul
verbal, dispar inhibi țiile, cre ște gradul de iritabilitate nervoas ă), dar consumat în doze
mai mari are efect inhibitor (reac ții slabe la stimuli durero și, capacitate de discern ământ
slab ă, aten ție și memorie alterate). Efecte d ăun ătoare asupra organismului sunt de
așteptat în timp cu mare probabilitate, dac ă doza medie zilnic ă dep ăș ește aproximativ 40
g de alcool pur. Ca aliment etanolul are o putere c aloric ă destul de ridicat ă, dar nu
con ține vitamine, s ăruri minerale etc.

8
Oamenii prin natura firii lor încearc ă s ă î și influen țeze mediul în care tr ăiesc,
condi ția fizic ă, gândirea și comportamentul, astfel încât s ă se simt ă bine și s ă poat ă duce
o via ță cât mai plăcut ă, chiar dac ă concep țiile asupra unor detalii difer ă.

Figura 1.1 Factori de conditionare ai dispozi ției psihice [5].
Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substan țe apare ca
una din posibilit ățile care ne stau la îndemân ă pentru a ne modifica dispozi ția și emo țiile.
Acele substan țe care afecteaz ă comportamentul, con știin ța și dispozi ția psihic ă sunt
denumite substan țe psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile ili cite cum sunt heroina
și marihuana, ci și tranchilizantele, stimulantele și substan țe binecunoscute precum
alcoolul, tutunul și cafeaua, ultimile considerate droguri licite [5].

1.3 DSM-IV Criteriile dependen ței de alcool și criteriile diagnostice ale abuzului de
etanol
DSM-IV separ ă criteriile de dependen ță de cele ale abuzului de alcool, în ultima
situa ție fiind mult l ărgit spectrul problematicii consumatorului cu eleme nte sociale,
Dispozi ția
psihic ă
(Emo ții,stare de veghe)
٨
Evenimente exterioare
Hiper/hipo-stimulare
imprevizibilitate
St ări (procese) fizice
Echilibru hormonal
Dureri
Handicapuri
Interactiuni sociale
Comunicare
Sexualitatea
Conjunctura social ă
Procese cognitive
Gândirea
Fantezia
Interpretarea
Activit ăți
Munca
Jocul
Fumatul
Consumul unor
substan țe
Alimente
Droguri

9
ra ționale sau legale de consumul etanolic. DSM-IV subl ineaz ă faptul c ă anxietatea sau
depresia pot fi corelate consumului de alcool sau u tiliz ării altor droguri, iar subtipurile de
dependen ță se clasific ă dup ă prezen ța simptomelor de sevraj [6].
1.3.1 Criteriile dependen ței de alcool:
Modul de utilizare neadaptat al etanolului conduc ând la o alterare a func ționalit ății
organismului, la suferin ța clinic manifestat ă, caracterizat ă prin prezen ța a trei (sau mai
multe) din manifest ările urm ătoare, la un moment dat într-o perioad ă continu ă de 12 luni:
/head2right toleran ța definit ă prin: a) nevoia unor cantit ăți notabil crescute pentru a ob ține o
intoxica ție sau efectul dorit; b) efectul notabil diminuat î n cazul utiliz ării continue a
aceleia și doze de alcool.
/head2right sevrajul caracterizat prin unul sau mai multe din m anifest ările urm ătoare:
a) sindromul de sevraj caracteristic alcoolului; b) etanolul sau o substan ță
asem ănătoare este consumat pentru a ameliora sau evita sim ptomele sevrajului.
/head2right dificult ăți în controlarea propriului consum: exist ă o dorin ță persintent ă de a bea sau
eforturi f ără succes de a diminua sau controla consumul etanolic .
/head2right neglijarea activit ăților: câmpul social, profesional sau recreativ este îngustat datorit ă
consumului alcoolic, fiind diminuate sau abandonate numeroase activit ăți.
/head2right timpul alocat consumului de etanol: o mare parte a timpului este petrecut ă prin
activit ăți necesare ob țineri, consumului de b ăuturi alcoolice sau recuper ării dup ă
efectele post consum.
/head2right incapacitatea de a- și îndeplini obliga țiile socio-familiale precum și consumul riscant
de b ăuturi alcoolice.
/head2right continuarea consumului în ciuda problemelor cauzate sau exacerbate de alcool:
consumul de etanol este continuat cu toate c ă persoana știe c ă a avut probleme
psihologice sau fizice persistente sau recurente su sceptibile de a fi cauzate sau
exacerbate de alcool (de exemple continuarea consum ului în ciuda faptului c ă
persoana știe c ă maladia ulceroas ă pe care o are se agraveaz ă).
/head2right criterii pentru subtipurile de dependen ță : a) cu dependen ță fizic ă: prezen ța toleran ței
sau a sevrajului; b) f ără dependen ță fizic ă: absen ța toleran ței și a sevrajului.

10
1.3.2 Criteriile diagnostic ale abuzului de alcool
Modul de utilizare al alcoolului inadecvat ce condu ce la alterarea func ționalit ății
organismului sau suferin ță clinic manifestat ă este caracterizat ă prin prezen ța a cel pu țin
uneia din manifest ările urm ătoare pe parcursul a 12 luni:
/head2right consumul repetat de alcool conducând la incapacitat ea de a indeplini obliga țiile
majore școlare, profesionale sau familiale (ex. Absen țe repetate sau performan țe
sc ăzute la locul de munc ă datorate consumului etanolic, absen țe, excluderea
temporar ă sau definitiv ă de la școal ă, neglijarea familiei, a copiilor, a sarcinilor
menajere datorit ă consumului etanolic).
/head2right consum repetat de alcool în situa ții când poate fi periculos din punct de vedere fizi c
(conducerea automobilului sau a unei ma șini/ utilaj ce poate provoca accident ări).
/head2right problemele judiciare repetate legate de consumul et anolic (arest ări pentru
comportament anormal în raport cu conduita).
/head2right consumul de etanol este continuat în ciuda problem elor sociale sau interpersonale,
recurente, cauzate sau exacerbate prin efectul etan olului (ex. Dispute cu partenerul
legate de consecin țele intoxica ției cu degenerarea in conflict și violen ță ) [7].
OMS (Organiza ția Mondial ă a S ănătății) a emis recomand ări privitoare la consumul
etanolic cu cel mai mic risc codificând in unit ăți de alcool (1 unitate = un pahar, 10g
alcool/unitate sau pahar):
/head2right consum regulat:
• femei: maxim 2-3 unit ăți de alcool în medie pe zi (mai pu țin de 14 s ăpt ămâni).
• bărba ți: maxim 3-4 unit ăți de alcool în medie pe zi (mai pu țin de 21 s ăpt ămâni) –
cel pu țin o dat ă pe s ăpt ămân ă f ără b ăuturi alcoolice.
/head2right consum ocazional: maxim 4 unit ăți de alcool la o singur ă ocazie.

1.4 Alcoolodependen ța psihic ă și fizic ă – tablou cilinc
Conform directivelor OMS, care au la baz ă cercet ările profesorului E.M. Jellinek
pe baza studierii istoricului bolii a peste 2000 de pacien ți, comportamentul diferitelor
grupuri sociale fa ță de alcool se poate clasifica conform Figurii 1.1.
Caracteristic ă pentru dependent este dorin ța nest ăvilit ă, continu ă sau temporar ă, de
procurare și ingerare a alcoolului, precum și tendin ța de cre ștere a dozei [8].

11
Modific ările patologice devin evidente pentru anturaj dar n u și pentru persoana în
cauz ă. Pacientul consider ă existen ța ca fiind “normal ă”, culpabilizînd indivizi din exterior
pentru propriul comportament. Neacceptarea și negarea reprezint ă faze evolutive grave care
pot accelera decesul, mai ales când au ap ărut complica țiile organice severe.

Figura 1.2 Comportamentul fa ță de b ăuturile etanolice [8]
Pu țini alcoolici corespund unei imagini stereotipe și plin ă de prejudec ăți. De fapt
în majoritatea cazurilor alcoolicul de rând este un b ărbat sau o femeie cu familie, serviciu și
răspundere. Sunt oameni pe care consumul etanolic i-a adus în dependen ță psihic ă și/sau
fizic ă, f ără puterea de a judeca propriul comportament. Cel pu țin temporar, dac ă nu
permanent, ei simt o dorin ță de nest ăpânit de a consuma alcool. Aceast ă dorin ță dobânde ște
o importan ță crescut ă în via ța lor, pân ă când devine dominant ă. Cu timpul, pentru ei, a bea
nu mai este o chestiune de autodeterminare, ci o ob sesie.
Dependen ța psihic ă este ini țial dorin ță, iar apoi cerin ța obsesiv ă a unei persoane de
a se sprijini în cârja numit ă alcool, pentru c ă astfel se creaz ă o stare în care problemele
devin mai pu țin de nerezolvat și multe situa ții din via ța de zi cu zi devin mai placate sau în
orice caz mai suportabile.
Atunci când tot mai multe situa ții de via ță sunt resim țite ca fiind stresante,
plictisitoare sau frustante, alcoolul câ știg ă în importan ță pentru echilibrul psihic. Fiecare
pierdere a controlului asupra b ăuturii este o înfrângere, astfel încât tot mai mult ă energie
NEB ĂUTORI
BĂUTORI
CARE BEAU MODE RAT
CARE BEAU EXCESIV
ÎN MOD OBI ȘNUIT
NEREGULA T
DEPENDEN ȚI
CARE NU SUNT DEPENDEN ȚI ALCOOLICI

12
psihic ă este irosit ă în efortul de a se controla. Atunci când etanolul nu este la îndemân ă,
apare disconfortul psihic sau chiar frica, ce îl de termin ă pe cel în cauz ă s ă-și fac ă provizii și
să-și organizeze întreaga via ță încât alcoolul s ă fie la îndemân ă. Astfel se formeaz ă o
leg ătur ă emo țional ă cu etanolul, care persist ă înc ă mult ă vreme dup ă ce dependen ța fizic ă a
fost dep ăș it ă [9].

1.5 Criteriile etiologice ale alcoolodependen ței
În cauzalitatea alcoolodependen ței sunt cunoscute mai multe categorii de criterii:
/head2right Cauze ereditare
Alcoolismul nu este ereditar, dat to ți care știu c ă a existat o problem ă de alcoolism
în familia lor, trebuie s ă abordeze alcoolul cu o vigilen ță pe care o are un diabetic ereditar
fa ță de zah ăr. Alcoolismul nu se mo ștene ște atât de evident ca și culoarea ochilor sau alte
boli ereditare. Conform unui studiu american, copii din familiile de alcoolici au un risc de
patru ori mai mare de a deveni dependen ți de alcool [10]. Putem vorbi și de a șa numita
mo ștenire social ă, adic ă de anumite procese de înv ățare care nu sunt con știentizate
vreodat ă. Conform unor studii, cercet ătorii americani sus țin c ă adul ții care au p ărin ți
alcoolici se deosebesc de ceilal ți prin urm ătoarele caracteristici: nu știu ce înseamn ă
comportament normal și se orienteaz ă dup ă al ții, au dificult ăți în a urm ări un plan de la
început până la sfâr șit, mint și în situa țiile în care ar fi la fel de simplu s ă spun ă adev ărul, se
judec ă pe ei în șiși f ără menajamente, au dificult ăți în a se deconecta, au dificult ăți în
rela țiile intime datorit ă fricii de a fi p ărăsit, manifest ă surescitare fa ță de modific ări ale
mediului, atunci când nu le pot controla, caut ă mereu apreciere și confirmare, se consider ă
deosebi ți fa ță de al ți oameni, sunt fie extrem de con știincio și, fie lipsi ți de responsabilitate,
sunt deosebit de credincio și și loiali, chiar și atunci când este evident c ă loialitatea lor nu
este meritat ă, sunt impulsivi având tendin ța de a se complica în ac țiuni f ără a fi analizate în
prealabil alternativele și consecin țele [11].
/head2right Cauze organice
Rezultatele unor studii arat ă c ă persoanele care au din na ștere o cantitate mai
redus ă de endorfin ă, substan ță de tipul morfinei sintetizat ă de organism și care influen țeaz ă
dispozi ția, reac ționeaz ă pozitiv fa ță de alcool și de aceea îl apreciaz ă mai mult. Abuzul
cronic de alcool poate reduce cu pân ă la 50% concentra ția endorfinelor, care sunt atât de
necesare pentru instalarea unei st ări generale tonice.

