050711, București, Casa Academiei Române Calea 13 Septembrie nr.13, sector 5 cod fiscal 4266545 Tel/Fax: 3182467, E -mail: inst.ec.nat@gmai l.com… [602003]

ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE
„COSTIN C.KIRIȚESCU”

INSTITUTUL DE ECONOM IE NAȚIONALĂ
050711, București, Casa Academiei Române
Calea 13 Septembrie nr.13, sector 5
cod fiscal 4266545
Tel/Fax: 3182467, E -mail: inst.ec.nat@gmai l.com

Domeniul strategic 6. Cercetări pentru dezvoltarea durabilă a țării (economic, social,
juridic, mediu)
Direcția prioritară: 6.1. Direcții ale dezvoltării economice durabile a României. Modele,
scenarii, evaluări

ANALIZA EFECTELOR VARIABILELOR
FISCAL -BUGETARE ASUPRA CREȘTERII
ECONOMICE ÎN ROMÂNIA

Autor : dr. Surugiu Marius -Răzvan, CS gr. II

BUCUREȘTI
2015

2

CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
1. Relația dintre politica fiscal -bugetară și creșterea economică ………………………….. ……………………. 8
2. Aspecte comparative privind politica fiscal -bugetară în România și în alte țări ale UE ……………… 16
3. Metodologia adoptată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 35
4. Prezentarea modelului și discutarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ……….. 38
Remarci finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 43
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 46

3

LISTA TABELELOR

TABELUL 1 MODIFIC ĂRI ALE FISCALITĂȚII ÎN ANUL 2012 ȘI ÎN PRIMA JUMĂTATE A ANULUI 2013 ………………………… 17
TABELUL 2 CLASIFICAREA TEORETIC Ă A VARIABILELOR DE VENITURI BUGETARE ………………………….. ……………….. 28
TABELUL 3 CLASIFICAREA TEORETIC Ă A VARIABILELOR DE CHELTUIELI BUGETARE ………………………….. …………….. 35
TABELUL 4 DESCRIEREA VARIABILEL OR UTILIZATE ÎN CADR UL ANALIZEI ………………………….. ………………………….. 37
TABELUL 5 IPOTEZELE PRIVIND IMP ACTUL VARIABILELOR F ISCAL -BUGETARE ASUPRA CREȘ TERII ECONOMICE ȘI
IPOTEZELE ANALIZEI D E REGRESIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 37
TABELUL 6 STATISTICA DESCRIPTIV Ă A VARIABILELOR UTILIZA TE ………………………….. ………………………….. ………. 38
TABELUL 7 REZULTATELE PRIVIND I NTENSITATEA CORELAȚI EI DINTRE VARIABILE ………………………….. ……………… 39
TABELUL 8 ESTIMAREA PARAMET RILOR MODELULUI DE R EGRESIE ………………………….. ………………………….. ………. 39
TABELUL 9 VARIABILA REZIDUALĂ Ș I STATISTICA DESCRIP TIVĂ ………………………….. ………………………….. …………. 40
TABELUL 10 REZULTATELE TESTULUI WHITE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 40

4

LISTA FIGURILOR

FIGURA 1 ASPECTE TEORETICE PRI VIND POLITICA FISCAL -BUGETARĂ ………………………….. ………………………….. …… 15
FIGURA 2 PONDER EA IMPOZITELOR (INCLUSIV CONTRIBUȚII DE SECURITATE SOCIAL Ă) ÎN PIB, 2012 (%) ……………… 19
FIGURA 3 PONDEREA IMPOZITELOR (FĂRĂ CONTRIBUȚII DE SECURITATE SOCIALĂ ) ÎN PIB, 2012 (%) …………………… 19
FIGURA 4 PONDEREA IMPOZITELOR (FĂRĂ CONTRIBUȚII DE SECURITATE SOCIALĂ ) ÎN VENITURI FISCALE , 2012 (%) .. 20
FIGURA 5 PONDEREA IMPOZITELOR DIRECTE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ……………. 20
FIGURA 6 PONDEREA IMPOZITELOR DIRECTE ÎN VENITURIL E FISCALE , 2012 (%) ………………………….. ………………….. 21
FIGURA 7 PONDEREA IMPOZITULUI PE VENIT ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ……………. 22
FIGURA 8 PONDEREA IMPOZITULUI PE VENIT ÎN TOTAL VE NITURI FISCALE , 2012 (%) ………………………….. ……………. 22
FIGURA 9 PONDEREA IMPOZITULUI PE PROFIT ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ………….. 23
FIGURA 10 PONDEREA IMPOZITULUI PE PROFIT ÎN VENITUR ILE FISCALE , 2012 (%) ………………………….. ………………. 23
FIGURA 11 PONDEREA IMPOZI TELOR INDIRECTE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ……….. 24
FIGURA 12 PONDEREA IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN TOTALUL VENITURILOR FISCALE , 2012 (%) ………………………….. 24
FIGURA 13 NIVELUL COTEI STANDAR D DE TVA, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. …………………. 25
FIGURA 14 PONDEREA TVA ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
FIGURA 15 PONDEREA TVA ÎN TOTAL VENITUR I FISCALE , 2012 (%) ………………………….. ………………………….. …….. 26
FIGURA 16 PONDEREA ACCIZELOR ȘI TAXELOR DE CONSUM ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. …………………….. 26
FIGURA 17 PONDEREA ACCIZELOR ȘI TAXELOR DE CONSUM ÎN TOTAL VENITURI FISCA LE, 2012 (%) …………………….. 27
FIGURA 18 PONDEREA CONTRIBUȚIIL OR SOCIALE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. ……… 27
FIGURA 19 PONDEREA CONTRIBUȚIIL OR SOCIALE ÎN TOTAL VENITURI FISCALE , 2012 (%)………………………….. ……… 28
FIGURA 20 PONDEREA CHELTUIELILO R PUBLICE TOTALE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………… 30
FIGURA 21 PONDEREA CHELTUIELILO R CU SERVICII PUBLIC E GENERALE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ……. 30
FIGURA 22 PONDEREA CHELTUIELILO R CU APĂRAREA ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. .. 30
FIGURA 23 PONDEREA CHELTUIELILO R CU ORDINEA PUBLICĂ ȘI SECURITATEA ÎN PIB, 2012 (%) ………………………… 31
FIGURA 24 PONDEREA CHELTUIELILO R CU ACTIVITĂȚI ECON OMICE ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………….. 31
FIGURA 25 PONDEREA CHELTUIELILO R CU PROTECȚIA MEDIU LUI ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ……………… 32
FIGURA 26 PONDEREA CHELTUIELILO R CU FACILITĂȚI COMUNITAR E ȘI LOCUINȚE ÎN PIB, 2012 (%) ……………………. 32
FIGURA 27 PONDEREA CHELTUIELILO R CU SĂNĂTATEA ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. 33
FIGURA 28 PONDEREA CHELTUIELILO R DE RECREERE , CULTURĂ ȘI RELIGIE Î N PIB, 2012 (%) ………………………….. … 33
FIGURA 29 PONDEREA CHELTUIELILO R CU EDUCAȚIA ÎN PIB, 2012 (%) ………………………….. ………………………….. … 33
FIGURA 30 PONDEREA CHELTUIELILO R CU PROTECȚIA SOCIA LĂ ÎN PIB, 2012 (%)………………………….. ……………….. 34
FIGURA 31 VENITURILE FISCALE DISTORSIONARE (DTAX) ȘI NEDISTORSIONARE (NTAX) ÎN ROMÂNIA , 1991 -2013,
MLD. USD ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 36
FIGURA 32 CHELTUIELILE PRODUCTI VE (PEX) ȘI CELE NEPRODUCTIVE (UEX) ÎN ROMÂNIA , 1991 -2013, MLD. USD . 36
FIGURA 33 OSCILAȚIILE REZIDUULU I ÎN JURUL MEDIEI ZE RO ………………………….. ………………………….. ………………. 39
FIGURA 34 PREZENTAREA GRAFICĂ A RELAȚIEI DINTRE VARI ABILA REZIDUALĂ ȘI VARIABILELE EXOGENE …………… 41
FIGURA 35 DIAGNOSTIC PRIVIND RE ZIDUURILE MODELULUI ………………………….. ………………………….. ……………….. 41

5

LISTA ANEXELOR

ANEXA 1 LISTA IMPOZITELOR ȘI CONTRIBUȚIILOR SOCIA LE ÎN FUNCȚIE DE CLA SIFICAREA DIN ROMÂNIA ……………… 46
ANEXA 2 EVOLUȚIA STIMULENTELO R FISCALE PENTRU CER CETARE ȘI DEZVOLTARE (C&D) ………………………….. …. 51

6

Introducere

Prin conceperea unui sistem fiscal eficient se are în vedere în principal finanțarea
cheltuielilor publice. Sistemele fiscale sunt, de asemenea, utilizate pentru a se promova alte
obiective, cum ar fi echitatea, abordarea unor div erse probleme sociale și economice etc. În
general se are în vedere descuraj area evaziun ii fiscal e, impozitele influenț ând deciziile
contribuabililor de a economisi, de a investi, deciziile firmelor de a produce, de a crea locuri de
muncă etc. Un loc impor tant legat de aceste decizii îl are nu numai nivelul impozitării, ci și
modul în care instrumentele fiscale sunt create și combinate pentru a genera venituri.
Veniturile atrase prin impozitare sunt strâns legate de situația economică a unei țări. Atunci
când economia intră într -o perioadă de criză, veniturile tind să scadă. Cu toate acestea, astfel de
situații pot influența veniturile fiscale ale țărilor într -un mod diferit, iar aceste diferențe pot fi
atribuite performanței sectoarelor economice, precum și componentelor sistemului fiscal.
Orice țară are în vedere creșterea economică ca obiectiv general al politicilor întreprinse,
iar către această țintă se tinde indiferent de perioada de timp sau de nivelul de dezvoltare atins l a
un moment dat. Impactul pol iticii fiscale asupra creșterii economice se poate analiza luându -se în
considerare efectele unor variabile diverse asupra PIB -ului pe locuitor, sau asupra unor
componente ale PIB -ului, cum ar fi investițiile, acestea fiind considerate un motor principal a l
creșterii.
Prin intermediul politicii fiscale, statul poate avea în vedere stimularea activității
economice, dar și alte aspecte precum stimularea investițiilor, protecția socială, constituirea
veniturilor pentru bugetul de stat. Impozitarea poate influ ența alegerile făcute și, în cele din
urmă, rata de creștere prin intermediul efectului asupra veniturilor așteptate.
Structura sistemului fiscal, precum și posibilitatea de a finanța o reducere a fiscalității sunt
aspecte esențiale și care impun analize a tente, deoarece pot influența profund procesul creșterii
economice. Reducerea cotelor impozitelor ar putea încuraja contribuabilii să economisească și să
investească, dar în cazul în care aceste reduceri nu sunt urmate de reduceri de cheltuieli bugetare,
se poate ajunge la situația creșterii deficitului, cu efecte nedorite în cadrul economiei.
Concentrarea pe politici fiscale orientate către creștere economică depinde de structura
fiscală și de nivelul fiscalității din țara respectivă. Politica fiscală poat e avea ca obiectiv în locul
creșterii veniturilor fiscale pe cel al eliminării distorsiunilor (de exemplu, prin eliminarea
scutirilor de TVA și a cotelor reduse). În cadrul multor țări însă este adoptat obiectivul creșterii
veniturilor, însă acest lucru se poate face într -o manieră favorabilă creșterii, inclusiv prin
îmbunătățirea aplicării măsurilor de asigurare a respectării legislației.
Rezultatele studiilor de specialitate sugerează faptul că nu toate modificările din sfera
fiscalității au același impac t asupra creșterii. Măsurile adoptate care urmăresc extinderea bazei de
impozitare pot elimina efectul asupra deficitului bugetar de reducer e a cotelor unui anumit
impozit și, în același timp, pot reduce efectele asupra economisirii și investițiilor, precu m și
impactul direct asupra creșterii.
Reformele din sfera fiscal -bugetară pot avea efecte importante asupra creșterii economice,
iar adoptarea unor măsuri în aceste domenii ar trebui să aibă în vedere condițiile existente în
cazul concret al unei țări. De exemplu, în funcție de măsurile adoptate și de posibilitățile viitoare
de evoluție a indicatorilor macroeconomici, unele țări pot adopta măsuri de utilizare a
cheltuielilor în sprijinul creșterii economice, precum sporirea cheltuielilor de investiții publ ice
sau a celor pentru sprijinirea sectorului sănătății și al educației. Reformele care pot fi adoptate în

7
aceste sfere ar trebui să fie proiectate astfel încât să existe un echilibru între dezideratul creșt erii
și cel al asigurării unei echități.
Analiza legăturii dintre politica bugetară și creșterea economică reprezintă o temă
importantă și intens discutată în literatura de specialitate. Politica bugetară se referă la măsuril e
adoptate de către stat pentru a influența direcția economiei, prin modificări aduse cheltuielilor
publice. Politica bugetară are un rol esențial în procesul de creștere și, prin urmare, reprezintă u n
instrument important pentru stimularea acestuia.
Scopul politicii bugetare este, în esență, stimularea dezvoltării economice și social e, prin
urmărirea obținerii unui echilibru între politica de impozitare și cea de cheltuieli publice, în
concordanță cu principiile creșterii durabile. Cu toate acestea, măsura în care politica bugetară
poate influența creșterea economică continuă să atrag ă atenția cercetătorilor, existând două
componente principale ale literaturii de specialitate referitoare la efectul politicii bugetare în
cadrul stimulării creșterii. Un punct de vedere se referă la faptul că decidentul public, prin
acțiunile sale în sfer a susținerii acumulării de cunoștințe, cercetării și dezvoltării, investițiilor
publice, furnizării de bunuri și servicii etc., poate stimula creșterea atât pe termen scurt, cât și pe
termen lung.
Pe de altă parte există părerea că decidentul public, prin acțiunile sale, are tendința de a
încetini creșterea, mai ales atunci când se implică în sectoarele productive ale economiei. Politica
bugetară poate influența foarte ușor creșterea economică prin realizarea de cheltuieli publice
ineficiente.
Susținătorii intervenției statului în economie sunt de părere că astfel se poate stimula
creșterea economică pe termen lung, subliniind rolul acestuia în asigurarea alocării eficiente a
resurselor, stabilizarea economiei etc. Prin intermediul politicii bugetare, statu l utilizează
variabile precum cheltuielile publice pentru influențarea echilibrului macroeconomic în scopul
stimulării dezvoltării. Cheltuielile sunt utilizate cu scopul achiziției de bunuri și servicii neces are
instituțiilor publice, dezvoltării unor acti vității ale economiei, asigurarea de fonduri pentru
diverse categorii sociale etc.
Cheltuielile publice sunt un factor -cheie în creșterea și dezvoltarea economică. Acestea
sunt esențiale pentru finanțarea dezvoltării infrastructurii, pentru oferirea de bun uri publice,
finanțarea ordinii publice, apărării naționale etc. Părerile din cadrul literaturii de specialitate cu
privire la faptul că o creștere a cheltuielilor stimulează procesul de creștere economică sunt
împărțite. Cei care susțin creșterea cheltuie lilor publice subliniază faptul că programele
guvernamentale furnizează bunuri publice valoroase, cum ar fi educația și infrastructura. De
cealaltă parte, susținătorii reducerii cheltuielilor publice explică faptul că cheltuielile mai mari ar
putea submina creșterea economică prin transferul de resurse din sectoarele productive ale
economiei către stat, fiind utilizate apoi într -un mod ineficient.
Lucrarea de față are în vedere o comparație pe țări privind relația dintre politica fiscal –
bugetară și creșter ea economică, contribuțiile originale fiind subliniate de studiul de caz
conturat pe cazul României. Se are în vedere identificarea factori lor care influențează pozitiv
creșterea economică din România. Printre problemele analizate în cadrul cercetării se n umără o
prezentare a definițiilor, conceptelor cheie, indicatorilor statistici, cadrului conceptual, politicilor
din domeniu. Valoarea cercetării reiese din faptul că aceasta ar putea reprezenta, prin
intermediul concluziilor obținute, un punct de plecare pentru conturarea unor măsuri ce pot fi
adoptate în sfera politicilor fiscal -bugetare.
În lucrare se prezintă și un model econometric prin care se analizează influențele exercitate
de variabile fiscal -bugetare asupra creșter ii economic e, fiind utilizate da te pentru cazul

8
României. Studiul pre zintă și diverse aspecte teoretice privind relațiile care apar între politica
fiscal -bugetară și creșterea economică. În urma analizei se identifică legături semnificative din
punct de vedere statistic între variabilele modelului dezvoltat .
Lucrare a este structurată în cinci capitole, după cum urmează: prima secțiune prezintă
aspecte referitoare la relația dintre politica fiscal -bugetară și creșterea economică , a doua
secțiune se concentrează asupra sublinierii aspectelo r comparative privind situația în sfera
măsurilor fiscal -bugetare adoptate în România și în alte țări ale UE , în secțiunea a treia se
prezintă metodologia utilizată în lucrare , secțiunea a patra conține prezentarea modelului util izat
și discutarea rezultat elor, iar ultima secțiune subliniază principalele concluzii ale studiului .

