.06 Coexistenta Cazurilor Dep Luraltiate Infractionala [610923]

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA
FACULTATEA DE DREPT

IAȘI
2017

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Conf. dr. Maria Ioana MĂRCULESCU -MICHINICI
Absolvent: [anonimizat]
2017

LUCRARE DE LICENȚĂ
COEXISTENȚA CAZURILOR DE
PLURALITATE INFRACȚIONALĂ ÎN
SITUAȚIA PERSOANEI FIZICE

Coordonator științific,
Conf. dr. Maria Ioana MĂRCULESCU -MICHINICI
Absolvent: [anonimizat] 1
1. Constituția concursului infracțional privind infractorul persoană fizică majoră ……………… 1
1.1. Definiția concursului de infracțiuni ………………………….. ………………………….. ………….. 1
1.2. Condiții de existență ale concursului de infracțiuni ………………………….. …………………. 1
1.3. Forme ale concursulu i de infracțiuni ………………………….. ………………………….. ………… 3
1.4. Regimul sancționator al concursului de infracțiuni ………………………….. ………………….. 4
2. Constituția recidivei privind infractorul persoană fizică majoră ………………………….. ………. 6
2.1. Definiția recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 6
2.2. Condiții de existență ale recidivei ………………………….. ………………………….. …………….. 7
2.3. Termenii recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
2.4. Forme ale recidivei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 10
2.5. Regimul sancționator al recidivei ………………………….. ………………………….. ……………. 11
3. Constituția pluralității intermediare privind infractorul persoană fizică majoră ……………. 14
3.1. Definiția pluralității intermediare ………………………….. ………………………….. ……………. 14
3.2. Condiții de existență ale pluralității intermediare ………………………….. ………………….. 14
3.3. Regimul sancționator al pluralității intermediare ………………………….. …………………… 15
4. Forme atipice ale pluralit ății infracționale ………………………….. ………………………….. ……… 16
4.1. Pluralitatea nenumită de infracțiuni ………………………….. ………………………….. ……….. 16
4.1.1. Definirea pluralității nenumite de infracțiuni ………………………….. ………………….. 16
4.1.2. Condiț ii de existență ale pluralității nenumite de infracțiuni …………………………. 16
4.1.3. Regimul sancționator al pluralității nenumite de infracțiuni ………………………….. 17
4.2. Pluralitatea de infracțiuni. Subiect activ – persoana fizică minoră ……………………….. 17
4.2.1. Concursul de infracțiuni săvârșite de minorul răspunzător penal …………………… 17
4.2.2. Pluralitatea sui generis ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
5. Aspecte diferențiale între forme ale pluralității infracționale ………………………….. ………… 21
PARTEA a II -a Probleme speciale. Probleme juridice curente ………………………….. ……. 23
1. Concepția Codului penal anterior în materia pluralității i nfracționale .
Aspecte comparative cu actuala reglementare ………………………….. ………………………….. … 23
1.1. Situații tranzitorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23

1.2. Diferențe semnificative în privința condițiilor de existență ale recidivei ………………. 28
1.3. Diferențe semnificative
în privința regimului sancționator al pluralității infracționale ………………………….. …. 30
1.4. Condiț ii de valabilitate
ale pluralității nenumite de infracțiuni în reglementarea anterioară ………………………. 35
2. Regimul sancționator al minorului – infractor în cele două reglementări ……………………. 36
2.1. Situații tranzitorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 37
2.2. Compatibilitatea stării de minoritate a infractorului – minor
cu pluralitatea intermediară ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
3. Probleme identificate în materia concursului infracțional
privind infractorul persoană fizică majoră ………………………….. ………………………….. ……… 42
3.1. Concursul de infracțiuni în constituția celor doi termen i ai recidivei ……………………. 42
3.1.1. Primul termen al recidivei postcondamnatorii/postexecutorii ……………………….. 43
3.1.2. Al doilea termen al recidivei postcondamnatorii ………………………….. …………….. 44
3.1.3. Al doilea termen al recidivei postexecutorii ………………………….. …………………… 44
3.1.4. Coexistența concursului infracțional
în ambii termeni ai recidivei postcondamnatorii ………………………….. ……………… 45
3.1.5. Coexistența concursului infracțional
în ambii termeni ai recidivei postexecutorii ………………………….. ……………………. 45
3.2. Concursul de infracțiuni în con stituția
celui de -al doilea termen al pluralității intermediare ………………………….. ……………… 46
3.3. Considerații privind infracțiunea de evadare ………………………….. ………………………… 47
3.3.1. Evadare a constituentă a concursului infracțional
în cel de -al doilea termen al recidivei ………………………….. ………………………….. .. 47
3.3.2. Evadarea constituentă a concursului infracțional
în cel de -al doilea termen al pluralității intermediare ………………………….. ………. 48
4. Probleme speciale referitoare la constituirea
celui de -al doilea termen al recidivei dintr -un co ncurs de infracțiuni ………………………….. 49
4.1. Recidiva in raport cu o condamnare
cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei ………………………….. ……………. 49
4.2. Recidiva in t impul liberării condiționate ………………………….. ………………………….. ….. 51

5. Pluralitatea de infracțiuni raportată la modalitatea de individualizare
a pedepselor conform reglementărilor art. 79 Cod penal ………………………….. ……………. 53
6. Probleme speciale referitoare la sancționarea infractorului minor ………………………….. ….. 55
6.1. Sancționarea concursului de infracțiuni ………………………….. ………………………….. …… 55
6.2. Sancționarea pluralității sui generis ………………………….. ………………………….. ………… 57
6.3. Reiterarea comportamentului infracțional al făptuitorului devenit major ………………. 59
6.4. Concursul de infracțiuni în structura pluralității sui generis ………………………….. ……. 60
7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 61
BIBLIOGRAFIE

Pagină 1 din 61

Partea I Considerații generale privind formele pluralității de infracțiuni în contextul
reglementărilor Codului penal în vigoare

1. Constituția concursului infracțional privind infractorul persoană fizică majoră
1.1. Definiția concursului de infracțiuni
Prin concurs de infracțiuni se înțelege în teoria dreptului penal și în legislația penală, acea
formă a pluralității de infracțiuni care constă în existența a două sau mai mult e infracțiuni,
săvârșite de către aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni separate (definirea concursului real,
conform art. 38, alin. (1) C . pen.) sau prin aceeași acțiune sau inacțiune (definirea concursului
formal, conform art. 38, alin. (2) C. pen .), anterior unei condamnări definitive pentru vreuna
dintre ele1, suscep tibile de a fi supuse judecății2.
În concepția noii reglementări, legiuitorul român realizează o individualizare legală,
explicită a celor două forme ale concursului de infracțiuni, s pre deosebire de reglementarea
anterioară, definițiile adoptate oferind o diferențiere clară între concursul real și cel formal de
infracțiuni, relevând totdodată, trăsăturile care le particularizează pe acestea, sub aspectul
modului de constituire a plura lității de fapte penale3.
1.2. Condiții de existență ale concursului de infracțiuni
Deși Codul penal reglementează expres existența celor două forme principale ale
concursului de infracțiuni, între ele nu apar distincții substanțiale, ba mai mult, pentru reține rea
oricăreia dintre aceste configurații a pluralității infracționale și diferențierea totodată, față de
celelalte forme ale pluralității de infracțiuni, se cer întrunite cumulativ, săvârșirea a două sau mai
multe infracțiuni – în sensul definiției prevăzu te în art. 15 coroborat cu art. 174 din noul C. pen.
– de către aceeași persoană, mai înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna din
infracțiuni, iar cel puțin două dintre faptele constituente ale ansamblului infracțional, să fie
suscepti bile de judecată și condamnare4.
În ceea ce privește prima condiție de existență, și anume, săvârșirea a două sau mai multe
infracțiuni, trebuie menționat faptul că nu prezintă importanță punctu l în care se află infracțiunile
la momentul descoperirii lor . Asta înseamnă că infracțiunile pot intra sub incidența

1 M. Basarab, V. Pașca, Gh. Mateuț, C -tin Butiuc, Codul penal comentat, vol. I, Ed. Hamangiu, București 2007, p.
194.
2 M. Udroiu, Drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 126.
3 T. Toader și cola b., Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 101.
4 Ibidem.

Pagină 2 din 61

reglementărilor referitoare la concurs, indiferent dacă au fost consumate, epuizate sau tentate.
De asemenea, nu reprezintă un factor relevant forma participației penale a făptuitorului, forma de
vinovăție cu care au fost săvârșite infracțiunile ori pluralitatea subiecților pasivi5.
Este necesară mențiunea conform căreia, constituie concurs de infracțiuni și situația în care
faptele din componența acestuia se află în etapa cercetărilor ori a judecăți i la aceleași organe
judiciare sau la organe judiciare diferite6.
Referitor la necesitatea celei de -a doua condiții, trebuie menționat faptul că persoana
poate săvârși unele infracțiuni în calitate de autor ori coautor, altele în calitate de instigator sa u
complice, dispozițiile art. 49 și ale art. 52 C. pen. aplicându -se în mod corespunzător. De
asemenea, trebuie menționat faptul că persoana poate comite unele infracțiuni în mod individual,
iar pe altele în participație7.
Reprezintă o condiție esențială p entru reținerea concursului de infracțiuni, ca momentul
săvârșirii ansamblului faptic să se situeze anterior rămânerii definitive a unei hotărâri de
condamnare (în sensul definițiilor reglementate în art. 551 și art. 552 din Codul de procedură
penală) pent ru vreuna dintre infracțiunile constituente, chiar dacă momentul descoperirii ar fi
ulterior pronunțării repectivei hotărâri8.
Referitor la aceeași condiție, trebuie menționat faptul că se vor aplica prevederile referitoare
la concursul infracțional și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în aceeași zi în care a fost
pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare, definitivă, pentru o infracțiune anterioară.
De asemenea, ne aflăm în prezența unui concurs de infracțiuni și în situația în care una din
infracțiuni a fost săvârșită ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă efectele
acestei hotărâri vor fi înlăturate prin exercitarea unei căi extraordinare de atac9.
Nu în ultimul rând, pentru a putea reține existența concursului de infracțiuni, trebuie să
cumulăm celorlalte condiții enunțate anterior, și condiția existenței a cel puțin două infracțiuni
pasibile de sancțiune penală , în sensul că nu trebuie să fi intervenit ulterior, pentru cel puțin două
dintre ele, vreo cauză de nep edepsire generală (amnistia, prescripția răspunderii penale,
retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților) sau specială (exemplu: denunțarea de către

5 V. Pașca, Drept penal.Partea generală, ed. a III -a Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 324.
6 M. Udroiu, op. cit. ., p. 126.
7 V. Pașca, op. cit. , p. 325.
8 C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, București, 1997, p. 491.
9 M. Udroiu, op. cit. , 2014, p. 127.

Pagină 3 din 61

mituitor – art. 290 alin. (3) din Codul penal; retragerea mărturiei mincinoase – art. 273 alin. (3)
C. pen. )10.
Așa încât, este plauzibilă reținerea concursului de infracțiuni și atunci când pentru una dintre
infracțiunile constituente instanța ar putea dispune una dintre măsurile de individualizare a
pedepsei constând în renunțarea la aplicarea pedepsei potrivit dispozițiilor art. 80 C. pen.,
respectiv în amânarea aplicării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen.11.
1.3. Forme ale concursului de infracțiuni
Legiuitorul stabilește două forme principale ale concursului de infracțiuni, însă din analiza
textului de lege care reglementează centrul materiei, se materializează unele subdiviziuni ale
acestor configurații.
Astfel, alin. (1) al art. 38 din Codul penal, reprezintă sediul legal al concursului real (sau
material) de infracțiuni, definindu -l drep t situația în care două sau mai multe infracțiuni au fost
săvârșite de aceeași persoană, prin tot atâtea acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Distinctivitatea acțiunilor sau inacțiunilor, constituie
principalul mod de delimitare a concursului real, de cel formal12.
Concursul real poate îndeplini condițiile pentru a fi subdivizat în concurs real omogen (în
sensul că infracțiunile constituente sunt susceptibile de aceeași încadrare juridică) și eterogen
(reprezentat de cazul în care infracțiunile concurente sunt de natură diferită).
O situație ce ridică probleme în cazul concursului real omogen, o reprezintă asemănarea
constituției sale cu cea a infracțiunii continuate. Diferența între cele două instituț ii de drept, dată
fiind situația în care acțiunile dolosive sunt îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, este
determinată de pluralitatea rezoluțiilor infracționale, în cazul concursului real omogen13.
Dispoziția penală, înfățișează două modalități no rmative, denumite în doctrină drept
concurs real simplu (art. 38 alin. (1) teza I C. pen. ) sau concurs fără conexitate și concurs real
caracterizat (art, 38 alin. (1) teza a II -a C. pen. ) sau concurs cu conexitate. Situația concursului
real simplu este car acterizată de faptul că între infracțiunile constituente ale ansamblului
infracțional nu există legătură decât sub aspectul unității subiectului activ.

10 V. Pașca, op. cit. , p. 325.
11 M. Udroiu, op. cit. , p. 127
12 T. Toader și colab., op. cit. , p. 102.
13 M. Udroiu, op. cit. , p. 128.

Pagină 4 din 61

În ceea ce privește concursul real caracterizat, este important de remarcat faptul că
prevederile art. 38 alin. (1) teza II C. pen. fac distincție între concursul cu conexitate etiologică
(atunci când una dintre infracțiuni a fost săvârșită în scopul înlesnirii săvârșirii unei alte
infracțiuni – ,,Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă
pentru săvârșirea… altei infracțiuni.”) și concursul cu conexitate consecvențială (atunci când una
dintre infracțiuni a fost săvârșită în scopul înlesnirii ascunderii unei alte infracțiuni – ,,Există
concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru… ascunderea
altei infrațiuni.”)14.
Sediul legal al concursului formal (sau ideal) de infracțiuni îl reprezintă cuprinsul art. 38 alin.
(2) din Codul pena l. Din analiza textului de lege se di sting e trăsătura caracteristică ce
contrastează această for mă a concursului de infracțiuni de celelalte forme, și anume, săvârșirea
unei singure acțiuni sau inacțiuni care din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor
pe care le -a produs, realizea ză conținutul mai multor infracțiuni.
În materia concursului ideal de infracțiuni, trebuie făcută distincția între această instituție și
instituția concursului de legi penale cu privire la aceeași faptă, ce presupune așa -numita ,,dublă
incriminare”. În ca zul concursului de texte normative, ne aflăm în situația unei pluralități
aparente de infracțiuni, deoarece aceleiași situații de natură penală îi corespund mai multe
dispoziții ale legii, care par a fi încălcate prin săvârșirea aceleiași fapte. Pluralitat ea este fictivă
deoarece, în realitate s-a săvârșit o singură infracțiune, acest lucru presupunând ca din normele
de incriminare în concurs doar una singură urmează să se aplice și să sancționeze fapta,
respectând așadar principiul ne bis in idem15.
1.4. Regim ul sancționator al concursului de infracțiuni
Fiecare infracțiune componentă a concursului trebuie analizată și sancționată individual,
urmând ca ulterior acestei etape să fie examinate infracțiunile conform regulilor aplicabile
concursului, în vederea aplic ării unei sancțiuni unice, raportată la pericolul social reprezentat de
întreg ansamblul faptic, fapt datorat caracterului distinct între infracțiunile componente ale
pluralității16.
În lumina Codului penal actual, materia referitoare la regimul sancționato r al concursului de
infracțiuni în ceea ce privește stabilirea pedepselor, își găsește sediul î n cuprinsul art. 39 și a art.

14 M. Udroiu, op. cit. , p. 128, 129.
15 C. Duvac, Concursul de norme penale, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 32.
16 V. Pașca, op. cit. , p. 324.

Pagină 5 din 61

4017. Astfel, din analiza textului de lege este posibilă o enumerare metodică a sistemelor
sancționatorii pentru pedepsele principal e aplicabile infractorului – persoană fizică, majoră, în
cuprinsul art. 39 din Codul penal. Conform art. 39 alin. (1) lit. a), când s -au stabilit o pedeapsă cu
detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, sistemul aplicabil
este acela al absorbției, în sensul că rămâne aplicabilă în concret doar pedeapsa detențiunii pe
viață, celelalte sancțiuni stabilite fiind absorbite în aceasta.
În baza lit. b) sau lit. c) al aceluiași text de lege, când s -au stabilit numai pedepse cu
închisoare ori numai pedepse cu amendă, se va utiliza sistemul cumulului juridic cu spor
obligatoriu fix, aplicându -se pedeapsa cea mai grea, căreia îi va fi adăugat în mod imperativ un
spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite18.
Cumulul ju ridic, reprezintă o soluție intermediară între cel aritmetic și absorbție, ce obligă la
stabilirea pedepsei, pentru fiecare infracțiune în parte și stabilirea în continuare a pedepsei, pe
care infractorul urmează să o execute pentru întreaga pluralitate de infracțiuni. Acest sistem,
oferă posibilitatea instanței de control judiciar, de a verifica legalitatea și temeinicia, atât pentru
pedepsele individuale, cât și pentru pedeapsa rezultantă19.
Un al treilea sistem sancționator – sistemul cumulului aritmetic, este definit în art. 39 alin.
(1) lit. d) și presupune ca atunci când s -au stabilit o pedeapsă cu închisoare și o pedeapsă cu
amendă, cele două se vor însuma.
Un sistem sancționator mixt este definit în art. 39 alin. (1) lit. e) din Codul penal, și const ă în
aplicarea regulilor cumulului juridic cu spor obligatoriu fix pentru o pluralitate de pedepse cu
închisoarea, urmând a se cumula aritmetic cu pedeapsa amenzii rezultante din aplicarea acelorași
reguli pentru situația în care s -au stabilit mai multe pe depse cu amendă20.
În lumina art. 39 alin. (2) din Codul penal, este înfățișată o ipoteză, reprezentând un element
de noutate în comparație cu vechea reglementare, aplicabilă în situația comiterii mai multor
infracțiuni cu un grad de pericol ridicat, când, deși pentru niciuna dintre infracțiunile concurente
nu a fost stabilită pedeapsa detențiunii pe viață, se poate ajunge la aplicarea acestei pedepse,
atunci când prin aplicarea cumulului juridic cu spor obligatoriu fix, maximul general al pedepsei

17 Arătăm totodată faptul că legiferarea actuală își îndreaptă atenția și asupra ipotezei săvârșirii unui concurs de
infracțiuni în timpul minorității – art. 129 alin. (1) C. pen..
18 T. Toader și colab., op. cit. , p. 104.
19 C. Bulai, op. cit. , p. 499.
20 T. Toader și colab., op. cit. , p. 105.