13
Dopamina sau 3-4-dihidroxifeniletilamina este bios intetizat ă pornind de la tirozin ă
astfel: printr-o hidroxilare trece în L-Dopa care a poi prin decarboxilare se transform ă în
dopamin ă. Metoda histifluorescen ței a permis punerea în eviden ță a ariilor neuronale
centrale con ținând acest neuromediator: fasciculul nigro-striat ale c ăror corpuri celulare se
afl ă în locus niger, nucleul caudat și putamen cu implica ții în controlul senzitivo-motor;
fasciculul mezo-limbic a c ărui origine se afl ă în forma țiunea reticular ă mezencefalic ă și se
termin ă în nucleul accumbens, tuberculul olfactiv și nucleul centralamzgdalin, fascicul ce
controleaz ă reac țiile comportamentale legate de emotivitate și afectivitate; fascicolul mezo-
cortical mergând c ătre cortexul prefrontal. Receptorii dopaminici sunt clasifica ți în 5
subtipuri D1-D5. Majoritatea substan țelor care modific ă dispozi ția producând euforie,
realizeaz ă o cre ștere a eliber ări de dopamin ă.
Serotonina sau 5-hidroxitriptamina este o amin ă biogen ă larg distribuit ă în
organism și sintetizat ă pornind de la triptofan. În cadrul SNC este secret at ă de corpul
celulelor neuronale situate în ”rafeul nucleus” de la nivelul trunchiului cerebral precum și la
nivelul prelungirilor axonale cu larg ă distribu ție în structurile cerebrale. Se consider ă c ă
serotonina ar influen ța comportamentul de consum în cadrul alcoolismului: în cazul
ingestiei acute ar manifesta o ac țiune bifazic ă, ini țial cre șterea concentra ției de mediatori
urmat ă apoi de diminuarea activit ăți serotoninergice, inducând ”comportamentul de
căutare” a alcoolului. Deci alterarea func ției seroninergice apare ca fiind central ă și în cazul
alcoolismului cronic, astfel încât medica ția ISRS (inhibitori selectivi ai recapt ării
serotoninei) ar putea ac ționa de manier ă reglatoare în scopul diminu ării ”efectului de
recompens ă” al alcoolului și deci în combaterea fenomenului de craving (apaten ță
alcoolic ă, nevoia urgent ă și irezistibil ă de a bea, dispozi ția crescut ă c ătre comportament
adictogen etanolic).
/head2right Cauze psihice
În multe cazuri, dependen ța are la baz ă automedica ția nereu șit ă a golurilor
suflete ști. La femei se întâlnesc des psihotraume din cauza unor abuzuri sexuale sau a unor
agresiuni. O tr ăsătur ă deosebit de pregnant ă la aceste persoane este faptul c ă stau în
așteptarea a ceva mai bun. Fie c ă speran ța lor este real ă sau nu, ei cred c ă via ța lor trebuie
să fie o continu ă ascensiune. Dar în realitate via ța decurge dup ă o sinusoid ă mai mult sau
mai pu țin pronun țat ă, iar dispozi ția este o suit ă de urcu șuri și coborâ șuri într-o alternan ță

14
continu ă. Alcoolicul încearc ă s ă niveleze aceast ă sinuozitate a vie ții pe cale chimic ă sau pe
cât posibil chiar s ă-i ridice nivelul. Pe termen lung, efectul este exa ct invers. [9]
/head2right Cauze profesionale
Exist ă diferen țe considerabile între frecven ța cu care alcoolismul apare în cadrul
diferitelor grupe profesionale. Cei care au a șa numitele ”meserii alcoolice” adic ă
produc ătorii și distribuitorii de b ăuturi alcoolice sunt deosebit de periclita ți. Sunt
vulnerabili angaja ții în construc ții, angaja ții în transporturi în special în transporturi
maritime, dar și liberii profesioni ști f ără program de lucru clar definit și cei cu meserii cu
mult ă rutină și f ără supervizare tehnic ă. Șomajul este un factor de stres cu risc foarte mare.
La femei un grup de risc este cel al so țiilor f ără servici, când condi ția lor ecomonic ă și
social ă este bun ă [12].
/head2right Cauze mal-educative
Părin ții care nu au avut un rol sau doar unul neînsemnat în evolu ția dependen ței de
alcool a copilului lor sunt chinui ți de îndoieli și de sentimente de vinov ăție. Unii cred c ă l-
au r ăsf ățat prea mult, c ă au sufocat copilul cu mult prea mult ă dragoste și c ăldur ă
sufleteasc ă, al ții cred c ă au fost prea severi, prea reci, c ă i-au îng ăduit prea pu țin ă libertate
și i-au respins de multe ori. Educa ția poate fi d ăun ătoare atunci când copilul este
supraîngrijit și nu este l ăsat s ă devin ă independent. De regul ă, nu se va g ăsi un r ăpuns de
genul cauz ă-efect. De și tân ărul a tr ăit experien ța negativ ă a alcoolismului p ărintelui sau
poate prelua el însu și exemplu acestuia pentru a- și rezolva propriile probleme, o înv ățare
dup ă model [13].

1.6 Complica țiile consumul etanolic:
A. Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Be ția patologic ă
Este o stare de excita ție, respective sedare desclan șat ă prin consumul de alcool, cu
recunoa șterea defectuoas ă a realit ății, iluzii și halucina ții. Frica excesiv ă sau furia,
agresivitatea puternic ă și atitudinea violent ă pot ap ărea, în anumite cazuri, deja la ingerarea
de cantit ăți minime de alcool. Durata acestor manifest ări fiind limitat ă în timp (5-15 min)
urmeaz ă somnul terminal și amnezia evenimentului.
2. Delirum tremens

15
Este o stare grav ă în care apar halucina ții vizuale majore, aprecierea gre șit ă a
realit ății, agita ție psihomotorie sever ă, transpira ții profunde, tremur ături, deregl ări
periculoase ale frecven ței cardiace și tensiunii arteriale. Aceast ă stare era adesea letal ă în
trecut, mortalitatea a sc ăzut semnificativ datorit ă unor medicamente noi.
B. Efectele consumului de alcool asupra organismulu i
Dup ă ce alcoolul a fost ingerat, acesta ajunge în stoma c și în intestine de unde prin
absor ție este preluat de sânge și se transmite prin aparatul circulator în tot orga nismul. Sunt
afectate țesuturile puternic irigate de sânge. Alcoolul ac ționeaz ă ca o otrav ă pentru celule
datorit ă efectului s ău higroscopic, adic ă în concentrate mari sustrage apa. Conducând la
nivel celular la separarea albuminelor aflate în st are coloidal ă în protoplasm și în final la
coagularea acesteia distrugând celula.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutri ție, lipsind organismal de proteine,
minerale și vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducere a progresiv ă a capacit ății
intestinului sub țire de a resorbi substan țe ca proteinele și vitaminele A, B1 și C, și ulterior
sodiul și apa. Incapacitatea intestinului sub țire de a asorbi elemente nutritive este
responsabil ă și de apari ția tulbur ărilor neurologice. S-au observant la alcoolici conc entra ții
sanguine sc ăzute de calciu, fosfor și și vitamina D, care se asociaz ă cu pierderea însemnat ă
de mas ă osoas ă crescând pericolul apari ției fracturilor.
Organismul folose ște o mare cantitate de energie pentru înl ăturarea alcoolului din
organism, energie care ar fi fost necesar ă organelor pentru buna lor func ționare. Pentru a
metaboliza etanolul la nivelul ficatului poate fi c onsumat pân ă la 80% din oxigenul
disponibil acestui organ, deci alcoolul devine un ” paralizant metabolic”. Celulele cardiace
și cele cerebrale care au de asemenea un consum ridi cat de oxigen sufer ă cel mai mult
datorit ă alcoolului [14].
Dup ă cum se poate observa din Figura 1.2 etanolul afect eaz ă aproape întreg
organismul.

16

Figura 1.2 Efecte alcoolismului asupra organismului [15]

De și rinichii și pl ămâni sunt bine iriga ții de sânge, pericolul de a fi lipsi ți de
oxigen nu este mare, ei sunt mai pu țin vulnerabili. Organul care este afectat întotdeau na de
abuzul de alcool este ficatul. Afec țiunile acoper ă o palet ă larg ă de boli începând de la
steatoz ă hepatic ă, hepatit ă cronic ă, pân ă la ciroz ă hepatic ă. Atrofierea ficatului poate fi
adus ă la stagnare prin abstinen ță , dar nu este reversibil ă. Aproximativ 15% dintre alcoolici
sufer ă de aceast ă tulburare grav ă. Ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate dec ât târziu
și uneori doar întâmpl ător la analizele de rutin ă. Pentru început se observ ă doar o stare de
balonare și eructa ții frecvente, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism,
iar mai târziu se înregistreaz ă pierderea poftei de mâncare, epuizare rapid ă, uneori tulbur ări
de poten ță și de apetit sexual, stare de grea ță și vom ă. Prin lezarea progresiv ă a celulelor
hepatice este prejudiciat ă sinteza proteinelor, ducând printre altele la prob leme de sângerare
și la sc ăderea imunit ății.

17

CAPITOLUL 2
DEPRESIA-ENTITATE NOSOLOGIC Ă PSIHOPATOLOGIC Ă
2.1 Generalit ăți
Depresia este o tulburare a st ării afective, care duce la apari ția unei tr ăiri de triste țe
sau de pierdere a speran ței pentru o perioad ă de timp, ea poate avea un impact semnificativ
asupra bucuriei de a tr ăi via ța, asupra capacit ății de munc ă, asupra st ării generale de
sănătate și asupra persoanelor apropiate.
Depresia se manifest ă diferit de la o persoan ă la alta. Unii se simt ”darâma ți” pentru
o perioad ă lung ă de timp, în timp ce la alte persoane tr ăirile de depresie sunt trec ătoare. În
cazul în care o persoan ă are episoade scurte de depresie u șoar ă, acesta poate fi capabil ă s ă
își continue via ța profesional ă și s ă fac ă fa ță activit ăților cotidiene.

2.2 Cauzele și factorii de risc ai depresiei
Situa țiile care pot declan șa un episod de depresie sunt: unele medicamente, tu lbur ări
ale secre ției hormonale, afec țiuni îndelungate sau cronice (artrita, bolii cardia ce), patologia
infec țioas ă, factorii de stres majori, menopauza, oboseala, na ștere recent ă.

2.3 Simptomele bolii depresive
Persoana care are depresie se poate sim ți lipsit ă de speran ță , trist ă sau nu mai
poate sim ți pl ăcere în aproape nimic din ceea ce face. Se poate si m ți descurajat ă, plânge
usor, poate fi irascibil ă sau anxioas ă sau poate avea un nivel sc ăzut de energie. Poate fi
dificil de rescunoscut c ă simptomele pot avea leg ătur ă între ele și c ă persoana respectiv ă ar
putea avea depresie.
Cele mai semnificative dou ă simptome ale depresiei sunt: triste țea sau lipsa de
speran ță și pierderea interesului sau a pl ăcerii în efectuarea majorit ății activit ăților din via ța
de zi de zi.
Depresia este o afec țiune serioas ă la persoanele de orice vârst ă, dar persoanele în
vârst ă care prezint ă simptome de depresie trebuie s ă înceap ă un tratament cât mai curând

18
posibil. Depresia la vârstnici poate duce la apari ția unei st ări de confuzie sau a uit ării.
Aceast ă boală a fost identificat ă ca fiind un factor de risc semnificativ de deces l a
persoanele vârstnice care au afec țiuni cardiace. Deosebit de important ă recunoa șterea din
timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru c ă persoana respectiv ă s ă poat ă primi un
tratament corespunz ător cât mai devreme posibil.
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate sau cu simptome precum triste țea
sau lipsa de energie, care dureaz ă de mai multe zile sau luni, înainte de instalarea complet ă
a depresiei. Pot ap ărea tulbur ări în capacitatea de concentrare sau de memorare, s entimentul
de pierdere a pl ăcerii în activit ățile care alt ădat ă erau pl ăcute, sentimentul de pierdere a
speran ței, sc ăderea energiei, modific ări ale somnului și ale poftei de mâncare. Persoana cu
depresie se poate izola social de ceilal ți și î și poate pierde înteresul pentru activitatea
sexual ă.
Evolu ția depresiei variaz ă de la o persoan ă la alta. Pot fi prezente simptome u șoare
sau severe de depresie, pentru o perioad ă îndelungat ă de timp sau pentru o perioad ă scurt ă.
Un procent mic de persoane se simt depresive în mar ea majoritate a vie ții lor dar pot fi
tratate cu succes cu medicamente, consiliere profes ional ă sau o combina ție a celor dou ă.

