.06.2018 Licenta Completa [301874]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]: [anonimizat], 2018

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: [anonimizat], Absolvent: [anonimizat], 2018

Cuprins

Lista figurilor 3

Lista tabelelor 4

INTRODUCERE 5

1.ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL CULTURAL URBAN 7

1.1.[anonimizat] 7

2.FAVORABILITATEA DEZVOLTĂRII TURISMULUI 11

2.1.Relieful 11

2.2.Clima 11

2.3.Hidrografia 12

3.POTENȚIALUL TURISTIC 13

3.1.Istoric 13

3.2.Amenajări destinate turismului cultural 16

3.2.1.Cetatea Miko 16

3.2.2.Muzeul Secuiesc al Ciucului 17

3.2.3.Liceul Márton Áron 18

3.2.4.Casa memorială Nagy Imre 19

3.2.5.Clădirea primăriei 20

3.2.6.Clădirea regimentului de grăniceri secui 20

3.2.7.Palatul Justiției 21

3.2.8.Clădirea Vigadó 21

3.2.9.Teatrul Municipal Csíki Játékszín 22

3.2.10.Consiliul Județean și Casa de Cultură a Sindicatelor 23

3.2.11.Patinoarul „Vákár Lajos” 23

3.2.12.[anonimizat] 24

3.2.13.Biserica Milenară 25

3.2.14.Șumuleu Ciuc 26

3.2.15.Centrul cultural „Miron Cristea” 28

3.3.Evenimente culturale 29

3.3.1.Pelerinajul de Rusalii 29

3.3.2.Festivalul de muzică veche 29

3.3.3.Festivalul internațional de muzică Jazz (Festivalul Csiki Jazz) 30

3.3.4.Festivalul Internațional de Film Transilvania 31

4.VALORIFICARE TURISTICĂ 32

4.1.Infrastructura de cazare și circulația turistică 34

4.2.Infrastructura de alimentație publică 41

4.3.Disfuncționalități 42

4.4.Analiza diagramă 43

4.5.Propuneri de optimizare 44

CONCLUZII 47

BIBLIOGRAFIE 48

Lista figurilor

Fig. 1.Localizarea orașului 11

Fig. 2.Principalele obiective turistice culturale 16

Fig. 3.Cetatea Mikó 17

Fig. 4.Cetatea Mikó 17

Fig. 5.Intrare Muzeul Secuiesc al Ciucului 18

Fig. 6.Liceul Márton Áron 19

Fig. 7.Casa Memorială Nagy Imre 20

Fig. 8.[anonimizat] 20

Fig. 9.Reședința garnizoanei de grăniceri 21

Fig. 10.Palatul Justiției 21

Fig. 11.Vigadó 22

Fig. 12.Teatrul Municipal 22

Fig. 13.Consiliul Județean 23

Fig. 14.Casa de Cultură a Sindicatelor 23

Fig. 15.Statuete hochei 24

Fig. 16.[anonimizat] 24

Fig. 17.Biserica Milenară 25

Fig. 18.Biserica Sfânta Maria 26

Fig. 19.Statuia Fecioarei Maria 27

Fig. 20.Pelerinaj Șumuleu 27

Fig. 21.Centrul cultural 28

Fig. 22.Expoziție Muzeul Oltului și Mureșului Superior 28

Fig. 23.Vestimentația artiștilor 29

Fig. 24.Concert în curtea cetății Miko 30

Fig. 25.Concert Jazz 31

Fig. 26.TIFF-Ciuc, proiecție în aer liber 31

Fig. 27.Centrul municipiului după reabilitare 32

Fig. 28.Reabilitarea zonei centrale 32

Fig. 29.Amenajarea promenadei 33

Fig. 30.Amenajarea zonei pietonale Petofi Sandor 34

Fig. 31.Infrastructura turistică 34

Fig. 32.Tipuri de structuri de cazare 2012 35

Fig. 33.Tipuri de structuri de cazare 2017 36

Fig. 34.Numărul locurilor de cazare din structurile de primire turistică 2012 37

Fig. 35.Numărul locurilor de cazare din structurile de primire turistică 2017 37

Fig. 36.Sosirile turistice în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri 2012 38

Fig. 37.Sosirile turistice în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri 2017 39

Fig. 38.Hotel Prince 40

Fig. 39.Pensiunea Juliu's 40

Fig. 40.Hotel Fenyo 41

Fig. 41.infrastructura turistică 41

Fig. 42.Interior restaurant Gambrinus 42

Fig. 43.Interior Gosser Pub 42

Lista tabelelor

Tabel 1.Structuri de cazare prezente în Miercurea-Ciuc și numărul lor 2012-2017 35

Tabel 2.Capacitatea de cazare din Miercurea-Ciuc 2012-2017 36

Tabel 3.Sosirile turistice din Miercurea-Ciuc pe tipurile de structuri de cazare 2012-2017 38

Tabel 4.Gradul de ocupare din Miercurea-Ciuc în anul 2016 și 2017 39

INTRODUCERE

Am ales această temă pentru lucrarea de licență deoarece am vrut să cercetez în amănunt cunoștințele despre orașul natal în ceea ce privește turismul, în special turismul cultural urban prezent prin prisma numeroaselor obiective turistice de care orașul Miercurea-Ciuc dispune și prezența evenimentelor culturale și religioase ce se desfășoară anual aici.

Orașul Miercurea-Ciuc este înzestrat cu un potențial turistic de excepție datorită prezenței obiectivelor turistice, a zonelor cu munți înalți, dar mai ales datorită pelerinajului ce are loc an de an cu ocazia sărbătoarii Rusaliilor catolice. Zona nu se bucură de un climat favorabil turismului cultural (acesta fiind influențat de poziția teritorială), aici fiind prezent un climat continental rece datorat prezenței munților înalți, cu temperaturi scăzute (înregistrându-se frecvent temperaturi de -30°C pe timpul iernii, de unde și denumirea orașului ca fiind “Mica Siberie”) și ceață persistentă, dar cu toate acestea pune la dispoziția turiștilor numeroase activități și obiective turistice și creează un spațiu turistic unde vizitatorii pot experimenta atât noul, cât și familialul, entuziasmul locului și sentimentul de siguranță.

Fiind situat în partea nordică a județului și având orografia predominată de șes această zonă a reprezentat un perimetru important în zona depresiunii, orașul suferind, încă de pe vremea dacilor, numeroase modificări, fiind intens fortificat din cauza așezării în perimetrul ramurii militare și meșteșugărești. Mai târziu a devenit un important centru regional care a atras numeroase investiții economice prin intermediul cărora s-au creat centre administrative, care au condus la creșterea populației și la dezvoltarea locală.

Studierea acestui oraș mi-a adus la cunoștință atât problemele legate de turismul cultural, cât și beneficiile pe care acest turism le aduce. Turismul cultural este una dintre cele mai vechi forme de turism, între turism și cultură existând o legătură foarte strânsă atât la nivel național, cât și la nivel internațional, legătură ce se află la baza acestuia, cultura reprezentând un concept complex și motorul dezvoltării economice, așa cum specifică și Sanda G. (2016). Cultura poate să reprezinte atât procesul, cât și produsul turismului, motivația turiștilor privind vizitarea unei destinații include cel puțin o activitate culturală, cu scopul de a obține noi informații și experiențe ce satisfac nevoile culturale.

Niculescu G. (2009) susține că turismul cultural constă în dorința și în același timp și efortul populației de a se deplasa și a călători pentru a afla viața din trecut, modul de trai din trecut, dar și din prezent, al popoarelor, precum și consumul de idei culturale, artă, servicii specificii, obiecte specifice, meșteșuguri și arhitectură.

Baza turismului cultural constă în mare parte în existența patrimoniului cultural, caracteristicile specifice ale locului/zonei, satisfacerea învățării a ceva “nou”, experiența inedită a culturii unui popor/populații, iar la nivel internațional acesta este intens promovat și a devenit din ce în ce mai popular, fiind practicat de persoane a căror interes principal este cunoașterea și informarea.

În cele din urmă studierea acestui subiect mi-a adus la cunoștință situația actuală în care se află turismul cultural din orașul Miercurea-Ciuc. Există areale care sunt bine valorificate din punct de vedere turistic și au beneficiat de modernizări sau îmbunătățiri pentru o bună practicarea a turismului, dar în același timp există și areale care necesită modernizări, reabilitări și care au nevoie de o atenție mai deosebită pentru a nu-și pierde identitatea. Lipsa interesului asupra acestora poate conduce la pierderi culturale și turistice dacă nu se iau măsurile necesare păstrării în sfera turistică.