Pagină 6 din 61

închisor ii ar fi depășit cu 10 ani, iar maximul special pentru una sau mai multe dintre
infracțiunile concurente este mai mare sau egal cu 20 de ani21.
Articolul 40 al Codului penal rezervă o atenție sporită acelor situații în care se impune
individualizarea pedeps ei în cazul concursului de infracțiuni post judicium .
Astfel, se disting un număr de situații enumerate limitativ de lege, și anume: judecarea
ulterioară pentru o infracțiune concurentă, a infractorului care a fost deja condamnat definitiv
pentru una sau mai multe infracțiuni componente ale ansamblului ce formează concursul
infracțional (art. 40 alin. (1) C. pen.) ; situația infractorului condamnat definitiv, pentru care se
constată existența în prealabil a unei alte hotărâri de condamnare definitivă, pentr u o infracțiune
ce intră în concurs cu cea pentru care s -a dispus noua hotărâre de condamnare (art. 40 alin. (2) C.
pen.) ; situația comutării pedepsei detențiunii pe viață dispusă pentru una dintre infracțiunile
constituente ale concursului (art. 40 alin. (4) C. pen.) . În toate situațiile prevăzute de
reglementarea penală, sunt reiterate regulile aplicabile concursului de infracțiuni, conform art. 39
C. pen. , caz în care, luând în considerare doar posibilitatea condamnării definitive la pedeapsa cu
închisoa rea, se aplică sporul de o treime în vederea individualizării pedepsei (art. 39 alin. (1) lit.
b) C. pen.) , iar durata executată din pedeapsa anterioară, se reduce din totalul pedepsei nou –
individualizate (art. 40 alin. (3) C. pen.) .
De asemenea, ca eleme nt de noutate, comparativ cu vechea reglemen tare este prevăzută
obligativitatea instanțelor române de a contoriza în aplicarea regulilor aplicabile concursului de
infracțiuni, și hotărârile de condamnare pronunțate în afara țării, recunoscute în România (art. 40
alin. (5) C. pen.)22.
2. Constituția recidivei privind infractorul persoană fizică majoră
2.1. Definiția recidivei
În sensul normei penale, const ituie recidivă situația de fapt constând în reiterarea cu
intenție sau praeterintenție de către o persoană fizică majoră a comportamentului infracțional,
printr -o infracțiune a cărei limită minimă de pedeapsă prevăzută de lege este de un an sau mai
mare, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii strict mai

21 M. Udroiu, op. cit. , p. 131.
22 T. Toader și colab., op. cit. , p.107 .

Pagină 7 din 61

mare de un an (incl usiv detențiunea pe viață), până la reabilitare ori împlinirea termenului de
reabilitare (art. 41 C. pen.)23.
Prevederile art. 41 alin. (3) C. pen. definesc sediul materiei în ceea ce privește recidiva
internațională. Prin admiterea acestei forme a pluralit ății infracționale, constând în recunoașterea
pe teritoriul României a hotărârilor judecătorești străine, se dă curs necesității cooperării
internaționale în materie criminalistică24.
2.2. Condiții de existență ale recidivei
Din analiza intrinsecă a sediului mat eriei ce guvernează recidiva (art. 41 alin. (1) C. pen. ),
constatăm existența unui set de factori determinanți în stabilirea situației existențiale a recidivei.
Un prim factor îl reprezintă preexistența unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii
mai mare de un an, în sensul că este necesară condiția ca sancțiunea pentru infracțiunea ce va
constitui întâiul termen al recidivei să nu poată fi supusă unei căi ordinare de atac. Într -o situație
contrară, constând în săvâ rșirea unei a doua infracțiuni în forma cerută de lege, dacă anterior
fiind săvârșită o infracțiune pentru care s -a dispus una din măsurile preventive privative de
libertate, se va r eține concursul de infracțiuni în detrimentul recidivei.
De asemenea, este necesar să existe o condamnare de finitivă la pedeapsa închisorii mai mare
de un an ori la pedeapsa detențiunii pe viață, în vederea reținerii stării de periculozitate ce
justifică aplicarea unor algoritmi speciali în vederea individualizării pedepsei în cazul recidivei.
Luând în considera re situația constituirii condamnării definitive la care facem referire, conform
regulilor concursului de infracțiuni, se impu ne precizarea că nu interesează pentru reținerea
condiției de existență a recidivei, dacă pedepsele individuale ale infracțiunilor constituente nu
îndeplinesc cerința sus -menționată, atât timp cât pedeapsa rezultantă este cea a închisorii mai
mare de un an.
Un al doilea factor care condiționea ză reținerea stării de recidivă este reprezentat de
săvârșirea unei noi infracțiuni intențion ate sau praeterintenționate pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Deși din structura complexă a praeterintenției fac parte atât intenția, cât și culpa,
condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite cu această formă de vinovă ție vor fi avute în
vedere la stabilirea stării de recidivă, întrucât elementul determinant în astfel de situații este

23 M. Udroiu, op. cit. , p. 137.
24 C. Bulai, op. cit. , p. 507.

Pagină 8 din 61

intenția subiectului activ de a comite infracțiuni, neconstituind un impediment rezultatul mai
grav pentru care făptuitorul a avut o pozi ție subiectivă caracterizată prin culpă25.
De asemenea, este important de reținut faptul că, preveder ile referitoare la condiția recidivei
ca pentru noua infracțiune legea să stabilească pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, limita
avută în considerar e este cea maximă, limita minimă specială a pedepsei putându -se reduce la o
valoare mai mică de un an26.
Tot din cuprinsul textului de lege reiese și condiția de existență a recidivei, potrivit căreia
noua infracțiune trebuie să fie săvârșită până la reabi litare sau împlinirea termenului de
reabilitare, fie aceasta în forma legală, fie în forma judecătorească, fapt justificat de natura
juridică a instituției reabilitării, ce constă în înlăturarea pentru viitor a tuturor incapacităților și
decăderilor la car e este supus condamnatul în urma pronunțării hotărârii judecătorești de
condamnare.
Nu în ultimul rând, pent ru reținerea stării de recidivă este esențială îndeplinirea condiției
privind unicitatea făptuitorului. Scopul aplicării algoritmului de calcul al r ecidivei își găsește
utilitatea doar în situația săvârșirii infracțiunilor de către aceeași persoană, dovedind astfel
gravitatea și stăruința în afișarea comportamentului infracțional în cauză.
Pentru îndeplinirea acestei ultime condiții, nu interesează f orma de participație în ansamblul
de infracțiuni pentru care se reține starea de recidivă în sarcina unei persoane, aceasta putând
îndeplini atât rolul autorului, cât și al complicelui ori al instigatorului, atât timp cât sunt
îndeplinite cumulativ celelal te condiții esențiale enumerate anterior27.
2.3. Termenii recidivei
Din interpretarea textului de lege constatăm necesitatea reținerii a două etape pentru
existența recidivei, etape ce se confundă cu săvârșirea a două infracțiuni în momente diferite în
timp, den umite în continuare termeni.
Astfel, întâiul termen al recidivei este definit în teza I a art. 41 alin. (1) C. pen. și constă
în existența prealabilă a unei hotărâri definitive de condamnare, a cărei pedeapsă este stabilită
pentru o durată mai mare de un a n (poate consta așadar și în pedeapsa detențiunii pe viață).

25 I. Ristea, Drept penal.Partea generală, ed. a II -a, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 178.
26 V. Pașca, op. cit. , p. 338.
27 V. Pașca, op. cit. , p. 340.

Pagină 9 din 61

Trebuie reținut faptul că pedeapsa stabilită, poate consta în pedeapsa rezultantă în urma
aplicării regulilor potrivit concursului de infracțiuni, atât timp cât infracțiunile cuprinse în acest
ansamblu au fost săvârșite cu intenție ori praeterintenție.
De asemenea, îndeplinește condițiile pentru constituirea primului termen al recidivei și
pedeapsa rezultantă din aplicarea regulilor concursului infracțional, atunci când unele infracțiuni
din ansa mblu au fost săvârșite din culpă, atât timp cât cel puțin una din infracțiunile constituente
ale concursului fost săvârșită cu intenție ori praeterintenție, iar sancțiunea individuală pentru
aceasta constă în pedeapsa închisorii mai mare de un an sau pedea psa detențiunii pe viață28.
Deci, în stabilirea existe nței primului termen al recidivei elementul determinant este
constituit din hotărârea definitivă de condamnare, iar nu etapa incipientă sau etapa în care se află
executarea pedepsei, care constituie un a spect relevant doar prin prisma deosebirii diferitelor
forme ale recidivei (reic idiva postcondamnatorie de recidiva postexecutorie). Condamnarea
definitivă constituie o formă de coerciție considerabilă pentru a aduce în conștiința
condamnatului un simț de răspundere ori de vinovăție, iar încălcarea cu bună știință a acestei
forme de avertizare prin intermediul săvârșirii unei noi infracțiuni, provoacă impresia
perseverenței în materie infracțională, ceea ce impune necesitatea aplicării un tratament
sacționa tor agravat29.
În ceea ce privește cel de -al doilea termen al recidivei, definit în art. 41 alin. (1) teza a II –
a C. pen., se impune analiza limitei maxime stabilite de lege. Astfel, pentru noua infracțiune
săvârșită (în accepțiunea termenului definit de te xtul de lege în cuprinsul art. 174 C. pen.)
interesează pedeapsa prevăzută de lege așa cum este definită în cuprinsul art. 187 C. pen. și
anume limita specială superioară stabilită de lege, iar nu pedeapsa aplicabilă în concret pentru
infracțiunea săvârșit ă30. În această situație se va reține starea de recidivă chiar dacă pedeapsa
stabilită efectiv este închisoarea mai mică de un an sau amenda31.
În acest sens, limita superioară a pedepsei prevăzută de lege pentru ca noua infracțiune să
facă parte integrantă a celui de -al doilea termen al recidivei poate consta în pedeapsa închisorii
de un an sau mai mare ori în pedeapsa detențiunii pe viață.

28 M. Udroiu, op. cit. , p. 139.
29 Gh. Mateuț, Recidiva în teoria și practica Dreptului penal, Ed. Lumina Lex, Cluj -Napoca, 1997, p. 76.
30 V. Pașca, op. cit. , p. 335.
31 M. Udroiu, op. cit. , p. 141.

Pagină 10 din 61

Va fi menținută și pentru cel de -al doilea termen condiția potrivit căreia infracțiunea
avută în vedere trebuie să fie săvârșită cu intenție sau praeterintenție, cu atât mai mult, cu cât
textul de lege stipulează în mod expres acest lucru.
2.4. Forme ale recidivei
După cum infracțiunea a cărei limită superioară constituie premisa celui de -al doilea
termen al reci divei este săvâ rșită înainte ori după executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei -postulat a primului termen al recidivei, se disting principalele două forme ale acestei
configurații a pluralității de infracțiuni.
Astfel, atunci când noua infracțiune a fost săvâr șită înainte de începerea executării
pedepsei, în timpul executării pedepsei, în perioada în care executarea pedepsei a fost întreruptă,
în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare sau în termenul de încercare al suspendării
sub supraveghere a e xecutării pedepsei,al grațierii sau liberării condiționate, ne aflăm în situația
recidivei postcondamnatorii32.
În ipoteza în care noua infracțiune a fost săvârșită după executarea primei pedepse sau
după data stabilirii grațierii, după data împlinirii term enului de prescripție a executării primei
pedepse, dar înainte de intervenția reabilitării de drept sau a împlinirii termenului de reabilitare
judecătorească, ne aflăm în împrejurarea reținerii recidivei postexecutorii33.
Ceea ce acordă acestei forme a reci divei un caracter mai grav, constă în faptul că după
parcurgerea pedepsei precedente de către condamnat , fie ea în integralitate sau parțial, în regim
închis de detenție ori prin modalitatea suspendării pedepsei închisorii sub supraveghere, acesta
reiterea ză comportamentul deviant social34.
Prin mențiunea expresă a termenului până la care săvârșirea unei noi infracțiuni ar putea
fi încadrată drept element constituent al recidivei, observăm faptul c ă legea penală română nu
admite forma recidivei perpetue, ado ptând doar recidiva temporară35.
Cele două forme ale pluralității de infracțiuni definite în textul de lege dedicat recidivei
sunt completate și de alte forme care rezultă din ansamblul reglementărilor în materie, dar care
nu fac decât să întregească aceast ă instituție.

32 M. Udroiu, op. cit. , p. 141.
33 M. Udroiu, op. cit. , p. 149.
34 V. Pașca, op. cit. , p. 34 5.
35 C. Bulai, op. cit. , p. 513.

Pagină 11 din 61

2.5. Regim ul sancționator al recidivei
Sediul materiei privind modalitatea de stabilire a pedepsei în situația recidivei pentru
persoana fizică este plasat în cuprinsul art. 43 C. pen. și prev ede două modalități de calcul a
pedepsei, după cum ave m de -a face cu recidiva postcondamnatorie (art. 43 alin. (1) C. pen. ) ori
postexecutorie (art. 43 alin. (5) C. pen. ).
Modalitatea de calcul prin cumul aritmetic, prevăzută pentru calculul pedepsei recidivei
postcondamnatorii presupune ca în situația constit uirii celui de -al doilea termen dintr -o singură
infracțiune, pedeapsa stabilită pentru aceasta va fi adăugată pedepsei ori restului de pedeapsă
rămas neexecutat (art. 43 alin. (1) C. pen. ).
Dacă ulterior rămânerii definitive a pedepsei ce cons tituie prim t ermen al recidivei este
săvârșit un concurs de infracțiuni, în cuprinsul căr uia cel puțin una dintre infracțiuni îndeplinește
condițiile stabilite anterior pentru a constitui premisă a celui de -al doilea termen al recidivei,
conform art . 43 alin. (2) C. pe n. se aplică mai întâi regulile de stabilire a pedepsei pentru
concursul de infracțiuni, pedeapsa rezultantă cumulându -se pedepsei anterioare ori restului de
pedeapsă rămas neexecutat.
Aceleași reguli privind stabilirea pedepsei pentru concurs, pedeapsă ce va fi cumulată aceleia
stabilite pentru unul din termenii recidivei, sunt aplicabile și în situațiile în care primul termen
este alcătuit dintr -o pedeapsă stabilită potrivit reglementărilor concursului infracțional ori ambii
termeni fac obiectul aplică rii acestor reglementări36.
Pentru săv ârșirea infracțiunii de evadare regulile speciale de calcul a pedepsei pentru recidiva
postcondamnatorie, stabilite în cuprinsul art. 285 alin. (4) C. pen. se identifică regulilor generale
stabilite în art. 43 alin. (1) C. pen., în sensul că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare
se cumulează pedepsei ori restului de pedeapsă rămas neexecutat37.
Tot în sfera stabilirii pedepselor pentru recidiva postcondamnatorie, art. 43 alin. (3) C. pen.
instituie un nou prec edent pentru situația în care deși niciuna dintre pedepsele componente ale
celor doi termeni ai recidivei nu constă în detențiunea pe viață, se poate aplica această pedeapsă.
Astfel, textul de lege evocă ipoteza conform căreia prin aplicarea cumulului arit metic, precedat
eventual și de aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, conform art. 43 alin. (1) și alin. (2)
C. pen. , se depășește cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii stabilit în

36 M. Udroiu, op. cit. , p. 145.
37 M. Udroiu, op. cit. , p. 142.

Pagină 12 din 61

art. 60 C. pen. (în concret, pedeapsa rez ultantă depășește 40 de ani), condiție cumulată în mod
imperativ cu cea conform căreia maximul special al pedepsei pentru cel puțin una dintre
infracțiunile ce fac obiectul recidivei, să fie de 20 de ani sau mai mare. Într -un astfel de caz,
prevederile mat eriei statuează alternativa aplicării pedepsei detențiunii pe viață în detrimentul
regulilor generale enunțate anterior.
De asemenea, o altă ipoteză în care se aplică pedeapsa detențiunii pe viață, de data aceasta în
mod imperativ, este aceea stabilită în art. 43 alin. (4) C. pen. potrivit căreia dacă primul termen al
recidivei constă în pedeapsa detențiunii pe viață ori pentru infracțiunea ce constituie premisa
celui de -al doilea termen este stabilită în concret o astfel de pedeapsă, se va executa pedeapsa
detențiunii pe viață.
Referitor la regimul sancționator al recidivei postexecutorii, Codul penal instituie regula
majorării legale a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate38 (art. 43 alin.(5) C. pen. ). Astfel,
dacă după ce pedeapsa anterioară a fost e xecutată ori considerată ca executată, are loc săvârșirea
unei alte infracțiuni de către aceeași persoană, în stabilirea pedepsei în concret, limitelor speciale
ale pedepsei pentru respectiva infracțiune le sunt adăugate un spor reprezentând jumătate din
cuantumul reglementat de lege.
Luând în considerare situația în care obiectul celui de -al doilea termen al recidivei
postexecutorii îl consituie un concurs infracțional, se utilizează cu precădere majorarea cu
jumătate a limitelor speciale ale infracțiuni lor constituente, urmând ca posterior să fie aplicabile
regulile privind individualizarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni39.
Asemeni vechii reglementări (art. 39 C. pen. 196 8), noul Cod penal statuează modalitatea de
calcul a pedepsei în ipoteza î n care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru
noua infracțiune și mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se
descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă (art. 43 alin.(6) C. pen. ).
Astfel reglementarea penală are în vederea situația în care săvârșirea unei a treia infracțiuni
(care satisface condițiile enunțate anterior pentru a putea consitui obiect al uneia dintre cele două
forme principale de recidivă), este descoperită ulterior rămâneri i definitive a hotărârii de
condamnare pentru cel de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, înainte ca pedeapsa să

38 M. A. Hotca, Noul Cod penal și Codul penal anterior. Aspecte diferențiale și situații tranzitorii, Ed. Hamangiu,
București, 2009, p. 49.
39 M. Udroiu, op. cit. , p. 150.

Pagină 13 din 61

fi fost executată ori considerată ca executată, dar după ce pedeapsa stabilită pentru primul termen
a fost executată ori considerat ă ca executată.
Într-o asemenea supoziție, se reține aplicarea concomitentă a dispozițiilor celor două forme
principale ale recidivei40, utilizând în primul rând majorarea cu jumătate a limitelor speciale de
pedeapsă pentru cea de -a treia infracțiune (conf orm regulilor recidivei postexecutorii), urmând ca
ulterior pedeapsa stabilită să fie cumulată aritmetic restului de pedeapsă rămas neexecutat
(conform regulilor recidivei postcondamnatorii)41.
Desigur, conform textului de lege, poate fi luată în considera re și ipoteza în care a treia
infracțiune este săvârșită atât înainte ca pedeapsa stabilită pentru cel de -al doilea termen al
recidivei, cât și pentru cel dintâi termen, să nu fie executate ori considerate ca executate, situație
în care se aplică strict re gula individualizării pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie (regula
cumulului aritmetic).
Reglementarea penală prevede și supoziția conform căreia condamnarea pentru noua
infracțiune la pedeapsa detențiunii pe viață, ce constituie premisa celui de -al doilea termen al
recidivei postcondamnatorii, a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii (art. 43 alin. (7)
C. pen. ), astfel încât pentru stabilirea pedepsei rezultante în urma săvârșirii unei a treia
infracțiuni, se va dispune majorarea cu jumăt ate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de
lege, urmând ca mai apoi să se utilizeze regulile pentru stabilirea pedepsei principale în caz de
concurs de infracțiuni.
Asemeni vechii reglementări, Codul penal în vigoare prevede excepția potrivit cărei a unele
hotărâri de condamnare nu pot forma elemente constituente ale recidivei (art. 42 C. pen. ). În
acest sens, vor fi reținute drept condiții negative privind existența stării de recidivă hotărârile de
condamnare stabilite pentru fapte dezincriminate de legea penală, pentru infracțiuni amnistiate și
pentru infracțiuni săvârșite din culpă.
Este utilă precizarea conform căreia deși nu intră în structura recidivei, infracțiunile culpabile
pot intra în structura unei alte forme a pluralității infracționale, anume pluralitatea intermediară
(art. 44 C. pen. ).

40 Î.C.C.J. – S.U., dec. nr. XVIII/ 19.03. 2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008 .
41 M. Udroiu, op. cit. , p. 150.

Pagină 14 din 61

De asemenea, odată cu modificarea tratamentului sancționator aplicabil minorului, în sensul
că reglementarea penală prevede măsuri educative, iar nu pedepse pentru infracțiuni săvârșite în
minoritate, nu mai este necesară prevederea expresă re feritoare la incompatibilitatea
infracțiunilor săvârșite în timpul minorității cu starea de recidivă42.
3. Constituția pluralității intermediare privind infractorul persoană fizică majoră
3.1. Definiția pluralității intermedi are
Cuprinsul art. 44 C. pen. reglementează drept formă a pluralității de infracțiuni,
pluralitatea intermediară și presupune existența în prealabil a unei hotărâri de condamnare
rămasă definitivă și săvârșirea unei noi infracțiuni de către persoana conda mnată, până la data la
care pedeapsa dispusă prin hotărârea de condamnare definitivă este executată sau considerată ca
executată, dar care să nu întrunească acele condiții enumerate anterior, referitoare la existența
stării de recidivă43.
3.2. Condiții de existe nță ale pluralității intermediare
Condițiile esențiale avute în vedere pentru reținerea a cestei forme a pluralității
infracționale se regăsesc în definirea dată de către legiuitor în art. 44 alin. (1) C. pen.
Astfel, un prim aspect ce trebuie reținut îl r eprezintă existența în prealabil a unei
condamnări definitive la o pedeapsă ce nu îndeplinește criteriile necesare pentru a constitui
primul termen al recidivei.
Un al doilea aspect avut în vedere este acela ca noua infracțiune să fie săvârșită până la
data la care pedeapsa prevăzută conform primei condiții de existență, este executată ori este
considerată a fi executată44.
În lumina acestei condiții, se observă că noua infracțiune poate fi săvârșită înainte de
începerea ori în timpul executării pedepsei, p e durata termenelor de supraveghere ale liberării
condiționate, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de
încercare al unei grațieri condiționate, chiar și atunci când se comite infracțiunea de evadare ori
când noua infrac țiune se comite în stare de evadare, fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru
reținerea recidivei postcondamnatorii45.

42 T. Toader și colab., op. cit. , p.110.
43 T. Toader și colab., op. cit. , p.115.
44 V. Pașca, op. cit. , p. 353.
45 T. Toader și cola b., op. cit. 4, p.115.