2.4 Tratamentul depresie
2.4.1 Tratament ini țial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administararea de medicamente antidepresive,
consiliere terapeutic ă, cum ar fi terapia cognitiv compoetamental ă sau o combinare a celor
dou ă modalit ăți de tratament. Consilierea teraputic ă poate fi suficient ă în cazul depresiei
ușoare sau moderate.
Internarea în spital poate fi necesar ă dac ă sunt prezente semne prevestitoare ale unui
suicid, ca de exemplu gânduri sau planuri de auto-v ătămare sau de v ătămare a altei
persoane, deta șare de realitate sau un consum excesiv de alcool sa u de droguri.
2.4.2 Tratament de între ținere
Cel pu țin jum ătate din cei care au un episod depresiv vor prezent a o recuren ță a
simptomelor. Continuarea tratamentului pe o perioad ă de 7 pân ă la 15 luni dup ă recuperare
va duce la sc ăderea riscului de rec ădere. Tratamentul de între ținere mai cuprinde și diet ă
alimentar ă echilibrat ă, evitarea consumului de alcool, efectuarea de exer ci ții fizice în mod
regulat și somn regulat.

19
2.4.3 Tratament în cazul agrav ării bolii
În cazul în care depresia se agraveaz ă, la o persoan ă care urmeaz ă doar consiliere
terapeutic ă, se poate ad ăuga un medicament antidepresiv. Datele ob ținute din experien ță
arat ă c ă, în cazul depresiei severe, ad ăugarea de medicamente la consilierea terapeutic ă este
mai eficient ă decât utilizarea doar a psihoterapiei. La persoane le cu depresie recurent ă,
poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidep resive pentru tot restul vie ții [16].
S-a demenstrat c ă terapia electroconvulvant ă (ECT) este o modalitate de tratament
eficient ă pentru depresia sever ă sau pentru depresia în care alte tratamente nu au avut efect.
ECT trebuie s ă fie continuat ă cu tratament medicamentos și consiliere, deoarece reapari ția
sipmtomelor este frecvent ă. Depresia major ă poate fi un factor de risc în dezvoltarea
afec țiunilor cardiace precum boala arterelor coronare sa u infarctul miocardic. Totu și, cel
mai mare pericol al depresiei este suicidul. Averti z ările Asocia ției de Administrare a
Medicamentelor și a Alimentelor din Statele Unite (Food and Drug Ad ministration, FDA)
cuprind:
/head2right Un avertisment vizavi de leg ătura între medicamentele antidepresive și riscul de
suicid: FDA nu recomand ă încetarea administr ării de antidepresive, dar recomand ă o
aten ție special ă la semnele ce prevestesc suicidul în cazul persoan elor aflate în
tratament; acest lucru este deosebit de important, în special la începutul tratamentului
sau la modificarea dozelor.
/head2right Un avertisment vizavi de leg ătura între antidepresivul paroxetin ă și defectele fetale:
administrarea acestui medicament în primele 12 s ăpt ămâni de sarcin ă poate cre ște
riscul de apari ție a defectelor fetale [17].
2.4.4 Op țiuni de medicamente
Dac ă un medicament anume nu are efect, se pot încerca altele înainte de a se
abandona. Medicamentele influen țeaz ă substratul chimic al creierului în diferite moduri , de
accea se pot încerca mai multe medicamente diferit e sau o asociere a acestora, pentru a
găsi cel mai bun tratament pentru fiecare persoan ă în parte. La majoritatea oamenilor se
găse ște relativ repede medicamentul eficient, dar la uni i depresia poate fi mai dificil de
tratat. În unele cazuri, poate fi necesar ă o asociere de antidepresive sau o asociere intre u n
antidepresiv și un tip diferit de medica ție, cum ar fi un stabilizator al dispozi ției sau un
anxiolitic. Pot trece mai multe s ăpt ămâni pân ă s ă se observe o ameliorare a simptomelor.

20
Dac ă persoana respectiv ă decide s ă întrerup ă administrarea tratamentului, este important ca
acest lucru s ă fie f ăcut treptat, prin sc ăderea dozei în mai multe etape, de-a lungul unei
perioade de timp de câteva s ăpt ămâni. Oprirea brusc ă a antidepresivelor poate duce la
apari ția sipmtomelor de sevraj. Astfel oprirea sau schimb area medica ției trebuie discutat cu
medicul psihiatru. Medicamentele antidepresive sunt :
1. Inhibitiri selectivi ai recapt ării serotoninei (ISRS): Fluoxentina, Citalopram,
Paroxetina, Sertralina.
2. Antidepresive triciclice și tetraciclice: Amitriptilina, Nortriptilina, Doxep ina
Antidepresive atipice: Bupropiona, Venl afaxin.
Unii oameni cu depresie nu continu ă administrarea antidepresiv ă sau îl iau
sporadic. Este deosebit de important ca medicamente le s ă fie luate în continuare, a șa cum
au fost ele prescrise, chiar și dup ă ce simptomele au disp ărut, pentru a se preveni rec ăderea
sau agravarea simptomelor depresive [18].
2.4.5 Efecte secundare
Adeseori este nevoie de administrarea antidepresi velor pentru o perioad ă de timp
de 4 pân ă la 12 s ăpt ămâni pân ă ce acestea s ă înceap ă s ă îndep ărteze complet simptomele
depresive, de și de multe ori se poate observa apari ția unui beneficiu în 2 pân ă la 3
săpt ămâni. În tot acest timp, pot ap ărea îns ă efectele secundare ale medicamentelor. Multe
din acestea sunt temporare și dispar în timp ce se continu ă administrarea tratamentului, îns ă
altele pot persista. Persoana respectiv ă nu trebuie s ă opreasc ă administrarea
medicamentului f ără s ă se consulte cu medicul curant, decât cu excep ția cazurilor în care
apar dureri anginoase, urticarie, dispnee, tulbur ări în degluti ție sau tumefierea buzelor. Se
recomand ă contactarea imediat ă a medicului psihiatru în cazul în care apare orica re din
aceste efecte secundare severe. În cazul în care ef ectele secundare sunt mai pu țin severe dar
sunt sup ărătoare este indicat ă discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru cura nt pentru a
se vedea dac ă trebuie continuat tratamentul cu acel medicament s au acesta trebuie înlocuit
cu altul. Exist ă numeroase modalit ăți de contracarare a efectelor secundare ale medica ției
atunci când acestea sunt deranjante [16]. Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive s ă
fie administrate în doze mici la început, apoi s ă se creasc ă gradat, în special la persoanele
vârstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin sc ădereadouei în cursul unei perioade mai lungi de

21
timp. În cazul în care anumite antidepresive sunt î ntrerupte brusc, pot ap ărea efecte
negative sau pot reapare simptomele depresive.
2.4.6 Profilaxie
De și este posibil ca o persoan ă nu poat ă preveni apari ția unui prim episod de
depresie, se poate preveni apari ția unei recuren țe (rec ădere) sau a unei agrav ări a
simptomelor prin:
– luarea cu regularitate a medicamentelor, a șa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia
reapare deoarece tratamentul antidepresiv este opri t prea devreme sau nu este luat a șa cum
a fost prescris de c ătre medicul psihiatru.
– continuarea administr ării medicației pentru cel pu țin 7 pân ă la 15 luni de la ameliararea
simptomelor; luarea în continuare a medicamentelor chiar și dup ă ce persoana respectiv ă a
început s ă se simt ă mai bine, ajut ă la prevenirea reapari ției simptomelor depresive.
– continuarea terapiei cognitiv-comportamentale ch iar și dup ă ce tratamentul
medicamentos a fost oprit; cercet ătorii au demonstrat c ă persoanele care au continuat s ă
fac ă acest tip de consiliere terapeutic ă înc ă 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au
avut o rat ă mai mic ă de rec ădere.
– diet ă alimentar ă echilibrat ă.
– exerci ții fizice efectuate cu regularitate.
– căutarea imediat ă a unui tratament, atunci când persoana respectiv ă începe s ă observe c ă
apar noi simptome de depresie sau c ă cele prezente se accentueaz ă, precum ar fi tr ăirile de
lips ă de speran ță , triste țe sau pierderea interesului sau a pl ăcerii în majoritatea activit ăților
– men ținerea unui program regulat de somn.
– evitarea consumului de alcool sau de droguri.
Este dificil s ă se poat ă preveni toate rec ăderile depresiei. Totu și, persoana
respectiv ă poate reu și s ă previn ă sau s ă reduc ă severitatea unor episoade viitoare. În cazul
în care urmeaz ă un tratament de între ținerecu o doz ă minim ă eficace de antidepresiv,
trebuie s ă se asigure c ă ia toate medicamentele a șa cum au fost ele prescrise de medicul
curant. Este important s ă nu renun țe la sedin țele de consiliere. De asemenea este important
să apeleze la ajutor atunci când observ ă că apar primele simptome de depresie, în special
dac ă episoadele depresive sunt de regul ă moderate sau severe [19].

22

Capitolul 3
SERTRALINA: PROFILUL ȘI UTILIZ ĂRILE SALE ÎN TERAPEUTIC Ă
3.1 Introducere
Sertralina este un agent antidepresiv, potent inhib itor selective al recapt ării
serotoninei la nivelul termina țiilor presimaptice. Inhibitorii selectivi ai recapt ării
serotoninei (ISRS) deprim ă transmiterea influxului nervos la nivelul neuronil or din nucleul
raphe, ceea ce ar putea afecta neuronii dependent d e norepinefrin ă, prezen ți în locus
coerulus. Cre șterea excit ării neuronilor din locus coerulus conduce la desens ibilizarea
receptorilor ∝2-presinaptici și /g2010-postsinaptici. De asemenea, s-a demonstrat faptul că
sertraline conduce la o sc ădere a sensibilit ății receptorilor /g2010-adenergici la nivelul creierului
de șobolan.
Aceast ă responsivitate blocat ă a receptorilor /g2010-adenergici, a receptorului adrenergic
cuplat cu sistemul adenilat-ciclaz ă are loc dup ă administrarea repetat ă a mai multor doze de
antidepresive cumulate cu terapie electroconvulsiv ă [58]. Acest efect ar conta par țial la
eficacitatea sertralinei în tratarea st ării de panic ă, deoarece în anxietate sunt implicate atât
neuronii noradrenergici cât și sistemul serotoninergic.
În contrast cu descoperirile privind reglarea- down a receptorilor /g2010-adenergici, a
fost demonstrat ă o cre ștere a activit ății adenil-ciclazei, determinate de tratamentul cron ic cu
antidepresive și electroterapie; cre ștere înregistrat ă la nivelul hipocampului și cortexului de
șobolan. Duman și colegii [20], au sugerat idea c ă, de și exist ă o sc ădere relative a
numarului receptorilor /g2010-adenergici în urma administr ării pe o perioad ă mai îndelungat ă a
antidepresivelor în compara ție cu administrarea acut ă a acestora, nivelurile adenozinei
monofosfat ciclice (AMPc) r ămân crescute fa ță de pacien ții care nu primesc nici un
tratament. În consecin ță , de și are loc o "reglare-down" a /g2010-adrenoreceptorilor, în
ansambluexist ă o activitate crescut ă a sistemului AMPc, deoarece concentra ția de
norepinefrin ă ramâne crescut ă la nivelul sinapselor. Antidepresivele, inclusive sertraline, î și
exercit ă efectul lor antidepresiv prin activarea c ăii AMPc, care la randul ei conduce la o

23
reglare a proteinkinazei-AMPc dependente,respective la o activare a r ăspunsului proteinelor
de legare (CREB). CREB și-ar putea media efectul prin inducerea unei expres ii crescute a
neutrofinelor neuroprotectoare, de tipul factorului neurotrific derivate din creier [20], care,
împreun ă cu CREB prezint ă o concentra ție crescut ă în urma administr ării cornice de
antidepresive și terapie electroconvulsiv ă. Efectul de cre ștere a concentra ției neutrofinelor
ar putea fi corelat cu modific ările de la nivelul hipocampului, modificpri associa te cu
expunerea la stres. Acest mod de ac țiune al antidepresivelor confer ă cea mai bun ă și mai
actual ă ipotez ă privind mecanismul de ac țiune al antidepresivelor, ipotez ă sus ținut ă de
studiile empirice ale fiziopatologiei depresiei la modelul uman [21] și la cel animal.
În Figura 3.1 este prezentat ă: structura sertralinei [(1S-cis)-4-(3,4-diclorofen il)-
1,2,3,4-tetrahidro-N-metil-1-nafttilamina].
Structura chimic ă

Figura 3.1 Formula moleculara structural a sertrali nei [22]

3.2 Farmacologie
Farmacocinetic ă
ABSOR ȚIA ȘI ELIMINAREA
Concentra ția plasmatic ă maxim ă s-a descoperit a fi de 20-55 /g2020g/l, în urma
administr ării orale a unei singure doze de sertralin ă: 50-200mg, concentra ția plasmatic ă a
fost determinat ă la 4-8 ore dup ă administrarea oral ă a sertralinei. Timpul de înjum ătățire al
acesteia este de aproximativ 26 ore, deci sertralin a poate fi administrat ă în doz ă unic ă pe
24 ore, astfel se va evita în mare m ăsur ă predispozi ția pentru apari ția efectelor adverse
datorit ă acumul ării substan ței active în corp și efectele care apar în discontinuarea