1.ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL CULTURAL URBAN

1.1.Turismul urban – concepte și definiții

Turismul este un fenomen social-economic ce evidențiază și pune în valoare potențialul natural, resursele naturale valorificate sau nevalorificare precum și resursele antropice respectiv monumente istorice, de cultură, festivaluri, castele etc., aflându-se într-o continuă dezvoltare și își lasă amprenta asupra economiei unei țări sau asupra economiei mondiale (Viuleț, 2006).

Turismul este considerat o ramură economică importantă, cu un avantaj mare în dezvoltarea țărilor, dar cu toate acestea, România este încă o țara nedezvoltată din punct de vedere turistic, iar turismul românesc nu valorifică la maximum valențele turistice naturale și antropice ale țării, chiar dacă acestea sunt valoroase (Viuleț, 2006).

Astfel, E. Guyer-Freuler în lucrarea „Manual de economie populară elvețiană” publicată în anul 1905, arată că „turismul este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii” (citat de Cocean &Dezsi, 2009, p. 10).

Potrivit Organizației Mondiale a Turismului (UNWTO) turismul sustenabil ține seama pe deplin de impactul economic, social și de mediu actual și viitor și răspunde nevoilor vizitatorilor, industriei, mediului și comunităților.

Fenomenul turistic reprezintă deplasarea persoanelor din zona de reședință (emitentă) către zona obiectivelor cu funcție atractivă receptoare), unde are loc consumul produsului turistic și valorificarea elementelor de infrastructură.

Deplasarea turiștilor din zona de proveniență către zona obiectivelor cu funcție atractivă, desfășurându-se consumul produsului turistic poartă denumirea de fenomen turistic. Circulația turistică este influențată de către cele trei categorii de premise ale fenomenului turistic: fondul turistic, factorul uman și baza tehnico-materială. (Gheorghilas, 2009).

Turismul și cultura au o legătură strânsă la nivel național și internațional. Cultura reprezintă un concept complex și este motorul dezvoltării economice. Ea stă la baza turismului cultural și poate reprezenta atât produsul cât și procesul. Majoritatea deciziilor privind vizitarea unei destinații includ cel puțin o activitate culturală (Sanda, 2016).

Turismul cultural reprezintă una dintre cele mai vechi forme de turism și a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani. Potrivit European Association for TourismandLeisureEducation (ATLAS) turismul cultural este definit ca: turiști ce călătoresc din locul de reședință către atracții culturale, cu scopul de a căpăta noi informații și experiențe ce le vor satisface nevoile culturale (Sanda, 2016).

Niculescu G. în lucrarea „Turismul și renașterea culturală” publicată în anul 2009, este de părere că „turismul cultural îmbrățișează, așadar, dorința și efortul populației de a călători pentru a afla modul de viață al popoarelor din trecut și prezent precum și a consumului de idei culturale, de servicii specifice, de artă și arhitectură”.

Turismul cultural se bazează în cea mai mare parte pe patrimoniul cultural și caracteristicile specifice locului vizitat și reprezintă un segment independent al industriei turismului în concordanță cu celălalte forme de atracție (Negrusa&Yolal, 2012).

În baza unui studiu ce a examinat motivațiile tinerilor din România cu privire la practicarea turismului cultural, au fost identificate șapte motive distincte: motive culturale, de învățare, experiența „noului”, căutarea plăcerii, satisfacerii și divertismentului, motive fizice, motive bazate pe relaxare și motive indirecte. Generația tinerilor cu un grad educațional înalt este atrasă către turismul cultural datorită nevoii de noutate și învățare (Negrusa&Yolal, 2012).

În domeniul turismului cultural se identifică patru subtipuri de turism cultural precum: ecoturism cultural la scară mică, turism cultural indigen, turism eco-cultural și turism socio-cultural (Petroman, 2013).

UNESCO promovează turismul cultural la nivel internațional iar acesta este din ce în ce mai popular și mai practicat de persoanele interesate de cunoaștere și informare.

Asociat termenului de turism cultural putem identifica: turismul moștenit – concentrat pe reprezentările și interpretările din trecut, turismul artei – arta implică activități precum teatrul, muzica, dansul, arta vizuală reprezentată de expoziții și spectacole, turismul cultural-urban – majoritatea orașelor oferă atracții culturale variate, turism cultural-rural – include turismul agricultural, eco-turismul și turismul agricol, turismul cultural-indigen – oamenii ce aparțin acelui loc și se implică în diverse activități, turism cultural-contemporan– tipul de turism unde activitățile culturale sunt influențate de ultimele trenduri (Sanda, 2016).

O altă clasificare a turismului cultural include (Ivanovic, 2008): turismul creativ – se referă la dezvoltarea creativă individuală și învățarea abilităților distinctive, turismul etic – conștientizarea turistică cu privire la cheltuielile turistice ce nu sunt în beneficiul comunităților prestatoare, turismul vizionar – reprezentat de experiența personalizată facută de o agenție de turism pentru fiecare turist în parte în favoarea propriilor interese (Sanda, 2016).

În ciuda faptului că turismul cultural s-a extins mai complex în ultimul timp, acesta poate avea potențial în dezvoltarea ți întinerirea zonelor istorice (Sanda, 2016).

Între turism și oras s-a creat o legătură strânsă și foarte clară: accesibilitatea către oraș a devenit mult mai simplă și mai ușoară datorită turismului, în special datorită noilor tehnologii de comunicare și comunicație, ceea ce a creat o operativă viabilă și a dezvoltat un sistem complex în toată suprafața teritoriului prin prisma conexiunilor ce străbat orașul. Anumite rute și străzi ale orașelor au devenit inimile orașelor, centrul istoric desfășoară activități culturale, festivaluri și demonstrații stradale și a devenit o zonă turistică; turismul conferă principala caracteristică și influențează existența unui oraș deoarece turiștii sunt atrași în principal de zonele populate, centrale în detrimentul celor periferice, periurbane (Badita 2013).

Orașul a devenit obiectivul principal al turismului urban și este căutat de turiștii dornici să scape de rutina zilnică și sunt în căutare de locuri diferite. O mare parte din turiștii ce practică acest tip de turism provin din medii urbane iar această alegere este justificată prin multitudinea și diversitatea de obiective turistice prezente în orașul receptor. Orașul influențează turismul iar turismul influențează orașul. iar astfel se creează un cerc vicios. Datorită noilor tendințe și a schimbărilor permanente, orașul s-a transformat într-un centru cultural, un loc de relaxare sau un loc de shopping. Altfel spus, turismul urban este o caracteristică integrată a vieții urbane (Bădiță, 2013).

Această formă de turism se poate diferenția în plan spațial prin includerea sau excluderea unor zone periferice mai puțin dezvoltate iar astfel „operează adesea cu o formulă de organizare urbană ce integrează holarhic: orașul, aglomerația urbană și zona metropolitană” iar expresia finală pe care o atașează organismul urban, este „megalopolis” (Pușcaș, 2015).

Apariția turismului urban a fost influențată de patru mari factori: declinul industriei, nevoia de noi activități economice, creșterea economică generată de turism și valorificarea potențialului turistic iar acestea reprezintă principalele motive pentru regenerarea și revitalizarea centrelor urbane. Acești factori au creat două tipuri de urbanizare turistică: conversia spațiilor industriale în zone turistice și dezvoltarea unor noi stațiuni turistice (Bădiță 2013).

Orașul beneficiază de o creștere economică semnificativă bazată pe fenomenul turistic iar acesta reprezintă un element-cheie. Astfel se creează un spațiu turistic unde vizitatorii experimentează noul, familialul, entuziasmul și sentimentul de siguranță. Transformarea spațiului urban destinat turismului influențează pozitiv și celelalte industrii, persoanele ce au acces mai mult și mai ușor la oraș și oportunitățile ce li se oferă. Turismul devine un produs comercial ce îmbină furnizarea de locuri de muncă și accesul către oraș (Bădiță 2013).

Într-un oraș se poate distinge o serie de elemente primare și secundare ce joacă un rol important în creșterea activității turistice sporind curiozitatea turiștilor de a vizita orașul. Elementele primare aparțin în principal de domeniul public și constau într-un amestec de atracții turistice considerate unice, fiind motivul principal pentru care turiștii călătoresc în acel areal. Aici pot fii menționate facilitățile culturale dar și artistice, sportive, evenimente culturale destinate divertismentului etc. Elementele secundare includ o gamă de facilități urbane ce susțin și completează experiența turistică: hoteluri, restaurante, transporturi etc.; aceste elemente sunt necesare pentru buna funcționare a produsului turistic (Gârbea 2013).