Pagină 15 din 61

Pluralitatea intermediară reprezintă așadar o pluralitate de infracțiuni care nu formează
nici concurs de infracțiuni, nici recidiv ă, dar care dispune de unele trăsături emblematice și se
constituie pe o poziție intermediară între cele două46.
Nu poate constitui premisă a pluralității intermediare o infracțiune săvârșită după
executarea ori considerarea ca executată a pedepsei stabilit e conform primei condiții de
existență.
Un ultim aspect ce trebuie avut în vedere pentru reținerea pluralității intermediare constă
în aceea că fie pedeapsa aplicată prin condamnarea definitivă, fie infracțiunea nou -săvârșită ori
amândouă în același timp să nu îndeplinească acele condiții stabilite pentru cei doi termeni ai
recidivei (postcondamnatorii) .
Din analiza definiției date de legiuitor, cât și a condițiilor de existență ce trebuie reținute,
se observă patru forme fundamentale ale pluralității inte rmediar e, astfel: condamnarea inițială are
în vedere o infracțiune săvârșită sub aspect subiectiv, cu forma de vinovăție a culpei; pedeapsa
stabilită în prealabil prin condamnarea definitivă constă în închisoarea de un an ori mai mică sau
amenda penală; să vârșirea unei noi infracțiuni cu forma de vinovăție a culpei; pedeapsa
prevăzută de lege pentru noua infracțiune este închisoarea mai mică de un an47.
3.3. Regim ul sancționator al pluralității intermediare
Asemeni concursului de infracțiuni, legiuitorul a consid erat și cazul pluralității intermediare
drept cauză de agravare obligatorie a pedepsei48. În acest sens, art. 44 alin. (2) C. pen. statuează
modalitatea de stabilire a regimului sancționator pentru pluralitatea intermediară, aceeași cu
modalitatea utilizat ă pentru concursul de infracțiun i, dispozițiile art. 39 C. pen. aplicându -se în
mod corespunzător.
Referitor la situația în care ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare este
săvârșit un concurs de infracțiuni ale cărui componente nu con situtie premisă pentru cel de -al
doilea termen al recidivei, ori pot constitui atât timp cât pedeapsa stabilită prin hotărârea de
condamnare inițială nu îndeplinește condițiile întâiului termen al recidivei, doctrina majoritară
se raliază opiniei conform căreia economia textului de lege îndeamnă la aplicarea cu întâietate a
regimului sancționator al pluralității intermediare pentru fiecare infracțiune nou -săvârșită în

46 C. Bulai, op. cit. , p. 488.
47 V. Pașca, op. cit. , p. 353.
48 Ibidem.

Pagină 16 din 61

raport cu pedeapsa stabilită în prealabil, urmând ca ulterior să fie utilizate regulile aplicabile
stabilirii pedepsei în caz de concurs de infracțiuni49.
4. Forme atipice ale pluralității infracționale
4.1. Pluralitatea nenumită de infracțiuni
4.1.1. Definire a pluralității nenumite de infracțiuni
Pluralitatea de infracțiuni nu poate fi redusă doar la cele t rei forme sus -enunțate, și anume
concurs de infracțiuni, recidivă și pluralitate intermediară. În ceea ce privește infractorul –
persoană fizică majoră, din analiza normelor penale referitoare la forme ale pluralității
infracționale (art. 38 și urm., C. pe n.), utilizând metoda excluderii, vom constata existența unei
forme de pluralitate infracțională căreia reglementarea penală nu îi acodă o mențiune expresă.
Astfel, există pluralita te nenumită de infracțiuni când după executarea sau considerarea ca
executa tă a unei pedepse anterioare și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare
se săvârșește o nouă infracțiune și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru starea
de recidivă postexecutorie.
4.1.2. Condiții de existență ale pluralităț ii nenumite de infracțiuni
Din definiția enunțată anterior, în vederea reținerii pluralității nenumite de infracțiuni
trebuie avu te în vedere un set de condiții care vin în contradicție cu acele condiții necesare
constituirii celor doi termeni ai recidivei postexecutorii .
Cu toate acestea, o condiție de existență atât pentru recidivă, cât și pentru pluralitatea
nenumită reprezintă săvârșirea celei de -a doua infracțiuni (ori concurs de infracțiuni), până la
reabilitare ori împlinirea termenului de reabilitar e, condiție justificată de efectele produse prin
reabilitarea de drept ori judecătorească (art. 169 alin. (1) C. pen. )50.
Astfel, dacă primul termen al pluralității nenumite este constituit dintr -o condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an, pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție ori
praeterintenție (îndeplinind astfel condițiile primului termen al recidivei), cel de -al termen va
consta în săvârșirea unei infracțiuni a cărei limită maximă specială de pedeapsă nu depășește un
an, este săvârș ită din culpă ori însumează cele două condiții odată.
Dacă cel de -al doilea termen al pluralității nenumite este constituit dintr -o infracțiune
săvârșită cu intenție sau praeterintenție, după executarea sau considerarea ca executată a unei

49 T. Toader și colab., op. cit. , p.116.
50 V. Pașca, op. cit. , p. 339.

Pagină 17 din 61

condamnări anter ioare , a cărei limită maximă specială de pedeapsă este de un an sau mai mare
(îndeplinind astfel condițiile celui de -al doilea termen al recidivei postexecutorii), în mod
imperativ cel dintâi termen nu poate fi constituit decât dintr -o condamnare la pedeap sa cu
închisoare mai mică sau egală cu un an, pentru o infracțiune săvârșită din culpă (condiții ce pot fi
îndeplinite individual sau cumulativ).
Se impune mențiunea potrivit căreia, cel de -al doilea termen al pluralității nenumite poate
fi constituit dint r-un concurs infracțional, atât timp cât condițiile pentru existența recidivei nu
sunt îndeplinite.
4.1.3. Regim ul sancționator al pluralității nenumite de infracțiuni
Deși legiuitorul nu stabilește un tratament sancționator agravat pentru săvârșirea unei noi
infracțiuni ce intră în constituția recidivei nenumite, considerăm că în stabilirea în concret a
pedepsei pentru ce -a de-a doua infracțiune (ori concurs infracțional), trebuie avută în vedere –
cel puțin în situația în care ambii termeni ai pluralității nenum ite au în structura lor infracțiuni
săvârșite sub aspect subiectiv, cu intenție – starea de periculozitate cauzată de repetitivitatea
faptelor având caracter penal.
De asemenea, chiar și în situația în care infracțiunile constitutive ale celor doi termeni ai
pluralității nenumite au fost săvârșite din culpă, se impune intervenția legiuitorului în vederea
stabilirii unui regim sancționator agravat. Acest lucru poate fi motivat de faptul că agravarea
sancțiunii penale are drept scop trezirea în conștiința in fractorului a sentimentului de vinovăție și
a simțului de răspundere pentru săvârșirea din culpă, în mod repetat, a unor fapte penale de
aceeași natură, dar care au impact asupra diferitelor valori sociale.
4.2. Pluralitatea de infracțiuni . Subiect activ – persoana fizică minoră
4.2.1. Concursul de infracțiuni săvârșite de minorul răspunzător penal
Art. 129 C. pen stabilește modalitatea de individualizare a sancțiunilor aplicabile în
ipoteza în care cel puțin una dintre faptele cuprinse în ansamblul infracțional este s ăvârșită de
minorul răspunzător penal.
Conform art. 129 alin. (1) C. pen., dacă un minor răspunzător penal săvârșește un concurs
de infracțiuni , instanța de judecată va stabili o singură măsură educativă, având în vedere
criteriile generale de individualiz are (art. 74 C. pen. ), cât și consecințele răspunderii penale a
minorului (art. 114 C. pen. ).

Pagină 18 din 61

De asemenea, regleme ntarea penală stabilește modalități de individualizare a sancțiunii
aplicabile în situația în care una dintre fapte este săvârșită în minorat, iar alta după majo rat.
Conform art. 129 alin. (2) C. pen., în vederea clarificării acestei forme de individualizare se
disting două etape: într -o primă etapă se stabilește măsura educativă pentru infracțiunea comisă
în timpul minorității și pedeapsa pen tru cea săvârșită după majorat, urmând ca în cea de -a doua
etapă să se stabilească în concret ceea ce se execută.
Astfel, se va executa doar pedeapsa, dacă măsura educativă stabilită este neprivativă de
libertate (art. 129 alin. (2) lit. a) C. pen. ), se v a executa pedeapsa închisorii la care se adaugă un
spor obligatoriu cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din
restul rămas neexecutat din aceasta, dacă au fost stabilite atât o măsură educativă privativă de
libertate, câ t și pedeapsa închisorii , scăzându -se perioada executată din măsura educativă de la
data săvârșirii celei de -a doua infracțiuni și până la data judecării (art. 129 alin. (2) lit. b) C.
pen.), se va executa pedeapsa detențiunii pe viață, când a fost stabili tă o astfel de pedeapsă, fără a
lua în calcul măsura educativă (art. 129 alin. (2) lit. c) C. pen. ), se va executa măsura educativă a
cărei durată va fi majorată în mod imperativ cu cel mult 6 luni, fără a fi depășit maximul legal
(art. 129 alin. (2) lit. d) C. pen. )51.
Dispozițiile sus -enunțate se aplică și în situația în care pe parcurs ul executării măsurii
educative este săvârșită o nouă înfracțiune de către același făptuitor, după împlinirea vârstei
majoratului52.
Totodată, regimul concursului de infracț iuni săvârșite în timpul minorității este completat
de dispoziții legale referitoare la aplicarea măsurilor educative minorului, fie acestea privative
ori neprivative de libertate.
Așa încât, art. 123 alin. (3) teza a II -a C. pen. stabilește regula confor m căreia în funcție
de situația concretă, dacă minorul răspunzător penal care execută deja o măsură educativă
neprivativă de libertate este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța va
dispune în mod imperativ una din măsurile st abilite în textul de lege constând în prelungirea
măsurii educative inițiale, limitându -se la maximul stabilit de lege pentru aceasta sau în
substituirea măsurii luată inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori
cu o măsură e ducativă privativă de libertate.

51 V. Pașca, op. cit. , p. 496, 497.
52 M. Udroiu, op. cit. , p. 361.

Pagină 19 din 61

Potrivit art. 124 alin. (3) teza a II -a C. pen. și art. 125 alin. (3) teza a II -a, dacă minorul
răspunzător penal care execută deja o măsură educativă privativă de libertate este judecat pentru
o infracțiune concurentă săvâ rșită anterior, instanța fie va menține măsura educativă,
prelungindu -i durata fără a depăși maximul prevăzut de lege, fie va înlocui respectiva măsură
educativă privativă de libertate (internarea într -un centru educativ) cu una mai severă (internarea
într-un centru de detenție).
4.2.2. Pluralitatea sui generis
Prevederile legale în materia sancționării faptelor penale săvârșite de minor instituie un
regim special vădit favorabil, comparativ cu cel aplicabil infractorului major, neputând fi aplicate
decât măsuri având caracter cu precădere educativ , destinate unor personalități în plină
dezvoltare și ușor influențabile53. Astfel, conform art. 114 alin. (1) C. pen., este instituită regula
conform căreia față de minorul răspunzător penal se ia o măsură educativă nepri vativă de
libetate54.
Desigur, conform art. 114 alin. (2) lit. a) C. pen, este instituită și excepția potrivit căreia
se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, dacă minorul a mai săvârșit o infracțiune
pentru care i s -a aplicat o măsură educa tivă care a fost executată ori a cărei executare a început
înainte de săvârșirea celei de -a doua infracțiuni (sau concurs de infracțiuni).
Ne aflăm în această situație în prezența unei forme specifice de pluralitate infracțională,
denumită în doctrină, pluralitate sui generis55. Există așadar două forme ale acestei pluralități a
căror existență este delimitată după cum măsura educativă stabilită pentru prima infracțiune
săvârșită este în curs de executare la momentul comiterii celei de -a doua infracțiuni în minorat
ori una dintre infracțiuni este săvârșită în timpul minorității, iar o altă infracțiune, după
împlinirea vârstei majoratului.
Referitor la regimul sancționator pentru prima ipoteză, în care al doilea ansamblu faptic a
fost săvârșit după începerea executării măsurii educative pentru prima infracțiune și până la
finalizarea executării, se disting trei situații.
Astfel, dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate
săvârșește o nouă infracțiune, instanța dispune în m od obligatoriu, fie prelungirea măsurii

53 C. Bulai, op. cit. , p. 57 5.
54 T. Toader și colab., op. cit. , p.215.
55 M. Dunea, P articularitățile sancționării infractorului minor care a comis un concurs de infracțiuni, în Analele
stiințifice ale Universității „Al.I.Cuza” din Iași, tom LVI , Științe Juridice, Iași, 2010, p. 128.

Pagină 20 din 61

educative inițiale fără depășirea maximului legal, fie înlocuirea măsurii luată inițial cu o alta
măsură educativă neprivativă de libertate mai severă ori cu o măsură educativă privativă de
libertate (art. 123 alin. (3) teza I C. pen. ).
Luând în considerare siuația în care minorul care se află în executarea măsurii educative
constând în internarea într -un centru educativ, săvârșește o nouă infracțiune, instanța fie dispune
prelungirea duratei măsurii educative, fără a depăși maximul legal prevăzut, fie o înlocuiește cu
măsura educativă ce constă în internarea într -un centru de detenție (art. 124 alin. (3) teza I C.
pen.).
De asemenea, în situația în care minorul față de care s -a dispus înlocuirea internării într –
un centru educativ cu măsura asistării zilnice, săvârșește o nouă infracțiune, instanța după ce
revine asupra măsurii înlocuirii, dispune fie executarea restului rămas din durata internării, cu
posibilitatea de prelungire a duratei până la maximul legal, fie i nternarea într -un centru de
detenție (art. 124 alin. (7) C. pen. ).
Dacă pe parcursul internării într -un centru de detenție, minorul săvârșește o nouă
infracțiune, instanța prelungește în mod obligatoriu măsura internării, fără depășirea maximului
legal (art. 125 alin. (3) teza I C. pen. ) . De asemenea, în situația în care minorul față de care s -a
dispus înlocuirea internării într -un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, săvârșește o
nouă infracțiune, instanța după ce revine asupra măsurii înloc uirii, dispune fie executarea restului
rămas din durata internării, fie prelungirea duratei acestei internări până la maximul legal (art.
125 alin. (7) C. pen. ).
În ceea ce privește cea de -a doua formă a pluralității sui generis , prevederile art. 129 alin .
(2) C. pen. stabilesc faptul că într -o primă etapă se va lua o măsură educativă pentru infracțiunea
săvârșită anterior împlinirii vârstei majoratului, iar pentru infracțiunea săvârșită ulterior acestei
date se stabilește o pedeapsă, urmând a se distinge patru situații.
Astfel, se va executa doar pedeapsa dacă măsura educativă este neprivativă de libertate,
se va aplica pedeapsa închisorii (astfel cum a fost stabilită în cea de -a doua etapă) care va fi
majorată cu o durată egală cu cel puțin un sfert din durata măsurii educative ori din restul rămas
de executat din măsura educativă privativă de libertate la data săvârșirii celei de -a doua
infracțiuni, se va aplica doar pedeapsa detențiunii pe viață (astfel cum a fost stabilită în cea de -a
doua etapă) ori se execută măsura educativă privativă de libertate majorată cu cel mult șase luni
(fără a depăși maximul prevăzut de lege), atunci când pedeapsa o constituie amenda.

Pagină 21 din 61

5. Aspecte diferențiale între forme ale pluralității infracționale
Deși sub aspectul unități i de infractori formele principale ale pluralității infracționale prezintă
un interes comun, hotărârea definitivă de condamnare ce intervine pentru vreuna dintre
infracțiunile constituente săvârșite reprezintă criteriul de distincție dintre concursul de in fracțiuni
și recidivă56.
Astfel, din punct de vedere structural, o primă diferență majoră între recidivă și concurs de
infracțiuni o reprezintă condiția de căpătâi a recidivei constând în săvârșirea celei de -a doua
infracțiuni după rămânerea definitivă a un ei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai
mare de un an ori detențiunii pe viață, condiție care nu interesează pentru reținerea concursului
de infracțiuni. De asemenea, pentru reținerea stării de recidivă se impune săvârșirea infracțiunilor
constitutive cu forma de vinovăție a intenției ori praeterintenției57, putând reține concursul de
infracțiuni și în situația săvârșirii infracțiunilor din culpă.
O altă diferență considerabilă o constituie aceea că în situația concursului ideal de infracțiuni,
se reține săvârșirea unei singure acțiuni/inacțiuni, care datorită împrejurărilor realizează
conținutul mai multor infracțiuni58, în vreme ce pentru reținerea recidivei se impune existența
unor acțiuni/inacțiuni distincte.
Sub aspectul regimului sancționa tor, dacă pentru concursul de infracțiuni problema calculării
pedepsei comune pentru mai multe infracțiuni, în vederea realizării unei bune individualizări a
pedepsei reprezintă principalul aspect de analiză, în cazul recidivei accentul cade pe problema
influenței pe care existența unei condamnări ori a executării unei pedepse anterioare o poate avea
asupra recidivistului59.
În acest sens, sancționarea concursului de infracțiune presupune în principal aplicarea
cumulului juridic constând în aplicarea unui s por obligatoriu și fix60, sancționarea recidivei are
la bază aplicarea sistemului cumulului aritmetic pentru recidiva postcondamnatorie, respectiv
majorarea legală a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei postexecutorii61.
Se impune in dicarea unei asemănări notabile între concurs și recidiva postcondamnatorie,
constând în aceea că a fost introdusă cu titlu de excepție în ambele situații, posibilitatea aplicării

56 C. Bulai, op. cit. , p. 488.
57 M. Udroiu, op. cit. , p. 137.
58 M. Udroiu, op. cit. , p. 129.
59 V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea generală, vol. I, Ed. Academiei Român e,
București, 1969, p.299.
60 M. Udroiu, op. cit. , p. 130.
61 M. A. Hotca, o p. cit. , p. 49.

Pagină 22 din 61

pedepsei detențiunii pe viață, chiar dacă pedepsele stabilite constau în înc hisoare, atunci când au
fost comise mai multe fapte deosebit de grave62.
Pluralitatea intermediară conține aspecte diferențiale atât față de concursul de infracțiuni,
urmare a faptului că se reține ca formă a pluralității de infracțiuni ulterior rămânerii d efinitive a
unei hotărâri de condamnare, dar și față de recidivă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale
pentru constituirea celor doi termeni63.
Deosebirea dintre pluralitătea intermediară și recidivă rezidă atât în natura și cuantumul
pedepsei pr onunțate pentru prima infracțiune, cât și în forma de vinovăție cu care au fost
săvârșite infracțiunile constitutive. Trăsăturile ce caracterizează pluralitatea intermediară
determină un tratament sancționator atenuat față de cel al recidivei, motiv pentru care legiuitorul
a optat pentru unul identic cu cel aplicabil concursului infracțional64.

62 Expunere de motive privind Codul penal -Camera Deputaților
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em3 04.pdf, consultat în data de 19.06.2017, ora 18.00.
63 T. Toader și colab., op. cit. , p.115.
64 Gh. Mateuț, op. cit. , p. 121.