24
tratamentului cu sertraline, deoarece acesta se eli min ă mai lent din organism [5]. Cu cât
sertraline se acumuleaz ă mai rapid în corp pân ă la atingerea anumitor niveluri plasmatice
constante (în aproximativ o s ăpt ămân ă de la administrarea zilnic ă a unei doze de sertraline)
în compara ție cu fluoxetine, cu atât mai repede apare efectul terapeutic [5].
Desmetilsetralina, metabolitul s ău major, are timp de înjum ătățire de aproximativ
62-104 ore. S-a demonstrate faptul c ă metabolitul nu prezint ă propriet ăți de inhibare a
recapt ării serotoninei, atât "in vivo" cât și în studiile "in vitro". S-a observat profilul
farmacocinetic linear al sertralinei (concentra ția plasmatic ă a acesteia este proportional cu
doza administrat ă) în urma administr ării unei doze clinice abi șnuite ce variaz ă între 50-
200mg/zi. Titrarea dozei unice ți a celor multiple este mai pu țin problematic ă în cayul
sertralinei decât al altor ISRS, care prezint ă profiluri farmacocinetice non-liniare
(fluoxetina sau paroxetina) [5].Timpul de injum ătățire al N-desmetilsertralinei s-a dovevit a
fi cu aproximativ 50% mail lung la persoanele în vâ rst ă decât la cele tinere în urma
administr ării unei doze unice de 200 mg sertraline. Relevan ța clinic ă a acestei descoperiri
este important ă, deoarece sertraline este în mare parte inactiv ă.
Alimentele cresc biodesponibilitatea sertralinei clorhidrat cu aproximativ 28% de
recomandat s ă fie administrate în timpul meselor.
Sistemul enzimatic citocrom P450
În metabolizarea sertralinei sunt implicate cel pu țin cinci izoforme ale CYP (2B6;
2C9; 2C19; 2D6 și 3A4) contribu ția individual ă a oric ărei izoforme nu dep ăș ește 40% din
metabolizarea în ansamblu, administrarea concomoten t ă a unui medicament care inhib ă una
din aceste izoforme este pu țin probabil s ă determine o cre ștere marcant ă a concentra ției
plasmatice a sertralinei.
Sertralina inhib ă slab izoenzima CYP2D6, ducând la o cre ștere de 10-15% a
nivelurilor plasmatice ale substratului CYP2D6 coad ministrat (exempul: dextrometorfanul
administrat împreun ă cu sertralina). Totu și, efectul s ău asupra CYP1A2; CYP3A3/4;
CYP2C9 și CYP2C19 sunt minime. Sunt pu ține studii în privin ța efectului sertralinei
asupra substratelor enzimelor 2C9/10. Sunt câteva d ovezi ale conversiei determinate
genetic ale CYP2D6 "metabolizatori extensive" la fo nocopiile CYP2D6 "metabolizatori
slabi" conversia observat ă în cazul unui tratament cu o doz ă de sertraline: 50-100mg/zi.

25
Desmetilsertralina are un efect slab asupra enzim elor citoctomului P450, efect
similar cu cel al sertralinei [5]. Efectul nu este important la administrarea unor doze uzuale
de antidepresive, dar este esen țial la doze mari sau în cazul indivizilor cu teren atopic.
Activitatea izoenzimei citocrom P450 3A este mai in tens ă la tineri și femei alfate la
menopauz ă, sistemul este relevant pentru metabolitul sertral inei și exist ă date care descriu
diferen țele concentra țiilor plasmatice legate de vârst ă și sex.
Interac țiuni medicamentoase
Profilul farmacocinetic al sertralinei prezint ă un tablou de interac țiuni
medicament-medicament mediat de CYP, dar sertraline se leag ă puternic de proteinele
plasmatice, astfel ar putea interac ționa cu o serie de alte medicamente care au aceea și
proprietate. Sertralina a fost sudiat ă în combina ție cu anumite antidepresive triciclice
(TCA), anxiolitice, anticonvulsivante, antipsihotic e, medicamente antialergice, medica ția
cardiovascular ă, anticoagulante, cofein ă.
Studiile au raportat faptul c ă, sertraline administrate concomitant cu TCA determ in ă
o cre ștere a concentra ției plasmatice a desipraminei, a imipraminei și a nortriptilinei.
Nivelurile plasmatice ale substratului CYP2D6 coadm inistrat pot fi crescute cu o medie de
19%, în urma administr ării sertralinei în doze de 50mg/zi. Aceste cre șteri observate ale
concentra țiilor plasmatice ale TCA const ă intr-o inhibare slab ă a acestiu sistem.
În studiile controlate, sertraline nu s-a dovedit a modifica semnificativ parametrii
farmacocinetici ai carbamazepinei sau ai metabolitu lui s ău epoxid. Nu s-a observant nici o
interac țiune semnificativ ă într-un trial randomizat ce cuprindea 30 de b ărba ți s ănăto și,
cărora li s-a administrat concomitant sertraline și fenitoin ă (substrat CYP2C19).
Nu sunt dovezi ale unor interac țiuni semnificative clinic între sertraline și litiu, iar
sertraline nu modific ă în mare m ăsur ă concentra ția plasmatic ă a haloperidolului (substrat
CYP2D). La un pacient c ăruia i s-a administrat sertraline 50 mg/zi și clozapin ă, s-a
observant o cre ștere semnificativ ă a concentrației plasmatice a clozapinei (considerate
ini țial a fi un substrat al enzimei CYP1A2), respective o agravare a simptomelor psihice.
S-au eviden țiat cre șteri semnificative ale concentra ției serice ale clozapinei și
norclozapinei, o sc ădere important ă a clearance-ului medicamentelor la 10 pacien și care au
primit sertralin ă (doz ă medie de 92,5 mg-zi) combinat cu clozapin ă (doz ă medie 305 mg-
zi).

26
Sertralina nu a afectat clearance-ul cafeinei (sub strat CYP1A2) la pacien ții cu boli
mentale cât și la voluntarii s ănăto și cu vârsta cuprins ă între 19-25 ani. Sertralina
administrat ă în doze de 50 mg/zi, timp de 10-20 zile nu alterea z ă "in vivo" farmacocinetica
alprazolamului (sucstrat CYP3A4).
Sindromul serotoninergic
Cea mai periculoas ă interac țiune medicament-sertralin ă este sindromul
serotoninergic, rezultând în urma unei st ări hiperserotoninergice toxice, se manifest ă sub
form ă de modific ări ale statusului mental și comportamental, anormalit ăți ale sistemului
motor și instabilitate autonomic ă. Prezen ța activit ății undei trifazice pe
electroencefalogram ă (EEG) ar putea ajuta la stabilirea diagnosticului de sindrom
serotininergic. Recunoa șterea exact ă a acestui sindrom este important ă datorit ă caracterului
său letal. Se presupune c ă este un rezultat al unui exces de serotonin ă la nivel SNC. Prima
descriere a coadministr ărilor L-triptofanului si un IMAO prezenta unele int erac țiuni cu mai
mul ți agen ți serotomimetici, în special dac ă sunt utiliza ți în combina ție( ISRS/ interac țiuni
ISRS sau ISRS și TCA sau interac țiuni cu IMAO). Combina ția cea mai des prezentat ă este
sertralin ă și IMAO sau cu IMAO-A selective-moclobemid, un sindr om serotininergic a fost
de asemenea prezent în cazul coadministr ării sertralinei cu alte medicamente de tipul:
tramadol, amantadin ă și levodopa cu carbidopa, substan țe care se presupun a cre ște
concentra ția serotoninei la nivel SNC.
Sertralina este bine tolerat ă și profilul s ău de siguran ță în caz de supradozaj este
favorabil. Cu toate acestea, supradozajul cu sertra line poate determina o stare
hiperserotoninergic ă toxic ă cunoscut ă sub numele de sindrom serotoninergic (SS) [23].
Deasemenea, s-a înregistrat un episode de intoxicar e la un pacient de sex masculin care a
consumat hzrericum în timpul unui tratament de subs titu ție cu testoteron și sertralin ă
instituit în urma unei orhectomii bilaterale.
Farmacodinamie
RECEPTORII CENTRALI
Sertralina nu a prezentat nici o afinitate semnif icativ ă pentru receptorii adenergici
(∝1, ∝2 sau /g2010), colinergici, histaminergici, muscarinici, dopamin ergici, serotoninergici1(A
sau B) sau 2. În studiile efectuate pe animale, ser traline s-a dovedit a avea afinitate ridicat ă
pentru situl de legare /g20261 la nivel SNC și o afinitate sc ăzut ă pentru cel /g20262. De asemenea, s-

27
ar putea s ă existe un rol al sitului /g20261 în ac țiunea farmacologic ă a sertralinei, dar
semnifica ția afinit ății sertralinei pentru receptorii /g20261 și /g20262 r ămâne neclar ă.
Sertralina este una dintre cele mai des utilizate și studiate medicamente din grupa
ISRS. Pe lâng ă literature de specialitate privind utilizarea sert ralinei în tratamentul
tulbur ărilor primare comportamentale și a anxiet ății, exist ă o lips ă de informa ții privind
utilizarea sa în tratamentul sipmtomatologiei compo rtamentale, asociat ă cu afec țiunio
neurologice și fizice, de tipul bolii Parkinson, diabet zaharat și infec ția HIV corelat ă cu
modific ări comportamentale.

28
PAR TEA SPECIAL Ă

Consumul etanolic este un factor de risc important pentru morbiditatea și
mortalitatea generate și specific ă peste tot în lume [24]. Asocierea dintre alcoolode penden ță
și patologia depresiv ă este un fapt unanim recunoscut, constatându-se o f recven ță de dou ă
ori mai mare a episoadelor depresive în acest conte xt comparativ cu popula ția general ă.
Prezen ța depresiei influen țeaz ă intr-o manier ă negative prognosticul și evolu ția bolnavului
alcoolodependent, în direc ția ob ținerii și me ținerii st ării de abstinen ță stabile și durabile
[25]. Se poate afirma c ă existen ța unei adic ții etanolice active poate influen ța și întârzia
remisia unei simptomatologii depresive. Comorbidita tea men ționat ă prezint ă un risc
suicidar extreme de crescut, motiv pentru care iden tificarea și tratamentul sindromului
depresiv este un element important în managementul pacien ților alcoolodependen ți [26].
În țelegerea cauzalit ății depresiei în condi țiile alcoolodependen ței are implica ții
importante în decizia terapeutic ă, existând mai multe ipoteze:
a) posibibitatea ca între depresie și patologia etanolic ă s ă existe ca maladii distinctive
la acela și subiect care are anumite predispozi ții rezultând posibilitatea prezen ței unor
factori etiologici comuni precum și susceptibilitatea genetic ă, și/sau trauma
psihoemo ționale ap ărute în perioada copil ăriei [4].
b) alcoolodependen ța și depresia pot avea o cauzalitate de tip intercondi ționat.
Sindromul depresiv poate apare ca o consecin ță a uyului cronic etilic la subiec ții care nu au
prezentatantecedente depressive înainte de debutul consumului de alcool. Invers, depresia
poate preceda și reprezinta un element declan șator pentru consumul etanolic excesiv,
conturându-se un r ăspuns de "autoreglare" sau "automedica ție".
Ipotezele formulate nu se exclude existân d subgrupe de pacien ți care pot combina în
mod divers cele dou ă posibile rute etiologice [27].
Abordarea terapeutic ă în cazul acestei comorbidit ăți este complex ă și relativ dificil ă
datorit ă unei multitudini de factori implica ți. Studiile existente de specialitate confirm ă
rolul disfunc ției serotoninergice atât în depresie cât și în alcoolodependen ță c ear explica
utilitatea unei medica ții antidepresive care actioneaz ă pe acest tip de neurotransmi ță tori,
având efecte positive atât în ameliorarea patologie i cât și în comportamentul adictogen
etilic.[28] Argumentele sunt sus ținute și de studii experimentale pe animale de laborator și