Pe lângă turismul urban, în orașe se practică și alte forme de turism: turismul cultural, turismul de afaceri, turismul comercial, turismul sportiv, vizitarea rudelor și prietenilor și turismul de agrement însemnat atât pentru turiști cât și pentru locuitori. Turismul de masă a luat amploare între anii 1950-1970 și a dezvoltat o nouă formă de turism caracterizată prin flexibilitate și segmentare sporită. Impactul globalizării asupra urbanizării a dus la apariția unor produse turistice omogene deoarece majoritatea zonelor turistice imită proiectele realizate în alte orașe. Părerile sunt împărțite deoarece, pe de altă parte, se susține că există și o oarecare originalitate în structura orașelor și a atracțiilor turistice, altfel acestea ar duce către un declin din moment ce curiozitatea atrage turiștii (Bădiță 2013).

Produsul turistic urban cuprinde cinci elemente: produsul turistic primar, produsul turistic complementar, imaginea turistică, accesibilitatea exterioară (cum se ajunge la destinație) și accesibilitatea internă (deplasarea în interiorul destinației).

2.FAVORABILITATEA DEZVOLTĂRII TURISMULUI

Miercurea-Ciuc este situat în partea sudică a județului Harghita, în Depresiunea Ciuc, cu o suprafață de 11,1 km², chiar în partea estică a provinciei istorice Transilvania. Orașul are o orografie și hidrografie favorabile pentru dezvoltarea turistică cât și socială.

Reședința județului Harghita este chiar însăși municipiul Miercurea-Ciuc alături de localitățile componente Ciba, Harghita-Băi și Jigodin-Băi, iar aceasta se învecinează la est cu localitatea Șumuleu, la nord cu Toplița-Ciuc și la sud cu Jigodin.

Fig. .Localizarea orașului

2.1.Relieful

Din punct de vedere orografic, orașul Miercurea-Ciuc este predominat de șes, făcând parte din Depresiunea Ciucului, depresiune de origine tectono-erozivăalcătuită din trei terase ale râului Olt și o luncă mlăștinoasă.

Altitudinea cea mai înaltă o întâlnim la aproximativ 660 m.

2.2.Clima

Caracteristicile climei se află în strânsă legătură cu poziția teritorială, aici evidențiindu-se un climat continental rece, care este determinat de microclima specifică în munții înalți. Pe timpul iernii predomină masele de aer maritime polare din nord-vest, iar pe timpul verii cele reprezentate de ciclonii nord-mediterani. La circulația generală a maselor de aer se adaugă și blocarea aerului rece în zona Ciucului de Mijloc acumulându-se suprapuneri de straturi de aer rece, localitatea fiind numită și „Mica Siberie”. Iernile sunt foarte aspre, înregistrând frecvent temperaturi de -30 °C.

Datorită situării orașului în Depresiunea Ciucului, adesea apare ceața ce persistă în majoritatea timpului. În timpul anului se înregistrează cantități de precipitații medii în valoare de 540 mm, verile sunt răcoroase iar iernile foarte reci și geroase evidențiindu-se un topoclimat specific caracterizat prin inversiuni termice și fiind recunoscută ca una dintre cele mai reci zone ale țării.

Mercurul din termometre a scăzut pana la -33 °C înregistrând recordul absolut fiind cea mai scăzutătemperatură din toate timpurile.

2.3.Hidrografia

În prezent în municipiul Miercurea-Ciuc resursele de apă sunt reprezentate prin rețeaua hidrografică de suprafață și rețeaua hidrografică subterană. Rețeaua de suprafață este reprezentată de râul Olt ce străbate vertical orașul prin partea estică.

Rețeaua hidrografică subterană este reprezentată de apele subterane potabile și sunt mineralizate. O altă resursă de apă prezentă în oraș este reprezentată de puțuri în număr de 21 care exploatează orizonturi acvifere.

De asemenea orașul dispune de o importantă sursă de apă potabilă prin folosirea lacului de acumulare Frumoasa ce asigură 50% din volumul necesar orașului Miercurea-Ciuc. Un alt lac de acumulare care este folosit pentru pescuit și agrement este lacul Șuta, în prezent golit pentru reabilitare.

Datorită particularităților climei din zonă, s-a dezvoltat această rețea hidrografică ce înregistrează debitele cele mai mari în luna aprilie iar cele mai mici în ianuarie-februarie.

3.POTENȚIALUL TURISTIC

3.1.Istoric

În urma descoperirilor arheologice, s-a descoperit un pol central al așezărilor din Depresiunea Ciucului iar acesta datează încă din perioada preistorică și poartă denumirea de Municipiul Miercurea-Ciuc.

Zona Municipiului Miercurea-Ciuc a suferit numeroase modificări încă din perioada dacilor fiind intens fortificată deoarece acest perimetru activa în ramura militară și meșteșugărească. Supraviețuirea denumirii orașului chiar și după cucerirea de către maghiari, instalarea centrului religios, sunt motive pentru care se poate crede că încă de demult această zonă a fost un centru important în zona depresiunii.

În timp, orașul Miercurea-Ciuc a devenit un centru regional de mare importanță, aici fiind atrase investiții economice pentru că s-au stabilit numeroase centre administrative de tip administrativ-teritorial iar odată cu acest fapt, a crescut și populația locală și zona a început să se dezvolte căpătând o diversificare a funcțiilor urbane.

Înainte de a deveni oraș, Miercurea-Ciuc,în maghiară (Csikszereda), a fost un târg ce se ținea săptămânalîn fiecare zi de miercuri, situația aceasta fiind întâlnită și în cazul altor orașe ale României. Evoluția de la târg la oraș s-a datorat decupării unor părți din moșiile satelor din împrejurimi (Toplița-Ciuc, respectiv Jigodin).

Orașul Miercurea-Ciuc este atestat din anul 1558 când Dieta de la Alba Iulia a decis ca orașul să fie scutit de impozite împreună cu Odorheiul Secuiesc, urmând ca târgurile secuiești să fie scoase de sub administrația scaunelor. Evoluția târgului a fost îngreunată și limitată de urmările suferite de invazia turco-tătarilor, epidemiilor de ciumă dar și de poziția sa, la granița cu Imperiul Habsburgic.

Cetatea Mikó a fost ridicată între anii 1611-1621 de către scaun, dar la scurt timp a fost distrusă de către turci în anul 1661. Reconstrucția a fost începută de către austrieci în perioada 1714-1716 păstrându-se în aceeași formă până în prezent activând în interiorul ei Muzeul Secuiesc al Ciucului.

Șumuleul a fost mult timp centrul cultural religios al zonei datorită Mănăstirii Franciscane. Așezarea s-a dezvoltat datorită funcției culturale, aici fiind deschisă o școală în preajma mănăstirii. După anul 1845 Miercurea-Ciuc a căpătat importanță administrativă treptată, a devenit oraș cu sfat iar orașul s-a separat pe plan religios de Șumuleu în urma constituirii parohiei catolice din Miercurea-Ciuc.

Preluarea funcției de centrul de învățământ a fost realizată prin mutarea gimnaziului superior din Șumuleu, în partea nordică, spre ieșire, clădire construită în stil Jugenstill(azi Liceul Teoretic „Marton Aron” și Liceul Romano-catolic „Sfânta Ana”).

În urma preluării funcției administrative a orașului, au fost realizate numeroase construcții de tip clădire edilitară iar în prezent constituie importante structuri de patrimoniu.

Noul sediu al primăriei s-a stabilit în fața platoului din fața cetății între anii 1884-1888, clădire realizată în stil eclectic ce a preluat funcția de la vechiul sediu amplasat inițial lângă noul sediu, pe vremuri adăpostind batalionul grănicerilor. În anul 1905 a fost ridicat Palatul de Justiție împreună cu Palatul Poștei.

Aspectul urban s-a conturat în secolul XX când numeroși funcționari au decis să își construiască case din piatră, moderne, ce imitau palatele din acea vreme iar acestea au format cartierul funcționarilor. Introducerea electricității din anul 1911, amenajarea băilor Miercurea-Ciuc, iluminarea electrică, dar și pavarea anumitor zone din oraș au dus la dezvoltarea așezării și modernizarea ei cu succes.

Industria s-a dezvoltat odată cu apariția căii ferate din 1897 ce lega Sfântu Gheorghe de Miercurea-Ciuc iar mai apoi se întindea până la Târgu Mureș. În toamna anului 1900 industria a căpătat forțe importante iar în Miercurea-Ciuc existau fabrici de prelucrare a lemnului, fabrici de bere și unități din industria ușoară.

Orașul este constituit dintr-o succesiune de localități așezate pe piemonturile de la baza versanților ce intră în contact cu luncile și zonele mlăștinoase. Aceste terenuri au fost favorabile dezvoltării deoarece panta este de o înclinație de 5-6° iar zona nu prezenta zone inundate sau umede.