1. Relația dintre politica fiscal -bugetară și creșterea economică

Politica fiscal -bugetar ă se referă la politica de impozitare și de cheltuieli publice , aceasta
prezentând importa nte efecte asupra economi ei. În cazul în care cheltuielile publice înregistrează
o creștere , PIB-ul poate fi influențat, acesta înregistrând la rândul său o creștere . La fel, dacă
cheltuielile publice se reduc , PIB -ul poate înregistra , de asemenea , o scădere. Decidentul public
modelează politica fiscală , astfel având o imagine clară asupra veniturilor la buget . În momentul
în care sunt adoptate creșteri ale impozitelor, se pot înregistra venituri mai mari la buget, însă
populația și afacerile pot întâmpina dificultăți în desfășurarea de activități, deoarece vor dispune
de un venit mai mic după impozitare. Prin cre șterea sau reducerea impozitării , decidentul public
influențează venitul disponibil pe care îl dețin aceștia, o creștere a impozit elor reducând venitul
disponibil, iar o reducere a impoz elor conducând la creșterea acestuia , aspect important pentru
cererea de consum.
În literatura de specialitate, analiza creșterii și dezvoltării economice în diferite țări are un
loc important. Aceste aspecte sunt ex aminate în strânsă conexiune cu măsuri adoptate în domenii
precum educație, cultu ră, sănăt ate etc. Pe l ângă problemele legate de cre șterea economică,
utilizarea în cadrul studiilor ale unor aspecte calitative legate de societate, tehnologie etc .
conduce la lărgirea analizei efectuate pentru a se eviden ția elementele legate de dezvoltarea
economică a țărilor.
Conceptul de cre ștere economică și cel de dezvoltare economică au un loc important în
cadrul teoriil or, în diferite lucrări fiind examina te legăturile dintre cre șterea economică și
măsurile adoptate în domeniul educa ției, protec ției mediului etc. Conceptul de dezvoltare
economică îl completează pe cel de cre ștere economică, prin includerea aspectelor calitative
legate de structura economi ei, societate, p rogres tehnologic etc. Ambele concepte au o
importan ță tot mai mare în literatura economică, în care putem găsi o analiză a relațiilor care
apar între aceste fenomene și șomaj, infla ție, politici fiscale și bugetare etc.
Analiza cre șterii economice, dar și a dezvoltării reprezintă preocup ări constant e pentru
cercetători, fiind oferit e mai multe defini ții. De și la prima vedere aceste concepte pot părea
similare, există însă diferen țe între termeni. Este cunoscut faptul că, în cazul cre șterii economice,
se pu ne accent mai mult pe analiza PIB-ului, existând tendința de a eviden ția anumite elemente
sociale, de progres tehnologic etc. în cazul dezvoltării economice. Cre șterea economică se referă
la o evolu ție pozitivă, ascendentă , a economi ei național e, dar c are nu exclude oscila ții
conjuncturale și chiar anumite regresii temporare (Dobrot ă, 1995 ).
Haret (1969), în lucrarea sa cu titlul ,, Mecanica socială” consideră că pr intre elementele
care determină statutul economic al unei societă ți se află : gradul de fertili tate a solului , condi țiile
climatic e, ușurința de comunicare , bogă țiile naturale ale țărilor, competen țele oamenilor pentru

9
comer ț sau industrie , unele prescrip ții religioase , condițiile de dezvoltare a capitalului , distribu ția
bogă ției la un moment dat , războaie le, epidemii le, alcoolism ul, noile inven ții etc. Conform lui
Haret, capitalul este muncă inteligent ă acumulată . Haret consideră știința ca inteligen ță
acumulată și știința găsește în inteligen ță o sursă de energie infinită, iar capitalul este limita t din
cauza resurselor.
Dezvoltarea economică a unei țări arată schimbările cantitative și calitative ce survin în
structurile economico -social e și științifico-tehnice , în mecanismele economice, precum și în
modul de gândire și în comportamentul economic al oamenilor (Dobrot ă, 1995 ).
Dezvoltarea economică face referire la aspecte sociale, aspecte legate de cre șterea calită ții
vieții și, de asemenea, la aspecte legate de calitatea mediului etc. Chiar dacă PIB -ul unei țări în
curs de dezvoltare este în cre ștere, este posibil ca dezvoltarea să nu poat ă fi sus ținută (Stiglitz ,
2008 ). Prin urmare, conceptul de dezvoltare se referă la eradicarea sărăciei, eliminarea
inegalităților, reducerea șomajului, cre șterea bunăstării , creșterea nivelului de trai și
îmbunătă țirile aduse accesul ui la educa ție, cre șterea măsurilor de protec ție a mediului etc.
Ambele concepte continuă să trezească discu ții și analiz e, exper ții folosind diferite teorii în
încercarea de a în țelege evolu țiile și tendin țele globale, diferen țele dintre țări și regiuni și pentru
a ajuta la formul area de strategii și politici de dezvoltare. Diferite abordări și teorii ale dezvoltării
ne conduc la ideea că economi știi încearcă să explice modul în care se dezvoltă economia, pentru
a identifica anumite elem ente care pot fi ajustate. Conceptul de ,,dezvoltare durabilă” este în
prezent foarte utilizat , aceasta luând în considerare un echilibru între progresul tehnic și, în
special, mediul înconjurător , care se confruntă zilnic, la rândul său, cu diverse provoc ări.
În perioada actuală multe țări din lume înregistrează evoluții nefavorabile ale indicatorilor
economico -sociali. În aceste țări, fenomene precum reducerea creșterii și dezvoltării pun sub
semnul întrebării viitorul generațiilor următoare. Astfel, este necesară dezvoltarea unei analize a
abordărilor teoretice privind impozitarea și o evaluare teoretică a efectelor politicii fiscale în plan
socio -economic.
De asemenea, este important ca orice reformă fiscală să contribuie la stimularea dezvoltării
econom ice durabile. În literatura de specialitate mai întâlnim și o altă temă de cercetare care are
parte de discuții aprinse, aceasta fiind reprezentată de proiectarea adecvată a unui sistem fiscal .
Un astfel de sistem ar putea fi caracterizat de următoarele elemente:
 impozitele ar trebui să trateze contribuabilii în mod echitabil;
 impozitele ar trebui să minimizeze interferența în cadrul deciziilor economice;
 impozitele ar trebui să nu prezinte costuri nejustificate pentru contribuabili și pentru
administrația fiscală.
Pentru analiza și îmbunătățirea unui sistem fiscal este necesară identificarea unor aspecte
multiple, însă acest lucru nu ar trebui să descurajeze căutarea și crearea unor măsuri de
îmbunătățire a structurii fiscalității. Reformele fiscal e întrepr inse de diverse țări oferă destule
rezultate care, analizate în detaliu, pot conduce la creionarea unor decizii justificate, necesare
mai ales în condițiile actuale prin care trece economia globală.
Merită readus în discuție faptul că impozitele pot reprez enta elemente -cheie în cadrul
măsurilor adoptate pentru contracararea efectelor nefaste ale crizelor economice, adevărata
provocare fiind însă identificarea soluțiilor optime de modificare a sistemului fiscal. Toate aceste
acțiuni ar fi necesare pentru a stimula astfel economia într -o perioadă în care se confruntă cu
provocări majore manifestate pe mai multe planuri.
Evoluția impozitelor a fost însoțită în mod constant de diverse teorii privind necesitatea,
rolul, tipul impozitelor și taxelor care ar trebu i utilizate de guverne, în funcție de diverse situații

10
prin care trece economia, precum și de principiile care fac referire la stabilirea, încasarea
acestora, dar și de alte elemente extrem de importante pentru un sistem fiscal. Pentru început
amintim de e xistența unor teorii ale fiscalității care fac referire la stat privit ca rezultat al
contractului social. Gliga (1992) aduce în discuție opinia susținută de H. Grotius, Montesquieu,
Sargant ș.a. (după G. Jéze, 1922) care subliniază că impozitele reprezint ă prețul serviciilor
prestate de stat, precum și teoria lui A. Hansen (1941) conform căreia impozitele sunt prețuri
stabilite prin constrângere pentru serviciile guvernamentale. Șaguna ș.a. (1996) se referă la opera
lui J. Locke și F. Quesnay, aceasta fiin d influențată de ideile liberalismului clasic conform căruia
statul avea un rol de ,,paznic de noapte”, de pază a dreptului și asigurarea siguranței publice,
esența fiind contractul dintre stat și cetățean.
Proudhon (1845), citat de Corduneanu (1998), era de părere că forma justă de impunere
este proporționalitatea iar progresivitatea reprezenta o iluzie pentru obiectivul realizării justiției
sociale. Gliga (1992), citând lucrările unor specialiști, subliniază importanța teoriilor cu
argumente de natură financiară, cu referiri la relația impozite -cheltuieli publice, astfel:
 impozitele sunt pretinse de stat în virtutea suveranității sale și sunt destinate să acopere
cheltuielile (Wagner, 1909);
 impozitul este o prestație pecuniară, pretinsă cetățenilor în ved erea acoperirii cheltuielilor
de interes general (Jéze, 1922);
 impozitul este procedeul de repartizare a creanțelor bugetare între cetățeni, în funcție de
posibilități (Trotabas, 1964).
Corduneanu (1998) face referire la K. Marx care considera impozitul un instrument util în
transformarea modului de producție capitalist, impozitul pe capital propus fiind unul progresiv.
Șaguna ș.a. (1996) subliniază faptul că cetățenii provoacă o serie de cheltuieli care trebuie să fie
finanțate de cei care le cauzează, pla ta impozitelor fiind o datorie a acestora pentru asigurarea
existenței și dezvoltării societății.
Unele impozite au fost create pentru a fi utilizate ca instrumente în procesul corectării
externalităților negative produse de imperfecțiuni ale piețelor. Referitor la taxele Pigouviene,
Sandmo (2000) face referire la ideile lui Pigou, menționând că primul tratament al
externalităților ca o justificare pentru politica publică se regăsește în lucrările acestui economist
(Wealth and Welfare , 1912 și The Economic s of Welfare , 1920), unele idei provenind și din
lucrările lui Marshall.
Sandmo (2000) precizează că Pigou (1920; 1932) discută o serie de cazuri ale divergenței
dintre ,,produsul net social și privat”, menționând drept exemplu de ,,divergență pozitivă” ca zul
resurselor destinate prevenirii fumului emanat de coșurile fabricilor, arătând că în orașele mari
acesta cauzează pierderi comunității, concretizate în prejudicii aduse clădirilor, în cheltuieli
legate de curățarea camerelor, cheltuieli pentru furnizar ea de lumină artificial ă suplimentară,
precum și în multe alte feluri.
Sandmo (2000) precizează că aceste din urmă elemente descriu în mod evident un caz de
,,divergență negativă” (adică ,,externalitate negativă”) și menționează că Pigou (1928; 1947)
suger ează utilizarea impozitelor pentru a aduce pe aceeași linie produsul net social și cel privat,
aducând în discuție taxele pe băuturi alcoolice și pe benzină ca exemple de utilizare a
principiului. În ceea ce privește reducerea volatilității piețelor valuta re, economistul J. Tobin a
venit cu ideea unei taxe asupra tranzacțiilor valutare (,,taxa Tobin”).
Soros (2002) nota în lucrarea sa ,,Despre globalizare ” faptul că această taxă va descuraja
speculațiile valutare și va reduce lichiditatea de pe piață, iar tranzacțiile masive ar putea avea un
impact mai mare asupra cursului de schimb. Conform Peter -Martin și Schuman (1999), J. Tobin

11
a argumentat că economia reală suferă datorită fluxului dereglementat al capitalului,
recomandarea lui fiind perceperea unui impozit de un procent asupra tuturor tranzacțiilor.
Totuși, chiar d upă enumerarea acestor aspecte , este cunoscut faptul că un sistem fiscal ar
trebui să respecte în primul rând principiile enunțate de A. Smith (1776):
 cetățenii unui stat ar trebui să contribu ie la susținerea cheltuielilor acestuia în funcție de
venitul lor;
 impozitele ar trebui să fie precizate clar, să nu fie arbitrare, fiind necesar să se stabilească
exact momentul, modalitatea, suma care trebuie plătită de către contribuabil;
 impozitul ar t rebui să fie perceput la momentul sau în modul cel mai convenabil pentru
contribuabil;
 impozitele ar trebui să fie cât mai puțin apăsătoare pentru plătitori, iar încasarea acestora
ar trebui să se facă cu cheltuieli minime din partea statului.
Analiza aces tor elemente poate ajuta cercetătorii, economiștii, teoreticienii în procesul de
identificare a principalelor caracteristici ale impozitelor , care ar putea fi considerate drept factori
ai dezvoltării economice, imaginea retrospectivă construită ajutând la creionarea de măsuri
pentru îmbunătățirea situației actuale a politicii fiscale, a fiscalității în general.
Conceperea unui sistem fiscal optim este un subiect care a atras specialiști preocupați de
tematica fiscalității. În literatură este binecunoscută l ucrarea lui F.P. Ramsey (1927) cu titlul ,,A
Contribution to the Theory of Taxation” , iar conform Sørensen (2007), un impozit uniform ad-
valorem perceput asupra consumului – inclusiv de timp liber – ar funcționa ca un impozit forfetar
perceput asupra valor ii timpului consumatorului, impozit care nu provoacă distorsiuni.
O altă lucrare importantă care trebuie amintită este cea a lui Mirrlees (1971), cu titlul ,,An
Exploration in the Theory of Optimum Income Taxation” care conține o serie de calcule,
elemente le importante care reies din analiz ă fiind următoarele ( Tarkiainen și Tuomala , 1999) :
 baremul optim de impunere este aproximativ liniar;
 cotele marginale de impozitare sunt destul de reduse;
 baremul de impunere nu este în întregime progresiv.
Un alt studiu care trebuie menționat este cel al lui Stiglitz, cu titlul ,,Self -Selection and
Pareto Efficient Taxation” (1982) , autorul analizând structuri de impozitare caracterizate de
conceptul de eficiență în sens Pareto. De asemenea, Atkinson și Stiglitz, în ,,The Design of Tax
Structure: Direct Versus Indirect Taxation ” (1976) oferă un cadru de analiză cu luarea în
considerare a interacțiunii dintre diferite tipuri de impozitare. Pentru a ilustra acest lucru, autorii
au examinat problema alegerii între impozitare a directă și indirect ă, precum și relația dintre
aceste impozite și obiectivele de eficiență, echitate verticală și orizontală.
Modificări esențiale apar mai tot timpul, inclusiv în planul fiscalității, iar efectele acestora
trebuie urmărite îndeaproape astfel încât măsurile adoptate pe viitor în sfera impozitării să
susțină și să impulsioneze dezvoltarea economică.
Teoria impozitării optime are în vedere studierea modalităților și alegerea celei mai bune
metode de a proiecta un impozit pentru a minimiza di storsiunile create în economie, cu aducerea
în discuție a criteriilor de eficiență, fiind știut faptul că impozitele pot influența comportamentul
contribuabililor în ceea ce privește procesul de economisire și investiție, dar și de consum.
S. Wibaut (1989) se referă la particularitățile unui sistem fiscal optim și îl citează pe
Sandmo (1976) conform căruia există trei criterii pentru optim:
 primul are în vedere ca sistemul fiscal să minimizeze costul colectării și plății
impozitelor;
 al doilea criteriu are în vedere ca sistemul fiscal să fie echitabil;

12
 al treilea criteriu subliniază faptul că un sistem fiscal optim se poate dovedi a fi cel mai
eficient sistem fiscal.
Tarkiainen și Tuomala (1999) au în vedere problema impozitului optim pe venit, atunci
când diferențele de venit se datorează deosebirilor dintre indivizi referitoare la abilitățile și
preferințele privind consumul și petrecerea timpului liber. Scully (2003) a dezvoltat două modele
care pun în conexiune cheltuielile guvernamentale și impozitarea cu creșterea economică.
Autorul utilizează modelele pentru a furniza estimări privind cota de impozitare care
maximizează creșterea, un model fiind dezvoltat pentru a se identifica ,,rata de compromis”
dintre creșterea economică și inegalitatea veniturilor . Razin și Yuen (1999) analizează
impozitarea optimă la nivel internațional și implicațiile sale pentru convergența ratelor de
creștere pe termen lung a veniturilor.
Analiza teoriei impozitării optime poate ajuta la identificarea de răspunsuri privind tip ul de
impozite care ar trebui utilizat într -o economie, gradul de progresivitate a sistemului fiscal etc.
Literatura de specialitate din sfera impozitării optime este bogată în lucrări în care se urmărește
determinarea modului în care decidentul public poa te maximiza bunăstarea socială prin
intermediul utilizării impozitelor, cu accent pe realitățile economico -sociale.
Impozitarea optimă se referă la un set de reguli privind politica fiscală, bazate de obicei pe
maximizarea bunăstării sociale, creșterea eco nomică fiind procesul care stă la baza prosperității
unui popor. Acest lucru face din menținerea creșterii economice un obiectiv -cheie pentru
guvernele din întreaga lume, rata de creștere economică putând fi influențată de diferite măsuri
adoptate de către stat, dar și de efectele pe care impozitarea le provoacă asupra deciziilor
economice.
În literatura de specialitate, conceptul de impozitare optimă este unul care impune cerințe
ridicate de cercetare, existând discuții aprinse și neexistând încă un rezult at acceptat de
majoritatea cercetătorilor privind impozitele care ar trebui să fie considerate optime. În cadrul
teoriilor privind impozitarea optimă se regăsesc și diverse puncte de vedere privind compromisul
dintre eficiență și echitate. A. Smith a discu tat pe larg în ,,Avuția națiunilor” despre elementele
pe care ar trebui să le conțină un impozit, prezentând cele patru principii binecunoscute cu
privire la impozite în general, acestea fiind importante și în cadrul teoriilor moderne.
O altă direcție impo rtantă de cercetare în sfera impozitării optime are în vedere subiectul
externalităților . Decidentul public poate adopta măsuri de sporire a eficienței prin corectarea
externalităților, cu ajutorul stimulentelor fiscale. Deoarece concept ul a fost dezvoltat de Pigou,
aceste stimulente sunt menționate drept impozite și subvenții Pigouviene .
Impozitele diminuează venitul disponibil pentru consum al gospodăriilor, însă decidentul
public utilizează veniturile atrase prin impozite pentru a finanța cheltuielile sa le. Atunci când
decidentul public are în vedere creșterea taxelor și se colectează astfel mai mult venit la buget,
cheltuielile gospodăriilor înregistrează o reducere, cu impact asupra creșterii economice. Când
inflația persistă, adică cererea conduce la c reșterea prețurilor, o creștere a impozitelor poate avea
ca efect o reducere a cererii. O scădere a impozitelor prezintă exact efectul opus asupra venitului,
cerer ii și asupra PIB-ului, stimul ându -le. Atunci când decidentul public are în vedere o reducere
a impozitel or se înregistrează o creștere a venitul ui disponibil , care conduce la creșterea cerer ii
(cheltuieli) și a produc ției (PIB -ului).
Impozitarea are un rol important în economia oricărei țări și prezintă influențe diverse
asupra creșterii economice . Potrivit lui Engen și Skinner (1996), politica fiscal -bugetară
influențează creșterea economică, însă modificările benefice în politica fiscală pot avea efecte
modeste asupra creșterii producției. Widmalm (2001) a identificat faptul că structura fiscală