Pagină 23 din 61

Partea a II -a Probleme speciale. Probleme juridice curente
1. Concepția Codului penal anterior în materia pluralității infracționale. Aspecte
comparativ e cu actuala reglementare
Sediul materiei pluralității infracționale își avea locul conform vechii legiferări în cuprinsul
Capitolului IV din Titlul II al Părții Generale a C. pen. anterior și spre deosebire de actulul Cod
penal , cuprindea reglementarea ex presă a doar două din cele trei forme principale ale pluralității,
respectiv concursul de infracțiuni și recidiva.
Astfel încât, menționarea în actuala legiferare în cuprinsul art. 44 C. pen. a termenului de
„pluralitate intermediară” satisface capriciile majorității doctrinare din legiferarea penală
anterioară care întrebuința termenul în desemnarea acelei forme a pluralității de infracțiuni care
„nu constituie nici concurs, nici recidivă”65 și care era definite în cuprinsul art. 40 C. pen.
anterior.
Un asp ect disinctiv în noua reglementare penală îl reprezintă în primul rând modificarea
tratamentului sancționator atât în privința concursului de infracțiuni, cât și al recidivei. A fost
adoptat în acest sens drept formă principală sancționatorie pentru concur s, sistemul cumulului
juridic cu aplicarea unui spor obligatoriu și fix, în detrimentul sporului de pedeapsă variabil și
facultativ66, iar pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumulului aritmetic, în detrimentul
cumulului juridic cu spor facultativ și variabil67 și pentru recidiva postexecutorie, sistemul
majorării limitelor speciale de pedeapsă, cu jumătate, comparativ cu sporirea limitelor
maximului special, cu un cuantum stabilit de lege, prevăzut în vechiul C. pen.68
1.1. Situații tranzitorii
Raportând sediul materiei pluralității de infracțiuni la schimbările ocazionate de tranziția de
la o codificare penală la alta, se poate constata cu ușurință nașterea unor ipoteze speciale.
Nu încape îndoială asupra activității legii penale actuale în situația în c are întreg ansamblul
infracțional a fost săvârșit sub imperiul acesteia, rezultând astfel punerea în aplicare a
dispozițiilor art. 3 C. pen. prin reglementarea expresă a legiuitorului în art. 10 din Legea nr.
187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul pena l69, referitoare la
aplicarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni potrivit legii noi atunci când cel

65 M. Basarab și colab., op. cit. , p. 192 .
66 M. Udroiu, op. cit. , p. 130.
67 T. Toader și colab., op. cit. , p.111.
68 M. A. Hotca, op. cit. , p. 49.
69 Publicată în M. Of. nr. 757/12.11.2012

Pagină 24 din 61

puțin una dintre infracțiunile constituente este comisă sub legea nouă, chiar și în situația în care
au fo st stabilite pedepse potrivit legii vechi mai favorabile, pentru infracțiuni săvârșite în
perioada activării acesteia, fiind înlăturate astfel polemicile privind regimul sancționator într -o
atare situație70.
Astfel, dacă infracțiunile constituente ale concu rsului infracțional au fost săvârșite atât sub
imperiul vechiului, cât și noului Cod penal, se va proceda la individualizarea pedepselor pentru
fiecare infracțiune în parte, analizând în acest sens care va fi legea mai favorabilă în vederea
stabilirii pede pselor pentru infracțiuni săvârșite în intervalul de activitate al Codului penal
anterior. În următoarea etapă, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, se va proceda la calcularea
pedepsei rezultante potrivit regulilor referitoare la concursul de infracți uni prevăzut în art. 39 și
urm. C. pen.
Într-o opinie s -a enunțat că prin aplicarea legii penale vechi mai favorabile, pentru stabilirea
pedepsei infracțiunii săvârșite sub imperiul vechii reglementări penale urmată de aplicarea
dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, sunt încălcate dispozițiile constituționale71. În acest
sens, varianta optimă o reprezintă aprecierea globală a caracterului mai favorabil al uneia dintre
legile succesive (în speță, regimul juridic al concursului de infracțiuni este cel stabilit prin Cod ul
pena l în vigoare) indiferent dacă punctual, unele dintre dispozițiile acesteia sunt mai severe72.
Într-o altă opinie, față de care aderăm deopotrivă, s -a statuat că în ipoteza inițierii
concursului infracțional potrivit vechii reglement ări și definitivării acestuia potrivit actualei
reglementări, în vederea aplicării art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu respectarea dispozițiilor
constituționale, este obligatorie aplicarea Codului penal actual pentru stabilirea tratamentului
sancționator al concursului, nefiind obligatorie aplicarea legii noi pentru individualizarea
pedepsei în cazul infracțiunilor săvârșite sub imperiul vechiului C. pen., fără a afirma că se
crează în acest fel o ,, lex tertia”. Acest lucru este posibil tocmai datorită faptu lui că într -o astfel

70 T. Toader și colab., op. cit. , p.105, 114, 117.
71 C.C.R., Deciz ie nr. 265/06.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.
72 Jud. Zalău, s ent. pen. nr. 312/25.11.2015, http://www.rolii.ro/hotarari/58a44e51e490096447000890 din
19.06.2017, ora 18.1 0
,,În consecință, chiar dacă legea penală favorabilă se stabilește cu privire la fiecare infracțiune în parte dacă există
infracțiuni comise cât timp era în vigoare vechiul C.pen. (aceasta fiind analizată definitiv de Judecătoriile Șimleul
Silvaniei și Oradea), regimul concursului de infracțiuni este cel prevăzut de noul C.pen.
Astfel, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. i se va aplica inculpatului cea mai grea din cele trei pedepse (cea din
prezenta cauză – de 7 luni închisoare, și cele pentru care a fost anulată suspendarea condiționată – de 1 an și 6 luni
închisoar e și de 8 luni închisoare), respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga o treime din totalul
celorlalte pedepse, de 5 luni închisoare, rezultând în total 1 an și 11 luni închisoare.”.

Pagină 25 din 61

de situație nu are loc aplicarea dispozițiilor aparținând celor două legi succesive în timp pentru
aceeași faptă, ci stabilirea unei pedepse rezultante având caracter independent de operațiunile
constând în stabilirea pedepsei pentru i nfracțiunile componente ale concursului73.
De altfel, Înalta Curte a statuat în această privință stabilind că în materia pluralității de
infracțiuni inițiată anterior intrării în vigoare a noii reglementări penale, dar definitivată posterior
acestei date, în vederea aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., se va stabili legea penală mai
favorabilă pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul vechiului Cod penal (fie legea nouă, fie
legea veche), iar în ceea ce privește atât infracțiunile săvârșite sub influen ța noului Cod penal,
cât și tratamentul sancționator al concursului, aplicabile vor fi dispozițiile actualei
reglementări74.
Dacă infracțiunile constituente ale concursului au fost săvârșite în totalitate sub imperiul
vechii reglementări, dar judecarea lor are loc sub actuala lege penală, determinarea legii penale
mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face potrivit art. 5 C.
pen., comparând rezultatele obținute în urma contopirii pedepselor stabilite, potrivit regulilor
privind concursul de infracțiuni în vechea reglementare, iar mai apoi în noua reglementare
penală75. Fără intervenția unei ,, lex tertia” , după cum am arătat anterior, putem stabili pedepse
individuale pentru infracțiunile constituente, fie în baza legii vech i, fie în baza legii noi, urmând
a fixa tratamentul sancționator al concursului pe baza aceluiași criteriu de delimitare a legii
penale mai favorabile, respectând în acest sens excepția retroactivității legii penale mai
favorabile76.
Pentru ipoteza în care infracțiunile constituente ale concursului au fost săvârșite și judecate
definitiv sub imperiul vechii reglementări, se va proceda mai întâi la compararea pedepselor
determinate pentru fiecare infracțiune în parte cu limita maximă determinată de actuala
reglementare, urmând ca acolo unde pedeapsa stabilită depășește plafonul maxim special actual,
să fie redusă până la acel maxim ( art. 6 C. pen. ). Nu vor putea fi reduse acele pedepse aplicate

73 F. Streteanu, Documentare privind aplicarea în ti mp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului Cod
penal ,
https://www.academia.edu/9171827/DOCUMENTARE_PRIVIND_APLICAREA_%C3%8EN_TIMP_A_LEGII_P
ENALE_%C3%8EN_CONDI%C5%A2IILE_INTR%C4%82RII_%C3%8EN_VIGOARE_A_NOULUI_COD_PEN
AL, consultat în data d e 19.06.2017, ora 18 .15, p. 11 .
74 Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 7/02.03.2016, publicată în M. Of. nr. 251/05.04.2016.
75 Ibidem.
76 art. 15 alin. (2) Constituția României, publicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003.

Pagină 26 din 61

conform vechiului C. pen., care nu depășesc maximul special actua l (art. 4 din Legea nr.
187/2012 ).
Dacă în privința primei etape de stabilire a legii penale mai favorabile nu există controverse,
referitor la ce -a de-a doua etapă au fost conturate două opinii divergente.
Astfel, într -o opinie, după reducerea pedepselor individuale la maximul special determinat
de actuala reglementare, pedepselor astfel stabilite li se vor aplica dispozițiile penale vechi
referitoare la modalitatea de individualizare a pedepselor pentru concursul de infracțiuni (art. 34,
35 C. pen. anteri or). În motivarea acestei opinii, sunt aduse argumentele potrivit cărora pentru
infracțiuni comise sub imperiul vechii reglementări nu pot fi făcute aprecieri cu privire la
contopire potrivit noii reglementări, cu atât mai mult cu cât pedeapsa rezultantă a r fi una mai
severă. Un alt argument în susținerea ideii opinate îl constituie inexistența dispozițiilor care să
împiedice aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții de drept autonome77.
Opinia majoritară, și cea la care aderăm o constituie aceea c ă după reducerea pedepselor
pentru infracțiunile constituente ale concursului la maximul special actual, în vederea aplicării
legii penale mai favorabile, se realizează comparația dintre pedeapsa rezultantă potrivit legii
vechi și maximul de pedeapsă ce po ate fi obținut aplicând prevederile Codului penal actual. În
acest sens, pedeapsa rezultantă va dobândi valoarea acelui maxim, doar în situația în care
valoarea acestuia este depășită de pedeapsa rezultantă stabilită în baza vechilor prevederi penale;
în caz contrar, nu va mai opera nicio schimbare ca rezultat a intervenției contopirii pedepselor
individuale reduse la maximul special actual potrivit reglementărilor art. 34 C. pen. anterior78.
În argumentarea acestei opinii, intervine raționamentul potrivit căruia dispoziții le art. 6 C.
pen. nu sunt destinate instituirii în sarcina condamnatului a unei situații similare aceleia
intervenirii succesiunii de legi în timpul procesului penal, ci garantării respectării principiului
legalității prin înlăturarea exce dentului potrivit maximului special actual79.

77 Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 1/14 .04.2014 publicată în M. Of. nr. 349/13.05.2014
,,Punct de vedere adoptat de o parte mai mică a judecătorilor de la Curtea de Apel București, Tribunalul Vaslui,
Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel
Timișoara, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Iași”.
78 Ibidem.
79 F. Streteanu, Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului Cod
penal ,
https://www.academia.edu/9171827/DOCUMENTARE_PRIVIND_APLI CAREA_%C3%8EN_TIMP_A_LEGII_P
ENALE_%C3%8EN_CONDI%C5%A2IILE_INTR%C4%82RII_%C3%8EN_VIGOARE_A_NOULUI_COD_PEN
AL, consultat în data de 19.06.2017, ora 18.15 , p. 30 .

Pagină 27 din 61

În ipoteza în care în materia recidivei postcondamnatorii condamnarea la pedeapsa închisorii
corespondentă a primului termen a fost dispusă sub imperiul vechiului C. pen., iar infracțiunea
constituentă a celui d e-al doilea termen a fost comisă sub incidența Codului penal actual, regulile
de individualizare a pedepsei rezultante se vor aplica în baza noii reglementări ( art. 10 din Legea
nr. 187/2012 ), ulterior reindividualizării pedepsei primului termen dacă este cazul80.
De asemenea, în ipoteza judecării definitive a infracțiunii constituente a celui de -al doilea
termen al recidivei postcondamnatorii în baza vechilor reglementări, după intrarea în vigoare a
noului C. pen. intervin regulile enunțate anterior cu priv ire la stabilirea legii mai favorabile și la
reindividualizarea pedepselor, după caz. Tot în aceeași manieră se va proceda și atunci când
intervine noua reglementare penală, înainte de judecarea definitivă a celui de -al doilea termen al
recidivei.
Astfel, în vederea aplicării legii penale mai favorabile postsententiam , după stabilirea
pedepselor individuale prin raportare la limita maximă specială prevăzută în reglementarea
actuală, se va proceda la compararea pedepsei rezultante calculată potrivit noilor p revederi cu
pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea definitivă. Doar dacă această pedeapsă este superioară
celei nou -calculate, va fi dispusă reducerea potrivit prevederilor art. 6 C. pen81.
Pentru recidiva postexecutorie, în vederea determinării legii penale mai favorabile, vom
recurge la un algoritm constând în alegerea legii mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa
prevăzută pentru infracțiunea constituentă a celui de -al doilea termen, urmând ca ulterior să
aplicăm prevederile art. 5 sau ale art. 6 C. pen. raportate la mențiunile aferente din Legea de
punere în aplicare a Codului penal82.
Urmare a faptului că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, atât condițiile de
existență (cu precădere în privința limitelor celor doi termeni), cât și t ratamentul sancționator al
recidivei au fost modificate substanțial, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile înainte ori
după judecarea definitivă a cauzei vor fi avute în vedere aceste schimbări de optică. În acest sens,
în situația în care conf orm noului C. pen., termenii recidivei așa cum au fost stabiliți în baza
vechii reglementări, nu mai îndeplinesc condițiile de existență evidențiate în noua reglementare,

80 art. 6 C. pen. coroborat cu art. 4 din Legea nr. 187/2012.
81 M. Udroiu, op. cit. , p. 156.
82 F. Streteanu, Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului Cod
penal,
https://www.academia.edu/9171827/DOCUMENTARE_PRIVIND_APLICAREA_%C3%8EN_TIMP_A_LEGII_P
ENALE_%C3%8EN_CONDI%C5%A2IILE_INTR%C4%82RII_%C3%8EN_V IGOARE_A_NOULUI_COD_PEN
AL, consultat în data de 19.06.2017, ora 18.15 , p. 13.

Pagină 28 din 61

în vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, atunci când legea pen ală mai
favorabilă este constituită din noile reglementări, va fi avut în vedere fie tratamentul sancționator
al pluralității intermediare83, fie cel al pluralității nenumite de infracțiuni.
Astfel, luând drept exemplu situația în care primul termen al reci divei postcondamnatorii în
concepția vechiului C. pen. este constituit dintr -o condamnare la pedeapsa închisorii de 7 luni,
urmând ca până la executarea ori considerarea ca executată a acestei pedepse, în lumina noului
C. pen., condamnatul să comită o nouă infracțiune intenționată a cărei limită maximă specială
este mai mare de 1 an, în vederea aplicării legii penale mai favorabile se va ține seama de starea
de pluralitate intermediară, iar nu de cea a recidivei.
1.2. Diferențe semnificative în privința condiți ilor de existență a le recidivei
Recidiva postcondamnatorie, așa cum este definită în art. 37 alin. (1) lit. a) din vechiul C.
pen., reprezintă acea formă a pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea, după r ămânerea
definitivă a unei hotărâri de co ndamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori la
pedeapsa detențiunii pe viață, a unei noi infracțiuni cu intenție, înainte de începerea executării
pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a
doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an ori detențiunea pe viață.
Recidiva postexecutorie, așa c um este definită în art. 37 alin. (1) lit. b) din vechiul C.
pen., reprezintă acea formă a pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea, după ex ecutarea
unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă,
ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, a unei noi
infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeap sa închisorii mai mare de un an ori
detențiunea pe viață.
Deși sub aspect structural sunt păstrate condițiile referitoare la săvârșirea infracțiunilor
componente de către aceeași persoană și la existența unei condamnări definitive pentru săvârșirea
unei infracțiuni cu intenție ori praeterintenție, prin compararea textelor legale ce alcătuiesc sediul
materiei pluralității de infracțiuni atât în vechea, cât și în noua reglementare, devine evidentă
deosebirea în privința delimitării sub aspectul limitelor te rmenilor ce intră în constituția
recidivei84.

83 Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 3/16.02.2015, publicată în M. Of. nr. 380/02.06.2015.
84 M. A. Hotca, op. cit. , p. 47.

Pagină 29 din 61

Astfel, dacă în actualul Cod penal pedeapsa stabilită printr -o hotărâre de condamnare
rămasă definitivă trebuie să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de un an85, în
vechea reglementare, primul te rmen al recidivei era constituit dintr -o hotărâre definitivă de
condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață ori la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni86.
De asemenea sub aspect comun, este păstrată condiția de delimitare a celor două
modalități ale recidivei, constând în momentul săvârșirii infracțiunii/infracțiunilor ce fac obiectul
celui de -al doilea termen al recidivei – înainte de începerea executării pedepsei, în timpul
executării sau în stare de evadare, pentru recidiva postcondamnatorie și după executarea
pedepsei ori considerarea ca executată, dar înainte de reabilitare ori împlinirea termenului de
reabilitare, pentru recidiva postexecutorie – deși nu sunt expres delimitate în actuala
reglementare. Însă în ceea ce privește limita maximă stabilită de lege avută în vedere pentru
infracțiunea săvârșită ulterior, aceasta este de un an sau mai mare în noua reglementare și strict
mai mare de un an în vechea reglementare penală.
Conform actualei reglementări penale, comparativ cu vechiul C. pe n., hotărârea de
condamnare pentru o faptă săvârșită în timpul minorității nu mai constituie o condiție negativă
la stabilirea stării de recidivă, fapt datorat noii optici privitoare la sancționarea infractorului
minor, constând în aceea că s -a renunțat l a pedepsele penale aplicabile minorilor în favoarea
măsurilor educative, fie ele privative ori neprivative de libertate87.
În actuala reglementare, se realizează o concentrare a condițiilor de existență pentru
diferitele forme ale recidivei, constând în să vârșirea unei noi infracțiuni intenționate ori
praeterintenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, ulterior
rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și
până la reabili tare sau împlinirea termenului de reabilitare, noul Cod penal excluzând
diferențierea între recidiva mică și recidiva mare88.
Comparativ cu noua reglementare penală, vechiul Cod penal stabile a în cuprinsul art. 37
alin. (1) lit. c) o formă a recidivei denum ită în doctrină recidiva mică89, ale cărei condiții de
existență rezidă în săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an, după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu inchisoare până la 6

85 M. Udroiu, op. cit. , p. 139.
86 M. Zolyneak , M. I. Mic hinici, Drept penal. Partea generală, Ed. Fundației Chemarea, Iași, 1999, p. 243.
87 T. Toader și colab., op. cit. , p. 215.
88 M. A. Hotca, op. cit. , p. 47.
89 V. Dongoroz, op. cit. , p. 303.

Pagină 30 din 61

luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea
executării a cel puțin trei asemenea pedepse.
Referitor la condiția de existență a primului termen al recidivei mici cu privire la
existența a cel puțin trei condamn ări definitive la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, este
necesară precizarea că aceste condamnări pot fi pronunțate și pentru existența unui concurs de
infracțiuni, atât timp cât pedeapsa rezultantă nu trece pragul celor 6 luni90.
1.3. Diferențe semnifica tive în privința regimului sancționator al pluralității
infracționale
Dacă în materia concursului de infracțiuni, sub aspect constitutiv unica diferența majoră91
între reglementarea penală nouă și cea veche o constituie introducerea explicită a modului în c are
se realizează ansamblul infracțional în cazul concursului real – ,,prin acțiuni sau inacțiuni
distincte” (art. 38 alin. (1) teza I, C. pen ), sub aspect sancționator, apar diferențe semnificative.
Astfel, vechea reglementare consacra drept formă princip ală pentru sancțion area
concursului de infracțiuni, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. În acest sens, pentru
situația în care s -au stabi lit numai pedepse cu inchisoare va fi aplicabilă pedeapsa cea mai grea,
aplicând un spor facultativ până la maximul ei special, iar dacă se consideră și această pedeapsă
rezultantă insuficientă pentru îndeplinirea funcției de reeducare și preventive ( art. 52 alin. (1) C.
pen. anterior ), se poate adăuga un spor de până la 5 ani92.
Spre deosebire de optica vechiu lui C. pen. , art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. instituie drept
formă principală pentru sancționarea concursului de infracțiuni, sistemul cumulului juridic cu
spor obligatoriu și fix93, așa încât atunci când pentru infracțiunile constituente au fost stabilit e
doar pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Această formă actuală a sancționării concursului de infracțiuni satisfice exigențele
constituționale, reținându -se orientarea preventivă a legiuitorului, dat fiind faptul că înăsprirea
tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni coexistă cu optarea către reducerea
limitelor speciale de pedeapsă pentru un număr semnificativ de infracțiuni.

90 I. Pascu, Drept penal. Partea generală, ed. a 2 -a, Ed. Hamangiu, B ucurești, 2009, p. 272.
91 I. Lascu, Drept penal. Partea generală. Analiză comparativă a instituțiilor juridice penale reglementate în noul C.
pen. și în Codul penal în vigoare, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 199.
92 I. Pascu, op. cit. , p. 259.
93 M. Udroi u, op. cit. , p. 130.

Pagină 31 din 61

Totodată, cum ulul juridic adoptat de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 39 alin. (1) lit
b) C. pen. oferă instrumente eficiente pentru sancționarea celui care reiterează un comportament
infracțional94.
Nu putem omite nici diferențele apărute în cele două reglement ări, în ipoteza în care au
fost stabilite pentru infracțiuni le constituente ale concursului doar pedepse cu amendă. Așadar,
conform vechiului Cod penal se aplica într -o atare situație amenda cea mai mare, ce putea fi
sporită până la maximul special, la car e putea fi adăugat un spor facultativ de până la jumătatea
acelui maxim, atunci când sporul inițial era neîndestulător. În actuala reglementare, atunci când
se stabilesc doar pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea (amenda cea mai mare) la
care se adaugă în mod obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Codul penal în vigoare instituie cu titlu de excepție o dispoziție de agravare facultativă a
pedepsei rezultante, în ipoteza în care aceeași persoană săvârșește mai multe infracțiuni având o
gravitate ridicată. În această situația, se poate aplica pedeapsa pedeapsa detențiunii pe viață, dacă
utilizând regulile de calcul generale ale concursului pentru ansamblul infracțional s -ar depăși cu
10 ani sau cu mai mult maximu l general de 30 de ani al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin
una dintre infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau
mai mare95.
Luând în considerare gravitatea pedepsei detențiunii pe viață, Codul penal în v igoare
păstrează asemeni vechii reglementări, în cazul în care s -a dispus o astfel de pedeapsă pentru o
infracțiune constituentă a concursului aplicarea sistemulului absorbției, în sensul că pedeapsa
rezultantă va consta în detențiunea pe viață chiar dacă pentru celelalte infracțiuni s -au stabilit
pedepse cu închisoare ori cu amendă.
Referitor la modul de interpretare al sistemului sancționator în cazul concursului de
infracțiuni, se constată că sub aspect practic Codul penal în vigoare prevede un regim
sancționator mai sever, luând în considerare faptul că jurisprudența relevă puține situații în care
se aplicau sporurile facultative prevăzute de lege.