În anul 1968 Miercurea-Ciuc a devenit reședința județului Harghita, având localități componente precum Ciba, Jigodin-Băi și Harghita-Băi. Între anii 1960-1990 a fost cea mai importantă dezvoltare a orașului urmând un proces de extindere planificată.

În perioada postbelică s-au ridicat clădiri importante precum: Casa de Cultură, Patinoarul „Vakar Lajos”, Hotelul Bradu (Fenyő), Spitalul Județean, s-a dezvoltat o zonă comercială în centrul istoric pe strada Petőfi Sándor și amenajarea și recondiționarea spațiilor verzi.

Dezvoltarea urbanistică a orașului s-a realizat în perioada 1970-1980 prin construirea marilor unități industriale. Prima unitate industrială a fost construită în vestul orașului deoarece acolo era cea mai accesibilă zonă spre caleaferată (construcții de mașini, fabrica de bere, materiale de construcții și a lemnului) iar cea de a doua unitate industrială, aflată în estul orașului fiind cea mai înaltă zonă de pe interfluviul Olt-Jigodin, producea textilă, lactate precum și construcții de mașini.

Centrul istoric al orașului a păstrat funcția serviciilor iar zona rezidențială a fost construită în jurul sau prin amplasarea cartierelor rezidențiale concentrate în zona joasă, dar și cea înaltă.

În Harghita-Băi s-au exploatat resursele de caolin dar peisajul a fost afectat prin apariția lacurilor de decantare. În anii ’70- ’80 au apărut primele amenajări pentru sporturile de iarnă ce deserveau sezonului hivernal. Aici este concentrată principala zonă turistică.

În ultimii 15 ani s-au dezvoltat unitățile de cazare, alimentație publică, tratament și agrement fapt ce a condus la o creștere masivă de turiști, economia din zonă având un impact pozitiv.

Economia orașului este în strânsă legătură cu statutul de municipiu-reședință de județ. Majoritatea fabricilor din vremea socialistă au fost închise (fabrica de tractoare, filatura, fabrica de confecții), dar unele societăți comerciale activează în partea de vest a orașului și contribuie pozitiv la creșterea economică a orașului (industria alimentară, producția mobilei și de mase plastice, exploatarea rocilor de construcții etc.).

Așadar, evoluția orașului Miercurea-Ciuc a trecut prin mai multe schimbări teritoriale și urbane ce sunt specifice perioadei istorice în care s-a realizat. Ca prim proces, s-a realizat o extindere prin aglutinare în primă fază (alăturarea în oraș a terenurilor din afara lui, Martonfalau și Joița) la fel ca în majoritatea orașelor medievale.

Extinderea orașului a continuat semnificativ ulterior când s-a trecut la absorbția satelor din împrejurimi (Șumuleu, Jigodin, Toplița-Ciuc, Cioboteni), acestea trecând inițial doar în forma teritorială, nu și administrativă. Ca o consecință a acestor acțiuni, s-a trecut la evoluția polinucleara, axată mai mult pe funcția comercială și mai puțin pe tainele meșteșugărești.

Extinderea în formă de stea s-a datorat condițiilor de relief neprielnice, construcțiilor din zona joasă a Depresiunii Ciucului și versanți, iar teritoriul fiind unificat, s-a trecut la dezvoltarea pe mai multe ramuri. A fost necesară o extindere planificată deoarece zona creștea în populație, iar construcțiile nu erau îndeajuns pentru necesitățile localnicilor. O mare schimbare a fost în perioada apariției și dezvoltării industriei și a zonelor industriale, odată cu ele au apărut și cartiere/zone rezidențiale, zone de agrement și de servicii, împreună cu necesarul infrastructurii adecvate.

Ultimul proces conturat a fost cel de suburbanizare în perioada modernă când au apărut anumite așezări în zone agricole de mici dimensiuni (Ciba, Sub Pădure) și de agrement (Băile Miercurea-Ciuc, Băile Jigodin, Seceni, Harghita-Băi). De-a lungul timpului acest proces s-a realizat necontrolat, iar ulterior au existat mai multe încercări de direcționare a procesului.

3.2.Amenajări destinate turismului cultural

Datorită numărului mare de evenimente istorice petrecute de-a lungul anilor, municipiul Miercurea-Ciuc pune la dispoziția turiștilor numeroase obiective culturale, cultural-istorice și cultural-religioase destinate practicării turismului. Printre cele mai importante se numără Cetatea Mikó, Liceul Márton Áron, Casa memorială Nagy Imre, clădirea primăriei, fosta clădire a regimentului de grăniceri secui (în prezent spital ORL), clădirea Palatului Justiției, clădirea Vigadó, clădirea Teatrului MunicipalCsíkiJátékszín, Casa de Cultură a Sindicatelor, Patinoarul „VákárLajos”, Biserica Romano-Catolică, Biserica Milenară, Bazilica Sfânta Maria, Capela Salvador și Capela Sfântul Anton.

Fig. 2.Principalele obiective turistice culturale

3.2.1.Cetatea Miko

Construită în stil neorenascist și ridicată între anii 1623-1631, principalul scop al acestei cetăți a fost acela de apărare împotriva inamicilor, în special a celor dinspre satul Ghimeș. Deși cetatea a avut un scop bine definit, aceasta a fost distrusă în anul 1661 în urma atacurilor turco-tătare, iar reconstrucția ei de către generalul austriac Steinville Stephanus a constat în ridicarea a patru bastioane în anul 1732 și ridicarea malurilor pentru șanțul de apărare. Astfel, accesul în cetate a fost posibil doar printr-un pod care ducea în cetatea cu 16 tunuri.

Fig. 3.Cetatea Mikó

În interiorul cetății se aflau o brutărie, depozite pentru alimente și băuturi și cazarma oștilor.

Până în anul 1764 cetatea a fost cazarmă împărătească, apoi pentru o perioadă de mai bine de 100 de ani a fost reședința regimentului secuiesc de infanterie, și în cele din urmă, a fost preluată de către armata regatului maghiar în anul 1873.

Fig. 4.Cetatea Mikó

Clădirea cetății a fost restaurată în anul 1970 și cuprindea: Muzeul Județean, care a devenit în timp Muzeul Secuiesc al Ciucului, Oficiul pentru protejarea patrimoniul, iar în grădina din spatele cetății se afla Muzeul Satului.

3.2.2.Muzeul Secuiesc al Ciucului

În secolul XIX a fost înființată Asociația Muzeului Secuiesc al Ciucului de către Imre Tivai Nagy în anul 1876, dar înființarea muzeului nu se datorează total acestei personalități deoarece în anul 1898 un scriitor anonim s-a plâns în revista locală de lipsa existenței unui muzeu și necesitatea acestuia, iar câțiva ani mai târziu un alt scriitor al ziarului local i-a urmat exemplul, publicând în revista locală un articol legat de importanța înființării unui muzeu.

Deși au existat voci care exprimau necesitatea existenței acestui muzeu local sau județean, acesta a luat naștere abia în anul 1930, când a avut loc prima expoziție a Asociației Muzeului Secuiesc al Ciucului. Acest eveniment a avut loc cu ajutorul a doi învățători și a renumitului pictor Nagy Imre, care, cu ocazia Rusaliilor, au organizat cea dintâi expoziție unde au fost expuse mai mult de 140 de obiecte etnografice și obiecte de artă.

Fig. 5.Intrare Muzeul Secuiesc al Ciucului

3.2.3.Liceul Márton Áron

Este descendentul școlii gimnaziale romano-catolice întemeiată de franciscanii din Șumuleu Ciuc. Din cauza exigențelor de la sfârșitul secolului al XVII-lea clădirile școlii au devenit necorespunzătoare (vechea clădire nu mai îndeplinea cerințele de igienă, capacitatea devenise insuficientă, clasele erau întunecoase și de dimensiuni mici, sala de sport era practic inutilizabilă și predarea desenului sau a altor materii de specialitate nu era posibilă), așadar s-a hotărât mutarea acesteia la Miercurea-Ciuc de către Elek Kuncz (director principal al inspectoratului școlar de la Cluj). Construirea noii clădiri a școlii presupunea existența sălilor pentru curs, pentru seminar, o sală de muzică, club, garderobă, grup sanitar, sală de mese, infirmerie, internat și locuințe pentru personalul didactic de supraveghere.

Fig. 6.Liceul Márton Áron

Deși pe vremea respectivă era una dintre cele mai moderne școli, nu a fost folosită prea mult timp în scop didactic din cauza Primului Război Mondial, când a fost folosită ca spital militar, timp în care majoritatea dotărilor au fost distruse.

