.03.07 Cetatenia Baza A Politicilor Sociale [624910]

1. Cetățenia –bază a politicilor sociale
2.Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
3.Cetățenia înMileniul III
CURS 3, 07.03.2016

1. Cetățenia –bază a politicilor sociale
CURS 3, 07.03.2016

Conceptul de cetățenie
(vezi Rentea 2013, 63-74)
Există ovastă literatură despecialitate cuprivire lacetățenie
statul națiune ,apartenența individului launstat,cetățenia europeană ,etnicitatea saumigrație .
Modelul clasic alcetățeniei presupune definirea prin relaționarea custatul -națiune și
congruența dintre calitatea demembru alunui stat ale cărui granițe sunt bine delimitate
(principiul teritorialității )
Cetățenia este unset dedrepturi șiobligații egale ale unei populații bine delimitate,
excluzându -ipeceidinafară pebaza criteriului naționalității (Soysal ,1994 ).

Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet , 1998)
Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne
mobilizarea națională în timp de război a fost un factor (și nu
neapărat o condiție) ( Barbalet , 1998: 66)
”pentru a susține financiar războaiele, statele solicită adeziunea
populațiilor, iar aceasta poate fi cumpărată printr -o extindere a
drepturilor cetățenești” ( Turner 1986 apud Barbalet , 1998: 65)

Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet , 1998)
Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne
”starea de război favorizează ocuparea în întregime a forței de muncă și a
piață a forței de muncă săracă” ceea ce duce la presiuni pentru patronat și
guvern pentru obținerea unor revendicări de către clasa muncitoare și
practic extinderea drepturilor muncitorești ( Turner 1986 apud Barbalet ,
1998: 65 )
Therborn (1977 apud Barbalet , 1998: 65) –”democrații proprii
războiului”, cetățenia democratică modernă a fost instituită ca o
consecință a înfrângerii militare (Austria, Finlanda, Germania, Italia,
Japonia)

Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet , 1998)
Războiul și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne
cazuri rare în care în urma războiului drepturile cetățenești au fost extinse
Limitările drepturilor civile, politice, sociale, impuse de pregătirea pentru război
◦Mobilizarea populației (recrutarea militară și planificarea forței de muncă civile)
◦Mobilizarea informației (propagandă și cenzură)
◦Mobilizarea resurselor (planificare economică și industrială)
războiul mai degrabă a întrerupt procese de dezvoltare în derulare (de
exemplu, Anglia după primul Război Mondial și -a continuat reformele după
încetarea ostilităților)

Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet , 1998 )
Migrația și dezvoltarea cetățeniei democratice moderne (Turner
1986 apud Barbalet , 1998)
Migrația din culturi rurale tradiționale în urban
Colonizarea
•dezvoltarea cetățeniei democratice în societățile de tip dominion (vezi
Canada, Australia, Noua Zeelandă ); fenomenul de migrare a stat la baza
acestor societăți;
•lipsa unei dezvoltări a cetățeniei democratice în societățile care conțin
sectoare miniere și plantații (vezi Rhodesia)
•migrația a slăbit lupta clasei muncitoare în SUA

Factori care au contribuit la dezvoltarea cetățeniei moderne
(vezi Barbalet, 1998 )
Cetățenia și inegalitatea de clasă (Barbalet , 1998: 74 )
Lupta pentru cetățenie a fost lupta împotriva excluderii (sociale,
politice etc. ) și împotriva inegalităților produse de excludere
Înlocuirea excluderii cu participarea universală, egală
Nu doar cetățenia a modificat configurația inegalității sociale, ci și
dezvoltarea economică (de exemplu, îmbunătățirea condițiilor de
muncă ale muncitorilor pentru a crește productivitatea muncii ),
progresul tehnologic (au eliminat munca prost plătită , consolidarea
puterii de negociere a muncitorilor organizați în sindicate, creșterea
nivelului de trai)