94 C.C.R., dec. nr. 711/27.10.201 5, publicată în M. Of. nr. 913/09.12.2015
C.C.R., dec. nr. 329/24.05.2016, publicată în M. Of. nr. 551/21.07.2016.
95 I. Pascu, op. cit. , p. 260.

Pagină 32 din 61

Severitatea Codului penal în vigoare, comparativ cu vechiul Cod penal este accentuată
mai ales prin prisma caracterului obigatoriu, față de cel facultativ, în privința aplicării sporurilor
aferente stabilite în textul de lege96.
În materia regimului sancționator al recidivei, cele două reglementări penale cuprind
diferențe notabile sub aspectul modalității de calcul a pedepsei rezultante și cu privire la
obligativitatea sporurilor aplicate.
Astfel, actuala reglementare stabilește pentru recidiva postcondamnatorie drept sistem
principal de calcul, sistemul cumulului aritmetic în detrimentul cumulului juridic .
În acest sens, potrivit actualelor prevederi penale , pedeapsa stabilită pentru infracțiunea
ce constituie al doilea termen al recidivei se însumează la pedeapsa anterioară ori la restul de
pedeapsă rămas neexecutat, comparativ cu vechea reglementare penală în care asemenea
modalității de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, în ipoteza în care s -au
stabilit numai pedepse cu închisoare care satisfac cerințele potrivit recidivei, se aplică pedeapsa
cea mai grea – luând în considerare d oar restul neexecutat din pedeapsa constituentă a primului
termen al recidivei (art. 39 alin. 2 C. pen. vechi), cu posibilitatea sporirii acesteia până la
maximul special, existând facultatea adăugării unui spor de cel mult 7 ani în cazul în care acest
maxim este neîndestulător97.
Deși Codul penal în vigoare nu a păstrat mențiunea expresă a stării de evadare, drept
condiție constitutivă a recidivei postcondamnatorii, în definiția legală a infracțiunii (art. 285 C.
pen.) este menținută prevederea referitoar e la faptul că pedeapsa aplicată infracțiunii de evadare
este cumulată restului neexecutat din primul termen al recidivei.
În acest sens este obligatorie mențiunea faptului că potrivit vechii reglementări, în
ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în s tare de evadare, tratamentul sancționator implică două
etape. Astfel, în primul rând pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare va fi cumulată
aritmetic cu pedeapsa inițială ori restul de pedeapsă neexecutat, potrivit dispozițiilor art. 269
alin. (3) C. pen. vechi. În al doilea rând, se va proceda la aplicarea regulilor de calcul al pedepsei
potrivit dispozițiilor concursului de infracțiuni98.
În aceeași ipoteză potrivit Codului penal în vigoare, pedeapsa pentru infracțiunea de
evadare și cea pen tru infracțiunea nou -săvârșită va fi stabilită potrivit regulilor aplicabile

96 M. A. Hotca, o p. cit. , p. 44, 45.
97 V. Pașca, op. cit. , p. 347.
98 M. Zolyneak , M. I. Michinici, op. cit. , p. 255, 256.

Pagină 33 din 61

concursului de infracțiuni, urmând ca pedeapsa rezultată să fie cumulată aritmetic pedepsei
constituente a primului termen al recidivei, potrivit regulilor de stabilire a pedepsei în caz de
recidivă postcondamnatorie99.
În aceeași ordine de idei, dacă în stare de evadare este săvârșit un concurs infracțional,
modalitatea de individualizare a pedepsei în lumina Codului penal în vigoare este aceeași,
însemnând că se stabilește pedeap sa pentru infracțiunile concurente, urmând a se cumula
pedepsei ori restului de pedeapsă rămas neexecutat100.
Astfel optica actualei legi ferări penale se află în opoziție cu vechea reglementare care
statua că în cazul în care cel de -al doilea termen al recid ivei este constituit dintr -un concurs de
infracțiuni, în vederea stabilirii pedepsei ansamblului de pluralitate infracțională se vor
individualiza pedesele pentru infracțiunile concurente în raport de starea de recidivă
postcondamnatorie, urmând a se aplic a dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni ulterior,
în vederea stabilirii pedepsei rezultante101.
Prin aplicarea unui algoritm de individualizare a pedepsei constând în utilizarea cu
întâietate a dispozițiilor referitoare la concurs apoi cele in cidente în cazul recidivei, chiar și în
situația în care doar una dintre infracțiunile aflate în concurs îndeplinește condițiile celui de -al
doilea termen al recidivei, celelalte aflându -se față de primul termen în stare de pluralitate
intermediară102, Codu l penal actual instituie un tratament sancționator mai puțin sever decât cel
care ar rezulta din aplicarea cu prioritate a dispozițiilor privind recidiva pentru fiecare infracțiune
în parte și ulterior regulile referitoare la concursul de infracțiuni103.
Asemeni excepției instituite în cazul concursului de infracțiuni, și pentru recidivă este
reglementată în Codul penal în vigoare situația în care se poate aplica pedeapsa detențiunii pe
viață deși pedepsele stabilite pentru infracțiunile constitutive ale plu ralității constau în
închisoare, dacă prin însumarea pedepselor s -ar depăși cu mai mul de 10 ani maximul general al
pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile săvârșite este prevăzută de lege
pedeapsa închisorii de 20 de ani sau ma i mare104.

99 M. Udroiu, Drept penal. Partea specială. Noul C. pen., ed. a 2 -a, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 349, 350.
100 V. Pașca, op. cit. , p. 348.
101 M. Zolyneak , M. I. Michinici, op. cit. , p. 256 .
102 M.A. Hotca, op. cit. , p. 50.
103 Expunere de motive privind Codul penal -Camera Deputaților
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em3 04.pdf, consultat în data de 19.06.2017, ora 18.20.
104 I. Pascu, op. cit. , p. 276

Pagină 34 din 61

În ceea ce privește regimul sancționator în cazul recidivei postexecutorii, actuala
reglementare prevede sancționarea infracțiunii care constituie al doilea termen constitutiv prin
majorarea cu jumătate a limitelor legale speciale prevăzute pent ru infracțiunea nou -săvârșită105.
În comparație cu majorarea imperativă conform reglementării actuale, vechiul Cod penal
instituia în vederea calculării pedepsei pentru recidiva postexecutorie, faculatea de a stabili o
pedeapsă până la maximul special, iar a tunci când și în această situație pedeapsa ar fi
neîndestulătoare, posibilitatea aplicării unui spor de cel mult 10 ani, valabil pentru pedeapsa
închisorii și a unui spor de până la două treimi din acel maxim, pentru pedeapsa amenzii.
Prin compararea celor două codificări, dacă în privința sancționării recidivei
postcondamnatorii prin cumul aritmetic ori prin preschimbarea pedepsei închisorii în pedeapsa
detențiunii pe viață atunci când numărul și gravitatea faptelor comise ar justif ica acest lucru106 nu
încape îndoiala unui tratament sancționator mai sever, în ceea ce privește sancționarea recidivei
postexecutorii nu întotdeauna una dintre metodele consacrate în cele două coduri reprezintă o
reglementare mai favorabilă în raport cu c ealaltă. În acest sens, în vederea stabilirii legii mai
favorabile trebuie avută în vedere situația de fapt, după cum prin aplicarea sporului de până la 10
ani peste maximul special al pedepsei este stabilită o poziție mai severă ori nu comparativ cu
aplic area unei pedepse în cuprinsul limitelor speciale stabilite de lege majorate cu jumătate107.
Vechiul Cod penal reglement a pedeapsa pentru mica recidivă, aplicând reguli referitoare
la individualizarea pedepsei asemeni celor din cuprinsul materiei recidivei m ari
postcondamnatorii ori postexecutorii108. Astfel încât actula reglementare nu mai prevede
posibilitatea existenței așa -zisei recidive mici, luând în considerare condițiile de existență ale
acesteia legiferate în codificarea anterioară, constatăm că în fun cție de momentul săvârșirii
infracțiunii constituente a celui de -al doilea termen al pluralității, ne aflăm fie în ipoteza unei
pluralități intermediare (art. 44 alin. 1 C. pen.) ori a unei pluralități nenumite, după cum cea de -a
doua infracțiune este săvâ rșită după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu inchisoare până la
6 luni sau după executarea ori considerarea ca executate a acestora. Într -o asemenea situație,
conform actualei legiferări, regimul sancționator va fi cel aplicat pluralității intermedi are ori cel
aplicabil pluralității nenumite.

105 V. Pașca, op. cit. , p. 349
106 Expun ere de motive privind Codul penal -Camera Deputaților ,
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em304.pdf consultat în data de 19.06.2017, ora 18.20.
107 T. Toader și colab., op. cit. , p. 114
108 I. Pascu, op. cit. , p. 273

Pagină 35 din 61

Dacă sub aspect structural, conținutul dispozițiilor Codului penal în vigoare și cele ale
codificării anterioare referitoare la materia pluralității intermediare nu îmbracă modificări
substanțiale109, în ceea ce privește regimul sancționator, date fiind concepțiile diferite ale celor
două reglementări penale referitoare la concursul de infracțiuni, și în cazul pluralității
intermediare vor opera aceleași diferențieri sancționatorii. Astfel, conform vechiului C. pe n. va fi
operabil drept sistem principal de sancționare, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, în
vreme ce în actuala reglementare operează sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix.
1.4. Condiții de valabilitate ale pluralității nenumite d e infracțiuni în reglementarea
anterioară
Asemeni Codului penal în vigoare, vechea reglementare nu acordă o mențiune expresă
unei a patra forme de pluralitate infracțională cunoscută sub titulatura de pluralitate nenumită.
Prin excluderea condițiilor de existență ale concursului, recidivei ori pluralității
intermediare, constatăm prezența pluralității nenumite atunci când după executarea unei
pedepse, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de
prescripție a execut ării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune și
nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
În viziunea vechiului Cod penal exist a de asemenea pluralitate postexecutorie nenumită
de infracțiuni și atunci când după executarea, grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după
prescrierea executării a cel puțin trei pedepse cu închisoare, cel condamnat săvârșe a din nou o
infracțiune și nu erau întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existen ța micii recidive.
Din definițiile enunțate anterior, în vederea reținerii pluralității nenumite de infracțiuni
potrivit vechiului C. pen. , sunt necesare unele mențiuni ce privesc condiții de existență
contradictorii cu acelea regăsite în constituția celo r doi termeni ai recidivei.
Deși condițiile recidivei postexecutorii (mică sau mare) și cele ale pluralitatății nenumite
se exclud eau unele pe altele, cele două forme a le pluralității de infracțiuni erau consacrate unui
numitor comun, și anume reabilitar ea de drept (art. 134 alin. (1) C. pen. anterior) ori
judecătorească (art. 135 C. pen. anterior) drept termen limită până la care cea de -a doua
infracțiune p utea fi săvârșită110, date fiind prevederile art. 38 alin. (2) C. pen. anterior referitoare
la fapte ce nu atrăgeau starea de recidivă.

109 I. Pascu, op. cit. , p. 277.
110 I. Lascu, op. cit. , p. 221.

Pagină 36 din 61

Astfel, dacă primul termen al pluralității nenumite era constituit dintr -o condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție ori
praeterintenție, cel de -al termen ar consta în săvârșirea unei infracțiuni a cărei limită maximă
specială de pedeapsă nu depășe a un an, era săvârșită din culpă ori însum a ambele condiții.
Cel de -al doilea termen al pluralității nenumite ar îndeplini aceleași condiții enunțate
anterior, și în ipo teza în care primul termen era constituit din trei pedepse cu închisoare de până
la 6 luni.
Dacă cel de -al doilea termen al pluralității nenumite era constituit dintr -o infracțiune
săvârșită cu intenție sau praeterintenție, după executarea unei pedepse, du pă grațierea totală sau a
restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea
pedepse , a cărei limită maximă specială de pedeapsă era mai mare de un an, într-o atare situație
cel dintâi termen nu p utea fi constitu it decât dintr -o condamnare la pedeapsa cu închisoare mai
mică sau egală cu 6 luni , pentru o infracțiune săvârșită din culpă ( cele două condiții puteau fi
complinite individual sau prin cumul ).
Luând în considerare aceleași premise pentru al doilea termen, în ipoteza în care primul
termen era constituit din trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni fiecare, pentru reținerea
stării de pluralitate nenumită era necesar ca pentru cel puțin una dintre infracțiunile pentru care s –
a dispus condamnarea la o ped eapsă de până la 6 luni, să fi intervenit unul dintre cazurile pentru
care nu se reținea starea de recidivă potrivit art. 38 C. pen. anterior.
Deși, asemeni actualei reglementări Codul penal anterior nu prevedea un tratament
sancționator agravat pentru săv ârșirea unei noi infracțiuni ce intra în constituția pluralității
nenumite, considerăm că în funcție de situația de fapt rămâne aplicabil tratamentul sancționator
prevăzut în art. 39 alin (4) teza I C. pen. anterior referitor la facultatea de a aplica o s ancțiune
până la maximul special prevăzut de legea penală.
2. Regimul sancționator al minor ului – infractor în cele două reglementări
Dacă sub aspectul limitelor de răspundere penală a minorului actuala și vechea reglementare
penală coincid, în sensul că este instituită o prezumție absolută a incapacității penale pentru
minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și o prezumție relativă ce poate fi răsturnată, în
privința lipsei răspunderii penale a minorului cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani111, referitor l a
sistemul sancționator al minorului, actuala reglementare consacră un sistem unic de sancționare a

111 I. Pascu, op. cit. , p. 457.

Pagină 37 din 61

minorului infractor constituit doar din măsuri educative fie ele privative ori neprivative de
libertate (art. 114 C. pen.)112, în detrimentul sistem ului sancț ionator mixt , constituit atât din
măsuri educative, cât și din pedepse reglementat în vechiul C. pen.113.
2.1. Situații tranzitorii
Regula generală constând în aplicarea cu precădere a prevederilor art. 5 și art. 6 C. pen.
pentru stabilirea legii penale mai favor abile, care desigur că în situația minorului infractor în cele
mai multe cazuri o constituie noua reglementare, nu trebuie eliminată regula enunțată anterior
potrivit căreia se impune o comparare efectivă a sancțiunilor pentru care instanța ar fi optat
potrivit fiecăreia dintre cele două codificări114.
În vederea rezolvării situațiilor tranzitorii care pot crea unele dificultăți, Legea nr.
187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. aduce unele soluții.
Astfel, dacă potrivit vechiului C. pen., pentru inf ractorul minor a fost dispusă o pedeapsă
cu suspendarea executării , în vederea stabilirii legii penal e mai favorabil e în urma intervenirii în
cursul procesului penal a unor modificări legislative , această dispoziție este considerată mai
blândă115 decât o măsură educativă privativă de libe rtate prevăzută de noua reglementare penală
(art. 17 din Legea nr. 187/2012).
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile postsententiam , în ipoteza în care
în lumina vechilor prevederi penale a fost pronunțată măsura educativă a libertății supravegheate ,
se conturează trei posibilități. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal , măsura
aplicată se execută potrivit dispozițiilor vechiului Cod penal (art. 18 alin. (1) din Legea nr.
187/2012), iar dac ă măsura educativă a fost revocată potrivit noilor prevederi, dintr -o altă cauză
decât comiterea unei infracțiuni, aceasta se înlocuiește cu internarea într -un centru educativ pe o
perioadă de un an (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 187/2012). Urmare a revo cării măsurii educative
enunțate anterior, ocazionată de săvârșir ea unei noi infracțiuni, libertatea supravegheată va fi
înlocuită cu o altă măsură educativă privativă de libertate prevăzută de noua reglementare penală
(art. 18 alin. (3) din Legea nr. 187/ 2012).
De asemenea, Legea de punere în aplicare a Codului penal se pronunță și cu privire la
problema conversiunii măsurii educative a internării într -un centru de reeducare dispuse în

112 Expunere de motive privind Codul penal -Camera Deputaților ,
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em304.pdf consultat în data de 19.06.2017, ora 18.20.
113 I. Pascu, Drept penal. Partea generală, ed . a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 439.
114 M. Udroiu, op. cit. , p. 362.
115 T. Toader și colab., op. cit. , p. 229.

Pagină 38 din 61

temeiul vechiului Cod penal. În acest sens, măsura educativă enunțată e ste înlocuită odată cu
intrarea în vigoare a noului Cod penal cu măsura educativă a internării într -un centru educativ pe
o durată egală cu timpul rămas de executat din vechea măsură, în cuantum de până la 3 ani, fără
a depăși momentul împlinirii vârstei m ajoratului celui în cauză, avându -se în vedere durata
reținerii, precum și cea a arestării preventive (art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/2012);
conversia își produce efectele și asupra duratei pe care s -a dispus prelungirea măsurii (art. 19
alin. (3) din Legea nr. 187/2012).
Cât privește pedeapsa amenzii aplicabilă minorilor potrivit vechii reglementări, aceasta
se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână , având în considerare
partea din pedeapsă deja executată (art. 20 din Legea nr. 187/2012).
Referitor la p edeapsa închisorii aplicată minorului în spiritul vechii reglementări penale ,
aceasta se înlocuiește cu măsura educativă a internării într -un centru de detenție pe o perioadă
egală cu durata pedepsei închisorii (art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012). Pedeapsa închisorii
aplicată minorului care depășește 20 de ani , se va înlocui cu internarea într -un centru de detenție
pe o perioadă de 15 ani (art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012) .
În cazul pluralității de infracțiuni, pentru stabilirea cuantumului măsurii educative urmare
a conversiei, se are în vedere pedeapsa rezultantă, iar nu pedepsele individuale (art. 21 alin. (3)
din Legea nr. 187/2012). Conversia va ține cont de partea deja executată din pedeapsa î nchisorii,
precum și de durata reținerii, durata acestora scăzându -se din durata măsurii educative ce
urmează a fi executată (art. 21 alin. (4) din Legea nr. 187/2012).
Problema înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într -un centru de
detenție apare cu precădere în privința cuantificării în concret a ceea ce trebuie executat din
măsura educativă.
Într-o opinie în a cărei argumentare au fost invocate prevederile art. 125 C. pen., s -a
statuat că pentru pedepse cu închisoarea cuprin se în intervalul valoric 5 – 20 de ani, dispuse în
lumina vechiului Cod penal, conversia potrivit art. 6 C. pen. va consta în înlocuirea pedepsei cu
măsura internării într -un centru de detenție pe o perioadă de 5 ani, în vreme ce pedeapsa cu
închisoarea ce depășește 20 de ani, va fi transformată în măsura internării într -un centru de
detenție pe o perioadă de 15 ani116.

116 Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 18/15.09.2014, publicată în M. Of. nr. 775/24.10.2014

Pagină 39 din 61

Într-o altă opinie față de care aderăm întocmai, s -a prevăzut că dat fiind caracterul special
al Legii nr. 187/2012 comparativ cu cel genera l al Codului penal, cele dintâi prevederi legale vor
fi interpretate în integralitatea lor, așa încât din exprimarea legiuitorului cu privire la cuantumul
măsurii educative egal ca durată cu pedeapsa închisorii dispusă potrivit vechii reglementări ori
cea cu privire la cuantumul fix de 15 ani executabil în situația conversiei pedepsei cu închisoarea
dispusă în temeiul vechiului Cod penal ce depășește 20 de ani, se constată faptul că nu a stat în
intenția legiuitorului a limita maximul perioadei pe care se dispune măsura internării într-un
centru de detenție la cea de 5 ani117.
Așa încât, în vederea stabilirii în concret a duratei măsurii aplicabile, instanța supremă a
dispus prin decizia nr. 18/2014 ca pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul
pluralității de infracțiuni executabilă aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității se
va înlocui cu măsura educativă a internării într -un centru de detenție pe o perioadă egală cu
durata pedepsei închisorii și nicidecum cu perioada de 5 ani pr evăzută în art. 125 alin. (2) teza I
C. pen., în măsura în care cuantumul stabilit pentru pedeapsa cu închisoarea nu depășește 15 ani.
De asemenea, p edeapsa închisorii aplicată minorului mai mare de 15 ani , ce nu depășește
20 de ani , va fi înlocuită cu mă sura educativă a internării într -un centru de detenție pe o perioadă
de 15 ani118.
Potrivit Legii de punere în aplicare a Codului penal, m ăsura suspendării executării
pedepselor aplicate minorului în temeiul vechii reglementări, este considerată a fi o măsu ră mai
blândă, reținându -se vechiul Cod penal drept legea penală mai favorabilă (art. 22 alin. (1) din
Legea nr. 187/2012) .
În situația în care suspendarea executării pedepsei cu închisoarea aplicată minorului
potrivit prevederilor penale anterioare se re vocă din cauze independente de comiterea unei noi
infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru
educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspe ndate, dar nu mai mult de 3 ani (art. 22
alin. (2) din Le gea nr. 187/2012) .
În situația în care suspendarea executării pedepsei cu amendă aplicată minorului potrivit
prevederilor penale anterioare se revocă din cauze independente de comiterea unei noi

„Această opinie majoritară a fost exprimată d e curțile de apel Galați, Bacău, Brașov, Târgu Mureș, Constanța,
tribunalele Constanța, Vâlcea, Vaslui, judecătoriile Odorheiu Secuiesc, Luduș, Segarcea.”.
117 Ibidem.
118 M. Udroiu, op. cit. , p. 364.