13
influențează creșterea economică, existând o relație negativă între impozitul pe venit și creștere,
progresivitatea fiind asociată cu o creștere lentă. Conform rezultatelor studiului realizat de
Afonso și Furceri (2008), dintre veniturile totale, variabile le care influențează într -un mod
nedorit creșterea economică, atât în ceea ce privește dimensiunea dar și volatilitatea, sunt
reprezentate de impozitele indirecte și contribuțiile sociale. Poulson și Kaplan (2008) analizează
impactul politicii fiscale asup ra creșterii economice și subliniază impactul negativ al cotelor
ridicate de impozitare marginale și al impozitelor pe venit asupra creșterii economice. Obreja
Brașoveanu și Brașoveanu (2008) testează corelația dintre politica fiscală și creșterea economic ă,
modelul corelației dezvăluind o legătură de cauzalitate negativă între creșterea economică și
veniturile fiscale. Katircioglu (2010) urmărește identificarea de relații de echilibru pe termen
lung între creșterea PIB -ului real și creșterea veniturilor fi scale, însă rezultatele arată că nu există
astfel de relații. Studiul realizat de Mashkoor ș.a. (2010) se concentrează asupra percepției că
raportul scăzut dintre impozitarea directă și cea totală promovează o creștere economică
puternică. Surugiu ș.a. (20 12) identifică o relație pozitivă între rata de creștere a veniturilor
fiscale totale și rata de creștere a PIB -ului, precum și între rata de creștere a cheltuielilor totale
ale administrației publice și rata de creștere a PIB. Canavire -Bacarreza ș.a. (201 3) au examinat
efectele politicii fiscale asupra cre șterii economice , subliniind faptul că impozitul pe venit nu
prezintă efecte semnificative, impozit ul pe profit are efecte negative reduse , iar taxele pe consum
au efecte pozitive semnificative asupra cre șterii. Ugwunta și Ugwuanyi (2015) au încercat să
determine efectele impozitelor distorsionare și nedistorsionare asupra creșterii economice,
subliniind existența efectelor nesemnificative asupra acesteia.
În ceea ce privește legătura dintre politica buget ară și creșterea economică , în literatură
există studii de specialitate care prezintă diverse efecte pozitive sau negative ale cheltuielilor
publice asupra creșterii , în funcție de perioada și țările analizate. Decidentul public poate
întâmpina dificultăți atunci când utilizează c heltuielile publice în scopul stimul ării creșterii
economic e. Astfel, stimularea creșterii prin intermediul utilizării cheltuielil or publice nu ar trebui
să se refer e doar la redistribui rea venitul ui existent, ci și la creșterea productivit ății, ocup ării etc.,
însă pot exista diverse cheltuieli publice care pot influența negativ sectorul privat prin
redirec ționarea resurselor către scopuri mai pu țin productive , împiedic ând astfel cre șterea
veniturilor . Utilizarea măsurilor în sfera cheltuielil or publice poate influența creșterea
economic ă. Creșterea economic ă apare de pe urma producer ii de diverse bunuri și servicii , fapt
care necesită cre șterea productivită ții și a ofertei de locuri de muncă .
Cheltuielile publice pot influența pozi tiv rata de creștere economică pe termen scurt sau pe
termen lung, iar o anumită investi ție în realizarea unei autostrăzi, de exemplu, poate prezenta
aceste influențe . Însă, în acest caz, efecte le pot să apară pe termen lung . În general, nivelul
cheltuieli lor efectuate de decidentul public poate fi influențat de veniturile din i mpozite – cele
mai multe cheltuieli sunt finan țate de veniturile de pe urma impozitelor și taxelor, iar rate le
ridicate de impozitare pot avea efecte negative asupra activităților de investiție, economisire etc.
– precum și de apariția ineficienț ei – acțiunile decidentului public în sfera furnizării de locuințe,
de exemplu, pot fi mai pu țin eficient e decât cele ale sectorul ui privat.
Conform studiilor derulate de Barro (1989, 1990 , 1991), Grier și Tullock (1989) , ponderea
cheltuielil or în PIB a re o asociere negativă cu cre șterea economic ă. Devarajan ș.a. (1996) au în
vedere schimbările din compoziția cheltuielilor care pot conduce la o rată mai mare de creștere
economică, subliniind c ă o creștere a ponderii cheltuielilor curente are efecte pozitive
semnificative din punct de vedere statistic, însă există o relație inversă între componenta de
capital a cheltuielilor publice și PIB -ul pe locuitor. De asemenea, conform studiilor de

14
specia litate, c reșterea cheltuielilor publice are un impact semnificativ negativ asupra ratei de
creștere economic ă (Guseh , 1997 , Fölster și Henrekson, 1999, 2001 ), iar creșterea ponderii
cheltuielilor publice în PIB ar avea ca efect o creștere a ratei șomajului (Abrams , 1999 ).
Conform Hansson și Henrekson (1994), o creștere a cheltuielilor publice conduce la o reduce re a
ratei de cre ștere a productivită ții totale a factorilor.
În cadrul literaturii de specialitate se regăsesc și lucrări în care rezultatele subli niază efecte
pozitive ale cheltuielilor publice asupra PIB . Astfel, poate exista situația în care cheltuielile
publice și creșterea economică sunt corelate pozitiv ( Dandan , 2011; Herath , 2012 ), sau
cheltuielile cu e duca ția au o influență pozitiv ă asupra cr eșterii economice (Chude și Chude ,
2013 ). Obiectivul studiului lui Baldacci ș.a. (2004) este identificarea canalelor de transmisie
dintre politica fiscal -bugetară și creștere. Carmignani (2008) studiază efectele politicii fiscal –
bugetare asupra consumului privat pe locuitor și asupra rezultatelor sociale. Concluziile studiului
arată, printre altele, că cheltuielile cu sănătatea și cele de protecție socială îmbunătățesc
rezultatele sociale.
Cheltuielile de dezvoltare sporesc investițiile și favorizează creș terea economică, însă
cheltuielile curente influențează negativ investițiile și creșterea (Hadiwibowo, 2010). Conform
studiului realizat de Husnain ș.a. (2011), cheltuielile publice au un efect negativ asupra creșterii
economice, iar în cazul în care impli carea guvernului depășește un anumit nivel, efectul pozitiv
al investițiilor străine directe asupra creșterii devine fragil.
În literatura de specialitate se identifică existența unei relații pozitive între cheltuielile
productive, veniturile fiscale, che ltuielile de capital și creșterea economică (Olatunji și Sunday,
2012). Gangal și Gupta (2013) analizează impactul cheltuielilor publice asupra creșterii
economice și subliniază faptul că există un echilibru pe termen lung și un impact pozitiv al
acestora asupra creșterii. Acosta -Ormaechea și Morozumi (2013) analizează efectele realocărilor
de cheltuieli publice asupra creșterii pe termen lung , subliniind faptul că o realocare implicând o
creștere a cheltuielilor cu educația are un efect pozitiv și semnific ativ din punct de vedere
statistic asupra creșterii atunci când este asociat ă cu o reducere a cheltuielilor de protecție
socială.
Diversitatea rezultatelor obținute în cadrul studiilor de specialitate , combinate cu
importan ța acestui subiect, necesită un continuu demers de cercetare, precum și utilizarea de
metodologii diverse . După cum s e poate observa din cadrul studiilor prezentate, există o
literatură bogată referitoare la efectele fiscalității și cheltuielilor publice asupra cre șterii
economice. Cel ma i dific il aspect al demersului în care se dorește determinarea unui impact
asupra creșterii din partea politicii fiscal -bugetare se referă la definirea tipu rilor relevant e de
impozite și cheltuieli publice care să fie analizate și al căror impact să fie su bliniat . După cum
apare și din teorie, realizarea de către stat de bunuri publice de bază (infrastructură etc. ) în mod
clar va conduce la creștere economică , însă promovarea de reglementări a activit ății economic e
(standarde de performan ță, reglement ări pr ivind protecția mediului) p oate avea efecte de
reducere a creșterii.
În literatur ă există tendința ca atunci cînd se analizează impactul asupra creșter ii
economic e să se plece în primul rând de la rolul veniturilor și cheltuielilor publice, iar în al
doile a rând să se sublini eze efectele altor elemente care pot influența creștere a, precum nivelul
investițiilor, capitalul uman, numărul populației etc. În ceea ce privește creșter ea economic ă,
aceasta se referă la îmbunătățirea rezultatelor economice, rezultat e subliniate de indicatori
macroeconomici precum PIB, venitul național etc., fiind utilizați indicatori în termeni reali, pe
total dar și pe locuitor. Spre deosebire de creștere, dezvoltarea economică cuprinde acest proces,

15
însă are în vedere și unele aspe cte structurale și calitative ale economiei și societății. În ceea ce
privește evoluția societății și economiei, dezvoltarea poate evidenția acest aspect care poate fi
analizat în funcție de diversele etape prin care trece o țară. Dezvoltarea economică pre supune
transformări cantitative și calitative care apar în economie, activități și sectoare, în cadrul
instituțiilor etc. În literatură s e pot întâlni studii și analize ale legăturilor dintre politica fiscal –
bugetară și creștere a economică, implic ând realizarea de ecuații diverse , variabila dependentă
fiind rata de creștere a PIB, iar variabilele independente subliniind elemente legate de creșterea
populației, rata inflației, capitalul uman, creșterea veniturilor fiscale, a cheltuielilor totale , a
investiți ilor etc.

Figura 1 Aspecte teoretice privind politica fiscal -bugetară

Sursa: elaborat de autor.

Prin intermediul măsurilor adoptate în sfera cheltuielilor bugetare se pot obține efecte
similare cu cele ale măsurilor de politic ă fiscală. Astfel, dacă decidentul public dorește să
mențină la același nivel impozitele, dar are în vedere o reducere a cheltuielilor publice, se poate
ajunge la același efect obținut prin creșterile de impozite. Astfel, nu se mai influențează venitul
disponibil al gospodăriilor și consumul, însă apar efecte asupra creșterii economice, asupra
ocupării etc. Pe de altă parte, o creștere a cheltuielilor publice stimulează cererea și producția, cu
efecte asupra reducerii șomajului.
Atunci când inflația se află la un nivel ridicat, decidentul public poate crește impozitele și
menține acelați nivel al cheltuielilor publice sau poate reduce cheltuielile și să păstreze același
nivel al impozitării. Pentru a stimula creșterea economică și reduce șomajul, se pot adop ta măsuri
de reducere a impozitării și de menținere la același nivel a cheltuielilor publice sau de creștere a
cheltuielilor și de menținere a impozitării la același nivel.
Există diverse abordări referitoare la ce anume ar trebui să întreprindă decidentul public ,
fiind subliniat faptul că creșterea cheltuielilor publice ajută sau împiedică cre șterea economică.
Susținătorii creșterilor de cheltuieli subliniază faptul că proiectele publice oferă ,,bunuri publice ”
valor oase, ca de exemplu infrastructură sau educa ție. Susținătorii reducerii cheltuielilor sunt de
părere că o creștere a acestora subminează cre șterea economică prin transferul de resurse
suplimentare din sectorul productiv al economiei către stat , care le folose ște mai pu țin eficient.
Oricum, confo rm teoriei, există anumite circumstan țe în care un nivel redus al cheltuielilor
publice ar conduce la încurajarea creșterii economic e și alte circumstan țe în care un nivel ridicat
al cheltuieli lor ar fi de dorit. Cheltuielil e publice sunt necesar e pentru buna funcționare a statului. Cererea și inflația se
află la un nivel ridicat
creșterea
impozitelor
reducerea
cheltuielilor
publiceCererea se află la un
nivel redus iar șomajul
se află la un nivel
ridicat
reducerea
impozitelor
creșterea
cheltuielilor
publice

16
Cheltuielile pot deveni o povară la un anumit moment, iar acest lucru se poate întâmpla dacă
nivelul lor este prea ridicat sau dacă există ineficiență în alocare .

2. Aspecte comparative privind politica fiscal -bugetar ă în Român ia și în alte țări ale UE

În ceea ce privește politica fiscală , țările Uniunii Europene prezintă diferențe semnificative
în sfera ponder ii impozitelor în PIB sau în veniturile fiscale totale. Impozitele reprezintă un preț
pe care contribuabilii îl plătesc și care, conform teoriei, oferă posibilitatea creșterii nivelului de
dezvoltare a societății. În această lucrare se are în vedere crearea unei imagini de ansamblu
referitoare la situația fiscalității din diverse țări europene.
Guvernele statelor membre UE colectează impozitele prin intermediul instituțiilor abilitate,
pentru a finanța apărarea națională, cercetarea și dezvoltarea, sistemul de învățământ,
îmbunătățirea infrastructurii și alte servicii guvernamentale. Principalele tipuri de impozite
includ i mpozitele pe venit, percepute, de ex emplu , asupra venitului din salariu, impozitele pe
consum (includ impozitele pe vânzări, taxa pe valoarea adăugată – utilizată pe scară largă în
Europa), taxe pe proprietate, impozitul pe profit etc.
Cercetătorii, factor ii de decizie etc. încă mai pun sub semnul întrebării efectul impozitelor
asupra dezvoltării economice. Dezvoltarea economică ar trebui să reprezinte un obiectiv aflat în
centrul oricărei măsuri adoptate de către stat în cadrul economiei. Politica fiscal -bugetară
(politica de cheltuieli publice și de impozitare) este una dintre cele mai importante instrumente
pe care un guvern le are la dispoziție. Într -adevăr, există opinii conform cărora impozitele care se
prezintă la un nivel înalt ar putea încetini creș terea economică, în timp ce o reducere a
impozitării ar putea stimula acest proces. Potrivit lui Mandl ș.a. (2008), impozitele creează
distorsiuni în ceea ce privește alocarea resurselor și astfel apar efecte asupra creșterii economice.
De asemenea, Riedl (2008) subliniază faptul că reducerile de impozite nu favorizează creșterea
economică, deoarece acestea nu sunt asociate cu productivitatea. În mod similar, o creștere a
cheltuielilor guvernamentale ar putea stimul a economia, în timp ce o scădere a acestor a o poate
încetini. În literatura de specialitate există diverse studii privind efectul impozitelor asupra
dezvoltării economice, care au ajuns la rezultate contradictorii, iar unele lucrări care au folosit
date și tehnici îmbunătățite indică faptul că imp ozitele pot influența indicatorii macroeconomici.
În ceea ce privește reforma sistemelor fiscale, Gandullia (2003) oferă o comparație a sistemelor
și reformelor din unele țări ale UE, precum și elemente legate de structura și evoluția sistemelor
fiscale, c aracteristicile lor comune, indicatori de eficiență și subliniază faptul că au fost adoptate
măsuri pentru a se reduce cotele de impozitare, s -au adoptat măsuri de extindere a bazei de
impozitare pentru impozitele pe venit și profit, au fost adoptate măsur i pentru a se reduce povara
fiscală asupra salariilor și au existat stimulente pentru ocupare. Studiul lui Buettner (2002)
reconsideră relația dintre impozitare și investiții străine directe (ISD), care este în centrul atenției
în dezbaterea privind concur ența fiscală internațională, analiza fluxurilor de ISD bilaterale
confirmând, conform autorului, efecte semnificative ale stimulentelor fiscal e asupra loca ției ISD.
Putem observa din literatura de specialitate interesul deosebit al cercetătorilor în anali za
legăturii dintre politica fiscal -bugetară și creșterea economică, problemă deosebit de importantă
în contextul actual al economiei mondiale pentru o evaluare exactă a efectelor diferitelor măsuri
care pot fi adoptate de guverne, necesare în sprijinirea procesului de creștere. Deși în cadrul UE
se are în vedere, pe cât posibil, o armonizare a celor 2 8 de economii, există multe diferențe între
țările membre. Într -adevăr, fiecare țară se caracterizează prin diferite stadii de dezvoltare
economică și există o varietate de sisteme fiscale.

17
Fiecare țară cunoaște stadiile proprii de dezvoltare, cu trenduri diferite ale veniturilor și
cheltuielilor, șomaj ului, inflație i etc. Sistemele fiscale se dezvoltă de la o perioadă la alta și
înregistrează diferențe de la stat la stat, impozitele prezentând influențe semnificative în cadrul
economiei ca de altfel și măsurile adoptate în sfera cheltuielilor publice. Sistemele fiscale din
țările Uniunii Europene au caracteristici proprii, cu diferențe de la stat la stat. Țăril e care doresc
să adere la UE aduc modificări legislației fiscale pentru a îndeplini anumite cerințe.
În cadrul UE, fiecare țară decide nivelul fiscalității. Guvernele statelor UE stabilesc cotele
de impozit pe venit, pe profit, pe economii, pe câștiguri de capital, în UE fiind acordată o atenție
deosebită impozitării societăților, fiind adus în discuție riscul de apariție a obstacolelor în calea
circulației bunurilor, serviciilor și capitalului. În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată
(TVA), în cadrul UE s -au stabilit norme comune pentru funcționarea acesteia, precum și o limită
inferioară pentru cote, dar aceste aspecte permit totuși existența diferențelor naționale.
Situația dificilă din punct de vedere fiscal în care s -au aflat multe țări UE a condu s la o
creștere generală a presiunii fiscale. Având u-se în vedere ne voia continuă de consolidare fiscală,
multe state membre au crescut recent nivelul impozit ării, adică au pus în aplicare măsuri privind
impozitele directe și indirecte, precum și contribu țiile la asigurările sociale. În perioada 2012 –
2013 multe state membre au adus modificări impozitul ui pe venit, de multe ori prin cre șterea
cotelor . În ciuda cre șterilor impozitul ui pe venit, a existat o tendin ță de a reduce povara fiscală
asupra persoanel or cu venituri mici urmărindu -se creșterea acesteia pentru persoanel e cu venituri
mari, în încercarea de a face sistemul de impozitare mai progresiv. În domeniul impozitării
profit ului, cele mai multe reforme au fost axate pe reducerea bazei de impozitare, ca răspuns la
impactul prelungit al crizei asupra investi țiilor din sectorul privat. Câteva țări au modificat, de
asemenea, cotele principale ale impozitului pe profit ( European Commission , 2013) .
Creșterile observate în cazul impozitelor indirecte nu par de multe ori să fi fost înso țite de
reducer i ale impozitării munc ii cu scopul reduce rii costul ui ridicat cu forța de muncă. Aceasta
reprezintă o modificare ,,relativă” a fiscalității , adică o schimbare în structura fiscalității dinspre
cea directă spre cea indirectă, cu o cre ștere a sarcinii fiscale globale. A crescut importanța
impozitel or considerate a fi mai pu țin dăunătoare cre șterii, ca de exemplu impozitele pe consum,
impozitarea bunurilor imobile și taxele de mediu. Consumul și taxe le de mediu au înregistrat
creșteri în marea majoritate a țărilor. Cu toate acestea, în timp ce mai mult de jumătate din statele
membre au introdus reforme ale TVA în ultimii doi ani, o majoritate a acestor state au luat
măsuri de creștere a cotelor și nu de lărgire a bazei TVA (European Commission , 2013) .