Clădirea a avut de suferit și în urma celui de-al Doilea Război Mondial, dar odată cu terminarea celor două războaie, școala a fost reamenajată, în anul 1990 a fost denumită după fostul său discipol, episcopul Áron Márton, iar din 1991 a funcționat în această clădire Liceul Teologic Romano-Catolic „Segítő Mária”.

3.2.4.Casa memorială Nagy Imre

Nagy Imre a fost profesor universitar, iar după Primul Război Mondial s-a ocupat de sculptură. O bună perioadă a locuit în Budapesta unde a învățat pictură și desen, iar din anul 1924 a revenit acasă și s-a stabilit la Jigodin, unde a pictat până în momentul decesului (1976).

Casa natală a devenit muzeu, în curte aflându-se mormântul acestuia. În interiorul casei memoriale se află expuse piese de mobilier, documente, cărți, colecția de pălării din pai și marea colecție de pictură a lui Nagy Imre (chiar și compoziția neterminată de pe cadrul suport).

Fig. 7.Casa Memorială Nagy Imre

3.2.5.Clădirea primăriei

După ce orașul Miercurea-Ciuc a devenit centrul județului Harghita s-a construit sediul administrativ. Acesta a fost construit între anii 1879-1886, în stil eclectic, aspectul actual căpătându-l în urma unor lucrări efectuate la începutul anilor 1900, iar după anii ’80 partea centrală a clădirii și cea sudică adăpostesc birourile administrației.

Fig. 8.Primăria Miercurea-Ciuc

3.2.6.Clădirea regimentului de grăniceri secui

A fost construită în jurul anilor 1780, aici instalându-se armata imperială, apoi a devenit sediul conducerii județului (după ce a fost mutat de la Șumuleu Ciuc).

A funcționat ca și Tribunal Superior, apoi ca maternitate și în prezent funcționează ca Spital ORL și este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului.

Fig. 9.Reședința garnizoanei de grăniceri

3.2.7.Palatul Justiției

A fost construit în anul 1892 în stil eclectic după planurile arhitectului Wagner Gyula (cuprinzând trei nivele) și edificat în 1904. În prezent cuprinde Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc și Judecătoria Miercurea-Ciuc, iar partea din spate a clădirii găzduiește penitenciarul.

Fig. 10.Palatul Justiției

3.2.8.Clădirea Vigadó

Construită în anul 1904 în stil secesionist din averea Fondurilor Private din Ciuc, a fost centru de calcul, bancă, iar este în prezent adăpostește sediile unor firme și un cinematograf.

Fig. 11.Vigadó

3.2.9.Teatrul Municipal Csíki Játékszín

A fost fondat în anul 1998, dar inaugurat în toamna anului 1999 și este al treilea teatru din județul Harghita. Pune la dispoziția clienților producții proprii, producții ale trupelor invitate, festivaluri și spectacole pentru copii.

Fig. 12.Teatrul Municipal

3.2.10.Consiliul Județean și Casa de Cultură a Sindicatelor

Fig. 13.Consiliul Județean

Ambele clădiri au fost construite în anul 1986, se bucură de un aer nou în ceea ce privește arhitectura, în comparație cu celălate clădiri construite în anii 1980. Clădirea Consiliului Județean adăpostește sediile Agenției Naționale Antidrog și a Consiliului Județean Harghita, iar în clădirea Casei de Cultură au loc periodic spectacole culturale, piese de teatru, concerte, evenimente ale liceelor din oraș și evenimente oraganizate de ONG-uri.

Fig. 14.Casa de Cultură a Sindicatelor

3.2.11.Patinoarul „Vákár Lajos”

Datortiă condițiilor climatice ce favorizează desfășurarea sporturilor de iarnă, orașul Miercurea-Ciuc este recunoscut pentru practicarea hocheiului și a patinajului. Patinoarului are aproximativ 2000 de locuri, dar dispune și de o pistă pentru patinaj viteză care se află în aer liber și este funcționabilă numai pe perioada iernii, aici organizându-se anual concursuri și campionate. În fața patinoarului se află un grup de statuete ce reprezintă imaginea unor sportivi de hochei, care a devenit în timp simbolul orașului.

Fig. 15.Statuete hochei

3.2.12.Biserica Romano-Catolică

Se mai numește și Biserica Sfânta Cruce, a fost contruită în anii 1751-1758 în stil baroc, se află în zona centrală a orașului și adăpostește două relicve valoroase: un crucifix din timpul lui Mateias Corvin și Cartea Congregației Maria. Din cauză că nu a mai fost încăpătoare pentru credincioșii orașului, în anul 2003 ia naștere o nouă biserică (Biserica Milenară) spre bucuria locuitorilor.

Fig. 16.Biserica Romano-Catolică

3.2.13.Biserica Milenară

A fost construită în anii 2001-2003, are hramul Sfânta Maria și Sfinții Maghiari, aceștia fiind prezenți pe acoperișul bisericii sub forma unor îngeri, de unde și denumirea locală de “Biserica cu Îngeri”. Numele bisericii vine de la împlinirea a 1.000 de ani de la creștinarea poporului maghiar.

Fig. 17.Biserica Milenară

3.2.14.Șumuleu Ciuc

Șumuleu Ciuc se află la 3 km de centrul orașului Miercurea-Ciuc fiind un cartier al acestuia și adăpostește cele mai importante atracții turistice ale zonei precum izvorul cu apă minerală, Biserica Franciscană (Sfânta Maria) și Capela Salvador. Șumuleul este considerat a fi centrul cultural-spiritual al județului Harghita datorită existenței bisericii Sf. Maria și a drumului de pelerinaj “Via Mariae” care se dorește a fi legat de “Drumul Mariei” din Austria și Ungaria, ambele fiind destinate pelerinajelor religioase ce au loc cu ocazia sărbătorii religioase catolice de Rusalii.

Fig. 18.Biserica Sfânta Maria

Biserica Sf. Maria a fost construtită între anii 1804-1834 în stil baroc, iar în prezent adăpostește statuia din lemn de tei a Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe, are o înălțime de 227 cm și a fost sculptată de un localnic a cărui nume a rămas necunoscut. Se spune despre aceasta că este o statuie făcătoare de minuni, fapt demonstrat de incendiul ce a avut loc în jurul anilor 1660 când statuia a rămas intactă deși biserica a ars în totalitate. O altă întâmplare istorică relatează faptul că în timpul atacurilor tătare, când aceștia au vrut să o fure deoarece era considerată un obiect prețios, aceasta nici nu a putut fii mișcată din loc, deși tătarii au încercat să o ia cu ajutorul carelor trase de boi. Se spune că de la această încercare de a o fura, conducătorul tătarilor, supărat fiind, a lovit statuia cu sabia, urmele vazându-se și în ziua de azi pe gâtul și fața statuii.

De asemenea, de-a lungul secolelor statuia Maicii Domnului a îndeplinit foarte multe dorințe rostite în fața ei, iar acum oamenii ce merg și calcă pragul bisericii și se află într-un impas al vieții trebuie să se așeze la picioarele statuii pentru a se ruga și se roagă rostind rugăciunea ce se află scrisă la picioarele statuii în limba latina, limba maghiară, cât și în limba română, iar apoi iau caietul cu “dorințe” unde își scriu toate necazurile și îi cer Maicii Domnului să le călăuzească drumul și să-i ajute să depășească impedimentele din viață.

Fig. 19.Statuia Fecioarei Maria

Pelerinajul de la Șumuleu are loc de peste 400 de ani și este declarat cel mai mare pelerinaj religios din Estul Europei. În timpul pelerinajului zeci de mii de personae merg pe jos de la distanțe considerabile pentru a ajunge la biserica Sfânta Maria, pentru ca mai apoi să își continuie drumul spre Capela Salvador, prin Drumul Crucii, unde se află altarul în aer liber și are loc liturghia. În timpul pelerinajului oamenii țin la vedere steagul cu locul apartenenței, se închină la statuia Fecioarei Maria, participă la liturghie, cântă imnuri religioase și se spovedesc și se împărtășesc.

Printr-un comunicat de presă, Consiliul Județean Harghita a susținut în anul 2014 că Șumuleu Ciuc (cartier al orașului Miercurea-Ciuc) este singura localitate din România care pune la dispoziția turiștilor trasee de pelerinaj cu o durată de o jumătate de zi sau chiar de o zi.

Fig. 20.Pelerinaj Șumuleu

3.2.15.Centrul cultural „Miron Cristea”

A fost înființat la inițiativa Episcopilor Covasnei și Harghitei în anul 2001, poartă numele patriarhului „Miron Cristea”, funcționează ca și centru cultural (activități didactice pentru copii: pictură, lecții de pian, chitară, flaut etc.).