Pagină 40 din 61

infracțiuni, pedeapsa amenzii se înlocuiește cu măsura educat ivă a consemnării la sfârșit de
săptămână pe o durată de 6 săptămâni (art. 22 alin. (3) din Legea nr. 187/2012) .
Dacă măsura suspendării executării pedepsei dispusă față de minorul infractor potrivit
prevederilor penale anterioare este revocată urmare a să vârșirii unei noi infracțiuni, pedeapsa va
fi înlocuită potrivit regulilor enunțate anterior, după cum pedeapsa constituie închisoare ori
amendă, urmând a distinge calitatea făptuitorului la momentul săvârșirii noii infracțiuni.
Astfel, dacă noua infracți une a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru
aceasta o măsură educativă, urmând a fi aplicate prevederile art. 129 alin. (1) C. pen., iar dacă
noua infracțiune a fost comisă după majorat, vor fi aplicate prevederile art . 129 alin. (2) C .
pen119.
Cu toate acestea, în situația în care până la intrarea în vigoare a noului Cod penal este
judecată definitiv cauza constând în săvârșirea unei infracțiuni după împlinirea vârstei
majoratului, în termenul de încercare a suspendării executării unei pedepse săvârșite în calitate
de infractor -minor, dispozițiile sus -enunțate nu sunt aplicabile120.
S-a opinat că necesitatea aplicării dispozițiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr.
187/2012 își are justificarea nu în aceea de a -l aduce pe condamnat în situația în care succesiunea
de legi ar fi intervenit în cursul procesului penal , ci doar de a garanta respectarea principiului
legalității, așa încât minorul să beneficieze de o măsură educativă, iar în cazul în care aceasta
intră în concurs cu o infra cțiune pedepsită după împlinirea vârstei majoratului , să poată benefici a
de noile dispoziții legale , atunci când regimul sancționator prevăzut în art. 129 C . pen. este
favorabil inculpatului comparativ cu cel prevăzut în vechea reglementare penală.
Opinia dominantă la care aderăm în totalitate este aceea că prevederile art. 22 alin. (4) lit.
b) din Legea nr. 187/2012 nu sunt aplicabile faptelor judecate definitiv până la data intrării în
vigoare a noului C. pen.. În susținerea acestei idei vine argumentul potrivit căruia din economia
textului de lege rezultă că norma este aplicabilă cauzelor aflate în curs de judecată în momentul
succesiunii de norme penale, și nu în ipotezele în care există o pedeapsă rezultantă stabilită
printr -o hotărâre definitivă, apli cată potrivit regulilor stabilite în art. 1101 și art. 83 alin. (1) C.
pen. vechi.

119 M. Udroiu, op. cit. , p. 365.
120 Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 4/12.05.2014, publicată îm M. Of. nr. 434/13.06.2014.

Pagină 41 din 61

Mai mult decât atât, în acord cu principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere
debemus , asupra dispozițiilor legale discutate nu trebuie făcute supoziții interpreta tive atât timp
cât textul de lege nu distinge o limitare a aplicării acestuia doar prin raportare la prevederile art.
129 alin. (2) lit. b) C. pen.121
Într-o atare situație, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile postsententiam vor fi
valabile reg ulile privind compararea valorii pedepsei aplicate în baza vechiului Cod penal ca
urmare a revocării suspendării executării pedepsei, cu valoarea pedepsei rezultante prin aplicarea
prevederilor noului Cod penal.
Astfel, urmare a revocării suspendării exec utării pedepsei potrivit art. 1101 C. pen. vechi,
coroborat cu art. 83 alin. (1) C. pen. vechi, în concret pedeapsa rezultantă va fi constituită din
cumulul aritmetic al celor două pedepse.
În vederea stabilirii legii penale mai favorabile, pentru infracți unea săvârșită în perioada
minorității va fi aplicată măsura educativă potrivit reglementărilor art. 21 din Legea nr.
187/2012, iar pentru infracțiunea săvârșită după împlinirea vârstei majoratului, pedeapsa stabilită
potrivit vechiului Cod penal va fi com parată cu limita maximă specială prevăzută în noul Cod
penal, urmând ca pedeapsa să fie adusă la limita acelui maxim dacă depășește valoarea lui, iar
măsura educativă și pedeapsa astfel rezultată fiind contopite potrivit prevederilor art. 129 alin.
(2) C. pen.
Stabilirea legii penale mai favorabile va consta în compararea efectivă între pedeapsa
rezultată în concret și pedeapsa stabilită în mod fictiv potrivit prevederilor noului Cod penal.
2.2. Compatibilitatea stării de minoritate a infractorului – minor cu p luralitatea
intermediară
În lumina Codului penal în vigoare (art. 44 C. pen.), pluralitate a intermediară de
infracțiuni este condiționată de existența unei hotărâri definitive de condamnare și de săvârșirea
unei noi infracțiuni până la data la care pedeaps a este executată sau considerată ca executată,
astfel încât condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă postcondamnatorie nu sunt
satisfăcute .
Or dată fiind optica legiuitoului în privința regimului sancționator aplicabil minorului
răspunzător p enal, constând doar în stabilirea măsurilor educative, imposibilitatea existenței unei

121 Ibidem.

Pagină 42 din 61

hotărâri de condamnare la executarea unei pedepse face ca aplicarea prevederilor pluralității
intermediare să fie excluse în cazul infractorului -minor.
Chiar dacă cel de -al doilea termen al pluralității infracționale ar fi constituit din săvârșirea
unei noi infracțiuni de către infractorul devenit major, condițiile necesare constituirii pluralității
intermediare nu sunt complinite prin prisma celui dintâi termen (măsura e ducativă aplicabilă
minorului), cu atât mai mult cu cât legiuitorul localizează în termeni expliciți această formă a
pluralității infracționale, alături de concursul de infracțiuni specific infractorului minor (art. 129
C. pen.).
Potrivit vechii reglementă ri penale, dată fiind concepția instituției sancționatorii specifice
infractorului minor exista posibilitatea reținerii pluralității intermediare în sarcina infractorului –
minor, atât timp cât noua infracțiune pentru care este necesar a se dispune o pedeaps ă, a fost
comisă anterior executării ori considerării ca executată a pedepsei anterioare122. Astfel, potrivit
Codului penal anterior erau aplicabile prevederile pluralității intermediare ori de câte ori pentru
infracțiuni săvârșite în timpul minorității, ant erior executării ori considerării ca executată a unei
pedepse sunt aplicabile pedepse, chiar și în situațiile în care ar fi îndeplinite condițiile recidivei
(art. 38 lit. a) C. pen. vechi).
Cât privește situația tranzitorie constând în săvârșirea unei noi infracțiuni după împlinirea
vârstei majoratului, în lumina noului Cod penal, anterior executării ori considerării ca executată a
unei pedepse cu închisoarea dispusă în lumina Codului penal anterior pentru o infracțiune
săvârșită în perioada minorității, n u ne aflăm nici de această dată în ipoteza reținerii pluralității
intermediare, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 fiind întru totul aplicabile, urmând a fi
coroborate cu cele ale art. 129 alin. (2) C. pen., prin raportare la art. 10 din Legea nr. 187/2012.
3. Probleme identificate în materia concursului infracțional privind infractorul persoană
fizică majoră
3.1. Concursul de infracțiuni în constituția celor doi termeni ai recidivei
Este necesară o delimitare cât mai clară între concursul de infracțiuni ș i celelalte forme
ale pluralității infracționale, mai ales din prisma faptului că există posibilitatea ca cel dintâi să
intre în structura termenilor recidivei ori ai pluralității intermediare123.

122 M. Dunea, op.cit. , p. 128.
123 T. Toader și colab., op. cit. , p. 102.

Pagină 43 din 61

3.1.1. Primul termen al recidivei postcondamnatorii /postexecutorii
Din definiția recidivei oferită de dispozițiile legale (art. 41 alin. (1) C. pen.) se constată că
primul termen al recidivei este condiționat de existența unei hotărâri definitive de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an, iar din economia tex tului de lege putem remarca
posibilitatea ca hotărârea de condamnare în cauză să poată fi determinată de existența unui
concurs de infracțiuni, caz în care interesează pedeapsa rezultantă124, concursul constituind în
acest caz unic termen ce se concretizează în condamnarea care privește ansamblul faptic125.
Astfel putem distinge drept constituentă a primului termen al recidivei condamnarea la
pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru un concurs de infracțiuni dintre care unele au fost
săvârșite cu intenție d irectă, indirectă ori depășită, iar altele au fost săvârșite cu forma de
vinovăție a culpei atât timp cât pentru unele ori pentru toate infracțiunile intenționate
constituente ale concursului au fost stabilite pedepse cu închisoarea mai mare de un an.
De a semenea îndeplinește condițiile pentru a intra în constituția primului termen al
recidivei pedeapsa rezultantă mai mare de un an pentru un concurs de infracțiuni intenționate ori
praeterintenționate pentru care pedepsele individuale stabilite sunt mai mici ori egale cu un an de
închisoare126.
Dimpotrivă, nu poate intra în constituția primului termen al recidivei pedeapsa rezultantă
pentru un concurs infracțional care deși constă în închisoarea mai mare de un an, iar pedepsele
cu închisoarea stabilite individu al pentru infracțiuni constituente săvârșite din culpă sunt mai
mari de un an, pentru infracțiunile intenționate constituente nu au fost stabilite pedepse cu
închisoare mai mari de un an127.
În ceea ce privește regimul sancționator al recidivei postcondamnat orii atunci când
primul termen este constituit din condamnarea pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni, nu
încape îndoiala că vor opera regulile prevăzute în art. 43 alin. (1) C. pen., respectiv pedepsele se
vor cumula aritmetic.

124 C. Bulai, op. cit ., p. 508.
125 V. Pașca, op. cit. , p. 335.
126 M. Udroiu, op. cit. , p. 139.
127 M. Udroiu, op. cit ., p. 140.

Pagină 44 din 61

3.1.2. Al doilea termen al recidivei postcondamnatorii
În contradicție cu vechea reglementare penală care în ipoteza săvârșirii unui concurs de
infracțiuni în constituția celui de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în vederea
stabilirii pedepselor individuale utiliz a cu întâietate regulile referitoare la starea de recidivă,
motivând faptul că agravarea regimului sancționator se impune doar asupra acelor infracțiuni
care pot constitui termen al recidivei128, actula reglementare penală statuează un algoritm de
stabilire a pedepsei constând în aplic area în primă etapă a dispozițiil or referitoare la concurs , iar
mai apoi cele incidente în cazul recidivei (art. 43 alin. 2 C. pen.), fără a ține cont dacă do ar unele
infracțiuni concurente se află în stare de recidivă, iar cele lalte în stare de pluralitate
intermediară129.
Astfel, dacă după o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru o
infracțiune intenționată și până la executarea ori considerarea ca executată a pedepsei,
condamnatul săvârșește mai multe infracți uni, dintre care unele îndeplinind condițiile celui de -al
doilea termen al recidivei, iar altele săvârșindu -se din culpă ori limita maximă specială a
pedepsei cu închisoarea nedepășind un an, dispozițiile art. 39 C. pen. se vor aplica în mod
corespunzător, iar mai apoi pedeapsa rezultantă va fi cumulată aritmetic potrivit prevederilor art.
43 alin. (2) C. pen. referitoare la recidivă.
3.1.3. Al doilea termen al recidivei postexecutorii
În ipoteza în care cel de -al doilea termen al recidivei postexecutorii este con stituit dintr –
un concurs de infracțiuni se aplică mai întâi tratamentul sancționator potrivit recidivei
postexecutorii urmat de cel al concursului infracțional130.
Astfel, luăm în considerare premisa potrivit căreia după executarea unei pedepse cu
închisoa rea mai mare de un an și până la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul
săvârșește mai multe infracțiuni dintre care acelea ale căror limită maximă specială ce depășește
un an sunt comise cu intenție ori praeterintenție, iar celelalte din culpă ori pentru care limita
maximă specială a pedepsei cu închisoarea nu depășește un an.
Într-o asemenea situație în vederea individualizării pedepsei, limitele speciale ale
infracțiunilor din structura concursului ce îndeplinesc condițiile necesare constitui rii celui de -al
doilea termen al recidivei vor fi majorate cu jumătate conform prevederilor art. 43 alin. (5) C.

128 C. Bulai, op. cit ., p. 312.
129 M. A. Hotca, op. cit. , p. 50.
130 M. Udroiu, op. cit. , p. 150.

Pagină 45 din 61

pen., urmând ca mai apoi a fi stabilită pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga un spor
obligatoriu și fix de o treime din totalul celorlalt e pedepse stabilite, conform prevederilor art. 39
ali. (1) lit. b) C. pen.131.
3.1.4. Coexistența concursului infracțional în ambii termeni ai recidivei
postcondamnatorii
Luând în considerare ipoteza în care primul termen al recidivei postcondamnatorii este
repreze ntat printr -o condamnare definitivă pronunțată în urma săvârșirii unui concurs de
infracțiuni, se impune analiza îndeplinirii condițiilor în ceea ce privește cuantumul pedepsei
rezultante132 și forma de vinovăție cu care au fost săvârșite infracțiunile const ituente. De
asemenea, dacă cel de -al doilea termen al recidivei este constituit dintr -un concurs infracțional,
în vederea individualizării pedepsei aplicabile recidivei, este necesară stabilirea pedepsei
rezultante a concursului conform reglementărilor art . 39 C. pen., urmată de cumularea aritmetică
prevăzută în art. 43 alin. (1) C. pen. 133.
3.1.5. Coexistența concursului infracțional în ambii termeni ai recidivei
postexecutorii
În situația în care ambii termeni ai recidivei postexecutorii sunt constituiți dintr -un
concurs de infracțiuni rămând aplicabile regulile sus -enunțate referitoare la analiza îndeplinirii
condițiilor de existență ai celor doi termeni așa cum sunt reglementați de lege, cu mențiunea că
în ceea ce privește regimul sancționator va opera cu priori tate majorarea cu jumătate a limitelor
speciale ale pedepsei stabilite în raport de infracțiunea săvârșită (art. 43 alin. (5) C. pen.), urmând
a se aplica ulterior regulile referitoare la concurs.
Rămâne în vigoare soluția oferită de practica penală în lum ina vechii reglementări în
ipoteza în care o nouă infracțiune este săvârșită de către o persoană condamnată definitiv la mai
multe pedepse dintre care unele au fost executate, iar altele nu. A fost statuată soluția potrivit
căreia se va reține că infracțiu nea nou -săvârșită respectă atât condițiile constituirii celui de -al
doilea termen al recidivei postcondamnatorii, cât și cel al recidivei posexecutorii, urmând a fi
aplicate concomitent dispozițiile referitoare la cele două forme ale recidive i134.

131 În ipoteza în care pentru toate infracțiunile constituente ale concursului se aplică pedepse cu închisoarea.
132 V. Pașca, op. cit. , p. 335.
133 M. Udroi u, op. cit. , p. 145.
134 Î.C.C.J. (S.U.) – RIL, Dec. nr. XVIII/19.03.2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008.

Pagină 46 din 61

Într-o ata re situație va fi aplicat cu prioritate tratamentul sancționa tor al recidivei
postexecutorii, urmat de cel al recidivei postcondamnatorii135. Totodată, luând în considerare
ipoteza în care este săvârșit un concurs infracțional de către o persoană condamnată definitiv la
mai multe pedepse dintre care unele au fost executate, iar altele se află în continuare în faza de
executare, coroborând regulile enunțate anterior constatăm că în vederea individualizării
pedepsei se vor aplica mai întâi regulile referitoare la recidiva postexecutorie (majorarea
limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate), urmată de contopirea pedepselor potrivit regulilor
aplicabile concursului de infracțiuni, iar în final pedeapsa rezultantă va fi cumulată aritmetic
restului de pedeapsă răma s de executat, față de care infracțiunile constituente ale concursului se
află în raport de recidivă postcondamnatorie.
3.2. Concursul de infracțiuni în constituția celui de -al doilea termen al pluralității
intermediare
În situația în care al doilea termen al pluralității intermediare este format dintr -un
concurs de infracțiuni, și fie niciuna dintre infracțiunile constituente nu îndeplinește condițiile
pentru stabilirea celui de -al doilea termen al recidivei, fie condamnarea inițială nu corespunde
criteriilor primului termen al recidivei, fiecare dintre infracțiunile nou -săvârșite aflându -se în
situația unei pluralități intermediare, se va proceda la aplicarea prioritară a regulilor referitoare la
pluralitatea intermediară, urmând apoi regulile referitoare la regimul sancționator al concursului
de infracțiuni136.
Astfel, reiterând ipoteza anterior menționată, vom proceda la individualizarea pedepselor
pentru infracțiunile constituente ale concursului, urmând a aplica regulile de stabilire a pedepsei
potrivit plu ralității intermediare prin raportare la cele reglementate în materia concursului (art. 44
alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 C. pen.), iar în final vor fi utilizate pedepsele concrete
stabilite pentru pluralitatea intermediară în vederea concretizării sancțiunii aplicabile concursului
de infracțiuni137.
Rezolvarea oferită rezidă în interpretarea exhaustivă a lipsei mențiunii exprese a soluției
legale în cuprinsul art. 44 C. pen., prin comparare cu soluția legală oferită în situația similară a

135 M. Udroiu, op. cit. , p. 150.
136 V. Pașca, op. cit.. , p. 353 și 354.
137 T. Toader și colab., op. cit.. , p. 116.

Pagină 47 din 61

săvârșirii unui concurs de infracțiuni în cuprinsul celui de -al doilea termen al recidivei
postcondamnatorii (art. 43 alin.(2) C. pen.)138.
De altfel, legiuitorul prevede situația în care înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost
executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni, dintre care cel puțin
una îndeplinește condițiile constituirii celui de -al doilea termen al recidivei, celelalte aflându -se
în stare de pluralitate intermediară, urmând a se va aplica regimul sancționator al concursulu i
urmat de cumulul aritmetic potrivit regimului sancționator al recidivei postcondamnatorii139.
3.3. Considerații privind infracțiunea de evadare
3.3.1. Evadarea constituentă a concursului infracțional în cel de -al doilea termen al
recidivei postcondamnatorii
Dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai
mare de un an și până la executarea sau considerarea ca executată a acesteia condamnatul
evadează, tratamentul sancționator prevăzut în art. 285 alin. (4) prevede cumulul aritme tic al
pedepsei stabilite cu restul de pedeapsă rămas, din a cărei executare a fost săvârșită evadarea. În
acest fel prevederile speciale referitoare la modul de cuantificare a pedepsei stabilite pentru
evadare cuprinde similitudini cu modul de individuali zare a pedepsei în caz de recidivă
postcondamnatorie (art. 43. alin. (1) C. pen.)140.
Prin mențiunea expresă a legiuitorului referitoare la cumularea pedepsei stabilită pentru
infracțiunea de evadare alături de „restul neexecutat” de pedeaps ă din a cărei exe cutare a fost
săvârșită evadarea, se păstrează soluția dată de practica judiciară anterioară referitoare la
interpretarea sintagmei „pedeapsa ce se execută” cuprinsă în textul de lege care reglementa
regimul sancționator al infracțiunii de evadare (art. 26 9 alin. (3) C. pen. anterior)141.
Pentru ipoteza în care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii ce îndeplinește condițiile necesare pentru constituirea primului termen al
recidivei, cel condamnat aflat în stare de evad are săvârșește o nouă infracțiune intenționată a
cărei limită maximă de pedeapsă cu închisoarea depășește un an, actuala reglementare penală
instituie regulile generale de sancționare prevăzute în cuprinsul art. 43 alin. (2) C. pen., astfel
încât va fi sta bilită pedeapsa rezultantă între pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare și

138 Ibidem.
139 M. Udroiu, op. ci t., p. 154.
140 M. Udroiu, op. cit.. , p. 143.
141 Î.C.C.J. – RIL, Dec. nr. LXXXI/10.12.2007, publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008.