Tabelul 1 Modific ări ale fiscalității în anul 2012 și în prima jumătate a anului 2013
Impozit /taxă/contribuție Cote Baza sau regim special
Impozit pe venit Creștere BG(9), EL, FR, CY, LU, PT,
SI, SK, FI(1) BE, CZ(2), EE, IE, EL,
ES, FR, LU, NL, AT, PL,
FI, UK, PT
Descreștere LV, MT BE, DK, DE, IT, HU, MT,
NL, AT, SI, FI, SE, UK
Impozit pe profit Creștere EL, CY, LU, PT, SK, HU EL, ES, LU, AT, FI, PT,
BE, FR
Descreștere DK, EE, SI(3), FI(4), SE,
UK(3) IE, EL, ES, FR(5), HR,
IT(5), LT, LU, HU, NL,
RO, SI, FI, SE, UK, CZ
Contribuții de securitate socială Creștere CY(4), HU(8), NL, AT CZ, EE, IE, AT, SK
Descreștere EE, HR BE, HU, PT
TVA Creștere CZ, ES, FR(7), HR, IT(6),
CY, NL, SI, FI BE, ES , LV, LU, PL, PT

18
Impozit /taxă/contribuție Cote Baza sau regim special
Descreștere EL, HR, LV LT, LU, SE
Accize Produse
energetice și
electricitate Creștere BG, EE, EL, ES, HR, IT,
CY, LT, LU, HU, MT, PL,
PT BG, CZ, ES, LV, AT
Descreștere SE
Tutun, alcool și
zahăr etc. Creștere EE, IE, EL, ES, HR, C Y,
LT, LU, HU, MT, NL, AT,
PL, PT, RO, SI,UK
Descreștere DK
Taxe de mediu (excl. accize pe
energie) Creștere DK, IE, ES, HU, IT, HR,
MT, NL, RO, SK, UK IT, LU, HR, NL, UK
Descreștere AT, MT, DK
Impozitarea proprietății Creștere CZ, IE, IT, CY, FI , SI, UK LV, LT, RO, SI, PT
Descreștere EE, PT, SE
Notă: tabelul cuprinde modificări fiscale implementate în anul 2012 și în prima jumătate a anului 20 13, inclusiv
modificări temporare. Introducerea de noi măsuri sunt indicate ca o creștere a cotelor. Modificări ale tranșelor
(praguri) sunt considerate ca fiind modificări ale bazei. O creștere a cotelor reduse de TVA apare l a secțiunea
privind creșterea cotelor, în timp ce măsurile de extindere a aplicării cotei standard de TVA apar l a secțiunea de
lărgire a bazei. Majorarea accizelor se poate datora doar indexării valorilor. (1) măsură temporară. (2) temporar, care
nu afectează reformele care urmează să fie introduse în 2015 care vor reduce impozitarea globală a m uncii. (3) în
derulare, scădere treptată a cotei impozitului pe profit. (4) reforma se va aplica de la 1 ianuarie 2014. (5) măsură de
reducere a poverii fiscale a muncii. (6) începând cu luna iulie 2013 este prevăzută o creștere de 1 p.p. a cotei
standard (de până la 22%). (7) din 2014. (8) înce pând cu luna august 2013 (o nouă contribuție de sănătate de 6%
asupra veniturilor din dobânzi). (9) creșterea impozitului pe venit afectează doar veniturile din do bânzi.
Sursa: European Commission , 2013 .

Referitor la reformele fiscale din România , modific ările impozitului pe profit se refer ă la
faptul că începând cu luna februarie 2013 impozitul opțional pe cifra de afaceri de 3% asupra
venitul brut aplicabil microîntreprinderil or a devenit obligatori u pentru orice IMM cu un venit
brut mai mic de 65000 eur o. Ministerul Finan țelor se a șteapt a la un impact pozitiv asupra
veniturilor colectate. Impactul măsurii este discutabil , deoarece companiile foarte profitabile ar fi
favorizat e, în timp ce companiile care au pierderi ar fi dezavantajate. Din luna februari e 2013
deducerea fiscală existentă pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare a crescut de la 120% la
150%. Cu toate acestea, condi țiile stricte de eligibilitate aferente stimulentelor fiscale actuale de
cercetare și dezvoltare le face să fie greu funcționale în stimularea cheltuielilor de C &D privat e.
Modificările a ccize lor se refer ă la faptul că din luna ianuarie 2013, prin intermediul unei
ordonan țe de guvern, accizel e la bere și băuturi fermentate se bazează pe concentra ția de alcool,
precum și pe procesul de produc ție. Accizele la bere a u fost majorate iar a ccizel e la țigarete v or
crește în fiecare an la 1 aprilie până în 2018 , când va fi atins minimul UE pentru accize. Alte
modificări fac referire la faptul că a fost introdus ă o ,,taxă de mediu” care diferen țiază impozitul
pentru automobilul achiziționat pe baza emisiil or de CO2. Acest lucru este în concordan ță cu
eforturile de a impozita externalită țile negative legate de mediu. La începutul anului 2013
România a adoptat, de asemenea, un impozit pe exploatarea resurselor naturale, altele decât
gazele naturale, împreună cu un impozit pe excedent ul de venit obținut ca urmare a
dereglementării pre țurilor la gaze naturale (European Commission, 2013).
În cadrul graficelor următoare se prezintă ponderea d iverselor impozite , taxe și
contribuții in PIB și in venituri fiscale , precum și a cheltuielilor bugetare în PIB , fiind
subliniată valoarea minimă și maximă a ponderii , valoarea specifică în cazul României și
media UE28 în anul 2012.

19

Figura 2 Ponderea impozitelor (inclusiv contribuții de securitate socială) în PIB , 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Cust oms Union, 2014.

Figura 3 Ponderea impozitelor (fără contribuții de securitate socială) în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Politica fiscală din cadrul UE este alcătuită din două componente: impozitarea directă, care
rămâne responsabilitatea statelor membre, precum și impozitarea indirectă. Conform datelor
Eurostat și DG for Taxation and Customs Union, în anul 2012 se înregistra în UE28 (medie
UE28) o pondere a impozitelor (inclusiv contribuții de securitate socială) în PIB de 36,3%. La
nivelul acestui an se pot observa valori precum: Irlanda 28,7%, Spania 32,5%, Grecia 33,7%,
Portugalia 32,4%. În unele țări găsim valori care se ridică până la aproape jumătate din PIB:
Belgia 45,4%, Danemarca 48,1%. Această pondere înregistrează în Lituania 27,2%. În România
ponderea a fost de 28,3%.
În ceea ce privește evoluția ponderii impozi telor (fără contribuții de securitate socială) în
PIB, situația se prezintă astfel în 2012 : medie UE28 – 25,2%, Cipru – 26,1%, Luxemburg –
27,8%, Bulgaria – 20,7%, Slovacia – 15,8%, Danemarca – 47,2% . Ponderea impozitelor (fără
contribuții de securitate so cială) în venituri fiscale totale a atins următoarele valori: Bulgaria –
74,2%, Italia – 69,2%, Franța – 62,1%, Danemarca 98,1%, Rep. Cehă 55,5%, România 68,8% .
48.1
27.2 28.336.3
0102030405060
DK LT RO EU28
47.2
15.819.525.2
01020304050
DK SK RO EU28

20
Figura 4 Ponderea impozitelor (fără contribuții de securitate socială ) în venituri fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Figura 5 Ponderea imp ozitelor directe în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Nivelul impozitelor și taxelor, cotele acest ora etc. reprezintă elemente importante atunci
când se are în vedere proiectarea de măsuri și politici privind impozitarea, putând exista situații
în care un nivel ridicat al impozitelor oferă un motiv afacerilor să caute locații în care fiscalita tea
se pr ezintă la un nivel mai redus. Referitor la impozitele directe, normele și cotele de impozitare
a veniturilor se hotărăsc de guvernele statelor membre.
În cadrul UE au fost adoptate următoarele directive: Directiva referitoare la sistemul de
impunere aplic abil în cazul societăților -mamă și filialelor (90/435/CEE), Directiva referitoare la
sistemul comun de impunere aplicabil fuziunilor, divizărilor, transferului de active între
societățile din diferite state membre (90/434/CEE) și Convenția privind eliminar ea dublei
impuneri în legătură cu ajustarea profitului întreprinderilor asociate (90/436/CEE).
În UE2 8, ponderea impozitelor directe în PIB a fost de 1 1,3% în anul 20 12. În Danemarca,
această pondere a înregistrat un nivel de 30, 6%. În Lituania , ponderea a fost de 4,9%, în Grecia
ponderea a fost de 10,2% . În același an, găsim în România un nivel de 6, 1% iar în Bulgaria de
5,3%.

98.1
55.568.8 69.1
020406080100120
DK CZ RO EU28
30.6
4.96.111.3
05101520253035
DK LT RO EU28

21

Figura 6 Ponderea impozitelor directe în veniturile fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor d in Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În acest an, Polonia (2 2,3%), Estonia (2 0,9%), Grecia ( 30,3%), Slovenia (2 0,8%), România
(21,6%), Rep . Cehă ( 20,5%), Croația (17,1%), Slovacia (19,7%) și Bulgaria ( 18,8%) au
înregistrat ponderi mai reduse ale impozitelor directe în veniturile fiscale, comparativ cu media
UE28 de 30,4%. O pondere ridicată a impozitelor directe în veniturile fiscale se întâlnea la acea
dată în Danemarca (63,6%), Regatul Unit (4 2,7%), Finlanda ( 37,0%) etc.
În cadrul UE, măsurile adoptate au în vedere câteva obiective privind creșterea coordonării
sistemelor de impozite directe, ca de exemplu: eliminarea discriminării și a dublei imp uneri,
prevenirea evaziunii fiscale etc. Statele membre UE își pot crea propriul sistem al impozitelor
directe, în funcție de cerințele dar și de obiectivele urmărite.
În anul 2005, cota maximă a impozitului pe venit se prezenta la nivelul de 62,3% în
Dane marca, comparativ cu 19,0% în Slovacia. În Suedia întâlnim un nivel al cotei de 56,6%, în
Olanda 52,0%, în Belgia 53,7% , Slovenia 50,0%, Austria 50,0%, în Letonia 25%, în Estonia
24,0%. Cota maximă a impozitului pe venit în anul 2008 era în Danemarca de 62,3%, în Suedia
de 56,4%, în Belgia de 53,7%, 52% în Olanda, 50,1% în Finlanda, 50% în Austria, 47,5% în
Germania, 45,8% în Franța, 44,9% în Italia, 43% în Spania, 41% în Irlanda și Slovenia, 35% în
Malta, 30% în Cipru, 25% în Letonia, 24% în Lituania, cota cea mai redusă înregistrându -se în
Bulgaria (10%). În 2014, cotele erau următoarele: Danemarca 5 5,6%, Suedia 56, 9%, Belgia
53,7%, 52 ,0% în Olanda, 5 1,5% în Finlanda, 50 ,0% în Austria, 47,5% în Germania, 5 0,3% în
Franța, 4 7,9% în Italia, 52,0% în Spania, 4 8,0% în Irlanda , 50,0% în Slovenia, 35 ,0% în Malta,
35,0% în Cipru, 2 4,0% în Letonia, 15,0% în Lituania, 25,0% în Slovacia, 45,0% în Regatul Unit,
22,0% în Rep. Cehă, 21,0% în Estonia, 46,0% în Grecia, 47,2% în Croația, 32,0% în Polonia,
56,5% în Portugali a, 43,6% în Luxemburg, 16,0% în Ungaria, cota cea mai redusă înregistrându –
se în Bulgaria (10%). În România situația se prezintă astfel:
 în perioada 1995 -1997 cota maximă a fost de 40,0%;
 în 1998 aceasta a fost de 48,0%;
 în perioada 1999 -2004 cota maximă a atins iar nivelul de 40,0%;
 în perioada 2005 -2014 cota a înregistrat nivelul de 16%.
63.6
17.121.630.4
010203040506070
DK HR RO EU28

22

Figura 7 Ponderea impozitului pe venit în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În cadrul UE2 8, ponderea impozitului pe venit în PIB a fost de 7,8% în anul 20 12. În
Danemarca, această pondere a fost de 2 4,5% din PIB . În Grecia, ponderea a fost de 6,9%, iar în
Slovacia de 2,6% . În același an, se înregistrează în România un nivel de 3, 5% iar în Bulgaria de
3,0%.

Figura 8 Ponderea impozitului pe venit în t otal venituri fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Ponderea impozitului pe venit în total venitur i fiscale se prezintă în UE2 8 la nivelul de
20,7% în anul 20 12. În Danemarca, această pondere era de 50,9%. În Franța s-a înregistrat o
valoare de 18 ,8%, iar în Slovacia de 9,2% . În același an, ponderea atinge în România un nivel de
12,3%, iar în Bulgaria de 10,6%.
În România , cota de impozit pe veniturile din activități independente, salarii, din pensii și
din alte surse se prezenta la nivelul de 16% și se aplica asupra venitului impozabil corespunzător
fiecărei surse din categoria respectivă. Până în anul 2 014, cota de impozit pe venit a rămas la
același nivel de 16%, de -a lungul timpului fiind aduse însă diverse modificări legislației fiscale.

24.5
2.63.57.8
051015202530
DK SK RO EU28
50.9
9.212.320.7
0102030405060
DK SK RO EU28

23

Figura 9 Ponderea impozitului pe profit în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Referitor la impozitul pe profit , în prezent, în cadrul țărilor UE, un element central al
discuțiilor privin d impozitarea profitului se referă la baza comună de impozitare , Comisia
Europeană considerând că singura modalitate de a aborda obstacolele fiscale care influențează
societățile cu activitate în mai multe state membre este furnizarea unei baze consolidate de
impozitare. Baza comună de impozitare (BCI) reprezintă un set de reguli pe care societățile, care
operează în cadrul UE, le -ar putea utiliza pentru calculul profitului impozabil. Astfel, o societate
sau un grup ar trebui să respecte doar un sistem fisc al din cadrul UE la calculul profitului
impozabil.

Figura 10 Ponderea impozitului pe profit în veniturile fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În UE28, ponderea impozitului pe profit în PIB (medie UE) a fost de 2,6% în anul 2012. În
Luxemburg, această pondere a fost de 5,3%. În Germania, ponderea a înregistrat nivelul de 2,7% .
În același an, se înregistrează în România un nivel de 2,2% iar în Bulgaria de 1,9%. În Cipru și în
Malta ponderea a fost de 6,3%, cea mai redusă valoare fiind în Grecia, de 1,1%.
În ceea ce privește ponderea în veniturile fiscale a impozitului pe profit , în anul 20 12, cea
mai ridicată pondere se întâlnea în Malta (1 8,7%), iar cea mai redusă în G recia și Ungaria 6.3 6.3
1.12.22.6
01234567
CY MT EL RO EU28
18.7
3.3 3.37.6 7.3
05101520
MT EL HU RO EU28

24
(3,3%). În acest an, ponderea înregistrează în România un nivel de 7,6%, iar în Bulgaria de
6,8%.
În România, cota impozitului pe profit a fost stabilită la nivelul de 16% (OUG nr.
138/29.12.2004). Acest nivel al cotei de impozit pe profit a rămas valabil și în anul 201 4, fiind
însă aduse numeroase modificări legislației fiscale din domeniu. În UE28, cota maximă a
impozitului pe profit se prezenta astfel în 2014: Belgia 34,0%, Bulgaria 10,0%, Rep. Cehă
19,0%, Danemarca 24,5%, Germania 30,2%, Estonia 21,0%, Irlanda 12,5%, Grecia 26,0%,
Spania 30,0%, Franța 38,0%, Croația 20,0%, Italia 31,4%, Cipru 12,5%, Letonia 15,0%, Lituania
15,0%, Luxemburg 29,2% , Ungaria 20,6%, Malta 35,0%, Olanda 25,0%, Austria 25,0%, Polonia
19,0%, Portugalia 31,5%, România 16%, Slovenia 17,0%, Slovacia 22,0%, Finlanda 20,0%,
Suedia 22,0%, Regatul Unit 21,0%.

Figura 11 Ponderea impozitelor indirecte în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Figura 12 Ponderea impozitelor indirec te în totalul veniturilor fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În UE28, ponderea impozitelor indi recte în PIB a fost de 13,9% în anul 2012. În
Danemarca, această pondere a fost de 16,9%. Ponderea ia următoarele valori: 15,4% în Bulgaria,
15,0% în Cipru, 15,7% în Franța, 15,2% în Italia, 11,4% în Lituania, 12,3% în Republica Cehă,
18,7% în Suedia și 10 ,2% în Slovacia. 18.7
10.213.413.9
05101520
SE SK RO EU28
55.3
29.247.2
38.9
0102030405060
BG DE RO EU28

25
Ponderea impozitelor indirecte în totalul veniturilor fiscale se prezintă în UE2 8 la nivelul
de 38,9% în anul 20 12. În Cipru, această pondere se prezenta la nivelul de 4 2,7%. În ceea ce
privește această pondere, pe locul întâi se situează Bulgaria (55, 3%), pe locul al doilea C roația
(50,8%), iar pe locul trei România (47,2%). În același an se înregistrează în Germania un nivel
de 29,2%.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată , în 1967 au fost adoptate în UE primele două
directive privind TVA , cu privire la instituirea unei taxe care să înlocuiască impozitele pe cifra
de afaceri aplicate în cadrul statelor membre. În prezent, statele membre aplică cote standard care
variază între 15% și 2 7%: Belgia 21,0%, Bulgaria 20,0%, Rep. Cehă 21,0%, Danem arca 25,0%,
Germania 19,0%, Estonia 20,0%, Irlanda 23,0%, Grecia 23,0%, Spania 21,0%, Franța 20,0%,
Croația 25,0%, Italia 22,0%, Cipru 19,0%, Letonia 21,0%, Lituania 21,0%, Luxemburg 15,0%,
Ungaria 27,0%, Malta 18,0%, Olanda 21,0%, Austria 20,0%, Polonia 2 3,0%, Portugalia 23,0%,
România 24%, Slovenia 22,0%, Slovacia 20,0%, Finlanda 24,0%, Suedia 25,0%, Regatul Unit
20,0%. De asemenea, se aplic ă cote reduse, nivelul minim stabilit fiind de 5%, existând un
număr de derogări.

Figura 13 Nivelul cotei standard de TVA, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Figura 14 Ponderea TVA în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States,
Iceland and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În anul 2012, nivelul cel mai înalt al cotei stan dard de TVA se întâlnea în Ungaria (27,0%),
la polul opus aflându -se Luxemburg (15,0%). În cazul cotei reduse, nivelul de 5% este înregistrat
în câteva țări: Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Regatul Unit. 27.0
15.024.0
0.05.010.015.020.025.030.0
HU LU RO
12.3
5.58.57.9
02468101214
HR ES RO EU28

26
În cadrul UE2 8, ponderea TVA în PIB era de 7, 9% în anul 20 12. În Danemarca, această
pondere a fost de 10, 0%. În Spania s -a atins un nivel de 5,5%. În acest an, se înregistrează în
România o pondere de 8,5% iar în Bulgaria de 9,4%, în Croația fiind cel mai înalt nivel (12,3%) .

Figura 15 Ponderea TVA în total venituri fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Ponderea TV A în totalul veniturilor fiscale se prezintă în UE2 8 la nivelul de 2 2,3%. În
Italia, această pondere atingea nivelul de 1 3,9%. Ponderi mai mari ale TVA în veniturile fiscale
se observă în Bulgaria (3 3,8%), Cipru (25,2%), România ( 30,1%), Lituania (2 8,1%), Estonia
(26,6%), Croația (34,4%), dar există și ponderi mai reduse , precum în Belg ia (15,8%) și Franța
(15,6%).
În România în 2010 se aduc modificări cotei de TVA, majorându -se cota de la 19% la
24%. Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile
impoz abile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse. Din 2013 se aplică
o cotă redusă de 9% pentru pâine, produse de panificație , făină.