Cetățenia democratică modernă și atenția acordată claselor sociale
(vezi Barbalet , 1998 )
”drepturile nu sunt atât date cât câștigate” (pp. 59)
”obținerea drepturilor cetățenești prin luptă, în special prin lupta de clasă,
reflectă nu doar impactul clasei de jos, dar și nevoia de securitate a clasei
dominante” (p. 73)
”lupta este importantă pentru evoluția pozitivă a cetățeniei, dar aceasta mai ales pentru că ea
predispune clasa dominantă și statul la compromis și conciliere, dacă este în avantajul lor să se
comporte astfel”. În lipsa unui avantaj se poate ajunge la represiune mai degrabă.
”interesele clasei dominante (și ale statului) sunt la fel de importante ca lupta claselor defavorizate ,
pentru a înțelege nașterea și dezvoltarea cetățeniei moderne ”

De la asigurări sociale la asistență socială
(Barbalet , 1998: 95)
Mișcarea filantropică în crearea legislației în domeniul social (vezi Settlement
houses , 1880, care a adus tinerii educați în contact direct cu oamenii în nevoie)
”politica socială necesită o infrastructură administrativă și profesională care
are propriile sale interese în configurarea și direcționarea activității publice”
(vezi în Marea Britanie Legea asigurărilor sociale din 1911 și rolul medicilor
practicanți )

De la asigurări sociale la asistență socială
(Barbalet , 1998: 95)
Legea asistenței sociale a servit intereselor executivului
◦Putea determina succesul electoral prin participarea la vot
◦Mijloc pentru asigurarea stabilității sociale și politice prin subminarea acțiunilor economice al
muncitorimii organizate, de exemplu erau eliminate nedreptăți de care ei s -ar putea plânge)
Extinderea dreptului la vot a creat în Anglia nevoia de a ”ne educa stăpânii” (1891
educația elementară era obligatorie și gratuită)

Settlement House Movement -Jane Addams
Settlement House Movement : mișcare socială reformistă inițiată în
1880 înscopul apropierii celor bogați șisăraci
„Settlement houses„ reprezentau așezăminte în zonele urbane
sărace în care voluntarii din clasa mijlocie erau implicați în viața
comunităților sărace. Serviciile oferite constau în centre de zi,
educaționale și medicale.

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
CURS 3, 07.03.2016

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
T.H. Marshall a analizat problemele clasei muncitorilor pornind de la ideile lui
Alfred Marshall:
Rolul progresului tehnologic în reducerea volumului de muncă fizică, manuală
Muncitorii ar putea deveni ”gentleman”, persoane educate, care va contribui la
eliminarea claselor muncitoare ( Preda 2003)
La Marshall (1950) termenul de ”gentleman” devine ” civilised ”, întroduce
termenul de apartenență deplină la o comunitate care ar conduce la eliminarea
inegalităților de clasă

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
În 1950 , în lucrarea ” Citizenship and Social Class ”, Marshall distingea între trei
categorii de drepturi, ca mijloace de realizare a incluziunii într -o societate (în
contextul Marii Britanii din sec. al XX -lea și al necesității de încorporare a clasei
muncitoare pentru a se corecta injustițiile create de capitalism) :
civile sau juridice (e.g. dreptul la liberă exprimare, garantarea proprietății, protecția generală a
persoanelor șia averilor ); dreptul la muncă a reprezentat condiția esențială pentru drepturile
civile
politice (e.g. participarea la alegeri în calitate de votant sau candidat, asocierea politică)
sociale (acces la securitate socială, economică , educație publică pentru asigurarea bunăstării
individului).

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
În trecut, cele trei componente ale cetățeniei erau amestecate și o singură
instituție se ocupa de ele;
baza componentei sociale, slab dezvoltate, era locală, NU națională ( Preda 2003)
Ulterior s -au desprins pe rând astfel: drepturile civile sec. XVIII, drepturile politice sec. XIX,
drepturile sociale sec. XX
Multe drepturi anterioare asigurate pentru cei foarte săraci (persoane cu dizabilități, copii
abandonați etc.) erau acordate pentru că nu erau considerați cetățeni -> îi diferenția de ceilalți,
sprijinul era purtător de stigmă.