Fig. .Centrul cultural

Are ca obiective: organizarea activităților culturale, științifice, activități de cercetare, prelucrare și valorificare și, de asemenea, păstrarea și conservarea obiectelor materiale, a patrimoniului istoric, artistic și etnografic, și a documentelor care atestă prezența populației românești din sud-estul Transilvaniei prin funcționarea unui muzeu în cadrului Centrului Cultural: „Muzeul Oltului și Mureșului Superior”, care este o filială a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (Orientali).

Fig. .Expoziție Muzeul Oltului și Mureșului Superior

În cadrul Muzeului Oltului și Mureșului Superior se organizează periodic diferite expoziții ca: „Noi descoperiri în sud-estul Transilvaniei” unde sunt prezentate cercetările etno-arheologice și istorico-documentare, „Sarea, Timpul și Omul” pentru exploatările preindustriale ale sării din trecut și până în prezent, „Dacii din curbura Capaților” unde se prezintă obiecte arheologice descoperite sau reconstituite din arealul orașului Miercurea-Ciuc. Tot aici se organizează diferite simpozioane cu teme ca: Mica Unire, Unirea Principatelor Române, aniversarea marilor scriitori români etc.

3.3.Evenimente culturale

3.3.1.Pelerinajul de Rusalii

Deși am vorbit în detaliu despre acesta în capitolul anterior, doresc să menționez și faptul că este cel mai important eveniment ce se desfășoară anual și care se bucură de cel mai mare număr de turiști înregistrat de un astfel de eveniment în România și este pelerinajul cu cea mai mare amploare din Estul Europei.

3.3.2.Festivalul de muzică veche

Acesta are o tradiție veche, existând încă din anul 1980, fiind considerată una dintre cele mai vechi manifestări de acest gen din țară și pune la dispoziția oamenilor trupe autohtone și din afara hotarelor. Organizatorii oferă spectacole cu muzică din epoca medievală, barocă și renascentistă, dans, teatru de păpuși, toate acestea împletite armonios de către vestimentația medievală purtată de artiștii ce performează pe scene.

Fig. 23.Vestimentația artiștilor

Deși între anii 1986-1989 organizarea festivalului a fost interzisă, în anul 1990 și-a reluat activitatea datorită autorităților locale și județene, alături de alte organizații/parteneri care au crezut în puterea de manifestare a evenimentului, căpătând ulterior caracter internațional.

Principalele zone de desfășurare, devenite tradiționale sunt: biserica de la Șumuleu și curtea cetății Miko.

În prezent festivalul se bucură de apartenența în Rețeaua Festivalurilor de Muzică Veche din Europa, care își are sediul în Lion, în urma invitației din anul 2010 cu ocazia împlinirii a 30 de ani de existență, urmând să aniverseze, în iulie 2018, 38 de ani de existență.

Fig. 24.Concert în curtea cetății Miko

3.3.3.Festivalul internațional de muzică Jazz (Festivalul Csiki Jazz)

Festivalul a devenit unul dintre cele mai importante, dorindu-se să devină o tradiție a locului, aniversând, tot în luna iulie a anului 2018, 10 ani de la primul festival de jazz organizat în Miercurea-Ciuc. Acesta reunește artiști din țară și din străinătate și promovează în special multiculturalitatea.

Fig. 25.Concert Jazz

3.3.4.Festivalul Internațional de Film Transilvania

Odată cu începerea desfășurării TIFF-ului în Cluj-Napoca, organizatorii festivalului au făcut posibilă organizarea acestuia și în orașe mai puțin dezvoltate, precum Miercurea-Ciuc, TIFF Ciuc- entitate independentă a TIFF, dorind să facă posibilă întâlnirea creatorilor români și a celor ungari.

Fig. .TIFF-Ciuc, proiecție în aer liber

4.VALORIFICARE TURISTICĂ

Municipiul Miercurea-Ciuc se bucură de un mare progres în ceea ce privește turismul, mai ales de când s-au terminat lucrările de modernizare începute în anul 2010. Autoritățile orașului au depus actele necesare pentru obținerea unor fonduri europene, care mai târziu au adus o nouă înfățișare localității și astfel un nou început pentru turismul orașului. Fiecare proiect demarat a constat în reabilitarea și modernizarea principalelor artere turistice ale orașului, s-a început cu modernizarea centrului orașului.

Fig. 27.Centrul municipiului după reabilitare

Inițial s-au început lucrările de reabilitare a Pieței Libertății, amenajarea unei promenade care să pornească din centrul orașului și să se oprească la Teatrul Municipal Csiki Jatekszin, iar mai apoi reabilitarea și modernizarea Pieței Majlath Gusztav și chiar reabilitarea străzii pietonale Petofi Sandor care se bucură de o istorie bogată și în prezent oferă turiștilor un „spectacol” al clădirilor vechi, care în prezent sunt și ele reabilitate.

Fig. 28.Reabilitarea zonei centrale

Au fost înlocuite treptele și pavajele vechi ce stricau aspectul străzilor și al clădirilor, au fost realizate bazine cu apă și amenajate fântâni arteziene și spații verzi, arborii îmbătrâniți au fost tăiați și înlocuiți cu arbori și arbuști ornamentali așezați în forme de cutii de lemn, iluminatul stradal a fost și el înlocuit și modernizat (iluminat nocturn implantat în pavaje), alături de tot mobilierul orașului. Toate aceste modernizări și reabilitări au avut ca scop crearea unor spații publice cu mărirea spațiilor destinate promenadelor și chiar realizarea unor areale destinate organizării de evenimente culturale.

Fig. 29.Amenajarea promenadei

După ce s-a terminat modernizarea și reabilitarea centrului orașului, autoritățile au continuat cu aceste lucrări, urmând pe listă modernizarea Cetății Miko, a primăriei, a arterelor rutiere din zona acesteia și a spitalului din oraș. Și nu s-au oprit doar aici, au continuat cu reabilitarea și modernizarea Parcului Central, au înființat noi rute pentru autobuzele transportului în comun, au creat noi stații în mai multe zone ale orașului tocmai pentru a face mai ușoară deplasarea de la un obiectiv turistic la altul (deși orașul este mic, infrastructura este o parte importantă pentru turism și pentru turiștii care vin aici și au nevoie de îndrumare pentru a ajunge la obiectivele dorite), iar acum orașul se bucură de finalizarea lucrărilor pentru artere rutiere importante.

Fig. 30.Amenajarea zonei pietonale Petofi Sandor

4.1.Infrastructura de cazare și circulația turistică

După terminarea lucrărilor de modernizare și reabilitare desfășurate cu scopul funcționării optime a orașului, a început să se pună accentul pe infrastructura turistică de cazare si cea de alimentație publică. Ușor, ușor au apărut clădiri destinate creării unor spații de cazare sau alimentație publică, potențiali investitori și familii care au dorit să își dezvolte o afacere în domeniul turismului prin intermediul oferii spațiilor de cazare sau alimentație publică pentru turiștii care începeau să devină tot mai mulți.

Fig. 31.Infrastructura turistică

În prezent orașul beneficiază de o nouă imagine, reabilitată și modernizată, potrivită pentru primirea turiștilor, acest lucru fiind ajutat și de existența structurilor de cazare și alimentație publică. În acest sens am făcut o analiză a structurilor de cazare în municipiul Miercurea-Ciuc.

Tabel 1.Structuri de cazare prezente în Miercurea-Ciuc și numărul lor 2012-2017

Sursă: INS Tempo Online, accesat 09.04.2018

Fig. 32.Tipuri de structuri de cazare 2012

În figura 32 este prezentat procentajul fiecărei structuri de cazare din anul 2012 și se poate observa că pensiunile turistice reprezentau 50% din structura bazei de cazare, iar pensiunile agroturistice, căsuțele turistice, motelurile, vilele turistice și hostelurile reprezentau 3%, cabanele 10%, iar hotelurile reprezentau 23% din totalul structurilor de cazare.

Fig. 33.Tipuri de structuri de cazare 2017

În figura 33 se poate observa că numărul cabanelor turistice au scăzut la 45% de la 52% în anul 2012, iar cel al pensiunilor turistice a crescut la 7% de la 3% în anul 2012. Și hotelurile au crescut cu 1% față de anul 2012.

Tabel 2.Capacitatea de cazare din Miercurea-Ciuc 2012-2017

Sursă: INS Tempo Online, accesat 09.04.2018

Fig. 34.Numărul locurilor de cazare din structurile de primire turistică 2012

În figura 34 este redat numărul locurilor de cazare pe tipuri de structuri de cazare din anul 2012, unde se poate observa cu ușurință că hotelurile ocupă cea mai mare parte a acestora reprezentând 49% din totalul locurilor de cazare din Miercurea-Ciuc, urmate de pensiunile turistice cu 25% și cabanele turistice care reprezintă 12% din totalul locurilor de cazare.