Figura 16 Ponderea accizelor și taxelor de consum în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În cadrul UE, accizele sunt supuse unor reguli comune. Cu toate acestea, există di ferențe
de la țară la țară și în această sferă. În anul 2012, în cadrul UE28, ponderea accizelor și taxelor de 34.4
13.930.1
22.3
0510152025303540
HR IT RO EU28
5.1
2.13.53.2
0123456
BG BE RO EU28

27
consum a înregistrat nivelul de 3,2% din PIB. În acest an, România a atins un nivel de 3,5% al
ponderii, iar Bulgaria de 5,1%. Cel mai redus nive l s-a înregistrat în Belgia (2,1%).
În cadrul statelor Uniunii Europene există accize pentru băuturile alcoolice, produse din
tutun și produse energetice (electricitate, gaze natural etc.), toate țările UE aplicând accize pentru
aceste categorii de produse , legislația în această sferă fiind adoptată la 1 ianuarie 1993.

Figura 17 Ponderea accizelor și taxelor de consum în total venituri fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Veniturile din accize revin în întregime statelor membre. Ponderea accizelor și taxelor de
consum în totalul veniturilor fiscale a înregistrat în UE 28 nivel ul de 9,2% în anul 20 12. În acest
an se atinge în România un nivel de 12,4%, iar în Bulgaria de 18, 4%, cel mai redus fiind în
Belgia, de 4 ,6%.

Figura 18 Ponderea contribuțiilor sociale în PIB, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza date lor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Iceland
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

Referitor la contribuțiile sociale , în cadrul UE există diferențe de la țară la țară, ca pondere
în PIB sau în veniturile fiscale. În anul 20 12 s-a înregistrat un nivel al ponder ii contribuțiilor
sociale în PIB în UE2 8 de 11,1%, în acest an înregistrându -se în România un nivel de 8,8%, iar
în Bulgaria de 7,2%. Cel mai înalt nivel s -a atins în Franța (17,0%), iar cel mai redus în
Danemarca (0,9%).
18.4
4.612.4
9.2
05101520
BG BE RO EU28
17.0
0.98.811.1
0.05.010.015.020.0
FR DK RO EU28

28
Figura 19 Ponderea contribuțiilor sociale în total venituri fiscale, 2012 (%)

Sursa: creat pe baza datelor din Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member States, Icelan d
and Norway, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union, 2014.

În 20 12, ponderi ridicate ale contribuțiilor sociale în total venituri fiscale se observă în
Republica Cehă (44, 5%), Germania (3 9,8%), Slovacia (4 4,2%). Ponderi mai scăzute se întâlnesc
în R egatul Unit (18, 8%), Irlanda (1 5,3%), Malta (18,0%), cea mai mică pondere fiind în
Danemarca (1,9%). În anul 2012 se înregistrează în România un nivel de 31,2%, iar în Bulgaria
de 25,8%.
În România, contribuțiile sociale se plătesc de către angajator și an gajat; angajatul
contribuia în 2007 la asigurările sociale cu o cotă de 9,5%, calculată în funcție de venitul brut, cu
o cotă de 6,5% la fondul de asigurări de sănătate și cu o cotă de 1% (calculată în funcție de
salariul de bază brut) la fondul de șomaj; contribuabilii care obțineau venituri din afaceri sau
venit profesional achitau contribuțiile la fondul de asigurări de sănătate (o cotă de 6,5% din
venitul impozabil); aceștia contribuiau și la asigurările sociale cu o cotă de 29,25%.
Începând cu anul 200 9, angajații cu condiții normale de muncă contribui e la asigurările
sociale cu o cotă de 10,5% , iar a ngajatorii cu o cotă de 20,8%. Angajații și angajatorii contribuie
la fondul de asigurări de sănătate cu cote de 5,5% și 5,2% și la fondul de șomaj cu o co tă de
0,5%.
Pentru a se testa impactul fiscalității asupra creșterii economice , în cadrul literaturii de
specialitate (Barro și Sala -i-Martin, 1995, citat în Obreja Brașoveanu , 2007 ) s-a propus
clasificarea veniturilor bugetare în funcție de caracterul dis torsionar al acestora.

Tabelul 2 Clasificarea teoretică a variabilelor de venituri bugetare
Categorii de venituri Clasificare
Venituri fiscale distorsionare Impozit pe venit
Impozit pe profit
Contribuții la asigurări sociale
Impozit pe avere, proprietate
Venituri fiscale nedistorsionare Taxa pe valoare adăugată
Accize
Alte venituri Alte venituri fiscale
Alte venituri nefiscale
Sursa: Obreja Brașoveanu , 2007.

Obreja Brașoveanu (2007 ) aplică diverse metode de anali ză a legătur ilor dintre variabile
(matrice a de corelație, regresie prin metoda celor mai mici pătrate, vector autoregresiv -VAR)
pentru cazul României (perioada 1990 -2011) , obținând rezultate diferite în funcție de metoda 44.5
1.931.2 30.9
01020304050
CZ DK RO EU28

29
aleasă, clasificarea de mai sus permi țând anali za influenței fiecărei categorii asupra creșterii
economic e; în cazul metodei VAR, veniturile fiscale distorsionare a u efecte pozitive asupra
creșterii , cele nedistorsionare prezintă o legătură pozitivă cu aceasta, iar alte venituri prezintă o
legătură neg ativă cu creșterea. În cadrul capitolului privind analiz a de regresie , veniturile
fiscale au fost grupate în primele două categorii (distorsionare și nedistorsionare) , pentru a se
putea subl inia impactul acestora asupra creșterii economice din România.
În ceea ce privește politica bugetară adoptată în cadrul statelor membre UE, se pot
observa câteva recomandări în această sferă. Astfel, există anumite restricții impuse bugetelor
statelor membre UE prin Tratatul de la Maastricht. Unul dintre acestea se refer ă la faptul că țările
nu trebuie să înregistreze deficite bugetare peste limita de 3% din PIB. În ceea ce privește datoria
publică, se prevede ca aceasta să nu depășească nivelul de 60% din PIB.
Elementul central a l cadrului de guvernan ță fiscală al Uniuni i Europene este Pactul de
creștere ș i stabilitate din 1997 care a înregistrat o evolu ție în timp. Integrarea țărilor în zona euro
implică o politică monetară comun ă și politici fi scale descentralizate care cer mecanisme și
norme de prevenire astfel încât politicil e fiscale naționale să nu aibă externalită ți negative către
alte țări și să nu distorsioneze p olitic a monetar ă. Aspectele preventive și corective ale Pactului de
creștere și stabilitate constrânge politicile fiscale ale statelor membre UE prin dife rite obiective,
limitele superioare și repere. Politicile fiscale sunt limitate și mai mult de Pactul Fiscal (engl .
Fiscal Compact ), care cere țărilor să pună în aplicare norme na ționale care să asigure
convergen ța spre obiective pe termen mediu (engl. medium-term objectives -MTOs) (Andrle ș.a.,
2015).
Cadrul de guvernan ță fiscală al UE a avut parte de schimbări majore, inclusiv reformele
din 2005, pachetul de măsuri din 2011 (engl. 2011 Six Pack ), Pactul Fiscal din 2012 și pachetul
de măsuri din 2013 (engl. 2013 Two Pack ). Reformele succesive au contribuit la consolidarea
orient ării politic ii fiscal e, dar au crescut complexitatea cadrul ui. Revizuirile succesive au urmărit
mai multe obiective, cum ar fi furnizarea unor baze economice mai puternice privind sistemul de
reguli; o mai bună aliniere a țintelor fiscale cu obiectivul privind datori a publică ; furnizarea unei
mai mari flexibilit ăți și în același timp consolid area mecanismel or de punere în aplicare;
specificitate în definirea regulilor. Ca urmare , acest e reforme au consolidat guvernan ța fiscală
(Andrle ș.a., 2015).
Criza financiară și urmările acest eia au testat Cadrul de guvernan ță fiscală a l Uniunii
Europene. Cadrul în vigoare înainte de criză a fost util pentru îmbunătă țirea elabor ării politicilor
fiscale și coordon ării, dar în cele din urmă nu a împiedicat acumularea dezechilibrelor fiscale.
Datoria publică a crescut ca urmare a crizei, în 2008 , la o medie de 95 % în 2014, cu aproape 30
p.p. peste nivelul mediu de dinainte de criză. Înainte de criză , raportul dintre datoria publică și
PIB a crescut constant de la un nivel mediu aflat sub 60 % din PIB în 1991 la mai mult de 70 %
din PIB la sfâr șitul anilor ‘90, în mod substan țial peste nivelul impus de Tratatul de la Maastricht
din 1992. La debutul crizei financiare în 2008 țările membre UE nu erau pregăti te, iar re cesiunea
și dezechilibre le mari din sectorul privat a u condus la creșterea datori ei public e (Andrle ș.a.,
2015).
În 2012, ponderea cea mai mare în cadrul UE a cheltuielilor publice totale în PIB se
observă în Danemarca (59,4%) iar cea mai redusă în Bulgaria (35,8%), această pondere
înregistrând o valoare de 36,7% în România, media UE28 fiind de 49,4%.
Ponderile cheltuielilor în PIB în diverse state UE pot fi prezentate în funcție de principalele
diviziuni ale COFOG ( Classification of the Functions of Government ). Astfel, în 2012, ponderea
cheltuielilor cu servicii publice generale în PIB înregistrează valoarea cea mai ridicată în Grecia

30
(13,8%) iar cea mai redusă în Estonia (3,6%), această pondere înregistrând o valoare de 4,9% în
România, media UE28 fiind de 6,7%.

Figura 20 Ponderea cheltuielilor publice totale în PIB , 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Figura 21 Ponderea cheltuielilor cu servic ii publice generale în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Figura 22 Ponderea cheltuielilor cu apărarea în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.
59.4
35.8 36.749.4
0.010.020.030.040.050.060.070.0
DK BG RO EU28
13.8
3.64.96.7
0.02.04.06.08.010.012.014.016.0
EL EE RO EU28
2.4 2.4
0.4 0.40.71.5
00.511.522.53
EL UK IE LU RO EU28

31
Ponderea cheltuielilor cu apărarea în PIB ia valori între 0,4% (în Irlanda ș i Luxemburg) și
2,4% (în Grecia și Regatul Unit), media UE28 fiind de 1,5%. Cheltuielile publice pentru apărare
sunt considerate a fi neproductive deoarece consumă definitiv o parte din PIB, existând teoria că,
în general, ar trebui să aibă o tendință de r educere.

Figura 23 Ponderea cheltuielilor cu o rdinea publică și securitatea în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Nivelul c heltuielil or cu o rdinea publică și securitatea este influențat de f actori precum
structura organelor de ordine public ă, nivelul salarizării , gradul de dezvoltare a economi ei,
dotarea cu mijloace tehnice specific e etc. Cheltuielile cu ordinea publică și securitatea cuprind
cheltuieli cu poliția, jandarmeria, grănicerii etc.
Similar, valori reduse ale pond erilor se întâlnesc și în cazul cheltuielilor cu o rdinea publică
și securitatea (medie UE28 de 1,9%), cheltuielilor cu protecția mediului și cheltuielilor cu
facilități comunitare și locuințe (medie UE28 de 0,8%), cheltuielilor de recreere, cultură și reli gie
(medie UE28 de 1,1%).
Cheltuielile pentru activități economice au în vedere în general finanț area regiilor
autonome sau societăților comerciale cu capital de stat , subliniind intervenția statului în reglare a
proceselor economice. Aceste cheltuieli sunt focusate asupra sectorul ui public și întreprinderil or
cu capital majoritar de stat .

Figura 24 Ponderea cheltuielilor cu activități economice în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.
2.6
1.1 1.12.2
1.9
00.511.522.53
HR DK LU RO EU28
7.7
2.8 2.86.2
4.1
0123456789
ES PT UK RO EU28

32

Figura 25 Ponde rea cheltuielilor cu protecția mediului în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Pentru finanțarea cheltuielilor cu protecția mediului există surse precum fondurile agenților
economici, atunci când suportă pagubele produse mediului, realizează investiț ii pentru reducerea
poluării, sau plătesc taxe de mediu. De asemenea, o altă sursă este reprezentată de fondurile
bugetare, decidentul public putând aloca resurse pentru investiții în protecția mediului sau pentru
finanț area activității de C&D cu scopul reducer ii poluării.

Figura 26 Ponderea cheltuielilor cu facilități comunitare și locuințe în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

La demararea c onstruc ției de locuințe se pot primi subven ții și împrumuturi cu dobânda
subvențion ată, iar la achiziția de locuințe se pot acord a ajutoare persoanelor în funcție de situația
familială. Decidentul public poate aloca r esurse bugetare către Agenți a Național ă pentru
Locuințe (ANL) care apoi poate coordon a construirea locuințe lor.
Valori mai ridicate ale ponderilor se regăsesc în cazul cheltuielilor cu activități economice
(medie UE28 de 4,1%), cheltuielilor cu sănătatea (medie UE28 de 7,3%, însă în România de
3,1%), cheltuielilor cu educația (medie UE28 de 5,3%, însă în România de 3,0%), cheltuielilor
cu protecția socială (medie UE28 de 19,9%, însă în România de 13,6%).
În general, cheltuielile pentru sănătate au o tendință de creștere ca urmare a unor factori
precum multiplicarea nevoilor de ocrotire a sănătății datorită creșterii numărului populației , 1.7
0.3 0.3 0.30.8 0.8
00.20.40.60.811.21.41.61.8
NL CY FI SE RO EU28
2.3
0.2 0.21.1
0.8
00.511.522.5
CY EL LT RO EU28

33
creșterea costului prestațiilor medicale etc. Cheltuielile pentru sănătate se referă la întreținer ea și
funcțion area instituțiilor sanitare .

Figura 27 Ponderea cheltuielilor cu sănătatea în PIB, 2012 (%)

Sursa datelo r: Eurostat.

Figura 28 Ponderea cheltuielilor de recreere, cultură și religie în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Figura 29 Ponderea cheltuielilor cu educația în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eur ostat.
9.2
3.17.3
0246810
HR RO EU28
2.7
0.61.01.1
00.511.522.53
CZ EL RO EU28
7.9
3.05.3
0123456789
DK RO EU28

34
Referitor la cheltuielile de recreere, cultură și religie, i nstituțiile și acțiunile vizate sunt
instituții le culturale (muzee, biblioteci etc.), institu ții artistice (case de film , teatre etc.), cultele ,
acțiuni sportive , pentru petrecerea timpulu i liber etc.
În general, cheltuielil e cu educația înregistrează o tendință de creștere care se poate datora
sporir ii populației școlare , creșterii n ecesarul ui de cadre didactice , necesității deținerii unei forțe
de muncă calificate, nivelul ui învățământulu i obligatoriu, facilitățil or acordate instituțiil or de
învățământ etc.

Figura 30 Ponderea cheltuielilor cu protecția socială în PIB, 2012 (%)

Sursa datelor: Eurostat.

Cheltuielile pentru protec ția socială cuprind: presta țiile sociale, care constau în transferuri
către gospodării și persoane fizice pentru a le scuti de povara unui set definit de riscuri sau nevoi;
costurile de administrare, care reprezintă costurile percepute de gestionare și administrare; alte
cheltuieli, care c onstau în cheltuieli diverse legate de sistemele de protec ție socială ( sursa:
Eurostat). În funcție de țară, m ărimea acestor cheltuieli variază , aici fiind important gradul de
dezvoltare a economiei , numărul populației, orientarea politicii în acest domeni u etc .
În cadrul UE, Pactul de creștere și stabilitate din 1997 oferă un cadru pentru guvernare a
politicilor fiscale na ționale, care vizează garantarea sustenabilită ții fiscale încurajând în acela și
timp cre șterea economică. Cadrul actual reflectă reformel e succesive ale cadrului original din
1997, inclusiv reformele din 2005, pachetul de măsuri din 2011 (engl. 2011 Six Pack – cinci
reglementări și o directivă) și pachetul de măsuri din 2013 (engl. 2013 Two Pack – două
reglementări ), precum și Tratatul priv ind stabilitatea, coordonarea și guvernare a din 2012 ( Pactul
Fiscal, engl. Fiscal Compact ). Pactul de creștere și stabilitate din 1997 a inclus trei reguli
adoptate la nivelul UE: plafoanele de 3 % din PIB pentru deficitul fiscal și 60% din PIB pentru
dator ia publică (aspect ul corectiv), precum și o cerin ță pentru pozi țiile bugetare pe termen mediu
ca acestea să fie ,,aproape de echilibru sau în excedent ” (aspect ul preventiv). Reforma din 2005 a
vizat Pactul de creștere și stabilitate destinat îmbunătă țirii raționamentul ui economic care stă la
baza normelor și îmbunătă țirii flexibilită ții acestora prin introducerea unor obiective specifice
fiecărei țări pe termen mediu (OTM ) stabilite în termeni structurali. Reforma referitoare la
pachetul de măsuri din 2011 (engl. 2011 Six Pack ) a fost conceput ă pentru a se îmbunătă ți
punerea în aplicare prin adăugarea unui punct de referin ță în ceea ce privește aspectul preventiv
legat de cheltuieli , opera țional izând criteriul datoriei din aspectul corectiv. Reformele privin d
pachetul de măsuri din 2012 (engl. 2012 Two Pack ) și Pactul Fiscal (engl. Fiscal Compact, 2013)
au consolidat monitorizare a și supraveghere a în zona euro și au solicitat ancorarea normelor UE 25.2
11.213.619.9
051015202530
DK LV RO EU28

35
la nivel na țional. În 2015, revizuirea orient ării privind pune rea în aplicare a Pactului de creștere
și stabilitate a condus la creșterea flexibilit ății acestuia pentru a se încuraja investi țiile și
reformele structurale, avându -se în vedere ciclul economic (Andrle ș.a., 2015) .
În literatur a de specialitate (Barro și Sala-i-Martin, 1995, citat în Obreja Brașoveanu , 2007 )
se regăsește o clasificare a cheltuielilor bugetare în: cheltuieli productive (au un impact asupra
eficienței sectorului privat), neproductive (afectează bunăstarea consumatorilor, dar nu implică
efecte asupra eficienței sectorului privat) și alte cheltuieli . În cadrul capitolului privind analiz a
de regresie , cheltuielile au fost grupate în primele două categorii (productive și neproductive) ,
pentru a se putea subl inia impactul acestora asupra creșteri i economice din România.

Tabelul 3 Clasificar ea teoretică a variabilelor de cheltuieli bugetare
Categorii de cheltuieli Clasificare funcțională
Cheltuieli productive (engl. Productive
Expenditures ) Servicii publice generale
Apăr are, ordine publică și siguranța națională
Învățământ
Sănătate
Locuințe, mediu și ape
Transport și comunicații
Cheltuieli neproductive (engl. Unproductive
Expenditures ) Asigurări și asistență socială
Cultură, recreere și religie
Acțiuni economice
Alte ch eltuieli Alte cheltuieli
Sursa: Obreja Brașoveanu , 2007.