29
pe voluntari umani s ănăto și care au demonstrate c ă terapia cu inhibitori ai recapt ări
serotoninei constituie o medica ție eficient ă [29].
Studiile clinice referitoare la utilizarea antidepresivelor în alcoolodependen ța
înso țit ă de sindromul depresiv au avut rezultate contradict orii în privin ța eficacit ății și
influen ței asupra comportamentului etilic, compu șii din schemele terapeutice sunt
fluoxetina, citalopramul și sertraline [30, 13].
În literatura de specialitate datele exist ente furnizeaz ă un num ăr restrâns de studii
cu privire la eficacitatea și tolerabilitatea sertralinei deoarece aceste exper imente au fost
făcute pe un numar mic de pacien ți având la baz ă metodologi extreme de heterogene, astfel
limitând extrapolarea rezultatelor și generalizarea unopr strategii terapeutice [31,32] .
Pacientul alcoolodependentare numeroase particulari t ăți și un cumul psiho-patologic motiv
pentru care studii sunt greu de realizat. Sertralin a pare s ă dovedeasc ă efecte pozitive în
ambele cazuri de st ări clinice patologice, acesta fiind motivul pentru care am ales studierea
temei.
Trebuie îns ă men ționat c ă practic oricare dintre posibilit ățile de influen țare a
dispozi ției poate devia în sensul unei dependen țe. Unii oameni fac cuno știn ță cu astfel de
substan țe înc ă din copil ărie sub form ă de medicamente psihoactive, dar cei mai mul ți le
descoper ă în perioada pubert ății sau imediat în anii urm ători. Aceast ă perioad ă pentru unii
tineri este plin ă de “crize” interne și externe. Dac ă starea emo țional ă este influen țat ă
imprevizibil și nepl ăcut prin gândire, anturaj și/sau procese fizice, este de dorit ca echilibrul
balan ței interioare s ă se restabileasc ă, nu numai prin aportul de substan țe.
Alcoolul este folosit concomitent ca al iment și ca substan ță psihoactiv ă. Este
consumat în cantit ăți mici și de c ătre oameni care savurez ă în primul rând gustul
respectivelor b ăuturi sau care beau numai pentru c ă a șa este obiceiul. Aceasta se datoreaz ă
faptului c ă bauturile alcoolice sunt usor accesibile, cine le consum ă împreun ă cu prietenii se
simte în general apreciat și nu în ultimul rând, efectul alcoolului este resim țit într-o primă
etap ă ca fiind pl ăcut. Dar trebiue tras un semnal de alarm ă pentru c ă trecerea de la acest
consum aparent inofensiv la folosirea alcoolului pe ntru efectul s ău asupra psihicului se
poate realiza treptat.
Ca substan ță psihoactiv ă, alcoolul al ături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) și
tranchilizante u șoare (Diazepam, Meprobamat) este un sedativ, adic ă o substan ță care scade

30
activitatea sistemului nervos central, alterând com portamentul, con știin ța și dispozi ția
psihic ă.
Alcoolul î și exercit ă acest gen de efect asupra sistemului nervos centra l indiferent
dac ă este consumat în mod con știent în acest scop sau este consumat doar pentru g ustul
băuturii sau din obi șnuin ță . De aceea, etanolul vândut sub forma unor medicame nte (ex:
extracte alcoolice, mixturi) sau de exemplu diferit e calmante pentu dureri, tranchilizante,
amtipuriginoase, poate deveni un fel de fals panace u pentru o multitudine de acuze si
indispozitii.
Cea mai mare particularitate a alcoolu lui este faptul c ă nu este perceput ca fiind
un drog ci ca o parte integrant ă din via ță , cultur ă și economie. Majoritatea oamenilor
reu șesc s ă p ăstreze în privin ța consumului de alcool m ăsura și s ă se fereasc ă de efectele
lui d ăun ătoare, dar nu pu țini alunec ă pe panta abuzului în stadiul de dependen ță , pl ătind
acest consum cu s ănătatea și chiar cu via ța.
În trecut, termenul de alcoolism era fo losit pretutindeni în literatura medical ă.
De și cuvântul are înc ă o larg ă întrebuin țare în limbajul cotidian, el este nesatisfac ător ca
termen tehnic, deoarece are mai multe semnifica ții. Poate fi aplicat consumului habitat de
alcool, atunci când acesta este considerat excesiv în raport cu anumite criterii arbitrare.
Termenul de alcoolism se poate de asemenea referi l a efectul d ăun ător,mintal, somantic
sau social,ce rezult ă dintr-un astfel de consum excesiv. Într-un sens ma i specializat,
alcoolismul poate s ă însemne o entitate morbid ă specific ă ce ar necesita tratament
medical. Pe de alt ă parte expresia “un alcoolic” are adesea un sens pr eiorativ, sugerând
un comportament moralmente inferior.

31
1. Material și metod ă

Studiul a fost realizat în perioada mai 2015–iunie 2016 pe un num ăr de 79 de
pacien ți (50 bărba ți și 29 femei) selecta ți din cadrul celor afla ți în eviden ța Sec ției de
Psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brasov.
Au fost utilizate date consemnate din fi șele de observa ție standardizate cu un
sistem de înregistrare a informa țiilor specific bolnavului psihiatric, elemente biog rafice,
antecedende cu posibil efect în apari ția patologiei actuale, evenimente din via ță cu impact
asupra biografiei individuale, simptome psihopatolo gice și tulbur ări somatice prezente.
Datele au fost necesare în constituirea unui studiu clinic prospectiv și comparativ.
Studiul a fost realizat pe baza unor criterii de in cludere:
– vârsta între 18-65 de ani;
– diagnosticul dependen ței etanolice în conformitate cu criteriile recunosc ute DSM-IV
(American Psychiatrie Association,1994) și ICD-10 (World Health Organisation, 1992);
– diagnosticul patologiei depressive în conformitat e cu criteriile DSM-IV;
– scorurile scalei de evaluare HDRS (Hamilton Depre ssion Rating Scale) mai mare de 20.
Criteriile de excludere sunt:
– pacien ții cu antecedente de epilepsie și schizofrenie;
– pacien ții cu risc înalt suicidar;
– pacien ții care au terapii cu medica ție neuroleptica cu eliberare prelungit ă in ultimile 6 luni
– pacien ții cu protocolale terapeutice încluzând rezerpina, metildopa, clonidine sau alte
structure ce ar putea realiza interac țiuni cu sertraline;
– pacien ții care au contraindica ții în tratamentul cu sertraline;
– pacien ții cu teren alergic și/sau multiple reac ții adverse la medicamente, cei cu patologie
tiroidian ă nestabilizat ă, boli organice severe sau maladii infec țioase complicate;
– pacien ții având patologie hepatic ă moderat ă (cei cu hepatit ă acut ă și ciriz ă activ ă);
– pacien ții care au medica ție care modific ă timpul de protrombin ă;
– pacien ții care nu sunt motiva ți pentru a urma un tratament și o evaluare pe o perioad ă de
timp;
Aplicând criteriile mai sus men ționate au fost selecta ți 66 de pacien ți care sau
împ ărțit în 2 grupe de studiu.

32
Lotul 1: 33 de subiec ți ce au primit sertralina în doze progresiv crescân de de la 50 mg/zi
pân ă la 100 mg/zit imp de 24 de s ăpt ămâni;
Lotul 2: 33 de subiec ți ce au primit placebo în acelea și condi ții cu cei din lotul 1.
Evalu ările au fost realizate la 4, 8, 16 și 24 de s ăpt ămâni; înregistrându-se
elemente cu privire la starea general ă și tentativele de a consuma alcool.
Eficien ța tratamentului cu sertralin ă a fost m ăsurat ă cu scala HDRS, Scal ă prezint ă
23 itemi cu scor maxim 76 (Anexa 1) [33]. A fost ur m ărit comparativ și evolu ția
descresc ătoare a indicilor scalar ca semn al evolu ției favorabile a pacientului sub terapia
complex administrate.
Tolerabilitatea a fost evaluat ă prin înregistrarea pe o fi șă a tuturor efectelor
adverse raportate spontan de subiec ții sau observate de echipa pe parcursul studiului. Sau
realizat teste de laborator la început și la terminarea studiului dar și pe parcursul lui.
Analiza parametrilor s-a realizat cu ajutorul progr amelor Excel și EPI Info 6.

33
2. Rezultate și discu ții

În sec ția de psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brasov s-a
identificat în perioada men ționat ă un num ăr de 79 de subiec ții cu diagnostic de dependen ță
etanolic ă în comorbiditate cu sindronul depresiv.
Din punct de vedere a parametrilor socio-demografic i vârsta este un criteriu
important pentru evaluarea diagnosticului, dar și pentru evolu ția terapeutic ă. Repartizarea
pe grupe de vârst ă a fost urm ătoarea:

Grafic 1 Structura lotului de subiec ți în func ție de vârst ă
Din punct de vedere al vârstei se observ ă mai multe cazuri la grupa de vârst ă 40-49
ani (36,71%), urmat de grupa de peste 50 ani (22,78 %) și cea cuprins ă între 30-39 ani
(21,52%).
Evolu ția biologic ă a fiec ărui subiect factorii de risc cu impact dependogen s e
aglomereaz ă la acele vârste de realizare a unor bilan țiri profesionale, sociale și familiale.
Reparti ția pe sexe a fost structurat astfel:
0510 15 20 25 30 35 40
sub 20 20-29 30-39 40-49 50 si peste sub 20
20-29
30-39
40-49
50 si peste 12,66 %
6,33 % 21,52 %36,71 %
22,78 %

34

Grafic 2 Reparti ția lotului în func ție de sexe
Se observ ă c ă majoritatea net ă este cea a sexului masculin constând în procent de
62,8%, fa ță de sexul feminin cu un procent de 37,2%. Literatur a de specialitate spune c ă
sexul feminin este mai susceptibil de a dezvolta o maladie depresiv ă la diverse paliere de
vârst ă, dar nu în contextual alcoolodependen ței. Comorbiditatea pe care noi o studiem are
frecven ță mai mare la sexul masculin [34].
În ceea ce prive ște lotul ini țial luat în studiu dup ă mediul de provenien ță s-a observat
urm ătoarele:

Grafic 3 Reparti ția procentual ă în func ție de mediul de provenien ță urban/rural
Se orserv ă o predominan ță a mediului urban (68%) știind faptul c ă în aceast ă
poliagresiunea stressogen ă reprezint ă un puternic factor de risc pentru abuzul de substa n țe
și conduit ă toxicologic ă.
barbati
femei 37 %
63 %
urban
rural
67 % 33 %

35
Alt parametru important în caracteristica socio-dem ografic ă a lotului ini țial de
studiu este statusul marital din care s-a contatat c ă pacien ții cu un status marital de divor țați
reprezint ă categoria cea mai afectat ă de alcoolodependen ță datorit ă unor cumuli de factori
agresivi stresogeni, urmeaz ă cei cu status marital de c ăsători ți și cei fără nici un partener.
Dup ă nivelul de instruire predomin ă cei cu studii medii și superioare, aceasta se
pot explica prin condi țiile speciale oferite de tranzi ția socio-economic ă unde dinamica
schimb ărilor de pe pia ța muncii este extrem de rapid ă, ceea ce face grea modificarea unui
status profesional.
În acest studiu conform unei foi de observa ție standardizate au fost consemnate
evenimente care au favorizat internarea în aceast ă sec ție de specialitate. Pacientul etanolic
prezint ă tr ăsături psihice particulare și un comportament modificat profund în care rela țiile
sociale devin disfunc ționale. În cadrul familiei este accentuat dezacordu l dintre so ți,
parteneri datorit ă unor conduite agresive sau turbulente care generea z ă abandon rapid și
separare familial ă. Între timp se diminueaz ă randamentul profesional, ne mai îndeplinindu-
și obliga țiile, astfel î și poate pierde locul de munc ă. Evolu ția acestul caz duce c ătre somaj,
pierderea locuin ței și respingerea de c ătre cei apropia ți. Persoana respectiv ă va avea relații
cu a șa numi ții "prietenii" având și ei acela și apetit etanolic. Procesul acesta de degradare
social ă poate fi modificat dac ă individual este ajutat printr-o terapie specializa t ă inclusiv
spitalizare.
Patologia psihiatric ă cuprinde antecedente heterocolaterale importante c are sunt
consemnate în documente.
Elemente legate de consumul etanolic, dar și cu impact asupra st ării actuale:
-vârsta primului contact cu substan ța toxicomanogen ă;
-vârsta primei intoxica ții acute;
-vârsta la care a debutat consumul zilnic;
-media ingestiei de etanol/zi.
Fiecare caz are particularit ățile lui, fazele de instalare a maladiei si este mar cat
profund gradul de vulnerabilitate individual ă, accentuat de factori interni și externi.
Când boala devine evident ă, subiectul este un consumator mai vechi și face mai greu
de intervenit medicamentos; el nu este doar bolnav psihic prin dependen ță ci și somatic,