Fig. 35.Numărul locurilor de cazare din structurile de primire turistică 2017

În figura 35 se poate observa că, la fel ca în anul 2012, hotelurile reprezintă în continuare structura de primire turistică cu cele mai multe locuri de cazare din totalul acestora, iar schimbări apar în structurile de cazare reprezentate de cabane și pensiuni a căror număr scade la 11%, respectiv 22%, de la 12% și 25%.

Se poate constata că diferența dintre anul 2012 și anul 2017 în privința numărului de locuri de cazare din pensiuni este legată de scăderea acestora din cauza desființări unor pensiuni turistice (16 pensiuni în anul 2012, respectiv 13 pensiuni în 2017), o situație similară se întâlnește și în cazul cabanelor turistice care în anul 2012 aveau 126 locuri de cazare și în 2017 116 locuri de cazare, iar creșterea din cadrul hotelurilor este datorată creșterii numărului de locuri din cadrul hotelurilor (543 locuri de cazare în hoteluri în anul 2012, respectiv 550 în 2017).

Tabel 3.Sosirile turistice din Miercurea-Ciuc pe tipurile de structuri de cazare 2012-2017

Sursă: INS Tempo Online, accesat 09.04.2018

În tabelul numărul 3 în anii 2012 și 2017 nu există date despre numărul sosirilor turistice în structurile de cazare de tip vilă turistică, căsuță turistică și pensiune agroturistică, dar chiar și cu această problemă am încercat să observ diferența dintre sosirile turistice din 2012 și cele din 2017.

Fig. 36.Sosirile turistice în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri 2012

Figura 36 arată procentajele structurilor de cazare în funcție de numărul sosirilor turistice din anul 2012, cele mai multe sosiri turistice înregistrându-se în structurile de cazare de tip hotel, acestea ocupând 65% din totalul sosirilor din anul 2012 (respectiv 20.320 sosiri turistice), pensiunile turistice 25%, iar cabanele 3% cu 1.873 sosiri turistice.

Fig. 37.Sosirile turistice în structurile de primire turistică pe tipuri de structuri 2017

Iar figura 37 prezintă procentajele sosirilor turistice din anul 2017 din totalul structurilor de cazare turistică. Și aici hotelurile dețin cea mai mare parte din totalul sosirilor turistice, ocupând 76% din procentajul total al sosirilor cu 34.886 sosiri turistice în anul 2017, urmate de pensiunile turistice 16% cu 7.546 sosiri turistice și cabanele turistice 7% cu 2.992 sosiri turistice în anul 2017.

Diferențele surprinse de figurile 36 și 37 sunt determinate, în cazul hotelurilor, de creșterea numărului de sosiri turistice (20.320 sosiri turistice în anul 2012 și 34.886 sosiri turistice în anul 2017) și la fel și în cazul cabanelor turistice, creșterea numărului sosirilor turistice (1.873 sosiri turistice în anul 2012 și 2.992 sosiri turistice în anul 2017).

Tabel 4.Gradul de ocupare din Miercurea-Ciuc în anul 2016 și 2017

Sursă: Primăria Miercurea-Ciuc

În urma informațiilor obținute de la Primăria Miercurea-Ciuc, am aflat că turiștii sunt într-o creștere continuă, cu o diferență de 22.015 turiști mai mulți în anul 2017 față de anul 2016, că în continuare structura de cazare preferată de turiștii ce ajung aici este structura de cazare de tip hotel (iar în procentaje a crescut cu 0,8% față de anul 2016) și se poate observa diferența dintre numărul de turiști din structurile de cazare de tip hotel din 2016 (89.136 turiști) și 2017 (101.815 turiști). De asemenea, pentru fiecare tip de structură de cazare este sesizabilă diferența numărului de turiști dintre anii 2016-2017, însă hotelurile au înregistrat cea mai mare diferența și cea mai mare creștere procentuală, față de structura de cazare de tip pensiune turistică a cărui procentaj a scăzut față de anul 2016 când avea 19,4%, iar în 2017 a scăzut la 18,8% chiar dacă și la acest tip de structură de cazare a crescut numărul turiștilor.

Cele mai căutate structuri de cazare din oraș sunt: Hotel Fenyo (Bradul), Hotel Fogado, Hotel Merkur, Fortuna Park, Hotel Prince, Hotel Park, Csiki Hotel (cea mai apropiată structură de cazare de Cetatea Miko), Hotel Salvator, Pensiunea Gambrinus, Pensiunea Siesta, Pensiunea Vardomb, Pensiunea Juliu’s, Pensiunea Rendez-vous etc.

Fig. 38.Hotel Prince

Fig. 39.Pensiunea Juliu's

Fig. 40.Hotel Fenyo

4.2.Infrastructura de alimentație publică

Deși Miercurea-Ciuc nu este un oraș mare sau foarte dezvoltat, acesta pune la dispoziția turiștilor, cât și a localnicilor, numeroase restaurante cu specific local/tradițional românesc/maghiar cu prețuri accesibile tuturor buzunarelor, dar și pub-uri sau localuri destinate consumul de ceaiuri/cafele.

Fig. 41.infrastructura turistică

Printre cele mai recunoscute restaurante ale orașului se numără: Gambrinus (restaurant cu specific unguresc recunoscut pentru calitatea produselor și serviciilor oferite), Royal (mâncare tradițională/meniu variat), Meteor (mâncare tradițională), San Genarro; restaurante aflate în incinta hotelurilor/pensiunilor: printre cele mai apreciate se află restaurantul hotelului Fenyo, urmat de Korona, Park Hotel și Prince; pizzerii și pub-uri: Tosca, Vardomb, Bandido’s, Gosser Pub (primul pub din oraș amenajat în stilul pub-urilor irlandeze), Renegade, Via Napoli etc.

Fig. 42.Interior restaurant Gambrinus

Fig. 43.Interior Gosser Pub

4.3.Disfuncționalități

Turismul cultural din municipiul Miercurea-Ciuc este un segment de turism destul de important, atât la nivel local, cât și la nivel regional. Turismul cultural se realizează datorită existenței unor resurse antropice prin intermediul cărora se poate practica această formă de turism care produce sete de cunoaștere și apreciere a bunurilor culturale ale unei țări, zone, regiuni sau localități și contribuie la dezvoltarea sau formarea unei persoane, la creșterea nivelului de educație, păstrarea identității culturale și respectarea popoarelor.

Chiar dacă turismul cultural din Miercurea-Ciuc nu beneficiază de o mare varietate de obiective turistice, beneficiază totuși de prezența unor importante atracții turistice specifice zonei și populației (clădiri istorice, statui și statuete importante, muzeu, străzi cu importanță, biserici etc.) și chiar de organizarea unor festivaluri și pelerinaje care atrag anual turiști în zonă.

În prezent infrastructura turistică din Miercurea-Ciuc a beneficiat de modernizări și reamenajări care ușurează activitatea turistică și o ajută în mare măsura prin imaginea nouă pe care i-a oferit-o această amenajare.

Una dintre disfuncționalitățile din Miercurea-Ciuc este legată de faptul că, deși există potențial și există și o cerere mare (cum este pelerinajul organizat de sărbătoarea Rusaliilor și biserica de la Șumuleu cu statuia Maicii Domnului care a plâns cu lacrimi de sânge), nu există o bună promovare, atât a turismului cultural, cât și a infrastructurii turistice de care potențialii turiști nu sunt conștienți că există. O bună promovare ar duce la creșterea numărului de turiști.

4.4.Analiza diagramă

Pentru o și mai bună înțelegere a turismului cultural din municipiul Miercurea-Ciuc și a posibilității de dezvoltare a acestuia, am făcut o analiza a punctelor slabe, punctelor tari, amenințărilor și oportunităților prezente aici.

4.5.Propuneri de optimizare

În urma cercetării turismului cultural urban din Miercurea-Ciuc și ținând cont și de analiza diagramă realizată la subcapitolul 4 (în special ținând cont de punctele slabe și de cele tari), voi încerca să sugerez câteva alternative pentru optimizarea turismului ciucan.

Punctele tari evidențiază elementele care reprezintă un adevărat avantaj pentru practicarea turismului cultural și în același timp evidențiază faptul că acesta ar putea avea un impact mai mare și o continuitate, cu condiția să fie valorificat: climatul favorabil practicării turismului cultural, peisajul deosibit, existența resurselor materiale care pot și sunt valorificate din punct de vedere cultural, existența muzeelor, evenimentelor si traseelor culturale (singura localitate din România care pune la dispozția turiștilor trasee de o mare amploare pentru pelerinajele religioase).