Obreja Brașoveanu (2007 ) analizează relația dintre variabile pentru cazul României
(perioada 1990 -2005), utilizând mai multe metode (matrice de corelație, regresie prin MCMMP,
VAR), clasificarea de mai sus permițând analiza influenței fiecărei categ orii asupra creșterii
economice ; astfel, conform metodei VAR, prima categorie are un efect de stimulare a activității,
a doua categori e prezentând efecte de frânare a creșterii, iar a treia av ând efecte a mbigue.
În acest capitol s -a urmărit investigarea particularităților veniturilor fiscale și
cheltuielilor bugetare , cu sublinierea unor experiențe la nivel european. Capitolul conține și o
analiză a interdependențelor dintre măsurile fiscal -bugetare și creșterea economică. În diverse
lucrări de specialitate se regăsesc dovezi privind legătura dintre creștere, dezvoltare economică și
politica fiscal -bugetară . Rezultatele obținute sunt cele care diferă în funcție de analizele
întreprinse, de perioadele de tim p avute în vedere, de țările analizate etc.
În următoarele secțiuni ale studiului sunt prezentate aspecte care subliniază metodologia
folosită, modelul utilizat , discutarea rezultatelor , precum și principalele concluzii care reies în
urma analizei.

3. Metodologia adoptată

În cadrul acestui capitol sunt prezentate variabilele utilizate în model ul de regresie ,
ipotezele privind impactul variabilelor fiscal -bugetar e asupra cre șterii economice , precum ș i
ipotezele analiz ei de regresie . Se are în vedere identi ficarea factorilor care au o influen ță pozitivă
asupra cre șterii economice, pentru cazul Români ei. Variabilele utilizate se referă la impozitele
distorsionare și nedistorsionare, cheltuielile productive și neproductive, iar PIB -ul reprezintă
proxy pentru c reșterea economică , pentru perioada 1991 -2013. Un alt obiectiv al acestei analize
este sublini erea importan ței verific ării ipotezel or unui model de regresie.

36
În următoarea figură este evidențiat nivelul veniturilor fiscale distorsionare (în lucrare au
fost incluse în această categorie urmatoarele venituri fiscale : impozit pe venit, profit și
câștiguri din capital, impozit pe salarii, impozite și taxe pe proprietate ) și a celor nedistorsionare
(adică impozite și taxe pe bunuri și servicii, impozit pe comerț ul exterior și tranzac țiile
interna ționale, alte impozite și taxe fiscale ) în cazul României, pentru perioada 1991 -2013 .
Valorile ridicate sunt înregistrate în anii 1998, 2008 , 2011 și 2013 , fiind subliniat efectul
modific ărilor apărute în sfera legisla ției din acest domeniu .

Figura 31 Veniturile fiscale distorsionare (DTAX) și nedistorsionare (NTAX) în România , 1991 -2013, mld.
USD

Notă: datele au fost transformate în dolari SUA pe baza cursului de schimb mediu anual leu/dolar (sursa: bnr.ro) .
Sursa: grafic creat cu date de la Tempo Online -INS.

Figura 32 Cheltuielile productive (PEX) și cele neproductive (UEX) în România, 1991 -2013, mld. USD

Notă: datele au fost transformate în dolari SUA pe baza cursul ui de schimb mediu anual leu/dolar (sursa: bnr.ro) .
Sursa: grafic creat cu date de la Tempo Online -INS.

În figur a de mai sus este evidențiat nivelul cheltuielilor productive (servicii publice
generale, apărare, ordine public ă și siguranță național ă, servicii și dezvoltare public ă, locuin țe,
mediu și ape ) și neproductive (cheltuieli social – culturale , acțiuni economice ) în cazul
României, pentru perioada 1991 -2013 . Valorile cele mai mar i sunt înregistrate în anii 2008 , 2011
și 2013 , fiind subliniat ă crește rea importanței proiectelor derulate de decidentul public. 0.010.020.0
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
DTAX NTAX
01020
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
PEX UEX

37
În urma analiz ei de regresie se așteaptă obțin erea unor coeficien ți pozitivi pentru
variabilel e reprezentate de venituri le fiscale nedistorsionare și cheltuielile bugetare produc tive ș i
negativ i pentru varibilel e reprezentate de venituri le fiscale distorsionare și cheltuielile bugetare
neproductive. Ipotezele analiz ei de regresie care vor fi verificate s e referă la aspecte precum lipsa
erori lor de măsurare, homoscedasticit ate, necorelarea erori lor etc. În tabelul următor este oferită
o descriere a datelor utiliz ate în cadrul analiz ei.

Tabelul 4 Descri erea variab ilelor utilizate în cadrul analizei
Variable Descriere Semn așteptat
GDP PIB, variabilă proxy pentru
creșterea e conomică
DTAX venituri fiscale distorsionare (-)
NTAX venituri fiscale
nedistorsionare (+)
PEX cheltuieli bugetare
productive (+)
UEX cheltuieli bugetare
neproductive (-)
Sursa: contribuția autorului.

Ipotezele privind impactul variabilelor fiscal -bugetar e asupra cre șterii economice , precum
și ipotezele analiz ei de regresie sunt prezentate în tabelul următor .

Tabelul 5 Ipotezele privind impactul variabilelor fiscal -bugetare asupra creșterii economice și ipotezele
analizei d e regresie
Nr. Ipotezele privind impactul variabilelor fiscal -bugetare
1 Există o relație inversă între creșterea economică și venituri fiscale distorsionare –
DTAX
2 Există o relație directă între creșterea economică și venituri fiscale nedistorsionare –
NTAX
3 Există o relație directă între creșterea economică și cheltuieli bugetare productive – PEX
4 Există o relație inversă între creșterea economică și cheltuieli bugetare neproductive –
UEX
Nr. Ipotezele analizei de regresie
1 Absen ța erorilor de măsurare în valorile observate
2 Media erorilor egal ă cu zero (tinde spre zero)
3 Homoscedasticitatea modelului (varianța constant ă a variabilei reziduale în raport cu
orice valoare a variabilei xi)
4 Valori reziduale independente sau erori necorelate
5 Variabila rezidual ă independent ă în raport cu variabilele exogene
6 Variabla rezidual ă normal distribuit ă
Sursa: contribuția autorului .

Sursa datelor pentru venituri fiscale și cheltuieli este execuția bugetului de stat pe
categorii de venituri și ch eltuieli , baza de date Tempo Online -INS. Sursa pentru PIB este aceeași
bază de date. Datele utilizate în model au fost deflatate (calculate în prețurile constante ale anului
2013 ), folosindu -se la deflatare, pentru venituri și cheltuieli rata inflației, ia r pentru PIB s -a
utilizat deflatorul PIB (sursa: World Economic Outlook Database 2014, IMF ).

38
4. Prezentarea modelului și discutarea rezultatelor

În cele ce urmeaz ă se are în vedere dezvoltarea unui model econometric pentru a eviden ția
relațiile dintre c reșterea economică și variabile precum impozitele distorsionare și
nedistorsionare, cheltuielile productive ș i neproductive , studiul de caz fiind realizat pentru
Români a și pentru perioada 1991 -2013. Utilizând metoda celor mai mici patrate, modelul de
regresie este descris după cum urmează:

t t tY X u    (1)

unde Yt este variabila dependentă (PIB -ul) și Xt este un set de variabile explicative
(impozite distorsionare și nedistorsionare, chel tuielile produc tive și neproductive). În continuare
se urmărește verificarea ipotezelor analizei de regresie (Săvoiu, 2011).
Absen ța erorilor de m ăsurare în valorile observate se verific ă prin validarea rela țiilor
ݔ∈(ݔ̅±3ߪ௫) și ݕ∈(ݕത±3ߪ௬). O statistic ă descriptiv ă reprezint ă punct ul de plecare pentru
testarea ipotezei. Astfel, pe baza datelor din tabelul următor se valid ează ipoteza a bsenț ei erorilor
de măsurare .

Tabelul 6 Statistica descriptivă a variabilelor util izate
GDP DTAX NTAX PEX UEX
Mean 484.6687 19.80328 35.52475 27.16617 39.54674
Median 438.5433 18.82044 30.18560 16.61347 39.70998
Max. 642.0498 40.65422 60.08330 63.70430 60.28558
Min. 368.9031 9.032701 21.11775 11.15440 20.236 19
Std. Dev. 97.81295 8.168485 11.93167 19.15094 13.35439
Skewness 0.367142 0.919949 0.837593 0.958750 0.000174
Kurtosis 1.473473 3.531810 2.598008 2.239712 1.636202
Jarque -Bera 2.749897 3.515210 2.844182 4.077561 1.782448
Prob. 0.252853 0.172457 0.241209 0.130187 0.410153
Sum 11147.38 455.4755 817.0692 624.8219 909.5751
Sum Sq. Dev. 210482.2 1467.931 3132.023 8068.685 3923.472
Obs. 23 23 23 23 23
Sursa: creat de autor.

Validarea ipotezei de mai sus se realizează prin următorii pași :
 intervalul ݕ∈൫ݕത±3ߪ௬൯ se concretizeaz ă prin:
o pentru y = (484.6687 ± 3 x 97.81295) sau prin ( 191.2299 ; 778.1076 ) și capteaz ă
în interiorul lui toate valorile lui y ( variabila dependentă – PIB-ul);
 intervalul ݔ∈(ݔ̅±3ߪ௫) se concretizează prin:
o pentru x1 = (19,80328 ± 3 x 8.168485) sau prin ( -4.70218 ; 44.30874 ) și capteaz ă
în interiorul lui toate valorile lui x1 (DTAX) ; pentru x2 = (35.52475 ± 3 x
11.93167) sau prin ( -0.27026; 71.31976) și captează în interior ul lui toate valorile
lui x2 (NTAX) ; pentru x3 = (27.16617 ± 3 x 19.15094) sau prin ( -30.2867;
84.61899) și captează în interiorul lui toate valorile lui x3 (PEX); pentru x4 =
(39.54674 ± 3 x 13.35439) sau prin ( -0.51643; 79.60991) și captează în interioru l
lui toate valorile lui x4 (UEX).

39
Ipoteza privind absen ța erorilor de m ăsurare în valorile observate xi și yi este satisfacut ă
prin captarea tuturor acestor valori în intervalele calculate .
Ipoteza ,,media erorilor egal ă cu zero (tinde spre zero) ” se veri fică apelând la statistica
descriptiv ă a variabilei reziduale ( εi), de unde se preia valoarea mediei reziduurilor. Pa șii sunt
următorii :
a. în grupul variabilelor se verific ă intensita tea corela ției dintre y și x1, y și x2 etc. printr -o
matrice de corela ție

Tabelul 7 Rezultatele privind intensitatea corelației dintre variabile
DTAX NTAX PEX UEX
GDP -0.2120 0.9023 0.9061 0.6168
Sursa: creat de autor.

Coeficientul de corela ție are o valoare ridicată în cazul rela ției dintre PIB și veniturile
fiscale nedistorsionare , precum și dintre PIB și cheltuielile bugetare productive , subliniindu -se
relații pozitive puternice. Pentru PIB și veniturile fiscale distorsionare rezultatul sugerează o
relație negativă slabă, i ar pentru PIB și cheltu ielile bugetare neproductive coeficientul subliniază
o rela ție pozitivă moderată.

b. următoarea etapă se referă la estimarea parametrilor

Tabelul 8 Estimarea parametrilor modelului de regresie
Dep. Var.: GDP; Method: Least Squares; Sample: 1991 2013; Included observations: 23
Variables Coeff. Std.
Err. t-Stat. Prob. R-sq. 0.92 Mean dep.
var 484.67
DTAX -5.82 1.50 -3.90 0.00 Adj. R -sq. 0.90 S.D. dep. var 97.81
NTAX 4.11 1.58 2.61 0.02 S.E. of reg. 30.17 Akaike info
crit. 9.84
PEX -0.28 1.24 -0.22 0.82 Sum sq.
resid 16387.37 Schwarz crit. 10.09
UEX 4.94 1.25 3.95 0.00 Log likl. -108.18 F-stat. 53.30
C 266.21 44.68 5.96 0.00 DW stat 1.10 Prob(F -stat.) 0.00
Sursa: creat de autor.

În continuarea analizei se preia variabil a rezidua lă și prin statistica descriptiv ă se verific ă
dacă media tinde spre zero sau chiar este egal ă cu zero.

Figura 33 Oscila țiile reziduului î n jurul mediei zero

Sursa: creat de autor.
-40-30-20-100102030
92 94 96 98 00 02 04 06 08 10 12
RESID

40
Tabelul 9 Variabila reziduală și statistica descriptiv ă
Residuals Descriptive statistics for the residuals
1991 NA 1997 11.57 2003 -3.77 2009 -8.29 Mean -1.02E -14 Kurtosis 3.63
1992 -32.99 1998 -14.21 2004 13.96 2010 -1.74 Median -0.46 Jarque –
Bera 2.24
1993 10.14 1999 -9.18 2005 4.37 2011 -0.94 Max. 20.56 Prob. 0.33
1994 4.73 2000 -19.15 2006 -7.95 2012 -1.14 Min. -32.99 Sum -2.27E -13
1995 20.56 2001 3.43 2007 -0.46 2013 -0.46 Std. Dev. 12.37 Sum Sq.
Dev. 3210.96
1996 15.30 2002 3.35 2008 12.87 Skewness -0.71 Obs. 22
Sursa: calculele autorului.

Conform rezultatelor, media tinde clar către zero, fiind egală cu -1.02×10-14.
Un alt aspect important care trebuie verificat pentru validarea acestor rezultate se referă la
homoscedasticitatea modelului (varia nța constant ă a variabilei reziduale în raport cu orice
valoare a variabilei x i). Homoscedasticitate a sau heteroscedasticitate a se pot identifica cu
ajutorul testului White. Rezultatele ob ținute prin testul White arat ă că heteroscedasticitatea nu
este prez entă.

Tabelul 10 Rezultatele testului White
White Heteroskedasticity Test:
F-statistic 1.078139 Probability 0.430410
Obs*R -squared 8.768026 Probability 0.362242
Test Equation: Dependent Variable: RESID^2; Method: Leas t Squares; Sample:
1991 2013; Included observations: 23
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C 4091.253 4012.880 1.019530 0.3252
DTAX 102.5651 147.3133 0.696238 0.4977
DTAX^2 -3.438670 2.490631 -1.380642 0.1890
NTAX -21.13590 198.4149 -0.106524 0.9167
NTAX^2 0.699398 2.567610 0.272393 0.7893
PEX -175.3160 139.0167 -1.261115 0.2279
PEX^2 1.652149 1.570770 1.051808 0.3107
UEX -158.2849 141.7768 -1.116437 0.2830
UEX^2 2.971710 1.554023 1.912269 0.0765
R-squared 0.381219 Mean depen dent var 712.4946
Adjusted R -squared 0.027629 S.D. dependent var 736.6449
S.E. of regression 726.3973 Akaike info criterion 16.30024
Sum squared resid 7387142. Schwarz criterion 16.74457
Log likelihood -178.4528 F-statistic 1.078139
Durbin-Watson stat 2.421496 Prob(F -statistic) 0.430410
Sursa: calculele autorului.

Pentru un prag de semnifica ție de 0,05 cu o valoare tabelată a testului χ2 00.5/8 = 15,51,
statitica testului White fiind 8,768026 (sau n x R2 = 23 x 0 ,381219) se subli niază faptul că
modelul nu este heteroscedastic (LM < χ2 00.5/8).

41
Figura 34 Prezentarea grafic ă a rela ției dintre variabila rezidual ă și variabilele exogene

(a)
(b)

(c)
(d)
Notă: a. RESID vs. DTAX; b. RESID vs. NTAX; c. RESID vs. PEX; d. RESID vs. UEX
Sursa: calculele autorului.

Pentru a demonstra faptul că există valori reziduale in dependente sau erori necorelate se
utilizează testul Durbin -Watson . În cazul nostru, d = 1,103610 , iar valorile dL / dU pentru n = 23
sunt 0,986 și 1,785, gener ând situa ția dL ≤ d ≤ dU, adic ă indecizie , testul nu este concludent
pentru pragul de 0,05.
Pentru ipoteza ,, variabila rezidual ă este independent ă în raport cu variabilele exogene ”
se realizează un grafic cu legătura dintre reziduul mo delului și variabilele exogene , fiind
subliniată astfel ine xistența unei legatur i între acestea .
Ipoteza ,, variabla rezidual ă este normal distribuit ă” se verifică prin realiza rea unui
diagnostic , fiind important ă valoarea testului Jarque -Bera , precum ș i valoarea probabilității .
Rezultatele obținute în urma a naliz ei termenilor reziduali arată că aceștia sunt normal distribui ți.

Figura 35 Diagnostic privind reziduurile modelului

Sursa: calculele autorului. -60-40-200204060
8 12 16 20 24 28 32 36 40 44
DTAXRESIDRESID vs. DTAX
-60-40-200204060
20 30 40 50 60 70
NTAXRESIDRESID vs. NTAX
-60-40-200204060
10 20 30 40 50 60 70
PEXRESIDRESID vs. PEX
-60-40-200204060
10 20 30 40 50 60 70
UEXRESIDRESID vs. UEX
01234567
-40 -20 0 20 40Series: Residuals
Sample 1991 2013
Observations 23
Mean 2.60e-14
Median 9.318675
Maximum 47.50263
Minimum -47.91027
Std. Dev. 27.29250
Skewness -0.228189
Kurtosis 2.022464
Jarque-Bera 1.115363
Probability 0.572535

42
În analiza de mai sus s -a avut în vedere identificarea influenț elor variabilelor fiscal –
bugetare asupra creșterii economice , rezultatele ob ținute fiind în con formitate cu ipotez ele
numai în cazul rela țiilor dintre cre șterea economică și veniturile fiscale (coeficient negativ pentr u
veniturile fiscal e distorsionare și coeficient pozitiv pentru cele ne distor sionar e), însă nu și în
cazul relației creștere – cheltuieli bugetare . Astfel, în urma analizei se aștepta identificarea unei
influen țe direct e asupra cre șterii economice din partea cheltuieli lor productive, dar rezultatele au
subliniat faptul că această variabil ă are un coeficient negativ ș i nesemnificativ din punct de
vedere statistic. De asemenea, se mai aștepta ca rezultat un coeficient negativ pentru cheltuielile
neproductive, variabila prezentând însă un coeficient pozitiv.