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
Marshall (1950) introduce și necesitatea de a corela drepturile cu îndatoriri .
Accent pe îndatorirea de a munci
Exemplu: obținerea unor drepturi sociale numai după ce ai plătit taxele și
contribuțiile de asigurări (obligatorii), obligativitatea satisfacerii stagiului miliar,
frecventării învățământului obligatoriu; îndatorirea de a muncii etc.
Exemple de obligații :
•Civile : să nu încalci libertatea celorlalți, să îți plătești taxele și impozitele
•Politice: să mergi la vot
•Sociale: obligația de a -ți înscrie copiii în sistemul de educație

Conceptul de cetățenie la T . H. Marshall
”cetățenie industrială ” creată de sindicate ca un tip de ”cetățenie
paralelă” (cf. T.H . Marshall 1950 apud Preda 2003)
◦Negocierea colectivă realizată de sindicate ca sistem de reprezentare paralel
cu cel politic
Marshall (1950 apud Barbalet , 1998: 98) : ”la început folosirea
negocierii colective de către mișcarea sindicală a îmbunătățit
statutul social și economic al membrilor ei: adică a justificat
revendicarea că ”în calitate de cetățeni, muncitorii au fost
îndreptățiți la anumite drepturi sociale ””

Drepturile sociale
(Barbalet 1998: 102)
”Drepturile cetățenești sunt drepturi ale participării egale într -o comunitate
națională”
”Drepturile sociale pot fi revendicate pentru exercitarea cetățeniei în măsura
în care ele permit această participare. Fiind mijloace de facilitare a cetățeniei,
nu se poate spune decât că ele sunt constitutive acesteia”
”Drepturile sociale sunt dependente de o infrastructură administrativă și
profesională, și, până la urmă de o bază fiscală: deci ele pot fi mai bine
caracterizate nu ca drepturi, ci ca oportunități determinate ”

Drepturile sociale
(Preda 2003: 56 )
Elemente esențiale pentru componenta socială a cetățeniei:
◦Școala (dreptul la educație și formarea viitorului cetățean)
◦Serviciile de sănătate și locuirea (răspuns la nevoile de bază ale
cetățenilor)
◦Venitul minim garantat (răspuns la nevoile de bază )
Schimbarea accentului de la îndatoriri la drepturi
Trecerea de la servicii achiziționate de individ la servicii furnizate de stat indivizilor ca o normă a
bunăstării sociale
”cetățenia ca arhitect al inegalității sociale” (Marshall 1950 apud Preda 2003)
◦Sindicatele (anomalie la Marshall pentru că nu acceptă clasificarea
membrilor în categorii și salarizarea în funcție de status)

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Situația prezentată de Marshall s -a schimbat o dată cu formarea
statelor bunăstării, unde drepturile politice numai reprezentau o
condiție inițială în vederea asigurării accesului la drepturile sociale.
O componentă a cetățeniei care este ignorată de Marshall este cea
culturală , pornind de la premisa că exista o societate omogenă
(Bauböck et al. 2006).
societățile au devenit însă eterogene din punct de vedere cultural, datorită
creșterii fluxurilor migratorii, cristalizării comunităților imigranților, apariției
unei legislații care să le permită păstrarea identității culturale.

Cetățenia înMileniul III
CURS 3, 07.03.2016

Abordări prezente ale conceptului de cetățenie și factori de influență
(Preda 2003: 58 -60)
Noile evoluții ale economiei, politicii și sistemelor militare mondiale ->
globalizarea
◦Extinderea conceptului de cetățenie
Implicațiile procesului de migrație
•Brubacker (1992): cetățenie formală vs. cetățenie substanțială
•Cetățenia duală ( Bottomore , 1992 )
Cetățenia Uniunii Europene
Tribunale pentru drepturile omului -> dez-naționalizare prin inter -naționalizare
a cetățeniei
Rolul în continuă creștere a organismelor internaționale (OIM, ILO, UNICEF etc.)

Drepturi vs. Obligații cetățenești
(Preda 2003: 58 -59)
până lajumătatea anilor ”70->politici sociale care auextins
drepturile cetățenești șiauignorat obligațiile
Criticile ”dinspre dreapta” :lipsa unor condiționări înacordarea de
măsuri deasistență socială/ ignorarea obligațiilor care derivă din
dreptul deabeneficia deastfel demăsuri
Exemple :frecventarea școlii, ocupare pe piața muncii, plata taxelor,
comportament deconsum decent, muncă înfolosul comunității

Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea 2013)
Evoluția conceptului de cetățenie a fost una spectaculoasă astfel că
a ajuns să fie relaționată nu doar la calitatea de membru a individului
în cadrul unui stat, ci a unei uniuni de state -cum este cazul Uniunii
Europene
Cetățenia europeană este conferită cetățenilor statelor membre UE
(introdus ăprin Tratatul delaMaastricht ,1992 )fără aavea pretenția
săînlocuiască cetățenia națională, cisăîifie complementară
(Tratatul delaAmsterdam 1999 ),deoarece „se adaugă acesteia”
(Tratatul delaLisabona, 2007 )

Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea 2013)
Este cetățean alUniunii Europene orice persoană care are
naționalitatea unuia dintre Statele Membre ,conform legilor în
vigoare înstatul respectiv (art.17alTratatului deInstituire a
Comunității Europene ).
Cetățenii Uniunii Europene audrepturi șiobligații nunumai pe
teritoriul țării deorigine câtșipecelaloricărui stat membru .

Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea 2013)
Cetățenia europeană , conferită cetățenilor statelor membre UE este
complementară celei naționale , deoarece „se adaugă acesteia” ( vezi
Tratatul de la Lisabona, 2007), având la bază principiile comune ale
statelor membre UE:
principiul libertății , democrației ,
respectării drepturilor omului șial libertăților fundamentale
principiul statului de drept (cf. Tratatului de la Amsterdam, 1999).

Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea 2013)
Cetățenia europeană decurge din drepturile fundamentale ale
omului șidrepturile specifice acordate cetățeanului european
(drepturi deliberă circulație șidrepturi civile) .
Poate ficonsiderată “cea mai inovativă șirapidă cetățenie azilelor
noastre”, construită înîntregime înjurul procesului deimigrație sau
“liberă circulație” (Joppke 2010 :19).

Cetățenia Uniunii Europene
(vezi Rentea 2013)
Cetățenia europeană are limitările ei în ceea ce privește accesul
deplin la drepturi în cazul unui cetățean al unui stat membru UE
migrant în alt stat membru UE (e.g. accesul pe piața muncii )
Integrarea în Uniunea Europeană a presupus pentru multe state membre o
limitare a drepturilor, cel puțin în primii ani de la aderare.
Drepturile sociale, componentă importantă în cadrul UE
statele membre au autonomie în ceea ce privește aplicarea lor la nivel național

Conceptul de cetățenie europeană șidrepturile sociale asociate
(Rentea 2015)
În lipsa unui sistem de protecție socială agreat la nivelul Uniunii
Europene, în practică există diferențe între țăriîn ceea ce privește criteriile
de eligibilitate sau presiunea pe beneficiile sociale.
În general găsim un discurs comun la nivel UE (în special statele din UE –
15) atunci când se vorbește despre mobilitate șiaccesul la beneficiile
sociale, însă de multe ori se accentuează termenii de “ welfare tourism ”
sau “ benefit tourism ”, deși nu există suficiente dovezi în acest sens.
Migrația în cadrul UE este preponderent în scop de muncă , iar migranții
sunt din categoria persoanelor active, ceea ce subliniează caracterul
proactiv al procesului de mobilitate șibeneficiile aduse țărilor de
destinație .

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
În contextul migrației , cele mai multe state liberale oferă
cetățenilor străini, rezidenți de teritoriul lor, o serie de drepturi
sociale și civice , uneori chiar și politice (e.g. dreptul de vot la nivel
local sau dreptul de a alege în țara de destinație reprezentanții în
Parlamentul European, în cazul cetățenilor care provin și sunt
rezidenți într -un stat membru UE).
Bauböck (2006) le prezintă ca rezultatul apariției unei “ cetățenii rezidențiale ”,
considerată mai inclusivă, oferită la nivel local și diferită de cetățenia
oficială/formală, acordată într -un cadru legislativ de către statul de destinație
al imigrantului.

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013 )
Bauböck (2010a: 3), considerând cetățenia un “statut politic și
legal” o definește ca fiind “relația dintre indivizi și mai multe entități
teritoriale politice” și propune folosirea termenului de “constelație a
cetățeniei/ citizenship constelation ”.
◦“structură în care indivizii sunt simultan conectați la mai multe astfel de
entități politice”, care le conferă anumite drepturi și obligații;
◦în UE, cetățenia este determinată atât de legislația națională a statelor
membre cât și de “drepturi transnaționale ale liberei circulații între statele
membre și drepturi supranaționale privind participarea politică la alegerile în
Parlamentul European ”.