Punctele slabe identificate descriu starea actuală a turismului cultural și, în același timp, nemulțumirea pe care acesta o produce în rândul turiștilor prin existența personalului necalificat sau a personalului care nu cunoaște decât limba maghiară și poate puțin dintr-o limbă străină. Amenințările denotă modificările care ar putea avea loc asupra mediului înconjurător și asupra turismului cultural, în condițiile în care acesta ar fi prea exploatat, și aspectele prezente care pot deregla buna funcționare a turismului, de exemplu prin educația redusă în ceea ce privește respectarea naturii și respectarea obiectivelor istorice moștenite și devenite obiective culturale de mare valoare.

Odată cu punctele tari iau naștere și oportunitățile pe care turismul le poate aduce localității, și anume: beneficii pentru dezvoltarea turismului la nivel național și internațional, dezvoltarea continuă a infrastructurii turistice sau modernizarea celei existente, crearea și altor trasee turistice în afara celui dedicat pelerinajului (în zona există ape minerale, mine, care pot reprezenta un posibil traseu turistic cu temă culturală) și, nu în ultimul rând, creșterea interesului pentru acest tip de turism.

Pentru realizarea acestora consider că ar fi necesare investiții majore în ceea ce privește publicitatea și promovarea la nivel național a tuturor obictivelor culturale existente în oraș, crearea de spoturi publicitare pentru diferitele evenimente ce au loc de-a lungul anului în oraș și de care știu doar o parte a populației orașului și doar câteva localității de pe teritoriul Ungariei. Cred că ar fi mai important să dezvoltăm acest turism mai întâi la nivel regional și național și abia apoi să ne orientăm spre turismul internațional.

O altă propunere pentru dezvoltarea turismului este legată de infrastructura turistică care, în prezent, putem considera că este suficientă, dar dacă ne dorim ca turismul să ia o mai mare amploare avem nevoie să facem investiții pentru modernizare, mai ales pentru infrastructura de acces: linii de autobuz mai diversificate, legături CFR mai dezvoltate și acces rutier mai facil. Desigur că alături de acestea ar trebui construite și parcări, destinate mai ales autocarelor cu turiști.

Și nu în ultimul rând, o altă propunere este legată de invățământul destinat sferei turistice. Deși există un liceu cu profil turistic, în unitățile hoteliere sau în cele ale alimentației publice se regăsește personalul slab pregătit, care nu a fost format pentru sfera turistică, nu știe o limbă de circulație internațională (sau știe prea puțin pentru a se putea descurca la contactul cu turiștii), nu știe să vorbească sau nu ințelege limba care guvernează țara în care traim și atunci apar probleme de comunicare chiar cu turiștii interni. Aceasta cred că este cea mai mare amenințare a turismului deoarece turiștii care vin din alte județe aici, pleacă nemulțumiți sau chiar dezamagiți de lucruri pe care poate nici nu și le imaginau (probleme de comunicare și înțelegere cu personalul dacă nu cunoaște limba maghiară). Ar fi foarte important ca personalul angajat în sectorul turistic să fie foarte bine pregătit pentru sectorul în care activează.

Miercurea-Ciuc are un potențial mare în ceea ce privește turismul cultural, acesta beneficiind de numeroase obiective culturale care favorizează dezvoltarea acestui tip de turism, însă autoritățile greșesc când promovează mai mult în afara graniței țării decât în interiorul acesteia acest tip de turism. Promovarea turistică internă a obiectivelor culturale prezente și a poveștilor legate de aceste obiective, ar putea aduce un număr și mai mare de turiști, dornici să afle poveștile și istoria obiectivelor ce se regăsesc aici.

De asemenea, pentru diversificarea serviciilor turistice ar trebui create oferte turistice sau chiar circuite turistice tematice care să includă și să valorifice turismul cultural urban din Miecurea-Ciuc, fapt realizabil prin încheierea unor parteneiate între agențiile de turism județene și localitățile deținătoare de obiective turistice asemănătoare cu cele existente aici.

CONCLUZII

Turismul cultural este fenomenul social-economic care pune în valoare potențialul natural, resursele naturale și cele antropice (valorificate sau nevalorificate), monumente istorice, festivaluri, castele, monumente de cultura etc., și se află într-o continuă dezvoltare, lăsându-și amprenta asupra economiei. În România mai puțin, din cauză că turismul nu este la fel de dezvoltat ca în alte state și pentru că nu se valorifică la maximum valențele turistice naturale și antropice ale țării, indiferernt dacă acestea sunt valoroase.

Turismul și cultura au o legătură strânsă, iar în Miercurea-Ciuc, oraș atestat din 1558, în urma numeroaselor evenimente istorice petrecute, există numeroase obiective turistice culturale, cultural-istorice, cultural-religioase și festivaluri care pot influența și valorifica adevărata importanță a acestui turism.

Printre cele mai importante se numără: Cetatea Miko (care cuprinde și Muzeul Secuiesc al Ciucului și unde, pe timpul verii, sunt găzduite două dintre cele mai importante festivaluri din oraș), Casa memorială Nagy Imre (pictor și sculptor recunoscut pentru operele sale, care pot fi vizualizate în casa devenită muzeu), Casa de Cultură a Sindicatelor (periodic au loc evenimente culturale, piese de teatru, concerte, spectacole culturale și chiar proiecții de filme în cadrul evenimentului TIFF-Ciuc), Biserica Sfânta Maria din Șumuleu (unde oamenii merg anual pentru pelerinajul cu ocazia sărbătorii de Rusalii, care este cel mai mare pelerinaj de acest gen din România și Europa de Est), Festivalul de Muzică Veche (face parte din Rețeaua Festivalurilor de Muzică Veche din Europa și este considerat unul dintre cele mai mari evenimente de acest gen de la noi din țară și a ajuns la ediția cu numărul 38, oferă turiștilor spectacole cu muzică din epoca medievală, dans, teatru de păpuși) și Festivalul Internațional de Muzica Jazz (reunește artiști din țară si din străinătate, promovează multiculturalitatea și a ajuns la ediția numărul 10).

Așadar, turismul cultural din Miercurea-Ciuc dispune de resursele necesare practicării turismului cultural, însă este nevoie de o mai bună promovare pentru dezvoltarea acestuia la un nivel mai înalt, este nevoie de revizuirea infrastructurii de acces, modernizarea sau chiar dezvoltarea bazelor de cazare și a celor de alimenație publică pentru ca turiștii să beneficieze de o ofertă mai amplă. Dar mai ales, este nevoie de promovarea valorilor culturale din oraș, crearea unor oferte/trasee turistice și bineînțeles pregătirea potrivită a personalului din sectorul turistic.

BIBLIOGRAFIE

Badita A. (2013).APPROACHES TO THE ANALYSIS AND EVALUATION OF URBAN TOURISM SYSTEM WITHIN URBAN DESTINATIONS, Revista de turism – studii si cercetari in turism / Journal of tourism – studiesandresearch in tourism, 2013, vol. 16, issue 16, 58-66

Nita A., Rosian G. (2016). Originea si dezvoltarea spatiala si urbana a Municipiului Miercurea-Ciuc ,GeographiaNapocensis Anul X, nr. 1, 2016

Cocean, P., Dezsi, Ș. (2009), Geografia turismului, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.

Garbea R. V (2013). Urban TourismBetween Content andAspiration for Urban Development” ManagementandMarketing, volume XI, issue 1/2013

Gheorghilas, A. (2009). Geografia turismului. Bucuresti: Editura CREDIS.

NegrusaA&Yolal M, (2012). "Cultural TourismMotivation – The Case Of Romanian Youths," AnaleleFacultatii de Economie, Universitatea din Oradea,vol. 1(1), pagini 548-553, Iulie

Petroman I (2013). ”Types of Cultural Tourism”. et. al./ ScientificPapers: Animal ScienceandBiotechnologies, 46 (1)

Puscas A (2015). „COLOANE ȘI VITRALII. ANTICHITATE ȘI EV MEDIU.INCURSIUNI ÎN ISTORIA ȘI CULTURA TURISMULUI URBAN PREMODERN” Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca, editura UBBCluj

Sanda G. (2016). Introduction in the cultural tourism in Romania, Analele Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu, vol I.

Viuleț, N. C. (2006). Turismul, prioritate a economiei românești. Analele Universității din Oradea , 341-345.

http://www2.unwto.org/content/about-us-5

http://www.rowater.ro/daolt/sgaharghita/default.aspx