Remarci finale

Conceperea politicilor fiscal -bugetare necesită o atenție deosebită pentru a se putea astfel
obține un echilibru între obiectivele avute în vedere în general, adică cele de distribuție și d e
eficiență. Măsurile adoptate în sfera fiscalității pot avea în vedere reducerea costurilor pentru
decidentul public, adoptarea unei impozitări progresive a venitului, proiectarea impozitelor
indirecte pentru a crește veniturile în mod eficient (de exempl u, diminuarea utilizării de scutiri
sau de rate reduse de TVA) etc. Măsurile adoptate în sfera politicilor bugetare au în vedere
organizarea unor activități precum asigurarea ordinii publice, apărarea națională, protecția
mediului, finanțarea educației, as istenței sociale și sistemului medical , aspecte extrem de
importante pentru societate și economie , a căror dezvoltare continuă este necesară .
În urma trecerii în revistă a literaturii de specialitate se observă faptul că există studii care
prezintă diverse efecte pozitive sau negative ale impozitelor și cheltuielilor publice asupra
creșterii economice, în funcție de perioada și țările analizate de autorii respectivi. În cadru l
acestei lucrări s -a efectuat și o examinare a particularităților veniturilor fisc ale și cheltuielilor
bugetare, cu sublinierea unor experiențe la nivel european. De asemenea, este prezentată și o
analiză a interdependențelor dintre măsurile fiscal -bugetare și creșterea economică
Modelul econometric dezvoltat subliniază influen ța politi cii fiscale asupra cre șterii
economice, fiind utilizate date pentru România și pentru perioada 1991 -2013. Analiza a
identificat rela ții semnificative din punct de vedere statistic între variabile. Rezultatele au sugerat
următoarele :
 trei din patru variabil e au un impact semnificativ statistic asupra creșterii (veniturile
fiscale distorsionare, nedistorsionare și cheltuielile bugetare neproductive);
 veniturile fiscale distorsionare au o relație negativă cu creșterea economică iar cele
nedistorsionare au o re lație pozitivă, cum era de asteptat;
 cheltuielile neproductive prezintă o relație directă cu creșterea economică, fiind
însă așteptat un semn negativ al coeficientului acestei variabile .
Importan ța acestui subiect necesită cercetări suplimentare și utiliza rea unor metodologii
diverse . Aspectul cel mai dificil al abordării se referă la defin irea tipuril or relevante de impozite
și cheltuieli publice care urmează a fi analizate. Un alt obiectiv al acestei lucrări a fost cel al
sublini erii importan ței verific ării ipotezel or unui model de regresie. În acest studiu de caz sunt
prezentate și verificate șase ipoteze c u beneficii substan țiale pentru cercetare a întreprinsă ,
deoarece încălcarea ipotezel or unui model de regresie poate conduce la rezultate inexacte.

43
Bibliografie

Abrams, B.A. (1999), The Effect of Government Size on the Unemployment Rate, Public
Choice , Vol. 99, pp. 395 -401.
Acosta -Ormaechea, S.; Morozumi, A. (2013), Can a Government Enhance Long -Run Growth by
Changing the Composition of Public Expendit ure?, IMF WP/13/162.
Afonso, A.; Furceri, D. (2008), Government Size, Composition, Volatility and Economic
Growth, Working Paper Series, No 849 / January 2008, European Central Bank.
Andrle, M.; Bluedorn, J.; Eyraud, L.; Kinda, T.; Brooks, P.K.; Schwartz, G.; Weber, A. (2015),
Reforming Fiscal Governance in the European Union, IMF Staff Discussion Note, May
2015, SDN/15/09.
Atkinson, A.B.; Stiglitz, J.E. (1976), The Design of Tax Structure: Direct Versus Indirect
Taxation, Journal of Public Economics 6 (197 6) 55 -75.
Baldacci, E.; Hillman, A.L.; Kojo, N.C. (2004), Growth, governance, and fiscal policy
transmission channels in low -income countries, European Journal of Political Economy,
Vol. 20, 517 –549.
Barro, R.J. (1989), A Cross -Country Study of Growth, Sav ing, and Government, National
Bureau of Economic Research, working paper No. 2855, February 1989.
Barro, R.J. (1990), Government Spending in a Simple Model of Endogenous Growth, Journal of
Political Economy, XCVIII (1990), S103 -25.
Barro, R.J. (1991), Econ omic Growth in a Cross Section of Countries, Quarterly Journal of
Economics , Vol. 106, No. 2, p. 407 -443.
Barro , R.; Sala -i-Martin, X. (1995), Economic Growth, McGraw -Hill, Inc.
Buettner, T. (2002), The Impact of Taxes and Public Spending on the Location o f FDI: Evidence
from FDI flows within Europe, Discussion Paper No. 02 -17, Centre for European
Economic Research, http://www.econstor.eu/bitstream/10419/24789/1/dp0217.pdf .
Canavire -Bacarreza, G., Martinez -Vazquez, J., Vulovic, V. (2013), Taxation and Economic
Growth in Latin America, IDB Working Paper Series No. IDB -WP-431.
Carmignani, F. (2008), The impact of fiscal policy on private consumption and social outcomes
in Europe and the CI S, Journal of Macroeconomics 30, 575 –598.
Chude, N.P.; Chude, D.I. (2013), Impact of Government Expenditure on Economic Growth in
Nigeria, International Journal of Business and Management Review, Vol.1, No.4, pp.64 –
71.
Corduneanu, C. (1998), Sistemul fisca l în știința finanțelor, Ed. Codecs, București.
CPB Netherlands Bureau for Economic Policy Analysis (2014), A Study on R&D Tax
Incentives, Final Report.
Dandan , M.M. (2011), Government Expenditures and Economic Growth in Jordan, IPEDR vol.4
(2011), pp. 1320 -1338.
Devarajan, S.; Swaroop, V.; Zou, H. (1996), The composition of public expenditure and
economic growth, Journal of Monetary Economics, 37 (1996), 313 -344.
Dobrota, N. (coord.), Economia politica , Ed. Economica, Bucuresti, 1995.
Engen, E.; Skinner, J. (1996) Taxation and Economic Growth, National Tax Journal, Vol. 49,
No. 4, www.dartmouth.edu/~jskinner/documents/EngenSkinnerTaxEconGrowth.pdf .
European Commission (2013), Tax reforms in EU Member States 2013. Tax policy challenges
for economic growth and fiscal sustainability, European Economy 5/2013.

44
European Commission (2010), Taxation trends in the European Union – Data for the EU Member
States, Iceland and Norwa y, Eurostat, DG for Taxation and Customs Union.
European Commission (2014), Taxation trends in the European Union — Data for the EU
Member States, Iceland and Norway, Luxembourg: Publications Office of the European
Union.
Fölster, S.; Henrekson, M. (1999), Growth and the Public Sector: A Critique of the Critics,
European Journal of Political Economy , Vol. 15, No. 2, pp. 337 -358.
Fölster, S.; Henrekson, M. (2001), Growth Effects of Government Expenditure and Taxation in
Rich Countries, European Economic Revi ew, Vol. 45, No. 8, pp. 1501 -1520.
Gandullia, L. (2003) Tax Systems and Tax Reforms: A Comparative View of Selected European
Countries, Società italiana di economia pubblica, Working Papers, No. 201,
www. unipv.it/websiep/wp/201.pdf .
Gangal, V.L.N. ; Gupta, M.H. (2013), Public Expenditure and Economic Growth, A Case Study
of India, Global Journal of Management and Business Studies, Vol. 3, No. 2, pp. 191 -196.
Gliga, I. (1992), Dreptul finanțelor publice, Ed . Didactică și Pedagogică, R.A., București.
Grier, K.B.; Tullock, G. (1989), An Empirical Analysis of Cross -National Economic Growth,
1951 -80, Journal of Monetary Economics , Vol. 24, No. 2, pp. 259 -276.
Guseh, J.S. (1997), Government Size and Economic Grow th in Developing Countries: A
Political -Economy Framework, Journal of Macroeconomics , Vol. 19, No. 1, pp. 175 -192.
Hadiwibowo, Y. (2010), Fiscal Policy, Investment and Long -Run Economic Growth: Evidence
from Indonesia, Asian Social Science Vol. 6, No. 9; S eptember 2010.
Hansen, A. (1941), Fiscal and Business Cicles, New York.
Hansson, P.; Henrekson, M. (1994), A New Framework for Testing the Effect of Government
Spending on Growth and Productivity, Public Choice , Vol.81, pp. 381 -401.
Haret, S. (1969), Mecan ica socială , Ed. Științifică, București.
Herath, S. (2012), Size of government and economic growth: a nonlinear analysis, Economic
Annals, Vol. LVII, No. 194.
Husnain, M.I.; Khan, M., Padda, I.H.; Akram, N.; Haider, A. (2011), Public Spending, Foreign
Direct Investment and Economic Growth: A Time Series Analysis for Pakistan (1975 –
2008), International Research Journal of Finance and Economics, Issue 61.
Katircioglu, S.T. (2010), Is There a Long -Run Relationship between Taxation and Growth: The
Case of Turke y, Romanian Journal of Economic Forecasting – 1/2010.
Mandl, U.; Dierx, A.; Ilzkovitz, F. (2008), The Effectiveness and Efficiency of Public Spending,
European Economy, Economic Papers 301, February 2008, European Commission, DG for
Economic and Financial Affairs,
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication11902_en.pdf .
Mashkoor, M.; Yahya, S.; Ali, S.A. (2010), Tax Revenue and Economic Growth: An Empiric al
Analysis for Pakistan, World Applied Sciences Journal 10(11): 1283 -1289, 2010.
Mirrlees, J. A. (1971), An Exploration in the Theory of Optimum Income Taxation, The Review
of Economic Studies, Vol. 38, No. 2, (Apr., 1971), pp. 175 -208.
Nicolaides, A. ( 2014), Research and Innovation – the drivers of economic development, African
Journal of Hospitality, Tourism and Leisure, Vol. 3(2), 2014.
Obreja Brașoveanu , L. (2007), Impactul politicii fiscale asupra creșterii economice, Ed. ASE,
București.
Obreja Brașov eanu, L.; Brașoveanu, I. (2008), The Correlation between Fiscal Policy and
Economic Growth, Theoretical and Applied Economics, pp. 19 -26.

45
OECD (2002), Frascati Manual: Proposed Standard Practice for Surveys of Research and
Experimental Development .
OECD (2 012), Innovation for Development. A discussion of the issues and an overview of work
of the OECD Directorate for Science, Technology and Industry, 2012.
Olatunji, T.M.; Sunday, A.A. (2012), Econometrics Analysis of the Impact of Fiscal Stance on
Economic G rowth in Nigeria (1970 -2010), Prosiding Perkem VII, JILID 1 (2012) 488 –
508.
Peter -Martin, H.; Schuman, H. (1999), Capcana globalizării: atac la democrație și bunăstare, Ed.
Economică, București.
Pigou, A.C. (1912), Wealth and Welfare, Macmillan and co.
Pigou, A.C. (1920), The Economics of Welfare.
Pigou, A.C. (1928), A Study in Public Finance.
Poulson, B.W., Kaplan, J.G. (2008), State Income Taxes and Economic Growth, Cato Journal,
Vol. 28, No. 1.
Proudhon, P.J. (1845), Théorie de l’impôt, Paris.
Ramsey, F. P. (1927), A Contribution to the Theory of Taxation, The Economic Journal, Vol. 37,
No. 145. (Mar., 1927), pp. 47 -61.
Razin, A.; Yuen, C.W. (1999), Optimal International Taxation and Growth Rate Convergence:
Tax Competition vs. Coordination, Internatio nal Tax and Public Finance, 6, 61–78 (1999).
Riedl B. (2008), Why Government Spending does n ot Stimulate Economic Growth,
http://www.he ritage.org/Research/Reports/2008/11/Why -Government -Spending -Does –
Not-Stimulate -Economic -Growth .
Sandmo, A. (2000), The Public Economics of the Environment, Oxford University Press.
Săvoiu, Gh. (2011 ), Econometrie, Ed. Universitară, Bucure ști.
Scully, G.W. (2003), Optimal taxation, economic growth and income inequality, Public Choice
115: 299 –312, 2003.
Smith, A. (1776), An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations.
Soros, G. (2002), Despre globalizare, Ed. Polirom, Iași.
Sørensen, P.B. ( 2007), The theory of optimal taxation: what is the policy relevance?, Int Tax
Public Finance (2007) 14: 383 –406.
Stiglitz, J.E. (1982), Self -Selection and Pareto Efficient Taxation, Journal of Public Economics
17 (1982) 213 -240.
Stiglitz, J.E. (2008), Meca nismele globalizării, Ed. Polirom, Iași.
Surugiu, M.R.; Surugiu, C.; Nica, M. (2012), Fiscal Policy and Economic Growth: Explanation
with Empirical Analysis , Actual Problems of Economics, nr. 8 (134) 2012.
Șaguna, D.D.; Iliescu, S.; Șova, D.C. (1996), Proc edura fiscală în România, București, Ed. Oscar
Print.
Tarkiainen, R.; Tuomala, M. (1999), Optimal Nonlinear Income Taxation with a Two
Dimensional Population: A Computational Approach, Computational Economics 13: 1 –16,
1999.
Ugwunta, O.D., Ugwuanyi, U.B. ( 2015), Effect of distortionary and non -distortionary taxes on
economic growth: Evidence from Sub -Saharan African countries, Journal of Accounting
and Taxation, Vol. 7(6), pp. 106 -112.
Wibaut, S. (1989), Tax reform in disequilibrium economies, CUP Archive.
Widmalm, F. (2001), Tax Structure and Growth: Are Some Taxes Better Than Others?, Public
Choice, Vol. 107, No. 3/4, pp. 199 -219.

46
***, http://statistici.insse.ro/shop .
***, https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2014/02/weodata/download.aspx .
***, www. bnr.ro .
***, www.ec.europa.eu/taxation_cus toms .
***, www.europa.eu/legislation_summaries .
Anexe

Anexa 1 Lista impozitelor și contribuțiilor sociale în funcție de clasificarea din România
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D2 IMPOZITE PE PRODUCTIE SI IMPORTURI
D21 Impozite pe produse
D211 Taxe de tip TVA
D211A Taxa pe valoarea adaugata incasata
D211B Contributii din resursa TVA
D212 Impozite si drepturi asupra importurilor,exclusiv T VA
D2121 Drepturi asupra importurilor
D2121A Taxa de timbru social asupra valorii automobilelor noi din import
D2121B Taxe vamale din sumele datorate pana la data de 31.12.2006
D2121C Taxe vamale de la persoane juridice
D2121D Taxe vamale si alte ven ituri incasate de la persoane fizice prin unitatile vamale
D2121E Incasari din comisioane pentru servicii vamale
D2121F Taxe anti -dumping pe produse
D2121G Taxe vamale legate de sectorul agricol
D2122 Impozite pe importuri,exclusiv TVA si drepturi as upra importurilor
D2122C Drepturi de accize si taxe unice
D2122CA Accize incasate in vama din importul produselor energetice
D2122CB Accize incasate in vama din importul de alcool etilic, produse intermediare, vinuri spumoase, bautur i
fermentate spumoas e si bere inclusiv sume datorate pana la 31 decembrie 2006
D2122CC Accize incasate in vama din importul de produse din tutun
D2122CD Accize incasate in vama din importul de cafea
D2122CE Accize incasate in vama din importul altor produse
D2122CF Accize in vama din importul autoturismelor
D2122CG Accize in vama din importul aparatelor de aer conditionat,datorate pana la 31.12.2006
D2122CH Accize incasate in vama din importul de alcool, distilate si bauturi alcoolice
D2122CI Venituri cu destinatie spe ciala din cota unica asupra carburantilor auto livrati la intern de producatori
precum si carburantii auto consumati de acestia si asupra carburantilor auto importati (Restante an ii
anteriori)
D214 Impozite pe produse,exclusivTVA si impozitele pe importu ri
D214A Drepturi de accize si impozite de consum
D214AA Impozit pe titeiul din productia interna si gazele naturale
D214AB Taxa de dezvoltare cuprinsa in tariful energiei electrice si termice -Restante anii anteriori
D214AC Accize incasate din vanzare a produselor energetice
D214AD Accize incasate din vanzarea de alcool, etilic, produse intermediare, vinuri spumoase, bauturi
fermentate si bere
D214AE Accize incasate din vanzarea produselor din tutun
D214AF Accize incasate din vanzarea de cafea
D214A G Accize incasate din vanzarea altor produse

47
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D214AH Accize incasate din vanzarea energiei electrice
D214AI Accize incasate din vanzarea autoturismelor din productia interna
D214AJ Accize incasate la eliberarea banderolelor fiscale pentru bauturile alco olice
D214B Drepturi de timbru
D214BA Taxe judiciare de timbru, taxe de timbru pentru activitatea notariala si alte taxe de timbru -restante anii
anteriori –
D214BB Venituri din timbrul judiciar
D214BC Taxe extrajudiciare de timbru
D214BD Taxe de timbr u pt. contestatiile si plângerile asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de control
sau de impunere
D214BE
D214C Impozite pe tranzactii mobiliare si imobiliare
D214CA Impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patr imoniul personal
D214E Taxe pentru spectacol si divertisment
D214EA Impozit pe spectacole
D214F Taxe pentru loterie,jocuri de noroc si pariuri
D214FA Txa de timbru social asupra jocurilor de noroc
D214G Taxe asupra primelor de asigurare
D214GA Veni turi din aplicarea unei cote de 1,5% asupra volumului de prime brute
D214H Alte taxe pentru servicii determinate
D214HA Impozit pe veniturile din activitatile de expertiza contabila, tehnica judiciara si extrajudiciara
D214HB Alte taxe pe servicii speci fice
D214HC Taxe hoteliere
D214HD Cote din taxe de scolarizare
D214HE Contributia agentilor economici din turism
D214HF Venituri din organizarea de cursuri de calificare si conversie profesionala,specializare si perfecti onare
D214I Impozite generale p e vanzari sau pe cifra de afaceri
D214IA Alte impozite si taxe generale pe cifra de afaceri, vanzari si valoare adaugata
D214IB Venituri din cota pe cifra de afaceri in domeniul comunicatiilor electronice
D214IC Venituri din contributia datorata pt medi camente finantate din Fd. National Unic de Asig. Sociale de
Sanatate si din bg. Min. Sanatatii
D214ID Venituri din contributia datorata pt medicamente finantate din Fd. National Unic de Asig. Sociale de
Sanatate pana la data de 30septembrie 2011
D214J Beneficiile monopolurilor fiscale
D214JA Impozit pe venituri din activitati desfasurate in baza contractelor/ conventiilor civile incheiate p otrivit
Codului civil
D214L Alte taxe pe produse
D214LA Alte impozite si taxe
D214LB Taxe speciale
D214LC Venitu ri incasate an curent
D214LD Cota asupra pretului cu ridicata exclusiv accizele pt. carburantii auto livrati la intern de produca tori si
a valorii in vama pt carburanti auto importati
D29 Alte impozite pe productie
D29A Impozite pe proprietate sau utili zare terenuri,cladiri,constructii
D29AA Impozit si taxa pe cladiri de la persoane juridice
D29AB Impozit si taxa pe teren de la persoane juridice
D29AC Sume fixe anuale platite pt. utilizarea drumurilor publice
D29B Impozite pe utilizarea activelor f ixe
D29BA Impozit pe mijloace de transport detinute de persoane juridice*)