36
neurologic și social. Putem afirma c ă maladia etanolic ă cronic ă expune individual unor
complica ții numeroase care trebuiesc diagnosticate rapid.
Exper ții consider ă c ă predispozi ția genetic ă, împreun ă cu evenimentele de via ță
stresante, afec țiuni medicale, administrarea de medicamente sau al ți factori pot determina
un dezechilibru al anumitor substan țe chimice din creier, denumite neurotransmi ță tori,
ducând la apari ția depresiei [35].
În acest studiu a fost evaluate eficien ța sertralinei în tratamentul depresiei la
alcoolici, fiind realizat ă și o cuantificare a comorbidit ăți asociate alcoolodependen ței și
anume sindromul depresiv. Am utilizat cu medicul ps ihiatru ca instrument de evaluare scala
Hamilton care poate cuantifica severitatea unei pat ologii depressive pe baza criteriilor
DSM-IV. La final s-a f ăcut un scor general al scalei care a putut fi inter pretat astfel: 7-17
puncte depresie de severitate u șoar ă, 18-24 puncte depresie de severitate medie și peste 25
puncte depresie de severitate mare.
Prin aplicarea acestei scale a rezultat c ă 46,35% din subiec ți prezint ă un sindrom
depresiv form ă medie; 42,82% din subiec ți cu sindrom depresiv form ă sever ă și doar
10,83% sufer ă de sindrom depresiv form ă u șoar ă. Studiul comparativ Sertralin ă-Placebo a
fost realizat pe pacien ți selecta ți având sindrom depresiv forma medie.
Pentru un diagnostic integrativ al maladiei depress ive s-au luat în considerare și
elemente din anamnez ă cum ar fi: vârsta primului episode depresiv, durat a medie a unei
perioade de depresie și num ărul episoadelor depressive derulate pân ă în acel moment. Se
știe c ă pacien ți care prezint ă o vârstă de debut a depresiei mai mic ă și o durat ă a
episoadelor mai mare au risc în a dezvolta un num ăr mare de episoade depresive, punând
probleme extrem de dificile echipei terapeutice în realizarea unui management cât mai
eficient al cazului.
Pentru studierea mai am ănun țit ă a comorbidit ății dependen ței etanolic ă-sindrom
depresiv s-a realizat o evaluare comparativ ă pe 2 loturi a câte 33 pacien ți ale și pe criteriile
clasice de omogenitate. Lotul A a fost tratat cu do ze progresiv crescânde de sertraline de la
50 mg/zi pân ă la 100 mg/zi; lotul B a primit placebo. Supraveghe rea s-a realizat la 1, 2, 4 și
6 luni prin consemnarea scorurilor Hamilton și monitorizarea parametriilor clinic-biologici
relevan ți pentru anumite reac ții adverse la terapie.

37
Evolu ția comparativ ă a structurii loturilor A și B în func ție de gravitatea
sindromului depresiv
Tabelul 1
Lotul A Lotul B
Parametru 1 lun ă 2 luni 3 luni 4 luni 1 lun ă 2 luni 3 luni 4 luni
Sindrom
depresiv
form ă
medie (%) 88,90 68,45 43,9 29,39 85,25 72,8 49,48 33,96
Sindrom
depresiv
form ă
ușoar ă(%) 9,54 20,49 43,02 49,89 8,86 19,23 38,39 48,36
Scor
normal(%) 0 7,45 10,30 19,03 0 0 4,51 10,01
Ie șire din
studiu 1,40 1,5 1,52 0 5,64 7,28 6,3 5,59

Ținând cont de aceste rezultate din tabel se constat ă o ameliorare mai pregnant ă a
sindromului depresiv la pacien ții din lotul tratat cu sertralin ă comparativ cu cei din lotul
tratat cu placebo, rate de normalizare ap ărând înc ă de la 2 luni; rata de abandon a fost mai
mare la lotul B. Pe tot parcursul studiului a exist at o trecere de la forma medie de sindrom
depresiv la forma u șoar ă mai predominant la lotul A comparativ cu lotul B.
Concluzia este c ă lotul aflat sub tratament cu sertralin ă a prezentat un indice
ameliorativ mai crescut și o rat ă de abandon mai sc ăzut ă în compara ție cu cei din lotul
placebo.
Pe toat ă perioada desf ăș ur ări studiului au fost înregistrate și reac ții adverse:
cefalee, parestezie, ame țeal ă, disepsie, diaree, grea ță , tuse. Frecven ța reac țiilor adverse mai
mare s-a observant la lotul B ceea ce explic ă rata de abandon mare la acest lot.
Prin acest studiu sertralina s-a dovedit a fi un ag ent terapeutic extrem de valoros
din punct de vedere psihofarmacologic, având un ind ice de complian ță crescut atât în
tratamentul de scurt ă durat ă cât și în tratament lung. Efectele observate în cazul
comorbidit ății etilism cronic-depresie sau amplificat în abstin en ță controlat ă si un suport
psihoterapeutic.

38
Sertralina și alte substan țe cu ac țiune la nivelul sistemului nervos central au fost
intens studiate, dovedindu- și eficien ța în diverse situa ții.
Într-un studiu randomizat, realizat ”in vivo” s-a d escoperit în cazul pacien ților care
luau alprazolam o sc ădere semnificativ ă a ”peak-ului” concentra ției alprazolamului la
pacien ții c ărora li s-a administrat câte 50 mg sertralin ă/zi. Grupul de pacien ți care luau
alprazolam+sertralin ă au prezentat o sc ădere important ă a performan ței testului de
verificare a func țiilor psihomotorii. Coadministratea clonazepamului 1 mg (substrat
CYP3A) sau sertralinei 100 mg administrat ă zilnic timp de 10 zile, nu a afectat semnificativ
farmacocinetica sau farmacodinamica, de și cinetica metabolitului s ău, 7-amino-
clonazepam, a prezentat o reducere cu 21% a timpulu i de injum ătățire [36].
Efectul ”in vivo” al sertralinei asupra metaboliz ării oxidative a medicamentelor,
mediate de CYP3A a fost cercetat în studii diferite prin administrarea concomitent ă a
carbamazepinei și terfenadinei. Sertralina, administrate în doze de 50-200 mg/zi, timp de
10-20 zile, nu a modificat farmacocinetica acestor medicamente substrat CYP3A.
Clearance-ul diazepamului (metabolizat de CYP2C19 și 3A3/4) și timpul de ob ținere a
concentra ției plasmatice maxime a metabolitului s ău primar, N-demetildiazepamul, nu au
fost alterate clinic semnificativ de c ătre sertraline.
Un studiu controlat realizat pe voluntari s ănăto și de sex masculin, sertralina
administrat ă concomitant cu digoxinul nu a modificat concentra ția plasmatic ă sau
clearance-ul acestuia. În mod similar, nu s-a rapor tat nici o interac țiune semnificativ ă clinic
în studiile effectuate pe voluntarii s ănăto și c ărora li s-au administrat concomitant sertraline
și walfarin ă (substrat CYP2C9) sau atenolol.
Au fost înregistrate 2 cazuri de interac țiuni ale sertralinei cu metabolizarea
lamotriginei. Primul caz, o doz ă de sertraline administrate de 25 mg/zi a determina t
dublarea nivelului sanguine al lamotriginei cu apar i ția simptomelor specific intoxica ției. Al
doilea caz, o sc ădere a dozei cu 25 mg/zi a determinat înjum ătățirea concentra ției
lamotriginei în sânge, chiar dac ă s-a crescut doza de lamotrigin ă administrate concomitant
cu sertralina
În momentul în care sertralina a fost a dministrat ă pacien ților afla ți în tratament cu
metadon ă (substrat CYP3A4), s-a observat o cre ștere tranzitorie a nivelului seric al
metadonei în primele 6 s ăpt ămâni de tratament. În cazul administr ării sertralinei cu

39
rifampicinei (inductor potent CYP3A4), un b ărbat în vârst ă de 34 de ani a experimentat o
recuren ță a simptomelor generale specifice anxiet ății; iar când sertralina a fost retras ă din
schema de tratament, pacientul prezenta simptome as em ănătoare cu cele din sindromul de
sevraj al ISRS.
Studiile "in vitro" au demostrat faptul c ă sertralina este de 2-10 ori mai potent ă în
inhibarea recapt ării serotoninei decât fluvoxamina și clomipramina. În momentul în care
voluntarii s ănăto și de sex masculin au luat oral sertralin ă în doze de 50-200mg/zi,
recaptarea serotoninei a fost inhibat ă în mod dozo-dependent. Indirect, sertralina scade
num ărul receptorilor /g2010-adenergici postsinaptici, dar are un efect slab as upra recapt ării
norepinefrinei și dopaminei. În cazul recapt ării dopaminei, sertralina este mult mai potent ă
în compara ție cu un anumit num ăr de antidepresive des utilizate (venlafaxina, paro xetina,
norfloxetina, bupropiona, nortriptilina și despramina). Este de aproximativ 60 de ori mai
potent ă în inhibarea recapt ării serotoninei decât în cazul recapt ării norepinefrinei sau
dopaminei.
Recent, o serie de studii randomizate au demonstrate efecacitatea sertralinei versus
placebo în tratarea depresiei majore. Din 1990, au fost evaluate o serie de studii care
utilizau sertraline în tratamentul unor depresii ma jore în compara ție cu alte medicamente
din grupa ISRS, inclusiv fluoxetina și citalopram; inhibitorul recapt ării serotoninei și
norepinefrinei-venlafaxina; TCA inclusive clopramin a, amitriptilina, imipramine și
nortriptilina; aminocetona antidepresiva-bupropina [37].
Sertralina și-a demonstrat eficacitatea echivalent ă cu a altor medicamente
antidepresive; doza ini țial recomandat ă este de 50 mg/zi –doza optima în tratarea depresie i–
ea poate fi crescut ă la pacien ții care nu au prezentat un r ăspuns terapeutic adecvat în decurs
de 2-4 s ăpt ămâni de la ini țierea terapiei, efect observat la pacien ții care au primit sertralin ă
sau citalopram într-un studiu comprarativ dublu-orb , f ără diferen țe semnificative între cele
dou ă medicamente.
În tratarea depresiei cu tr ăsături melamcolice, sertralina a avut o eficacitate m ai mare
în compara ție cu fluoxetina, paroxetina și mianserina, respectiv o eficacitate echivalent ă cu
TCA, inclusiv amitriptilina și clomipramine.
Pacien ții cu depresie major ă trata ți cu sertralin ă au prezentat îmbun ătățiri persistente
pân ă la 24 de s ăpt ămâni dup ă perioada acut ă, în compara ție cu pacien ții trata ți cu placebo.

40
Îmbun ătățiri globale mai mari sau egale au fost observate la pacien ții c ărora li s-a
administrat sertralin ă în combina ție cu fluoxetina dup ă 24 de s ăpt ămâni de terapie continu ă.
Într-un trial comparativ multicentric dublu-orb, su biec ții au prezentat o tolerabilitate egal ă a
citalopramului și a sertralinei de-a lungul tratamentului timp de 2 4 de s ăpt ămâni. Datele
recente au fost ob ținute în urma evalu ării lunare a pacien ților timp de 48 luni care au
eficacitatea preventive și siguran ța administr ării comparative a sertralinei și fluvoxaminei
(ratele de recuren ță a perioadei de tratament de 4 ani: 31,2%, respecti v 34,3%).
În cazul tratamentului depresiei severe, s-a descoperit faptul c ă pacien ții c ărora li s-a
administrat sertralina, în compara ție cu cei trata ți cu amitriptilin ă sau placebo, au prezentat
îmbun ătățiri majore și rapide ale calit ăților de via ță în contrast cu studiile care examinau
doar reducerea acut ă a simptomelor.
Comparând imaginile tomografice de emisi e pozitronic ă ale pacien ților suferinzi de
depresie major ă efectuate înainte și dup ă 10 s ăpt ămâni de tratament cu sertralin ă sau
placebo; aceștia au prezentat o cre ștere a ratei de metabolizare în zonele corticale fr ontale și
o rat ă sc ăzut ă în regiunile corticale mediale și în cea subcortical ă; au fost asociate cu
îmbun ătățiri semnificative clinic.
În studiile explorative, /g2010-blocantul/antagonistul 5-HT1A-pindolol a fost ad ăugat
cu succes paroxetinei, fluvoxaminei și fluoxetinei pentru poten țarea r ăspunsului
antidepresiv ale ISRS, la pacien ții cu depresie sever ă, persistent ă. Rezultatele acestei
strategii cu sertralin ă au fost mai pu țin încurajatoare. S-a înregistrat un caz cu succes
privind asocierea pinidol (2,5 mg) și sertralin ă (150 mg/zi) la o femeie în vârst ă de 34 de
ani care avea o rezisten ță la tratamentul depresiei. Dar într-un trial deschi s cu 5 pacien ți
trata ți în ambulatoriu, ad ăugarea pindololului 2,5 mg timp de 7 zile la sertra lin ă
50-100 mg/zi nu a prezentat îmbun ătățiri semnificative.
Sertralina s-ar putea s ă fie eficace în tratarea tulbur ărilor distomice, de și un studiu
a fost criticat pentru modific ările relativ mici în tratarea depresiei. Rezultatel e au
demonstrat faptul c ă utilizarea sertralinei [38], respectiv în combina ție cu psihoterapia
interpersonal ă sau cu terapia de grup au determinat atât o îmbun ătățire a func ției
psihosociale (calitatea vie ții pacien ților), dar și o reducere a simptologiei în tulbur ările
distomice instalate timpuriu sau mai târziu. Mai mu lte studii au demonstrat c ă depresia
major ă și distimia pot fi tratate cu success prin administr area sertralinei. S-a sugerat idea c ă