Pagină 48 din 61

cea pentru noua infracțiune săvârșită conform prevederilor art. 39 C. pen., urmând ca aceasta să
fie cumulată aritmetic restului de pedeapsă neexecutat potrivit prevederi lor art. 43. alin. (1) C.
pen.142.
Este necesară mențiunea faptului că dacă făptuitorul evadează din starea de reținere ori
arest preventiv urmând a săvârși o nouă infracțiune, ceea ce se reține în sarcina acestuia nu poate
constitui recidivă întrucât din de finiția legală a acesteia rezultă necesitatea rămânerii definitive a
unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii. Într -o astfel de ipoteză se reține un concurs
de infracțiuni constând atât în infracțiunea de evadarea și cea săvârșită ulterior, cât ș i în
infracțiunea pentru a cărei săvârșire a fost dispusă luarea măsurii preventive143.
3.3.2. Evadarea constituentă a concursului infracțional în cel de -al doilea termen al
pluralității intermediare
Dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare ce nu întrunește condițiile
prevăzute de lege pentru constituirea primului termen al recidivei, condamnatul ulterior evadării,
săvârșește o nouă infracțiune, aflându -se astfel în stare de pluralitate intermediară, în vederea
stabilirii pedepsei executabile se va aplica mai întâi pentru pedeapsa stabilită infracțiunii de
evadare cumulul aritmetic cu restul neexecutat din pedeapsa inițială, urmând ca pedeapsa astfel
obținută să fie contopită cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea nou -săvârșită potrivit regulil or
concursului de infracțiun i144.
În acest fel, prin prevederile art. 285 alin. (4) C. pen. legiuitorul instituie o dispoziție
derogatorie de la regulile generale de individualizare a pedepsei în ipoteza săvârșirii unui
concurs infracțional în constituția ce lui de -al doilea termen al pluralității intermediare, potrivit
cărora pentru fiecare dintre infracțiunile constituente ale concursului se va proceda la aplicarea
prioritară a regulilor referitoare la pluralitatea intermediară, urmând apoi regulile referito are la
regimul sancționator al concursului de infracțiuni145.
Dacă dimpotrivă pedeapsa din a cărei executare se evadează constituie premisa celui dintâi
termen al recidivei, atunci comiterea unei noi infracțiuni după evadare care nu îndeplinește
condițiile u nui al doilea termen al recidivei nu va rezulta în aplicarea disociată a regulilor pentru
recidivă în cazul infracțiunii de evadare și a regulilor pentru pluralitate intermediară în cazul

142 M. Udroiu, op. cit. , p. 143.
143 M. Udroiu, Drept penal. Partea specială. Noul C. pen., ed. a 2 -a, Ed. C.H. Beck, București, 2 015, p. 350.
144 Ibidem.
145 V. Pașca, op. cit.. , p. 353 și 354.

Pagină 49 din 61

infracțiunii nou -săvârșite, ci vor acționa de plin drept prevederile art. 43 alin. (2) C. pen. astfel
încât cu privire la pedeapsa pentru infracțiunea nou -săvârșită și pentru infracțiunea de evadare
vor fi aplicate regulile concursului, urmată de cumu larea aritmetică a pedepsei rezultante alături
de restul de pedeapsă răma s de executat la momentul evadării146.
4. Probleme speciale referitoare la constituirea celui de -al doilea termen al recidivei dintr –
un concurs de infracțiuni
4.1. Recidiva in raport cu o condamnare cu suspendare sub supraveghere a
execut ării pedepsei
Referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ce constituie un mijloc de
individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii, având ca efect lăsarea în libertate a
condamnatului pe o durată de timp în care revin în sarcina acestuia anumite obliga ții și măsuri de
supraveghere stabilite de instanță147, actuala reglementare penală instituie drept cauză obligatorie
de revocare a măsurii menționate, săvârșirea pe parcursul termenului de supraveghere a unei noi
infracțiuni intenționate ori praeterintențio nate descoperită până la împlinirea termenului pentru
care s -a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii148.
În ceea ce privește efectul revocării obligatorii, comparativ cu vechea reglementare
penală care adopta prin derogare de la regimul de contopire al pedepselor prevăzut în materia
pluralității de infracțiuni, metoda executării în întregime a pedepsei suspendate alături de care se
cumulează aritmetic pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune149, Codul penal în vigoare dispune
în mod expres prin art. 9 6 alin. (5) aplicarea într -o asemenea ipoteză a regulilor referitoare la
recidiva ( postcondamnatorie ) ori pluralitatea intermediară150.
Totodată noul Cod penal prevede și cauza facultativă de revocare a suspendării
executării pedepsei constând în săvârșirea unei noi infracțiuni din culpă, regulile privind
revocarea și individualizarea pedepsei sus -menționate aplicându -se deopotrivă151.
Așadar, în cazul în care noua infracțiune îndeplinește condițiile constituirii celui de -al
doilea termen al recidivei, iar dup ă revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
de către instanță condamnarea poate constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii , în

146 M. Udroiu, op. cit. , p. 154.
147 M. Basarab și colab., op. cit. , p. 466.
148 T. Toader și colab., op. cit. , p. 187, 188.
149 M. Zolyneak , M. I. Michinici, op. cit. , p. 420.
150 F. Streteanu, Instituții și infracțiuni în noul C. pen.. Manual pentru uzul formatorilor SNG, București, 2010, p.
191.
151 T. Toader și colab., op. cit. , p. 188.

Pagină 50 din 61

vederea stabilirii pedepsei ce urmează a fi executată cele două pedepse rezultate vor fi cumulate
aritmetic potrivit prevederilor privind pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie152.
În cazul săvârșirii în termenul de supraveghere a unei infracțiuni progresive, continue,
continuate sau de obicei, în vederea stabilirii regimului sancționator nu interes ează momentul
consumării ci momentul epuizării infracțiunii. Astfel se desprinde ipoteza în care se va reține
recidiva postcondamnatorie ulterior revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere
dacă infracțiunea s -a consumat în termenul de supra veghere, dar s -a epuizat după expirarea
acestuia. Va intra în constituția recidivei postexecutorii infracțiunea săvârșită în cuprinsul
termenului de supraveghere, dar descoperită ulterior expirării acestuia153.
Dat fiind faptul că principalul efect al suspen dării executării pedepsei sub supraveghere îl
constituie considerarea ca executată a pedepsei la complinirea termenului de supraveghere154,
comparativ cu vechea reglementare155 în care cel condamnat era considerat și reabilitat de drept
la expirarea acestui te rmen156, este necesară menționarea ipotezei în care dacă după expirarea
termenului de supraveghere și până la reabilitare ori împlinirea termenului de reabilitare, cel față
de care a fost luată măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere săvârșeș te o nouă
infracțiune, va fi reținută în sarcina acestuia constituirea recidivei postexecutorii.
Dacă în cuprinsul termenului de supraveghere sunt săvârșite mai multe infracțiuni aflate
în concurs dintre care cel puțin una îndeplinește condițiile constitui rii celui de -a doilea termen al
recidivei postcondamantorii, se va proceda ulterior revocării suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei, la aplicarea întocmai a dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen.157.
Urmare a anulării suspendării executării p edepsei sub supraveghere atunci când pe
parcursul termenului de încercare se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o
infracțiune anterior dispunerii suspendării, pentru care i s -a aplicat pedeapsa închisorii , se vor
aplica dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară
(art. 97 alin. (1) C. pen. ).
Dacă pentru concurs infracțional ori pluralitate intermediară în ipoteza anulării
suspendării, poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei rezultante, în situația recidivei

152 M. Udroiu, op. cit.. , p. 284.
153 M. Udroiu, op. cit.. , p. 283, 284.
154 În cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune până la expirarea termenului, nu s -a dispus
revocarea ori anularea suspendării.
155 art. 866 C. pen. anterior.
156 T. Toader și colab., op. cit.. , p. 190.
157 M. Udroiu, op. cit.. , p. 285.

Pagină 51 din 61

acest lucru nu este posibil urmare a prevederilor exprese ale art. 91 alin. (1) lit. b) C. pen.
referitoare la acest aspect.
Practica judiciară găsește soluție ipotezei în care instanța este învestită prin același act de
sesizare, cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de ace eași persoană , dintre care
una anterior, iar cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere.
Astfel încât, într -o asemenea si tuație se va proceda la aplicarea pedepselor pentru fiecare
dintre cele două infracțiuni deduse judecății, urmată de dispunerea anulării suspendării executării
pedepsei sub supraveghere pronunțate anterior. În continuare, între pedeapsa a cărei executare a
fost inițial suspendată și pedeapsa care a atras anularea acesteia se vor aplica regulile de
individualizare a pedepsei potrivit concursului de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se va
contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în cupr insul termenului de
supraveghere potrivit regulilor de stabilire a pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie ori
pluralitatea intermediară158.
4.2. Recidiva in timpul liberării condiționate
Referitor la măsura liberarării condiționate ce constituie un mijloc ad ministrativ de
individualizare a pedepsei, constând în liberarea condamnatului înainte de executarea completă a
pedepsei privative de libertate determinat ă fiind de nesăvârșirea unei noi infracțiuni în cuprinsul
termenului de supraveghere159, actuala regleme ntare penală instituie drept cauză obligatorie de
revocare a liberării condiționate, săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere,
descoperită în cuprinsul acestuia, pentru care s -a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii
(art. 104 ali n. (2) teza I C. pen ).
Calculul pedepsei rezultante rezidă în aplicarea dispozițiilor privind recidiva
postcondamnatorie ori pluralitatea intermediară (art. 104 alin. (2) teza II C. pen. ).
Așa încât, luând în considerare ipoteza săvârșirii unei noi infrac țiuni ce îndeplinește
condițiile de existență ale celui de -al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în cuprinsul
termenului de supraveghere al liberării condiționate dispusă pentru condamnarea ce constituie
premisă a primului termen al recidivei, se va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea
nou-săvârșită, succedată de revocarea liberării condiționate, urmând a se realiza cumulul

158 Î.C.C.J. – S.U., Dec. nr. 42/13.10.2008, publicată în M. O f. nr. 204/31.03.2009.
159 Al. Boroi, Drept penal. Partea generală. Conform noului C. pen., Ed. C. H. Beck, București, 2010, p. 487.

Pagină 52 din 61

aritmetic între pedeapsa pentru infracțiunea nou -săvârșită și restul de pedeapsă rămas neexecutat
până la momen tul dispunerii liberării condiționate, potrivit regulilor corespunzătoare pluralității
postcondamnatorii (art. 43 alin. (1) C. pen.).
Pornind de la premisa săvârșirii în cuprinsul termenului de supraveghere al liberării
condiționate a unui concurs de infra cțiuni ale cărei infracțiuni constituente, cel puțin una
îndeplinește condițiile constituirii celui de -a doilea termen al recidivei postcondamantorii , așa
cum am arătat în situația similară existentă în cazul suspend ării sub supraveghere a execut ării
pedep sei, ulterior stabilirii pedepselor individuale pentru infracțiunile nou -săvârșite și a revocării
liberării condiționate, se va proceda la aplicarea întocmai a dispozițiilor art. 43. alin. (2) C. pen.
Dacă descoperirea noii infracțiuni are loc ulterior com plinirii termenului de supraveghere,
urmare a faptului că efectul principal al expirării termenului îl constituie considerarea ca
executată a pedepsei (art. 106 C. pen. ), pentru noua infracțiune se vor aplica de plin drept
regulile privitoare la recidiva p ostexecutorie160.
Pentru a acționa revocarea liberării condiționate, noua infracțiune poate fi săvârșită atât cu
intenție, praeterintenție, cât și din culpă. Nu prezintă importanță cuantumul pedepsei privative de
libertate, în schimb nu poate opera revocarea atunci când pedeapsa stabilită pentru noua
infracțiune o constituie amenda161.
Urmare a anulării liberării condiționate atunci când pe parcursul termenului de supraveghere
se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune anterior dispunerii l iberării
pentru care i s -a aplicat pedeapsa închisorii , se vor aplica dispozițiile privitoare la concursul de
infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară (art. 105 alin. (1) C. pen. ).
În ipoteza în care instanța este învestită prin același act de s esizare, cu judecarea a două
infracțiuni săvârșite de aceeași persoană, dintre care una anterior, iar cealaltă ulterior rămânerii
definitive a hotărârii prin care s -a dispus liberarea condiționată, se va proceda la aplicarea
pedepselor pentru fiecare dintr e cele două infracțiuni deduse judecății, urmată de dispunerea
anulării liberării pronunțate anterior.
În continuare, între pedeapsa pentru care s -a dispus inițial liberarea condiționată și pedeapsa
care a atras anularea acesteia se vor aplica regulile d e individualizare a pedepsei potrivit
recidivei ori pluralității intermediare (infracțiunea pentru care s -a dispus liberarea condiționată

160 M. Udroiu, op. cit.. , p. 304.
161 M. Udroiu, op. cit.. , p. 303.

Pagină 53 din 61

constituind primul termen al pluralității infracționale), iar pedeapsa rezultantă se va contopi cu
pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în cuprinsul termenului de supraveghere potrivit
regulilor de stabilire a pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie ori pluralitatea
intermediară162.
Preceptele enunțate sunt valabile î n situația în care una dintre infracțiuni le cu care este
sesizată instanța este săvârșită anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s -a dispus
liberarea condiționată, dar posterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa
ce face obiectul liberării. În caz contrar, înt re pedeapsa pentru care s -a dispus inițial liberarea
condiționată și pedeapsa care a atras anularea acesteia se vor aplica regulile de individualizare a
pedepsei potrivit concursului de infracțiuni.
Spre deosebire de suspendarea executării pedepsei sub su praveghere, în cazul liberării
condiționate, după anularea măsurii atunci când condițiile legale sunt îndeplinite, instanța poate
acorda liberarea condiționată atât pentru pedepse rezultante potrivit regulilor concursului ori
pluralității intermediare, cât și recidivei (art. 105 alin. (2) C. pen. ), nemaiconstituind aceasta din
urmă, condiție negativă de acordare a măsurii.
5. Pluralitatea de infracțiuni raportată la modalitatea de individualizare a pedepselor
conform reglementărilor art. 79 C. pen.
Comparativ cu vechea reglementare, în materia concursului între cauze de agravare sau de
atenuare a pedepsei, noul C. pen. stabilește o ordine inversă de valorificare a circumstanțelor
atenuante și a celor agravante. Același principiu este aplicabil și în situația st abilirii ordinii
referitoare la dispozițiile privind concursul și recidiva, concursul aplicându -se anterior recidivei
[postcondamnatorii ] (art. 43 alin. (2) C. pen.)163.
Astfel, pedeapsa urmează a fi stabilită aplicând dispozițiile privitoare la circumstanțe
agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă , atunci când sunt incidente astfel de
dispoziții ce au drept efect agravarea răspunderii penale ( art. 79 alin. (2) C. pen. ).
Arătăm că deși nu este stabilită o ordine strictă în ipoteza coexistenței cauzelor de agravare a
pedepsei, suntem de părere că într -o atare situație, reținând și pluralitatea de infracțiuni constând
în recidivă postcondamnatorie, ordinea de stabilire a pedepsei așa cum arată prevederile art. 79
alin. (2) C. pen. trebuie respect ată întocmai. Considerăm acest lucru tocmai datorită faptului că în

162 M. Udroiu, op. cit.. , p. 307.
163 F. Streteanu, op. cit. , p. 183.

Pagină 54 din 61

materia recidivei postcondamnatorii însuși legiuitorul stabilește o astfel de ordine în cuprinsul
art. 43 alin. (1) și alin. (2) C. pen., iar din analiza prevederilor art. 39 alin. (1) lit . b) C. pen., în
vederea stabilirii pedepsei rezultante în materia concursului de infracțiuni, prioritatea constă în
aceea de a stabili pedeapsa individuală pentru fiecare infracțiune constituentă a concursului
infracțional.
De asemenea, dat fiind caracter ul agravant al modalității de individualizare al pedepsei în
ceea ce privește recidiva postexecutorie, constând în majorarea cu jumătate a limitelor speciale
de pedeapsă, în ciuda regulilor sus -menționate, considerăm că în situația în care sunt incidente
astfel de dispoziții, primează dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie în detrimentul
celor de la concursul de infracțiuni164.
Atunci când sunt incidente atât cauze de reducere a pedepsei, cât și cauze de majorare a
acesteia, dispozițiile art. 79 alin. (3) C. pen. instituie cu titlu obligatoriu165 preceptul potrivit
căruia vor acționa cu întâietate regulile de reducere a limitelor speciale ale pedepsei potrivit
dispozițiilor privind concursul între cauzele de atenuare, urmate de regulile de majorare a
limitelor de pedeapsă potrivit dispozițiilor privind concursul între cauzele de agravare a
pedepsei166, fiind valorificate astfel în procesul de individualizare a pedepsei în mod
corespunzător ambele categorii167.
În acest sens, corect reține instanța că p otrivit art. 79 C. pen., în caz ul concurs ului între
cauze le de agravare și cele de atenuare, mai întâi se reduc limitele de pedeapsă cu privire la
cauzele de atenuare, iar apoi pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită în star e de recidivă
postcondamn atorie se adaugă la pedeapsa neexecutată sau la restul de pedeapsă rămas
neexecutat168. Într-o altă cauză, instanța a dat în mod corect eficien ță dispozițiilor art. 79 C. pen. ,
în speță fiind incidente dispozițiile art 374 alin. 4 rap ortate la art. 396 alin. 10 C. proc. pen.,
vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașter ii

164 F. Streteanu, op. cit. , p. 183.
165 M. Udroiu, op. cit.. , p. 244.
166 V. Pașca, op. cit.. , p. 558.
167 Expunere de motive privind Codul penal -Camera Deputaților
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em3 04.pdf, consultat în data de 19.06.2017, ora 18.50.
168 Trib. Timiș, dec. pen. nr. 16/03.03.2014, http://www.rolii.ro/hotarari/58984348e490090c1a00237d din
19.06.2017, 19.05.

Pagină 55 din 61

vinovăției de către inculpat , dar și majorarea limitelor de pedeapsă ca urmare a reținerii stării de
recidivă postexecutorie169.
6. Probleme speciale re feritoare la sancționarea infractorului minor
6.1. Sancționarea concursului de infracțiuni
Dat fiind caracterul vădit mai favorabil în ceea ce privește regimul sancționator,
concretizat în incompatibilitatea pedepselor ca mod de sancționare pentru infracțiunile săvârșite
în timpul minorității, situația pluralității infracționale în care cel puțin una dintre infracțiuni este
săvârșită în timpul minorității capătă pe bună dreptate sub aspect sancționator, un aspect opozabil
pluralității de infracțiuni săvârșite de un infractor major170.
Conform art. 129 alin. (1) C. pen., dacă două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite în
concurs de către un minor, instanța de judecată va stabili și va aplica o singură măsură educativă,
luând în considerare atât consecințele ră spunderii penale a minorului așa cum sunt prevăzute în
art. 114 C. pen., cât și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 C. pen.
prin transpoziția reglementărilor legale asupra duratei și cuantumului măsurii educative171.
În ace eași accepțiune, practica penală anterioară a reținut că în cazul concursului de
infracțiuni săvârșit de un minor, trebuie luată o singură măsură educativă pentru întreaga
pluralitate de infracțiuni. Tot astfel, dacă prin hotărâri definitive distincte au f ost apli cate
minorului doar măsuri educative, se impune dispunerea unei singure măsuri educative pentru
întreg ansamblul faptic concurent172.
În materia concursului de infracțiuni săvârșite în timpul minorității, practica penală
obligatorie găsește soluționa re problemei de drept referitoare la deducerea duratei măsurii
educative deja executate din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de
infracțiuni ori dispunerea executării integrale a noii măsuri educative aplicate pentru concursul

169 Jud. Brașov, sent. pen. nr. 2146/26.11.2015, http://www.rolii.ro/hotarari/589bf848e490096c3d0006a5 din
19.06.2017, 19.10.
170 T. Toader și colab., op. cit. , p. 231
171 Jud. Suceava, sent. pen. nr. 470/10.12.2014.
http://portal.just.ro/314/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=31400000000081292&id_inst=314 din 19.06.2017, 19.00
„În temeiul art.129 alin. 1 N.C.pen. stabilește ca inculpatul minor F. E. V. să execute o singură măsură educativă,
respectiv internarea într -un centru educativ pentru pe o perioadă egală cu timpul rămas din momentul rămânerii
definitive a hotărârii(23.12.2013) și până la majoratul minorului( 09.02.2016), pentru toate inf racțiunile concurente
enumerate anterior, inclusiv cea din prezenta cauză.”.
Judecătoria Zalău, sent. pen. nr. 229/23.09.2015
http://portal.just.ro/337/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=33700000000065931&id_inst=337 din 19.06.2017, 19.00
„…urmând în baza a rt. 129 C. pen. a fi luată față de inculpatul minor o singură măsura educativă ținând cont de toate
infracțiunile.”.
172 Î.C.C.J. – S.U., dec. nr. XXX/16.04.2007, publicată în M. Of. nr. 763/12.11.2007.