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Roger Brubaker (1992: x, 21) definește cetățenia dintr -o perspectivă globală, dar și din
prisma conceptului de națiune, ca fiind “un instrument puternic de apropiere/coeziune
socială”/ “a powerful instrument of social closure ”, protejând țările bogate de cele
sărace, deci și de un potențial val de imigranți.
◦cetățenia este incluzivă intern (“internally inclusive”) oferind tratament egal propriilor
cetățeni, și
◦excluzivă extern (“exclusively extern”) prin diferențierea propriilor cetățeni de
imigranți, cei din urma fiind considerați cetățenii altui stat.
Analizând comparativ Germania și Franța, din punct de vedere al principiilor care stau
la baza acordării cetățeniei, și implicit apartenența la un stat, Brubaker (1992)
delimitează între stat “etnic” (cazul Germaniei, care aplica jussanguinis ) și stat “civic”
(cazul Franței, principiul jussoli).

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Bauböck (1994: 19) identifică cetățenia internă, cetățenia externă, cetățenia
bazată pe rezidență (“ denizenship ” sau “ residential citizenship ”) și drepturile
universale ale omului, analizând cetățenia conferită de țara de origine și statutul
de imigrant rezident al unui alt stat:
1. Cetățenia internă (“internal citizenship ”) se referă la statutul persoanelor aflate în țara de
origine.
2. Cetățenia externă (“external citizenship ”) cuprinde un set de drepturi la care un cetățean are
dreptul atunci când s -a stabilit temporar sau permanent în afara granițelor statului de origine
(e.g. dreptul de a reveni pe teritoriu, dreptul de a i se oferi protecție prin intermediul
ambasadelor din țările de destinație, accesul la beneficii sociale, dreptul de vot etc.).
Cetățenia internă și externă reprezintă forme ale cetățeniei naționale sau “nominale”,
conferind drepturi și obligații cetățenilor unui stat, chiar dacă și -au stabilit temporar sau
permanent rezidența într -un alt stat ( Bauböck 2009).

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013 )
3. „Denizenship ” / „residential citizenship ”reprezintă drepturile imigranților în
țara de destinație, acordate pe criteriul rezidenței (statutul legal al străinilor).
◦Propulsorul acestui concept, Tomas Hammer (1990: 164) a pornit de la ideea că imigranții
trebuie să aibă acces la anumite drepturi în țara de destinație, nefiind “vizitatori pe termen
scurt, ci mai degrabă membri ai societății în care s -au mutat” (exemplificând cazul
“muncitorilor oaspeți” din anii ’60 -’70 din țările vestice și nordice).
◦statutul de “denizen ” este o considerat o etapă premergătoare obținerii cetățeniei formale.
Acest statut rămâne un “supliment al cetățeniei și niciodată o substituire a
acesteia” ( Bauböck 2008: 11).

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
În analiza relației dintre imigrație și cetățenie, Joppke (2007: 38)
afirmă că cetățenia reprezintă o “combinație de statut, drepturi și
identitate”, aflate în relație de interdependență.
◦autorul concluzionează că se poate observa o liberalizare a accesului la
cetățenie, scăderea în intensitate a drepturilor sociale și o intensificare a
acelora cu privire la minoritățile etnice (legi anti discriminare, recunoașterea
minorităților etnice) și diferențe în ceea ce privește semnificația dată de
individ cetățeniei și cea oficială, impusă de stat.

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Folosind criteriul rezidenței, Joppke (2010) introduce termenul de
cetățenie civică/„civic citizenship ”acordată imigranților în baza
rezidenței și nu a naționalității.
decuplarea drepturilor cetățenești de naționalitate și de a acorda imigranților
din țări terțe drepturi și responsabilități egale datorită rezidenței a condus la o
simplificare a tranziției de la “străin” la “național”.
tranziția oficială a migrantului la statutul de cetățean (e.g. naturalizarea) a
devenit lipsită de semnificație, deoarece i se acordă drepturi similare
cetățenilor statului de destinație ( Huddleston 2009), în baza rezidenței legale
pe teritoriu .