41
sertralina ar putea fi eficace în reducerea atacuri lor de furie, care apar la unii pacien ții cu
depresie atipic ă sau cu distimie. Sertralina poate aduce beneficii și în tratarea primar ă a
tulbur ărilor de personalitate(tipuri dependente, paranoia) a pacien ților cu depresie major ă
comorbid ă.
Studii controlate au demonstrate eficacitatea sertr alinei versus placebo în tratarea
tulbur ărilor obsesiv-compulsive( OCD). Administrarea unei singure doze de 300 mg/zi,
trialurile randomizate care au comparat dozele de s ertralin ă, nu au descoperit nici un
beneficiu clar în urma administr ării a 200 mg/zi în compara ție cu cea de 50 sau 100 mg/zi.
Pacienții cu OCD care au r ăspuns la tratamentul cu sertralin ă, în mai pu țin de 3 luni, sau
observat unele îmbun ătățiri ale st ării lor, de-a lungul a 40 s ăpt ămâni de tratament, iar un
studiu de continuitate asupra aceluia și grup a demonstrate faptul c ă beneficiile au fost
sus ținute și dobândite pe timpul celor 52 de s ăpt ămâni de terapie.
Într-un trial comparativ dublu-orb al sertralinei v ersus clomipraminei, au fost
observate imbun ătățiri semnificative pentru fiecare medicament în part e. La pacien ții la
care s-a administrat sertralin ă au avut îmbun ătățiri mai mari și cu mai pu ține efecte adverse,
decât la pacien ții trata ți cu clomipramin ă.
Într-un alt studiu comparativ dublu-orb al sertrali nei versus desipraminei pentru
tratarea OCD și a depresiei severe s-a demonstrat o eficacitate m ai mare în favoarea
inhibitorului recapt ării serotoninei. Majoritatea pacien ților din grupul de subiec ți trata ți cu
sertralin ă f ăță de cei trata ți cu desipramin ă (49% versus 35%) au avut o remisie a depresiei
(scorul HAM-D<7). Grupul tratat cu sertraline avut un r ăspuns clinic mai ridicat (y-
BOCS ≥40%) decât cel cu desipramin ă și o rat ă a discontinuit ății mai sc ăzut ă în privin ța
efectelor adverse.
În prezent exist ă anumite studii randomizate, dublu-orb controlate c u privire la
utilizarea sertralinei în panic ă, sunt inclu și 500 de subiec ți c ărora li se administrez ă scheme
de tratament cu doze fixe și flexibile. Subiec ții trata ți cu sertralin ă au observat o sc ădere
marcant ă a frecven ței de apari ție a atacurilor de panic ă comparativ cu subiec ții trata ți cu
placebo, dar nu s-a ob ținut o rela ție clar ă doz ă medicament- r ăspuns terapeutic în studiile
cu doze fixe [20].
În tratarea tulbur ărilor de stres post-traumatic (PTSD) sertralina a f ost studiat ă pe
veteranii de r ăzboi. 30% dintre ace ști subiec ți au fost încadra ți în dou ă trialuri deschise cu

42
un diagnostic dublu de PTSD și depresie sever ă, s-a observat o îmbun ătățire a scopurilor de
evaluare. S-a observat reducerea simptomelor de gen ul: disforie, iritabilitate și mânie.
Sertralina s-a dovedit a fi eficace la persoanele c are au suferit o trauma în trecut, un abuz
fizic sau psihic – și la PTSD pe termen lung. Sertralina a fost eficace și în privin ța reducerii
fenomenului de evitare, observându-se o îmbun ătățire a func ției ocupa ționale și sociale,
deci și a calit ății vie ții pacientului. Acesata a fost aprobat ă de FDA ( Admionistra ția
alimentelor și medicamentelor) în cazul trat ării PTSD.
Exist ă dovezi, chiar un trial sistematic, care sugereaz ă idea c ă sertralina este
utilizat ă ăi cre ștere la copii și adolescen ți [21]. Siguran ța de administrare și propriet ățile
farmacocinetice a sertralinei la copii și adolescen ți sunt similar celor raportate la adul ți, dar
sunt disponibile informa ții limitate despre interac țiuni cu alte medicamente pentru aceast ă
categorie.
Sertralina este bine tolerat ă și eficace pe termen scurt, în mai multe trialuri
controlate-placebo, dublu-orb efectuate pe copii și adolescen ți cu OCD. Într-un caz de 7
pacien ți cu vârsta cuprins ă între 9-23 de ani, clomipramina în combina ție cu sertraline s-a
descoperit a fi mai eficace decât monoterapia- cu t oate c ă efectele adverse au fost mai
însemnate.
În alte raporturi de caz, sertraline a f ost utilizat ă în tratarea sincopei din copil ărie; a
autismului, a enurezisului nocturne și a tulbur ărilor de comportament induse de steroizi,
psihoza.
Sunt multe rapoarte în care copii trata ți cu sertralin ă, care au dezvoltat un
comportament de activare sau mânie. Neobi șnuit este faptul ca la un copil de 11 ani a fost
raportat ă prezen ța midriazei tratat cu sertralin ă pentru înl ăturarea depresiei severe, dar
autorii studiului au observant c ă doza de sertralin ă titrat ă rapid.
Ca, concluzie sertralina ar putea preze nta avantaje privind tratarea TCA la copii și
adolescen ți, dar la aceast ă categorie datele farmacocinetice și studiile asupra siguran ței și
eficacit ății sunt limitate.
Exist ă dovezi recente ale unor studii controlate-placebo privind eficacitatea
sertralinei în timpul ejacul ării precoce, dar trialurile au fost limitate la 4 s ăpt ămâni.
Eficacitatea sertralinei la b ărba ții vârstnici cu depresie major ă a fost evaluate
naturalistic și în studiile dublu-orb, comparative. Rezultatele a u ar ătat c ă sertralina

43
administrate în doze de 50-150 mg/zi este o interve n ție tolerat ă si eficientă la persoanele cu
vârsta peste 60 de ani. Grupul de subiec ții trata ți cu sertralin ă au avut o îmbun ătățire a
măsur ătorilor cognitive și func țiilor psihomotorii fa ță de grupul tratat cu nortriptilin ă sau
fluoxetine. Tratamentul depresiei la pacien ții cu demen ță s-a axat pe ISRS, sertralin ă și
fluoxetin ă, având o toxicitate anticolinergic ă sc ăzut ă. O investiga ție recent ă asupra
subiec țiilor vârstnici s ănăto și a sugerat existen ța unui " efect de alert ă" a sertralinei asupra
performan ței psihomotorii, memoriei sau aten ției. Burbu și colaboratorii au raportat
beneficiile sertralinei în tratamentul depresiei cu simptome psihotice la mai mul ți pacien ți
cu boala Alzheimer.
Un raport de 97 de asisten ți medicali care îngrijesc bolnavii acas ă -cu vârsta medie
de 80 de ani- fiind monitoriza ți timp de 10 s ăpt ămâni, au demonstrat faptul c ă sertraline,
100 mg/zi nu este eficace ca și nortriptilina pentru tratarea unor depresii sever e cu/f ără
afec țiuni cognitive. Alt studiu controlat cu sertraline, 100 mg/zi timp de 8 s ăpt ămâni sau
placebo, f ăcut pe 17 paciente vârstnice cu boala Alzheimer ava nsat ă au avut îmbun ătățiri
ale m ăsur ătorilor psihomotorii și comportamentale ale depresiei.
În literatura de specialitate este suger at faptul c ă sertraline este foarte bine tolerat ă și
prezint ă un grad înalt de siguran ță comparativ cu alt ISRS. Inciden ța efectelor adverse este
în corela ție cu doza, cât și cu ritmul de administrare. Kent și colaboratorii într-o revizuire
recent ă a ISRS și a tulbur ărilor de anxietate au sugerat idea c ă ISRS ar putea avea un profil
mai favorabil de efecte adverse.
În monografia sertralinei sunt descrise efectele adverse tipice, cu tulbur ări gastro-
intestinale, tremor, xerostomie, ame țeli, somnolen ță sau insomnia. Un efect advers este
cefaleea prezent ă la pacien ți cu o depresie independent de tratament Mitsikosta s. Agita ția și
anxietatea pot fi induse de administrarea unor doze crescute de sertralin ă, de ex. 200 mg/zi
sau la pacienții cu agita ție psihomotorie și anxietate la începutul tratamentului. Exist ă un
singur caz de atac de panic ă precipitat de sertralin ă la un b ărbat și dou ă cazuri raportate de
manie indus ă de sertralin ă la un copil și un adolescent.
Hiponatremia indus ă de sertralin ă și sindromul de secre ție inadecvat ă a hormonului
antidiuretic nu este comun ă. Simptomele sunt: oboseal ă, confuzie, dezorientare, grea ță ,
anorexie, dureri musculare. Sindromul de secre ție inadecvat ă a hormonului antidiuretic este
mai frecvent la pacien ți vârstnici și apare imediat dup ă ini țierea terapiei cu ISRS.

44

3.Concluzii

Alcoolodependen ța este o problem ă major ă de s ănătate public ă datorit ă tendin ței
de expansiune a fenomenului și a unui determinism complex multifactorial.
Alcoolismul este o maladie influen țat ă în dezvoltarea și manifest ările ei de factori
genetici, psiho-sociali și de mediu. Se caracterizeaz ă prin pierderea controlului asupra
consumului de alcool, constant sau periodic, preocu pare fa ță de alcool, consumul în ciuda
consecin țelor nefaste și deregl ări ale gândirii.
Alcoolodependen ța se înscrie în linia general ă a dependen ței de substan țe nocive
îns ă are unele particularit ăți. În general, se vorbe ște de dependen ța fizic ă abia atunci când
apar fenomenele de sevraj, dar modific ările metabolice și procesele biochimice cerebrale au
loc mai devreme. Astfel diferen ța dintre dependen ța fizic ă și cea psihic ă este destul de greu
de observat.
Patologia depresiv ă reprezint ă o entitate nosologic ă cu un trend ascendent și
multiple implica ții și riscuri din punct de vedere clinico-terapeutic. S ertralina s-a dovedit a
fi eficace în tratarea depresiei și a tulbur ărilor comportamentale asociate cu o varietate de
boli neurologice, inclusiv boala Parkinson; boala H untington; plânsul pathologic post-
infarct miocardic; labilitatea dispozi ției afective associate cu infarct miocardic; scle roza
multipl ă; tulbur ări de dezvoltare la copii, adolescen ți și adul ți; ADHD și sindromul
Tourette, comportamentul impulsive, violent, foarte slab definit.
La pacien ții cu simptome de depresie care au și teren polipatologic sertralina pare s ă
fie eficace și bine tolerat ă.
Comorbiditatea de tip psihiatric alcoolod ependen ța-sindrom depresiv este o realitate
adesea subdiagnosticat ă și se reflect ă indirect prin rata crescut ă a tentativelor suicidare și
care pot influen ța negativ prognosticului vital al pacientului. Me dicamentele
antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recapt ării serotoninei reprezint ă un progres
în terapia bolnavului depresiv alcoolodependent, da r ele necesit ă și o sus ținere în planul
terapeutic individual prin metode adaptate de psiho terapia cognitiv-comportamental ă. Un
răspuns terapeutic semnificativ la sertralin ă a fost demonstrat, în cazul administr ării unor
doze zilnice continue și în cazul unei doz ări intermitente, aceasta ofer ă femeilor o