Pagină 56 din 61

de infracțiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât și în cazul
aplicării unei măsuri educative privative de libertate în situația în care un inculpat minor
săvârșește, în timpul minorității, un concurs de infracțiuni , fiind ulterior trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunilor din cadrul concursului de infracțiuni, prin rechizitorii distincte, iar
pentru una dintre infracțiuni i s -a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a
executat -o integ ral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni din
cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracțiunile
din cadrul concursului de infracțiuni, conform art. 129 alin. (1) din C odul penal173.
O primă opinie, minoritară de altfel, apreciază că nu interesează după cum măsura
educativă a fost ori nu privativă de libertate, durata măsurii educative deja executate impunându –
se a fi scăzută din durata noii măsuri educative aplicate în ca zul concursului de infracțiuni. În
argumentarea acestei opinii, a fost invocat faptul că în situația în care infracțiunile concurente nu
sunt judecate împreună, făptuitorului nu i se poate crea o situație mai grea decât în ipoteza în
care infracțiunile ar fi fost judecate în cadrul aceluiași proces , fiind imposibil a imputa minorului
supus judecății în scopul agravării situației acestuia, respectiva situație de fapt.
Într-o altă opinie, față de care instanța supremă și -a stabilit adeziunea, s -a susținut că în
ipoteza infracțiunilor concurente săvârșite în timpul minorității, judecate separat, durata măsurii
educative neprivative de libertate dispusă pentru o infracțiune concurentă și executată, nu se
scade din durata măsurii educative neprivative sau privati ve de libertate, stabilită conform art.
129 alin. (1) C. pen.
În argumentarea acestui punct de vedere s -a statuat că omisiunea legiuitorului în privința
reglementării exprese a unei dispoziții în sensul deducerii duratei măsurii educative executate
dispuse pentru o infracțiune concurentă, indiferent dacă măsura educativă este neprivativă sau
privativă de libertate, rezidă în soluția prevăzută în prevederile art. 129 alin. (1) din Codul penal .
Un alt argument ce vine în apărarea acestei opinii, îl constituie faptul că particularitățile
măsurilor educative neprivative de libertate sunt contrare posibilității de a efectua operațiunea de
scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate dintr -o altă măsură
educativă neprivativă de libertate.

173 Î.C.C.J. – CDCD/P, dec. nr. 2/26.01.2016, publicată î n M. Of. nr. 192/15.03.2016.

Pagină 57 din 61

6.2. Sancționarea pluralității sui generis . Reiterarea comportamentului infracțional în
timpul minorității
Prevederile legale în materia sancționării faptelor penale săvârșite de infractorul minor
instituie un regim special constând în aplicarea măsurilor edu cative și renunțarea la aplic area
pedepselor față de minor ul răspunzător penal .
Apreciind faptul că societatea prin sistemul juridic și legislativ trebuie să acorde o
protecție aparte minorului, că dezvoltarea persoanelor tinere necesită o atenție sporită și că în
luarea oricăror măsuri ce vizează minorul trebuie avut în vedere principiul interesului superior al
acestuia, legislația penală actuală se pune în acord cu dispozițiile internaționale prin care se
recomandă ca sancțiunile privative de libertate a plicabile minorilor să nu depășească pragul de
15 ani174.
Astfel, prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C. pen., legiuitorul dă prioritate măsurilor
educative neprivative de libertate instituind și o excepție în cuprinsul art. 114 alin. (2) C. pen .
potrivit c ăreia se poate lua o măsură educativă privativă de libertate, dacă minorul a mai săvârșit
o infracțiune pentru care i s -a aplicat o măsură educativă care a fost executată ori a cărei
executare a început înainte de săvârșirea celei de -a doua infracțiuni (sa u concurs de infracțiuni)
sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai
mare sau egală cu 7 ani ori detențiunea pe viață, în tot acest timp în care se stabilește măsura
educativă corespondentă faptei penale s ăvârșite de către minor, luându -se în considerare criteriile
generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 C. pen. (art. 115 alin. (2) C. pen.)175.
Prin aprecierea exhaustivă a dispozițiilor legale în materia regimului sancționator
aplicabil m inorului pluridelincvent se conturează ipoteza necesității definirii unei noi forme a
pluralității de infracțiuni sui generis176 referitoare la minor ul delincvent .
În acest sens, în situația în care minorul săvârșește o nouă infracțiune, după luarea față de
acesta a unei măsuri educative și până la complinirea termenului acesteia, legiuitorul român
instituie trei ipoteze.
Într-o primă situație, în vederea sancționării pluralității sui generis atunci când minorul
săvârșește o nouă infracțiune aflându -se sub au toritatea unei măsuri educative neprivative de

174 Rezoluția celui de -al XVII -lea Congres al Asociației Internaționale de Drept penal, Beijing, 12 – 19 septembrie
2004, http://www.penal.org/sites/default/files/files/RIDP_2004_3_4.pdf , din 19.06.2017, 19.10, p. 786.
175 Al. Boro i, op. cit. , p. 406.
176 M. Dunea, op. cit. , p. 128.

Pagină 58 din 61

libertate, prevederile art. 123 alin. (3) teza I C. pen. instituie în sarcina instanței obligația de a
dispune prin analiza criteriilor prevăzute în cuprinsul art. 74 C. pen. fie prelungirea măsurii
educative inițiale, fără depășirea maximului legal, fie înlocuirea măsurii luată inițial cu o alt ă
măsură educativă neprivativă de libertate mai severă sau cu o măsură educativă privativă de
libertate.
Într-o a doua situație, atunci când minorul care se află în exec utarea măsurii educative ce
presupune internarea într -un centru educative ori săvârșește o nouă infracțiune , în scopul
sancționării pluralității infracționale astfel constituite, legiuitorul prin cuprinsul art. 124 alin. (3)
teza I C. pen. instituie facult atea instanței de a dispune asupra prelungirii duratei măsurii
educative până la maximul legal prevăzut ori de a înlocui măsura educativă a internării într -un
centru educativ, cu internarea într -un centru de detenție.
Într-o ultimă situație, în vederea san cționării pluralității sui generis atunci când minorul
care se află în exe cutarea internării într -un centru de detenție săvârșește o nouă infracțiune ,
prevederile art. 125 alin. (3) teza I C pen. statuează răspunderea instanței de a prelungi măsura
educati vă a internării, fără a depăși cuantumul maxim legal instituit.
Atât în privința internării într -un centru educativ, cât și a internării într -un centru de
detenție, legiuitorul înființează preceptul177 potrivit căruia atunci când față de măsurile educative
menționate s -a dispus înlocuirea cu măsura asistării zilnice, instanța revocă înlocuirea. Diferența
între cele două măsuri educative privative de libertate constă în aceea că în cazul internării într –
un centru educativ, legiuitorul instituie în sarcina inst anței facultatea de a disp une fie executarea
restului rămas din durata internării, cu posibilitatea de prelungire a duratei până la maximul
legal, fie internarea într -un centru de detenție, în comparație cu măsura internării într -un centru
de detenție, în care este stabilită obligația instanței de a oscila în a dispune fie executarea restului
rămas din durata măsurii, într -un centru de detenție, fie prelungirea duratei acesteia până la
maximul legal (art. 124 alin. (7) și art. 125 alin. (7) C. pen ).
Dacă fa ță de situația săvârșirii unei noi infracțiuni în cuprinsul termenului de executare a
unei măsuri educative, poziția legiuitorului este una de agravare a situației sancționatorii a
minorului, atunci când o nouă infracțiune este săvârșită după expirarea acestui termen,

177 Ce constituie de altfel , tot o formă a pluralității sui generis în ipoteza reiterării comportamentului infracțional în
timpul minorității .

Pagină 59 din 61

prevederile penale se orientează spre atribuirea facultății instanței de a dispune fie o măsură
educativă neprivativă de libertate, fie una privativă (art. 114 alin. (2) C. pen) .
6.3. Reiterarea comportamentului infracțional al făptuitorului deven it major178
Prin raportare la situația în care o persoană a săvârșit în stare de minoritate una sau mai
multe infracțiuni și care după împlinirea vârstei majoratului comite o nouă infracțiune, în privința
regimului sancționator actuala legiferare stabilește un sistem bifazic în care mai întâi se vor
individualiza măsura educativă și pedeapsa cuvenite infracțiunilor după cum au fost săvârșite în
minorat ori majorat, iar apoi se va face delimitarea concretă a sancțiunii rezultante.
În acest sens, dacă măsura ed ucativă este neprivativă de libertate, se execută numai
pedeapsa fie aceasta privativă ori neprivativă de libertate (art. 129 alin. (2) lit. a) C. pen.). Dacă
în schimb, măsura educativă stabilită este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se
aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă un spor obligatoriu egal cu cel puțin o pătrime din
durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii
comise după împlinirea vârstei majoratului (art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen.).
Dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe
viață, se execută numai această pedeapsă (art. 129 alin. (2) lit. c) C. pen.), iar dacă măsura
educativă este privativă de libertate, iar ped eapsa este amenda, se execută măsura educativă,
căreia îi este adăugat un spor obligatoriu de cel mult 6 luni, fără posibilitatea depășirii maximului
prevăzut de lege pentru respective măsură educativă (art. 129 alin. (2) lit. d) C. pen.).
Potrivit preved erilor art. 129 alin. (4) C. pen., atunci când după data împlinirii vârstei
majoratului este săvârșit unui concurs de infracțiuni, vor fi aplicate cu întâietate regulile de
individualizare a pedepsei pentru concursul de infracțiuni, urmate de individualiza rea sancțiunii
rezultante potrivit regulilor anterior -enunțate.
Pentru situația în care pe parcursul executării măsurii educative es te săvârșită o nouă
infracțiune de către același făptuitor a cărui calitate a fost modificată odată cu împlinirea vârstei
majoratului, regulile de individualizare prevăzute în cuprinsul art. 129 alin. (2) C. pen. sunt
deopotrivă aplicabile179.

178 De asemenea, în cuprinsul prevederilor art. 129 alin. (2) C. p en. ne aflăm din nou sub auspiciile unei forme a
pluralității de infracțiuni sui generis .
179 M. Udroiu, op. cit. , p. 361.

Pagină 60 din 61

6.4. Concursul de infracțiuni în structura pluralității sui generis
Cât privește săvârșirea unui concurs de infracțiuni în timpul minorității în cuprinsul
termenului de executare a unei măsuri educative, se poate constata cu ușurință faptul că în
vederea stabilirii unei măsuri educative rezultante vor fi aplicabile cu întâietate prevederile art.
129 alin. (1) C. pen., urmate de dispozițiile art . 123 alin. (3), art. 124 alin. (3) ori art. 125 alin.
(3) C. pen., după caz.
Astfel, urmare a săvârșirii unui concurs de infracțiuni așa cum este definit în cuprinsul
art. 129 alin. (1) C. pen., ulterior săvâșirii unei infracțiuni pentru care s -a dispus executarea unei
măsuri educative neprivative de libertate, dar până la complinirea termenului de executare a
acesteia, instanța va dispune fie prelungirea măsurii educative luate inițial până la maximul legal,
fie înlocuirea măsurii cu o alta neprivativă d e libertate, dar mai severă decât cea anterior
dispusă, fie înlocuirea măsurii cu una privativă de libertate (în funcție de analiza gravității
ansamblului faptic, instanța poate dispune internarea într -un centru educativ ori internarea într -un
centru de d etenție, fără a respecta în mod imperativ ordinea severității celor două măsuri).
Dacă în cuprinsul termenului de executare a unei măsuri educative privative de libertate
este săvârșit un concurs de infracțiuni în aceleași condiții arătate anterior, dispoz ițiile art. 124
alin. (3) și art. 125 alin. (3) C. pen. se aplică în mod corespunzător, astfel încât minorului să îi
fie aplicată în final o singură măsură educativă.
De asemenea în ipoteza iterată mai sus sunt aplicabile și dispozițiile art. 124 alin. (7 ) și
art. 125 alin. (7) C. pen. referitoare la situația în care față de minor s -a dispus înlocuirea măsurii
internării într -un centru educativ ori cea a internării într -un centru de detenție cu măsura
educativă neptrivativă de libertate a asistării zilnice , astfel încât față de minorul delincvent să fie
luată o singură măsură educativă.

Pagină 61 din 61

CONC LUZII
După cum lesne se poate observa din structura duală a lucrării de față, în abordarea
subiectului ales am supus atenției cititorului în prima parte câteva e lemente doctrinare de bază ce
țin de esența formelor pluralității de infracțiuni așa cum legiuitorul român le -a înșiruit în
cuprinsul Codului penal actual, în vreme ce am dedicat cea de -a doua parte a lucrării unor
probleme speciale identificate atât în do ctrină, cât și în practica judiciară.
De ce ar mai reprezenta o componentă notabilă a lumii juridice o aplecare asupra unor
situații tranzitorii între vechea și actuala reglementare penală, dat fiind faptul că au trecut deja
trei ani de la intrarea în vigo are a noilor prevederi penale?
Dat fiind caracterul complex al materiei pluralității de infracțiuni, nu putem nega
multitudinea de ipoteze ce pot apărea în practică în care aceeași persoană care sub imperiul
vechilor reglementări penale a săvârșit infracți uni pentru care fie nu a fost judecat, fie se află
încă sub efectul executării sancțiunilor aplicate (pedepse ori măsuri educative), fie acestea au fost
deja executate și stăruie în activitatea infracțională, de data aceasta guvernată de actualele
preveder i legale în materie.
Astfel încât este necesară o abordare prudentă din partea practicienilor în vederea
stabilirii unor criterii transparente și unitare pentru soluționarea cu succes a unor astfel de
împrejurări.
Cu atât mai mult, edificarea anumitor situ ații tranzitorii este indispensabilă luând în
considerare schimbarea de optică a legiuitorului în privința regimului sancționator aplicabil
minorului răspunzător penal – adoptarea sistemului unic de sancționare constând în aplicarea
doar a măsurilor educat ive.
O dată în plus, această schimbare de optică vine în acord cu principiul interesului superior
al copilului și cu normele internaționale în materia sancționării faptelor penale săvârșite de
minori și prin prisma faptului că aceștia reprezintă o categori e socială specială ce necesită o
protecție sporită din partea statului.
Așa încât studierea și tranșarea instituțiilor de drept penal dedicate stabilirii modalităților
de sancționare a infractorului – minor, în vederea aplicării unor măsuri educative cât m ai
potrivite și care să satisfacă nevoile societății, au un rol tot atât de important pe cât au și
activitățile cu rol preventiv puse în practică prin intermediul instituțiilor competente ale statului
(exemple: școli, direcții de asistență socială).

BIBLI OGRAFIE

I. CURSURI. TRATATE. MONOGRAFII
Basarab M., Pașca V., Mateuț Gh., Butiuc C -tin, Codul penal comentat , vol. I, Ed. Hamangiu,
București 2007 .
Boroi Al., Drept penal. Partea generală. Conform noului C. pen. , Ed. C. H. Beck, București,
2010.
Bulai C., Manual de drept penal. Partea generală , Ed. All, București, 1997.
Dongoroz V., Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea generală , vol. I, Ed.
Academiei Române, București, 1969.
Duvac C., Concursul de norme penale , Ed. Universul Juridic, Bucur ești, 2016.
Hotca M. A., Noul Cod penal și Codul penal anterior. Aspecte diferențiale și situații tranzitorii ,
Ed. Hamangiu, București, 2009.
Lascu I., Drept penal. Partea generală. Analiză comparativă a instituțiilor juridice penale
reglementate în noul C. pen. și în Codul penal în vigoare , Ed. Hamangiu, București, 2010.
Mateuț Gh., Recidiva în teoria și practica Dreptului penal , Ed. Lumina Lex, Cluj -Napoca, 1997.
Pascu I., Drept penal. Partea generală , ed. a 2 -a, Ed. Hamangiu, București, 2009.
Pascu I., Drept penal. Partea generală , ed. a 3 -a, Ed. Hamangiu, București, 2013.
Pașca V., Drept penal.Partea generală , ed. a III -a Ed. Universul Juridic, București, 2014 .
Ristea I., Drept penal.Partea generală , ed. a II -a, Ed. Universul Juridic, București, 2011 .
Toader T. și colab., Noul Cod penal. Comentarii pe articole , Ed. Hamangiu, București, 2014.
Udroiu M., Drept penal. Partea generală , Ed. C.H. Beck, București, 2014.
Udroiu M., Drept penal. Partea specială. Noul C. pen ., ed. a 2 -a, Ed. C.H. Beck, Bucureșt i,
2015.
Streteanu F., Instituții și infracțiuni în noul C. pen.. Manual pentru uzul formatorilor SNG ,
București, 2010.
Zolyneak M., Michinici M. I., Drept penal. Partea generală , Ed. Fundației Chemarea, Iași, 1999.

II. STUDII. ARTICOLE DE SPECIALITATE
– Dunea M., Particularitățile sancționării infractorului minor care a comis un concurs de
infracțiuni , în Analele stiințifice ale Universității „Al.I.Cuza” din Iași, tom LVI, Științe Juridice,
Iași, 2010.
– Expunere de motive privind Codul penal -Camera Deput aților
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em304.pdf .
– Streteanu F., Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în
vigoare a Noului Cod penal
https://www.academia.edu/9171827/DOCUMENTARE_PRIVIND_APLICAREA_%C3%8EN_
TIMP_A_LEGII_PENALE_%C3%8EN_CONDI%C5%A2IILE_INTR%C4%82RII_%C3%8EN
_VIGOARE_A_NOULUI_COD_PENAL.

III. JURISPRUDENȚĂ
III.I. Jurisprudență obligatorie
– C.C.R., dec. nr. 265/06.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.
– C.C.R., dec. nr. 711/27.10.2015, publicată în M. Of. nr. 913/09.12.2015
– C.C.R., dec. nr. 329/24.05.2016, publicată în M. Of. nr. 551/21.07.2016.
– Î.C.C.J. – S.U.– RIL, dec. nr. XVIII/19.03.2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008.
– Î.C.C.J. – RIL, dec. nr. LXXXI/10.12.2007, publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008.
– Î.C.C.J. – S.U. – RIL, dec. nr. 42/13.10.2008, publicată în M. Of. nr. 204/31.03.2009.
– Î.C.C.J. – S.U., dec. nr. XXX/16.04.2007, publicată în M. Of. nr. 763/12.11.2007.
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 7/02.0 3.2016, publicată în M. Of. nr. 251/05.04.2016.
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 1/14.04.2014 , publicată în M. Of. nr. 349/13.05.2014
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 3/16.0 2.2015, publicată în M. Of. nr. 380/02.06.2015.
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec . nr. 18/15.09.2014, publicată în M. Of. nr. 775/24.10.2014
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 4/12.05.2014, publicată îm M. Of. nr. 434/13.06.2014.
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 2/26.01.2016, publicată în M. Of. nr. 192/15.03.2016.

III.II. Alte extrase de practic ă penală
– C.C.R., dec. nr. 705/27.10.2015, publicată în M. Of. nr. 880/24.11. 2015.
– C.C.R., dec. nr. 782/17.11. 2015 , publicată în M. Of. nr. 50/22.01. 2016 .
– C.C.R., dec. nr. 210/ 12.04. 2016 , publicată în M. Of. nr. 440/13.06. 2016 .
– C.C.R., dec. nr. 256/ 05.05. 2016 , publicată în M. Of. nr. 553/22.07. 2016 .
– C.C.R., dec. nr. 545/ 12.07.2016, publicată în M. Of. nr. 838/21.10. 2016 .
– C.C.R., dec. nr. 775/ 15.12. 2016 , publicată în M. Of. nr. 264/14.04. 2017 .
– Î.C.C.J. – Complet DC D/P, dec. nr. 5/ 26.05. 2014 , publicată în M. Of. nr. 470/26 .06.2014 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 7/ 26.05. 2014 , publicată în M. Of. nr. 471/26 .06.2014 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 8/ 26.05. 2014 , publicată în M. Of. nr. 473/27 .06.2014 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 15/ 23.06. 2014 , publicată în M. Of. nr. 546/23 .07.2014 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 13/ 06.05. 2015 , publicată în M. Of. nr. 410/10 .06.2015 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 13/ 18.05. 2016 , publicată în M. Of. nr. 45 7/21.06.2016 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 11/ 05.05. 2016 , publicată în M. Of. nr. 468/22 .06.2016 .
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 20/ 11.10. 2016 , publicată în M. Of. nr. 927/17 .11.2 016.
– Î.C.C.J. – Complet DCD/P, dec. nr. 7/ 15.03. 2017 , publica tă în M. Of. nr. 269/18.04.2017.