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Soysal (1994) introduce termenul de “cetățenie post -națională ”, pornind de la
experiența țărilor care au avut un număr mare de “muncitori oaspeți” în
perioadele de creștere economică, devenind ulterior migranți de lungă durată.
acestor imigranți le -au fost conferite drepturi civice și sociale, datorită influenței instituțiilor
internaționale care au promovat drepturile omului.
scăderea importanței cetățeniei, caracterizată prin calitatea de membru/legătura oficială a
individului cu un stat, cât și implicit scăderea principiului teritorialității.
calitatea de membru în cadrul modelului post -național devine “fluidă”, un muncitor
“oaspete” fiind membru al unui stat fără a fi cetățeanul acestuia ( Soysal 1994: 141).
creșterea importanței principului “ jusdomicili ”, rezidența pe teritoriul țării de destinație.

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Dimensiunea Model I
Cetățenia naționalăModel II
Apartenența postnațională
Perioada
Teritorialitate
Congruența dintre
apartenență/calitatea de membru și
teritoriu
Drepturi/privilegii
Baza apartenenței/calității de membru
Sursa legitimității
Forma deorganizareSec.XIX-XX
Statnațiune bine delimitat
Identică
Unsingur statut
Aceeași națiune (drepturi naționale)
Statul națiune
Statul națiuneDupă cel de -al doilea război
mondial
Granițe fluide
Distincte
Statut multiplu
Personalitate universală (drepturile
omului )
Comunitate transnațională
Statul națiuneTabel 1. Comparația modelelor naționale privind apartenența/calitatea de membru
Sursa: Soysal 1994: 140

Evolu țiaconceptului de cetățenie
(Rentea 2013)
Drepturile indivizilor devin independente dpdv normativ față decetățenia
persoanei, fiind reglementate decoduri internaționale, convenții șilegi privind
drepturile omului, “drepturile universale ale omului înlocuind drepturile
naționale” (Soysal ,1994 :142).
Extinderea drepturilor, conferite inițial doar cetățenilor unui stat, către
imigranții rezidenți legal, continuând cuimplicațiile organismelor supranaționale
(UE), creșterea influenței normelor “post -naționale”, care aulabază drepturile
omului
onouă viziune asupra cetățeniei, aceea cănumai are aceeași semnificație caîn
cadrul statelor -națiune (Soysal 1994 ),culminând cuceea deJacobson numea
“declinul cetățeniei naționale” (Jacobson 1996 apud Kostakopoulou 2003 :86).

Câteva concluzii
(Rentea 2013)
cetățenia națională rămâne “cea mai importantă formă de apartenență națională,
cantitativ și calitativ […], singura formă de apartenență care le permite migranților să
se bucure de aceeași protecție civilă, socială și politică, ca și în cazul nativilor”
(Diehl&Blohm 2003: 133).
cetățenia constituie o componentă esențială în termeni de participare deplină la
viața politică, acces la beneficii sociale, piața muncii, facilitatea integrării sociale sau
prevenirii problemelor demografice, și implicit a presiunii care ar putea fi pe sistemul
de pensii, în lipsa unei generații tinere care să contribuie ( Horward 2006: 446-447).

Câteva concluzii
(Rentea 2013)
deși din punct de vedere normativ, drepturile universale ale omului au
cunoscut o dezvoltare atât prin intermediul legislației cât și a instituțiilor
care au fost create în vederea implementării acestora, spre deosebire de
cetățenia națională, acestora le lipsește elementul de solidaritate ( Soysal
2010).

Bibliografie
Barbalet , J. M. (1998). Cetățenia (traducere de Viorel Vizureanu ). București : Du Style,
pp. 56 -136.
Preda , M. (2002). Politică socială românească între sărăcie șiglobalizare . Iași: Polirom ,
pp. 52-63
Rentea , G. C. (2013), De la imigranți la cetățeni români : experiențe ale integrării și
motivații pentru obținerea cetățeniei , București : Editura Universității din București , pp.
63-74.
Rentea G.C. (2015), “Mobility within the European Union and the access to social
benefits: challenges of social policies”, Revista de Asistență Socială , 3/2015: 99 -107. Iasi:
Polirom .