45
alternativ ă mai eficace și mai tolerabil ă decât tratamentul continuu. În consecin ță , datele
despre sertraline sunt consistente privind rapoarte le de eficacitate și tolerabilitate ale altor
ISRS, care privit ă ca o clas ă de medicamente, ar trebui considerate a fi de prim ă alegere
pentru tratarea disforiei premenstruale. Sertralina este dovedit a fi eficient ă în tratarea
tulbur ărilor distrofice premenstruale (PMDD), efect studia t în trialuri dublu-orb, controlate-
placebo. Cercet ători au observat îmbun ătățiri ale func ției sociale și ocupa ționale, cre șterea
satisfac ției în rela țiile interpersonale și la cre șterea calit ății vie ții la femei care au tratament
cu sertralin ă pentru PMDD. Un r ăspuns la tratamentul cu sertralin ă poate s ă apar ă în
decursul primei luni de tratament administrând 50,1 00 mg/zi, este o doz ă adecvat ă
elimin ării simptomelor. A fost raportat ă o sc ădere a clearance-ului sertralinei și
desmetilsertralinei în unele cazuri de asociere cu contraceptive orale, dar nu a fost
înregistrat ă nici o diferen ță în eficacitatea sertralinei sau a efectelor advers e.
Sertralina se distinge în acest context ca un medic ament cu certe avantaje având o
bun ă eficacitate, absen ța metaboli ților intermediari activi și un impact minor asupra
func ționalit ății enzimatice hepatice, conferind siguran ță de utilizare în cazul pacien ților cu
vulnerabilitate multiorganic ă a șa cum sunt pacien ții etanolici cronici.
În acest studiu a fost evaluate eficien ța sertralinei în tratamentul depresiei la
alcoolici, fiind realizat ă și o cuantificare a comorbidit ăți asociate alcoolodependen ței și
anume sindromul depresiv. Am utilizat cu medicul ps ihiatru ca instrument de evaluare scala
Hamilton care poate cuantifica severitatea unei pat ologii depressive pe baza criteriilor
DSM-IV. La final s-a f ăcut un scor general al scalei care a permis clasifi carea în trei
categorii: depresie de severitate u șoar ă, depresie de severitate medie și depresie de
severitate mare. Majoritatea pacien ților supu și evalu ării (46,35%) s-au încadrat în clasa de
mijloc.
Studiul comparativ Sertralin ă-Placebo a fost realizat pe pacien ți selecta ți având
sindrom depresiv forma medie.
Pentru un diagnostic integrativ al maladiei depresi ve s-au luat în considerare și
elemente din anamnez ă cum ar fi: vârsta primului episod depresiv, durata medie a unei
perioade de depresie și num ărul episoadelor depresive derulate pân ă în acel moment. Se știe
că pacien ți care prezint ă o vârst ă de debut a depresiei mai mic ă și o durat ă a episoadelor
mai mare au risc în a dezvolta un num ăr mare de episoade depresive, punând probleme

46
extrem de dificile echipei terapeutice în realizare a unui management cât mai eficient al
cazului.
Pentru studierea mai am ănun țit ă a comorbidit ății dependen ței etanolic ă-sindrom
depresiv s-a realizat o evaluare comparativ ă pe 2 loturi a câte 33 pacien ți ale și pe criteriile
clasice de omogenitate. Lotul A a fost tratat cu do ze progresiv crescânde de sertraline de la
50 mg/zi pân ă la 100 mg/zi; lotul B a primit placebo. Supraveghe rea s-a realizat la 1, 2, 4 și
6 luni prin consenmarea scorurilor Hamilton și monitorizarea parametriilor clinic-biologici
relevan ți pentru anumite reac ții adverse la terapie.
S-a constatat o ameliorare mai pregnant ă a sindromului depresiv la pacien ții din
lotul tratat cu sertralin ă comparativ cu cei din lotul tratat cu placebo, rat e de normalizare
ap ărând înc ă de la 2 luni; rata de abandon a fost mai mare la l otul B. Pe tot parcursul
studiului a existat o trecere de la forma medie de sindrom depresiv la forma u șoar ă mai
predominant la lotul A comparativ cu lotul B.
Concluzia este c ă lotul aflat sub tratament cu sertralin ă a prezentat un indice
ameliorativ mai crescut și o rat ă de abandon mai sc ăzut ă în compara ție cu cei din lotul
placebo.
Pe toat ă perioada desf ăș ur ări studiului au fost înregistrate și reac ții adverse:
cefalee, parestezie, ame țeal ă, disepsie, diaree, grea ță , tuse. Frecven ța reac țiilor adverse mai
mare s-a observant la lotul B ceea ce explic ă rata de abandon mare la acest lot.
Prin acest studiu sertralina s-a dovedit a fi un ag ent terapeutic extrem de valoros
din punct de vedere psihofarmacologic, având un ind ice de complian ță crescut atât în
tratamentul de scurt ă durat ă cât și în tratament lung. Efectele observate în cazul
comorbidit ății etilism cronic-depresie sau amplificat în abstin en ță controlat ă și un suport
psihoterapeutic.

47
4.Anexe
Anexa nr.1
Foaia de scor pentru HDRS (Hamilton Depression Rati ng Scale )

Nr. Item Scor
1 Dispozi ție depresiv ă 0-4
2 Autodepreciere, sentimente de vinov ăție 0-4
3 Impulsuri siucidare 0-4
4 Insomnia de adormire 0-2
5 Treziri nocturne 0-2
6 Insomni de trezire 0-2
7 Munc ă și interese 0-4
8 Lentoare general ă 0-4
9 Agita ție 0-4
10 Anxietate psihic ă 0-4
11 Anxietate somatic ă 0-4
12 Simptome gastro-intestinale 0-2
13 Simptome somatice generale 0-2
14 Interes sexual 0-2
15 Hipocondria 0-4
16 Pierderea cuno știn ței bolii 0-2
17 Sc ăderea ponderal ă 0-2
18 Insomnia general ă 0-4
19 Lentoare motorie 0-4
20 Lentoare intelectual ă 0-4
21 Lentoare verbal ă 0-4
22 Lentoare emo țional ă 0-4
23 Oboseal ă și dureri 0-4

48
5.Bibliografie selectiv ă

1. XXX. National Library of Medicine (US). Alcoholism and Alchol Abuse, disponibil la
adresa https://medlineplus.gov/alcholismandalcoholabuse.ht ml acesat în data de 23.05.2017
2. XXX. National Institute on Alcohol Treatment for alcohol problems: finding and getting
help disponibil la adresa https://pubs.niaaa.nih.gov/publications/treatment/t reatment.htm,
accesat în data 23.05.2017.
3. Ball D.M, Humpreys K, Marshall E.J – The treatments of drinking problems: a guide to
the helping professions , 5th .ed.Cambridge: Cambridge University Press; 2010.
4. Kendler K, Davis C.G, Kessler R.C – The familial aggregation of common psychiatric
and substance use disordes in the National Comorbid ity Survey: a family history study ,
British Journal of Psychiatry, 1997, 170: 541-548.
5.Sayyah M, Eslami K, AlaiShehni S, Kouti L – Cognitive Function before and during
treatment with selective serotonin reuptake inhibit ors in patients with depresions or
obsessive-compulsive disorder, Psychiatry J, 2016, 2016:5480391.
6. Mendlewitz J – Opitimizing antidepressant use in clinical practice : towards criteria for
antidepressant selection , British.J.Psychiatriy, 2005, 179 suppl.42: 47-61 .
7. Ionescu D – Consumul de etanol și nicotin ă factori de risc într-o comunitate îndustrial ă
izolat ă, Mitron Timi șoara, 2003, 36-39.
8. Jellienk E.M – Alcohol addiction and chronic alcoholism , BMJ, 2000,36:46-63.
9. Mukherjee S – Alcoholism and its effects on the central nervous s ystem. Curr Neurovasc
Res. 2013 ;10(3):256-62.
10. Kuhn J, Lenartz D, Huff W et al – Remission of alcohol dependency follwing deep bain
stimulation of the nucleus accumbens valuble therap eutic implications , J Neurosurg.
Psychiatry, 2007, 178: 1152-1163
11. Sullivan L E, Fiellin A, O’Connors P.G – The prevalence and impact of alcohol
problems in major depression, The American Journal of Medicine, 2005, 118: 330-3 41.
12. McMillan S.A, Douglas D.J et al – Changes in the blood plateles of alcoholics during
alcohol withdraval , J Clin.Pathol, 2007, 36:337-340.

49
13. Thase M.E, Sallom I.M, Cornelius J.D – Comorbid alcoholism and depression:
treatment issues, 2001, Journal of Clinician Psychiatrie, 62, suppl. 20:32-41.
14. Marks V – Alcohol and disease , Journal of Clinical Pathology, 2002,35: 1039-104 6.
15. XXX. National Library of Medicine (US). Alcoholism and Alchol Abuse, disponibil la
adresa https://medlineplus.gov/alcholismandalcoholabuse.ht ml acesat în data de 23.05.2017
16. American Psychiatric Association – Practice guidelines for the treatment of patients
with bipolar disordes , Am. J. Psychiatry, 2010, 1-25.
17. XXX US Department of Health and Human Services Food and Drug Administration
Center for Evaluation and Research Manual of Polici es disponibil la adresa
www.fda.gov/…/officeofmedicalproductsandtobacco/c der/manualofpoliciesprocedures/ucm
344444.pdf accesat in 24.05.2017.
18. Hayashino Y, Noguchi Y,Fukui T – Systematic evaluation and comparison of statistical
test for publication bias, J.Epidemiol, 2005, 15:235-243.
19. Sasckner-Berstein, Fox M , Aaronson K – Short-term risk of death after treatment with
nesiritide for decompensated heart failure: a poole d analysis of randomized controlled
trials JAMA,2005, 293(15);1900-5.
20. Duman RS, Heninger GR, Nestler EJ – A molecular and cellular theory of depression
Arch Gen Psychiatry. 1997 ;54(7):597-606.
21. Chen MH, Tsai SJ- Treatment-resistant panic disorder: clinical signif icance, concept
and management Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2016 ;70 :219-26.
22.Hatieganu Elena Camelia Stecoza, Denisa Dumitrescu – Chimie farmaceutic ă
.Ed.Medical ă 2015.
23. Pitzianti, Mariabernarda MD,Marciano, Sara MD, Minn ei, Maurizio MD,Baratta,
Antonia MD, Pasini, Augusto MD -Asynchronicity of Organic and Psychiatric Symptoms in
a Case of Sertraline Intoxication, Clinical Neuropharmacology: 2016. 39:269–271.
24. Popova S, Rehm J, Patra J, Zatonski W- Comparing alcohol consumption in central and
eastern Europe to other European countries . Alcohol Alcohol. 2007 Sep-Oct;42(5):465-73.
25. Joshua P. Smith, Ph.D. Anxiety and Alcohol Use Disorders Comorbidity and T reatment
ConsiderationsAlcohol Res. 2012; 34(4): 414–431.

50
26. Hung GC, Caine ED, Fan HF, Huang MC, Chen YY.- Predicting suicide attempts
among treatment-seeking male alcoholics: an explora tory study . Suicide Life Threat
Behav. 2013 Aug;43(4):429-38.
27. George Moussas, Christos Christodoulou and Atha nassios Douzenis – A short review on
the aetiology and pathophysiology of alcoholism , Ann Gen Psychiatry. 2009; 8: 10.
28. Heinz A, Mann K, Weinberger DR, Goldman D- Serotonergic dysfunction, negative
mood states, and response to alcohol. Alcohol Clin Exp Res. 2001;25(4):487-95.
29. Naranjo CA, Knoke DM – The role of selective serotonin reuptake inhibitors in reducing
alcohol consumption. J Clin Psychiatry. 2001;62 Suppl 20:18-25
30. Kranzler HR -Pharmacotherapy of alcoholism: gaps in knowledge an d opportunities for
research . Alcohol Alcohol. 2000 ;35(6):537-47
31. Therese C. Reitan – On the Verge of EU Membership: Alcohol Cultures in the Baltic
Sea Region in a European Perspective Contemporary D rug Problems, June , 2004, 31,
287-327.
32. Co șkuno H, Gokden O, et al – Long-term efficacy of sertraline in the prevention of
alcoholic relapses in alcohol-dependent patients: A single-center, double-blind,
randomized, placebo-controlled, parallel-group stud y, Current Therapeutic
ResearchNovember 2002, 759-771.
33. Zimmerman M, Martinez JH, Young D, Chelminski I , Dalrymple K. – Severity
classification on the Hamilton Depression Rating Sc ale . J Affect Disord. 2013;150:384-8.
34. Karin Gutiérrez-Lobos, Michael Scherer, Peter Anderer and Heinz Katschnig – The
influence of age on the female/male ratio of treate d incidence rates in depression, BMC
Psychiatry. 2002; 2: 3.
35. Channon S, Green P- Executive function in depression: the role of perfo rmance
strategies in aiding depressed and nondepressed par ticipants, BMJ,2002,66:162-171.
36. Bonate PL, Kroboth PD, Smith RB, Suarez E – Clonazepam and sertraline: absence of
drug interaction in a multiple-dose study. J Clin Psychopharmacol. 2000 ;20(1):19-27.
37. Flament MF, Lane RM, Zhu R, Ying Z – Predictors of an acute antidepressant response
to fluoxetine and sertraline Int Clin Psychopharmacol. 1999 ;14(5):259-75.
38. Hellerstein DJ, Kocsis JH, Chapman D, Stewart JW, H arrison W- Double-blind
comparison of sertraline, imipramine, and placebo i n the treatment of dysthymia: effects on
personality. Am J Psychiatry. 2000;157(9):1436-44.