48
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D29BB Taxe asupra tranzactiilor cu valori mobiliare
D29BC Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizarii bunurilor sau pe desfasurare de activitati
D29D Impozite pe tranzactiile internationale
D29DA Venituri cu destinatie speciala din comisionul pentru servicii vamale
D29DB Alte taxe pe tranzactii si comert international
D29E Impozite pe autorizatiile de exercitare a activitatilor comerciale sau profesionale
D29EA Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare
D29EB Taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului, bauturilor alcoolice, produselor din tutun si a
cafelei
D29F Impozite pe emisiile poluante
D29FA Taxe speciale pentr u autoturisme si autovehicule la prima inmatriculare in Romania
D29FB Taxe si alte venituri din protectia mediului
D29FC Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicole
D29FD Venituri din vanzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera,
D29H Alte impozite pe productie
D29HA Taxe pe activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale
D29HB Taxa asupra unor activitati daunatoare sanatatii si din publicitatea lor
D29HC Venituri cu destinatie speciala din cote le aplicate asupra venitur ilor realizate in domeniul aviatiei
civile
D29HD Taxa de productie realizata in cadrul cotei de zahar,izoglucoza si sirop de inulina
D29HE Contributii la fondul temporar pentru restructurarea industriei zaharului in Comunitatea Europeana
D29HF Taxa pe excedent (In sectorul zaharului)
D5 IMPOZITE CURENTE PE VENIT,PE PATRIMONIU,ETC.
D51 Impozite pe venit
D51M Impozite pe venitul persoanelor fizice sau al gospodariilor populatiei inclusiv castiguri din detine re
D51MA Impozit p e venituri din activitati independente
D51MB Impozit pe venituri din cedarea folosintei bunurilor
D51MC Impozit pe venituri din dividende
D51MD Impozit pe venituri din dobanzi
D51ME Impozit pe alte venituri
D51MF Impozit pe venituri din pensii
D51MG Impozit pe venituri din transferul titlurilor de valoare
D51MH Impozit pe venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala
D51MI Impozit pe venituri realizate de persoanele fizice nerezidente
D51MJ Impozitul pe onorariul avocatilor si notarilor publici
D51MK Impozit pe veniturile liber profesionistilor, meseriasilor si a altor persoane fizice independente s i
asociatiilor familia le
D51ML Impozit pe venituri din inchirieri, subinchirieri, locatii de gestiune si arendari
D51MM Impozit pe venituri obtinute din drepturi de autor si cele cuvenite inventatorilor si inovatorilor
D51MN Impozitul pe veniturile obtinute din premii si castiguri in bani sau natura
D51MO Impozit pe venituri realizate de persoanele fizice nesalariate
D51MP Alte impozite pe venit, profit si cistiguri din capital
D51MQ Impozit pe venit din salarii
D51A Impozite pe venitul persoanelor fizice sau al gospodariilor populatiei exclusiv castiguri din detine re
D51AA Impozit pe venituri din activitati independente
D51AB Impozit pe venituri din cedarea folosintei bunurilor
D51AC Impozit pe venituri din dividende
D51AD Impozit pe venituri din dobanzi

49
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D51AE Impozit pe alte venituri
D51AF Impozit pe venituri din pensii
D51AG Impozit pe venituri din transferul titluril or de valoare
D51AH Impozit pe venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuala
D51AI Impozit pe venituri realizate de persoanele fizice nerezidente
D51AJ Impozitul pe onorariul avocatilor si notarilor publici
D51AK Impozit pe venitu rile liber profesionistilor, meseriasilor si a altor persoane fizice independente si
asociatiilor familia le
D51AL Impozit pe venituri din inchirieri, subinchirieri, locatii de gestiune si arendari
D51AM Impozit pe venituri obtinute din drepturi de autor si cele cuvenite inventatorilor si inovatorilor
D51AN Impozitul pe veniturile obtinute din premii si castiguri in bani sau natura
D51AO Impozit pe venituri realizate de persoanele fizice nesalariate
D51AP Alte impozite pe venit, profit si cistiguri din capital
D51AQ Impozit pe venit din salarii
D51C1 Impozite pe castigurile de detinere
D51C1A Impozit pe venituri din activitati agricole
D51C1B Impozit pe venitul din concesionarea bunurilor societatilor comerciale sau companiilor nationale la
care st atul este actionar majoritar precum si societatilor autonome
D51O Impozite pe venitul sau beneficiile societatilor inclusiv castigurile din detinere
D51OA Impozit pe profit de la agentii economici
D51OB Impozit pe profit de la bancile comerciale
D51OC Impozit pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente
D51OD Impozitul pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind pr otectia
consumatorului
D51OE Impozit pe dividende datorat de persoane juridice
D51OF Impozit pe profitul realizat de persoana fizica dintr -o asociere cu o persoana juridica, care nu
genereaza o persoana juridica
D51OG Impozit pe venitul microintreprinderilor
D51OH Impozit pe veniturile microintreprinderilor realizate de persoana fiz ica dintr -o asociere cu o persoana
jurudica care nu genereaza o persoana juridica
D51OI Impozitul pe venitul reprezentantelor din Romania ale societatilor comerciale straine
D51OJ Sume incasate pentru bugetul de stat in contul unic,in curs de distribuir e
D51OK Impozit pe venituri din operatiuni de vanzare -cumparare de valuta la termen, pe baza de contract,
precum si orice alte operatiuni similare
D51OL Varsaminte din profitul net al regiilor autonome
D51OM Contributii ale agentilor economici pt invata mantul de stat
D51ON Varsaminte din veniturile nete ale Bancii Nationale a Romaniei
D51B Impozite pe venitul sau beneficiile societatilor exclusiv castigurile din detinere
D51BA Impozit pe profit de la agentii economici
D51BB Impozit pe profit de la ba ncile comerciale
D51BC Impozit pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente
D51BD Impozitul pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind pr otectia
consumatorului
D51BE Impozit pe dividende datorat de persoane juridice
D51BF Impozit pe profitul realizat de persoana fizica dintr -o asociere cu o persoana juridica, care nu
genereaza o persoana juridica
D51BG Impozit pe venitul microintreprinderilor
D51BH Impozit pe veniturile microintreprinderilor r ealizate de persoana fizica dintr -o asociere cu o persoana
jurudica care nu genereaza o persoana juridica

50
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D51BI Impozitul pe venitul reprezentantelor din Romania ale societatilor comerciale straine
D51BJ Sume incasate pentru bugetul de stat in contul uni c,in curs de distribuire
D51BK Impozit pe venituri din operatiuni de vanzare -cumparare de valuta la termen, pe baza de contract,
precum si orice alte operatiuni similare
D51BL Varsaminte din profitul net al regiilor autonome
D51BM Contributii ale agenti lor economici pt invatamantul de stat
D51BN Varsaminte din veniturile nete ale Bancii Nationale a Romaniei
D51C Impozite pe castigurile de detinere
D51D Taxe asupra castigurilor de la loterii si pariuri
D51DA Impozit pe veniturile obtinute din jocurile de noroc, din premii si din prime in bani si/sau natura
D51DB Taxe pentru jocurile de noroc
D51E Alte impozite pe venit
D51EA Impozit pe venituri obtinute din valorificarea de bunuri in regim de consignatie si din activitati
desfasurate pe baza unui co ntract de agent, comision sau mandat comercial
D59 Alte impozite curente
D59A Impozite curente pe capital
D59AA Impozit pe terenul din extravilan
D59AB Impozit pe cladiri de la persoane fizice
D59AC Impozit pe terenuri de la persoane fizice
D59D Taxe achitate de gospodariile populatiei pt.detinerea,utilizarea vehiculelor
D59DA Impozit pe mijloacele de transport detinute de persoane fizice*)
D59F Alte impozite curente
D59FA Alte impozite si taxe pe proprietate de la populatie
D611 Cotizatii soc iale efective
D6111 Cotizatii sociale efective in sarcina patronilor
D61111 Cotizatii sociale efective obligatorii in sarcina patronilor
D61111A Contributii de asigurari sociale de sanatate datorate de angajatori
D61111B Fondul de risc
D61111C Contrib utia agentilor ec pt agricultorii asigurati
D61111D Contributii pentru asigurari sociale datorate de angajatori
D61111E Contributia agentilor economici pt persoanele cu handicap
D61111F Contributii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesio nale datorate de angajatori
D61111G Contributii ale angajatorilor si ale persoanelor juridice asimilate angajatorului
D61111H Contributii de la persoane juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat
D61111I Contributii pentru concedii si inde mnizatii de la persoane juridice sau fizice
D61111J Contributii catre bugetul de asigurari sociale de stat,bugetul asigurarilor pentru somaj si bugetul
fondului national unic de asigurari sociale de sanatate in contul unic in curs de distribuire
D61111K Contributia angajatorilor la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale *)
D6112 Cotizatii sociale in sarcina salariatilor
D61121 Cotizatii sociale obligatorii in sarcina salariatilor
D61121A Contributii de asigurari sociale de stat datora te de asigurati
D61121B Contributii pentru asigurari sociale datorate de salariati si de alte persoane asimilate
D61121C Contributii pentru pensia suplimentara
D61121D Contributii datorate de persoane care incheie contract de asigurari pentru somaj
D61121E Contributia individuala de asigurari sociale de sanatate datorata de persoanele care realizeaza veni turi
D61122 Cotizatii sociale voluntare ale salariatilor
D61122A Contributii facultative la asigurarile sociale de sanatate
D6113 Cotizatii soci ale ale lucratorilor independenti si ale persoanelor fara ocupatie

51
Denumirea impozitelor în con formitate cu clasificarea națională
D61131 Cotizatii sociale obligatorii ale lucratorilor independenti si ale persoanelor fara ocupatie
D61131A Contributii pentru concedii si indemnizatii datorate de persoanele aflate in somaj
D61131B Contributii de asigurari pentru somaj datorate de asigurati (individuale)
D61131C Contributii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de alte persoane fi zice
care incheie asigurare
D61131D Contributia agricult orilor asigurati
D61131E Contributia datorata de pensionari
D61132 Cotizatii sociale voluntare ale lucratorilor independenti si ale persoanelor fara ocupatie
D61132A Contributii pentru asigurari sociale de stat datorate de alte persoane asigurate
D612 Contributii sociale imputate
Sursa: European Commission's DG Taxation and Customs Union (baza de date).

Anexa 2 Evoluția stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare (C&D)
În diverse țări, decidentul public are în vedere sprijinirea cercetării și dezvoltării în cadrul firme lor, acest lucru
având un impact deosebit asupra cre șterii economice. Datorită inov ării ș i C&D, dezvoltarea în cadrul ță rilor cu
venituri ridicate are loc într-un ritm rapid (Nicolaides, 2014). De asemene a, inova ția și tehnologia sunt importante
în abordarea provocărilor aduse de dezvolt are, legate de asigurarea accesului la apă potabilă, eradicarea bolilor
sau reducerea foametei în diverse țări (OECD, 2012).
Stimulente le fiscale reprezintă instrument e utilizate de decidentul public pentru a încuraja cheltuielile de cercetare
și dezvoltare ( C&D) în cadrul firme lor. Prin intermediul stimulente lor fiscale pentru C&D , acesta poate stimula
inovarea, iar firmele pot alege în ce fel de activită ți de C&D vor inves ti. De asemenea, decidentul public poate
alege să stimul eze C&D în cadrul firmel or prin intermediul sprijin ului direct prin granturi . Decidentul public
vizează sprijinirea cercetării și dezvoltării în cadrul firme lor, deoarece astfel se poate stimul a creșterea
economică. Nu există nici o îndoială că C&D, acoperind activită ți cum ar fi cercetarea fundamentală , cercetare a
aplicată și dezvoltare a experimentală, are un rol important în cre șterea economică, C&D cuprin zând ,,munca
creativă depusă sistematic în sco pul sporirii bagajului de cuno ștințe, inclusiv cuno ștințele umane , cultur a și
societate a și utilizarea acestui bagaj de cuno ștințe pentru crearea de noi aplica ții” (OECD, 2002).
Cheltuielile de cercetare -dezvoltare p ot stimula inovarea, precum și cre șterea economică. Firmele investesc în
cercetare și dezvoltare atunci când vizează cre șterea efici enței cu care produc sau dezvolt ă produse noi.
Investi țiile firmelor în C&D depind și de politica elaborat ă de decidentul public , de măsurile adoptate într -o țară
care prezintă impact și asupra altor țări.
Decidentul public poate adopta politici adecvate pentru a sprijini investițiile, economisirea, concu rența, pentru a
încuraja antreprenorii etc. Conceptul de creștere economică continuă să trezească discuții și anal ize, experții
folosind diferite teorii în încercarea de a înțelege evoluțiile și tendințele globale, pentru a înțe lege de ce există
diferențe între țări și regiuni și pentru a formula strategii și politici de dezvoltare. Este import ant ca activitățile de
cercetare -dezvoltare să fie finanțate în mod adecvat, deoarece acordarea de stimulente pentru cercetători înse amnă
că o țară recunoaște valoarea capitalului său uman , îl recompensează în mod corespunzător și stimulează inovația
care contribuie la creșterea economică.
Investițiile în cercetare -dezvoltare pot stimula creșterea economică, fiind importantă crearea unui sistem fiscal
care să poată spori efectele C&D. Există țări din Uniunea Europeană care au introdus stimulente fisc ale pentru
cercetare -dezvoltare și inovare, cum ar fi creditele fiscale.
În unele țări din UE se regăsesc următoarele stimulente fiscale pentru C&D:
• Austria – 10% credit fiscal pentru C &D;
• România – stimulente fiscale pentru costurile C&D – în creștere de la 20% la 50%;
• Fran ța – credit fiscal pentru C&D rambursabil – 30% din toate cheltuielile de C&D de până la 100 milioane euro
și 5% pentru ce depășește această valoare ;
• Marea Britanie – credit fiscal pentru C&D din companii – le permite o deducere fiscală pentru cheltuielile de
C&D (130% -225%); IMM -urile pot converti pierderi le impozabile care pot fi atribuite scutirii pentru C&D într-
un credit plătibil – cu o rată de 11%; companii le mari pot solicita un credit de 10% pentru cheltuielile de C&D.
În UE stimulente le fiscale pentru C&D diferă de la țară la țară și reprezintă credite fiscale pentru C &D,
indemniza ții consolidate și amortizare accelerată. Majoritatea stimulentelor fiscale sunt bazate pe impozitul pe
profit, în timp ce există, de asemenea, stimulente suplimentare legate de contribu țiile sociale și/sau impozitul pe
salarii. Stimulente le fiscale bazate pe cheltuielil e cu salariile plătite cercetători lor pot genera o diseminare mai

52
mare a cuno ștințelor. Credite fiscale pentru salariile cercetătorilor se regăsesc în Belgia, Finlanda, Fran ța,
Ungaria, Italia, Letonia, Olanda , Spania și Suedia. Sunt ț ări care au mai mult e tipuri de stimulent e, dar Germania
și Estonia nu au o politică fiscală pentru stimularea inovării (CPB Netherlands Bureau for Economic Policy
Analysis, 2014).
Stimulente le fiscale pentru C&D reprezintă instrument e important e utilizate pentru stimularea inovării, pentru
reduce rea impozitelor firme lor etc. În diferite țări, adoptarea de măsuri în domeniul impozitului pe profit are un
impact asupra deciziei firmel or de a inova deoarece , în cazul în care impozitele cresc , poate deveni mai scump ă
inițierea unei afacer i, cu un impact negativ asupra inovării. Firmele investesc în C&D pentru a deveni mai
productive sau pentru a extinde gama de produse oferite. Stimulent ele fiscale pentru C&D și inovare pot avea ca
rezultat o cre ștere a numărului de brevete, lucrări științifice, a numărul ui de angaja ți în C&D etc. Stimulentele
fiscale pentru C&D pot fi găsite în multe state din UE cu diferen țe de la o țară la alta .
Stimul entele fiscale pentru C&D s e impart în :
• credite fiscal e (cheltuieli de C &D) – scade cota impozitului pe profit pentru o firmă; cota poate fi aplicat ă pentru
impozitul pe profit, impozit ul pe salari u plătit pentru angajații din C&D sau pentru venitul pers onal (în caz ul
liber-profesioniștilor );
• indemnizații consolidate (cheltuieli de C&D ) – se reduce baza de impoz itare;
• amortizarea accelerată (cheltuieli de C&D ) – permi te amortiz area activel or imobilizate achizi ționate la rate mai
mari în primii ani; re duce venitul impozabil total;
• reducerea cotei impozit ului pe profit ( venit din proprietate intelectuală -Patent Box) – reduce sumele pe care
firmele le plătesc la comercializarea de produse inovatoare care sunt protejate prin drepturi de proprietate
intelectuală .
Stimulente le fiscale de C&D sunt: credite fiscale ( tax credits ), indemnizații consolidate (enhanced allowance ),
amortizarea accelerată (accelerated depreciation ) și reducerea cotei impozitului pe profit ( Patent Box) . Creditele
fiscale se re găsesc în țări precum: Austria, Belgia, Bulgaria, Rep. Cehă, Danemarca, Fran ța, Irlanda, Italia, Malta,
Olanda , Polonia, Portugalia, Rep . Slovacă, Spania, Suedia și Regatul Unit . Indemnizații le consolidate se regăsesc
în Croa ția, Cipru, Rep. Cehă, Danemarca, Finl anda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Olanda , Polonia,
România, Slovenia și Regatul Unit. Amortizare a accelerat ă este un instrument care poate fi găsit în: Belgia,
Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, România, Slovenia și Regatul Unit. Bene ficii fiscale aferente
veniturilor din inovare (de exemplu, Patent Boxes -o cotă redusă de impozit pe profit pentru venituri din brevete)
se regăsesc în: Regatul Unit, Belgia, Spania, Portugalia, Fran ța, Grecia, Cipru, Olanda, Luxemburg, Malta,
Ungaria (CPB Netherlands Bureau for Economic Policy Analysis, 2014 ).
Nivelul cheltuielilor de C&D din cadrul firmelor este influen țat într-o țară de nivelul tehnologic atins, structura
economiei, numărul și mărimea firmelor, nivelul cheltuielilor guvernamentale de C&D etc. Prin utilizarea de
stimulente fiscale pot fi influențate activită țile de C&D ale firmelor . De asemenea, este important ca decidentul
public să creez e o politică pentru a sprijini dezvoltarea mediului de afaceri, stimulentele fiscale pentru C&D
reprez entând doar o parte din imaginea de ansamblu.
Sursa: creat de autor pe baza literaturii de specialitate.